Identifică trăsăturile specifice textului literar şi pe cele specifice textului nonliterar,
încercuindu-le cu roşu pe cele ale textului literar şi cu albastru pe cele ale textului nonliterar:
- reprezintă rezultatul observării realităţii şi al transformării acesteia în informaţie;
- are caracter ficţional (= este o plăsmuire a imaginaţiei autorului, care transfigurează realitatea, o modelează, transformând-o într-un univers imaginar propriu); - are caracter nonficţional (= este bazat pe aspecte adevărate, concrete ale realităţii cotidiene); - are drept scop provocarea fanteziei şi a emoţiei cititorului/ receptorului; - are drept scop informarea cititorului/ receptorului, dar şi transmiterea unor convingeri, încercarea de a-l determine pe acesta să facă/ să creadă un anumit lucru; - trăsătura fundamentală este expresivitatea, obţinută prin diferite procedee/ figuri de stil: - în general, este lipsit de expresivitate, dar unele specii, cum ar fi reclamele, mizează pe jocuri de cuvinte, figuri de stil, cuvinte polisemantice; - vehiculează valori general-umane prin diverse teme şi motive literare (iubirea, adevărul, dreptatea, sinceritatea, emoţia, nostalgia, creativitatea, jocul, războiul, tradiţia, oraşul, natura, etc.); - este folosit aspectul corect, îngrijit al limbii; - pune în mişcare personaje – existenţe fictive integrate în universul operei; - se caracterizează prin obiectivitate, claritate, accesabilitate relativă, în funcţie de domeniu; - prezintă o mare varietate de forme: opere lirice, epice, dramatice, aparţinând diverselor specii literare; - sunt prezente uneori clişee de limbaj ( formule fixe folosite în diverse acte oficiale, scrisori, etc.),termeni specifici unui anumit domeniu de cercetare; - prezintă o mare varietate de forme: texte de lege, reţete, prospecte de medicamente, instrucţiuni de montare/ utilizare a aparatelor, ghiduri turistice, reclame, articole de ziar sau de revistă, ştiri, interviuri, anunţuri, lucrări ştiinţifice).