Trăsăturile textelor literare și nonliterare

Identifică trăsăturile specifice textului literar şi pe cele specifice textului nonliterar,

încercuindu-le cu roşu pe cele ale textului literar şi cu albastru pe cele ale textului
nonliterar:

- reprezintă rezultatul observării realităţii şi al transformării acesteia în informaţie;

- are caracter ficţional (= este o plăsmuire a imaginaţiei autorului, care transfigurează
realitatea, o modelează, transformând-o într-un univers imaginar propriu);
- are caracter nonficţional (= este bazat pe aspecte adevărate, concrete ale realităţii
cotidiene);
- are drept scop provocarea fanteziei şi a emoţiei cititorului/ receptorului;
- are drept scop informarea cititorului/ receptorului, dar şi transmiterea unor convingeri,
încercarea de a-l determine pe acesta să facă/ să creadă un anumit lucru;
- trăsătura fundamentală este expresivitatea, obţinută prin diferite procedee/ figuri de stil:
- în general, este lipsit de expresivitate, dar unele specii, cum ar fi reclamele, mizează pe
jocuri de cuvinte, figuri de stil, cuvinte polisemantice;
- vehiculează valori general-umane prin diverse teme şi motive literare (iubirea, adevărul,
dreptatea, sinceritatea, emoţia, nostalgia, creativitatea, jocul, războiul, tradiţia, oraşul, natura,
etc.);
- este folosit aspectul corect, îngrijit al limbii;
- pune în mişcare personaje – existenţe fictive integrate în universul operei;
- se caracterizează prin obiectivitate, claritate, accesabilitate relativă, în funcţie de
domeniu;
- prezintă o mare varietate de forme: opere lirice, epice, dramatice, aparţinând diverselor
specii literare;
- sunt prezente uneori clişee de limbaj ( formule fixe folosite în diverse acte oficiale,
scrisori, etc.),termeni specifici unui anumit domeniu de cercetare;
- prezintă o mare varietate de forme: texte de lege, reţete, prospecte de medicamente,
instrucţiuni de montare/ utilizare a aparatelor, ghiduri turistice, reclame, articole de ziar sau de
revistă, ştiri, interviuri, anunţuri, lucrări ştiinţifice).