Sunteți pe pagina 1din 2

Subiectul I

Citește cu atenție textul de mai jos pentru a răspunde corect cerințelor:


- Măi - îi zicea lui Eminescu, drept să-ţi spun, mie Kant al tău mi se pare moftangiu.
Eminescu, indignat că el îndrăznește să vorbească despre Kant, pe care nu-l cunoaște, se întețea și-i vorbea
ceasuri întregi despre filosofia lui Kant și despre rostul ideilor lui în istoria filosofiei.
Caragiale, ca să-l ție mereu cald, era totdeauna nedumerit și pornit spre contraziceri.
- Bine, omule – îi zicea câteodată Eminescu – dar mai deunăzi erai de altă părere.
- Știi că ai haz ? îi răspundea Caragiale. Cum am mai putea să discutăm dacă am fi amândoi de aceeași părere ?
Eminescu se supăra, dar urma cu râvnă îndoită, și în felul acesta trecea știința de carte de la Eminescu la Caragiale
și se apropiau din ce în ce mai mult unul de altul. În același timp li se dădeau însă pe față și deosebirile de vederi și de
temperament. Era, înainte de toate, una din care purcedeau multe altele. Amândoi erau de părere că e o chestiune de
demnitate omenească să spui adevărul și se înjosește cel ce -și ascunde gândurile ori spune ceea ce în adevăr nu gândește.
Caragiale, care era cu gândul îndreptat spre viața familială, trăgea din adevărul acesta concluziunea că i se cuvine
orișicărui om dreptul de a-și da în toate împrejurările pe față gândurile.
- Nu ! – striga Eminescu – nu dreptul, ci datoria. De fapt te folosești când îți dă mâna și-ți vine la socoteală, iar datoria
ai să ți-o faci chiar și înfruntând cele mai mari primejdii.
- Ba bine că nu ! întâmpina Caragiale. Dacă e s-o fac, o fac pentru mulțumirea mea. Smintit ar trebui să fiu pentru ca s-
o fac și când pe urma faptei mele mi-aș expune familia la mari neajunsuri și aș avea mai multe suferinți decât
mulțumiri.
- Aida-dee ! zicea Eminescu. Demnitatea prin bărbăție și prin lepădarea de sine se susține, și mulțumirea e cu atât mai
vie și mai covârșitoare, cu cât mai multe și mai mari sunt greutățile pe care le învingi și primejdiile pe care le înfrunți
ca să-ți faci datoria!
Pornită odată pe calea aceasta, discuția se urma zi și noapte și ducea din ce în ce mai departe.
(Ioan Slavici, Amintiri)
A.
1. Explică sensul expresiei a se da pe față.
2. Menționează un subiect de dispută între Eminescu și Caragiale, utilizând informațiile din textul citat.
3. Indică părerea celor doi despre adevăr, justificând răspunsul cu un fragment din textul citat.
4. Precizează atitudinea lui Caragiale față de demnitate, utilizând informațiile din textul citat.
5. Prezintă în 30-50 de cuvinte o trăsătură de caracter a lui Eminescu așa cum reiese din ultima replică a
acestuia.
B. Redactează un text argumentativ de 150-300 de cuvinte despre demnitatea umană, valorificând atât textul dat, cât și
experiența personală sau culturală.
Subiectul al II-lea (10p)
Comentează, în minim 50 de cuvinte, fragmentul următor, având în vedere două trăsături ale genului dramatic:
SCENA X
PEPELEA, , BABA RADA (schimbată în zâna)
ZÂNA
Pepeleo, blând suflet, tu singur cu-ndurare,
Ai vrut să-mi aperi viața de-a proștilor turbare.
Pe tine eu din umbră te-oi scoate la lumină,
Căci fosta Baba Rada de-acum e a ta zână.
(Zâna, ieșind din floare, pășește pe fața apei și vine în scenă.)
PEPELEA (cade-n genunchi): O!... ce minune cerească.
ZÂNA: Pepeleo!... de azi începe o viață plină de lupte pentru tine... dar să n-ai grijă, vei fi pretutindeni apărat și
susținut de mine. Ține acest fluieraș de trestie, el te va ajuta la orice nevoie... când îi cânta din el... ține ș-acest inel de
logodnă cu Sânziana.
PEPELEA: Ah!... zână frumoasă și milostivă, mă logodești cu norocul.
ZÂNA: Norocul să te însoțească în calea vieții. Acum te las, Pepeleo... rămâi cu bine, eu mă-ntorc în împărăția
zânelor. (Zâna se-ntoarce în floarea ei, toate florile s-afundă încet, în sunetul simfonic al orchestrei. Corul repetă refrenul
de la început.)
(Sfârșitul actului I.) (Vasile Alecsandri – Sanziana si Pepelea)

Subiectul al III-lea (30 de puncte)


Redactează un eseu de minim 400 de cuvinte, în care să prezinți particularitățile unui text poetic aparținând
modernismului.
În elaborarea eseului, vei avea în vedere:

- evidenţierea trăsăturilor care fac posibilă încadrarea textului poetic într-o tipologie, într-un curent cultural/
literar, într-o perioadă sau într-o orientare tematică;
- prezentarea temei, reflectată în textul poetic ales, prin referire la două imagini/ idei poetice;
- sublinierea a patru elemente ale textului poetic, semnificative pentru ilustrarea viziunii despre lume a
poetului (de exemplu: imaginar poetic, titlu, incipit, relaţii de opoziţie şi de simetrie, elemente de
recurenţă, simbol central, figuri semantice – tropii, elemente de prozodie etc.);