Istrati Mădălina Elena

III ER

ION MINULESCU

- „POEZII”

-Analiză stilistică-

–Editura Garamond-Junior București, Bulevardul Carol I, Nr. 68

Istrati Mădălina Elena
III ER

ION MINULESCU- „POEZII” –Editura Garamond-Junior București, Bulevardul Carol I, Nr. 68

Figurile repetiției.

Figură de stil Exemplu Rolul în poezie

Aliterația-„repetarea „A cărei eroină era... Ea!...” (Povestea scurtă, pagina Rolul aliteratiei e de-a crea un efect
aceleași litere”, repetiție 150) eufonic fie imitativ-descriptiv fie
a unor consoane(sau a expresiv in afara armoniei imitative.
unor silabe), de obicei
din rădăcina cuvintelor,
cu efect eufonic,
imitativ(onomatopeie)
ori expresiv(simbolic);”
Istrati Mădălina Elena
III ER

Anadiploză-„figură care
constă în repetarea unui
cuvînt sau grup de
cuvinte din finalul unei
unități sintactice sau
metric, imedia(sau
aproape imediat) la
începutul unității
sintactice sau metrice
următoare;”

Anaforă-„figură care „Și-au trecut de-aseară clipe, Rolul anaforei în aceste poezii, este de a
constă în repetarea Și-au trecute de-aseară ore...” accentua starea de trecere ireversibilă a
aceluiași cuvînt(acelorași timpului.
cuvinte) în fruntea a cel „Cheia ce mi-ai dat aseară-
puțin două unități Cheia de la poarta verde-”...( Romanța cheii,pagina
sintactice sau 47)
metrice(membre ale
propoziției, frazei, „De unde veniți, pelerini?...
versului sau strofei)” De unde veniți cu sandalele rupte?” (Pelerinii
morții,pag.58)
Istrati Mădălina Elena
III ER

Anominație-„figură care
constă în repetarea unui
nume propriu, cel mai
ades de persoană, prin
apelativul din care, de
regulă, provine din
antonomază, cu scopul
de a sugera
caracterizarea persoanei
respective, la sensul
numelui comun.”

Antanaclază-„figură
care constă în repetarea
unui cuvînt luat în
sensuri diferite, firește,
grație contextului”
Istrati Mădălina Elena
III ER

Antimetabolă-sin.
antimetateză

Antimetalepsă-
sin.antimetateză
Istrati Mădălina Elena
III ER

Antimetateză-„figură
asemănătoare conversiei,
în care, însa, reptarea
inversă a unei sintagme,
propoziții sau fraze se
face cu modificarea
înțelesului: abc/c*b*a*)”

Asonanță- „Și m-am coborît pe seară... Rolul asonanței în acest text este de a da
„repetiție(omofonie) a Dar pe cea din urmă treaptă muzicalitate textului.
vocalei accentuate în Cheia ce mi-ai dat-o aseară
două sau mai multe Am găsit-o prefăcută
cuvinte, mai ales în vers” Într-o cupă albă, plină
Cu vin verde de cucută.” (Romanța cheii, pag.47)
Istrati Mădălina Elena
III ER

Climax anaforic-„figură „De la parcul Carol la Șosea

de repetiție lexicală. Și Și de la șosea la Cotroceni.” (Vara în capitală, pag.124)
anume o anadiploză care
poate fi, în privința
conținutului, progresivă”

Concatenație-„figură „O, de-ați putea-ntâlni și voi ce-am întîlnit-” (Romanța

care constă în a înlănțui celui ce s-a-ntors, pag.71)
membrele unei perioade
prin unele cuvinte
împrumutate unui
membru precedent sau,
altfel zis, gradație în care
un cuvînt se repetă de la
un membru la cel
următor, înlănțuindu-le
unele cu altele”
Istrati Mădălina Elena
III ER

Epanalepsă-„figură, „Și ne-am iubit, Rolul epanalepsei în această poezie, este

care constă în repetarea Și, azi toată lumea știe de a da continuitate și muzicalitate.
întreruptă a aceluiași Că ne iubim...
cuvînt(grup de cuvinte), Dar cît ne vom iubi,
în propoziție sau vers” Nici noi nu știm,
Nici lumea nu va ști!...” (Romanța fără muzică, pag.82)

Epiforă-„figură care „Am privit în jurul meu, și-n mine: Rolul epiforei în această poezie este de a
constă în repetarea unui Soba rece, sublinia și accentua totodată starea de
cuvînt (grup de cuvinte) Pipa rece, dezolare a poetului.
la sfîrșitul unor unități Mîna rece,
sintactice sau metrice: Gura rece...” (Cu toamna în odaie,pag.126)
este inversul anaforei:”
Istrati Mădălina Elena
III ER

Epizeuxis-„figură care „Sună clopotele... Rolul epizeuxis-ului în această poezie,

constă în reluarea Sună clopotele-ndepărtare. este de a da muzicalitate și totodată
imediată a unui cuvînt în Clopotele!... Clopotele!... expresivitate poeziei.
propoziție sau vers:” Cîte clopote să fie?” (Clopotele, pag.98)

Polipton-„figură care „Plouă așa cum știm că toți că plouă- În această poezie, utilizarea politonului
constă în repetarea Plouă!<gris> ca-ntr-o estampă japoneză...” sugerează continuitatea ploii și redă o
aceluiași cuvînt sub stare de izolare atît fizic cît și sufletește.
diverse forme
flexionare:”
Istrati Mădălina Elena
III ER

Polisigmă-„denumire a „De sînge, scurs din rana unui soare”...(Sonet,pag.57) Utilizarea polisgmei în această poezie, îi
aliterației cînd consoana oferă o notă dramatică.
repetată este (S)” „În suflet sfintele avînturi...”(Romanța noastră,pag.38)
Istrati Mădălina Elena
III ER

Figurile insistenței.

ION MINULESCU- „POEZII” –Editura Garamond-Junior București, Bulevardul Carol I, Nr. 68

Amplificare-„figură descriptivă în lanț,

sau lanț de figuri descriptive, în primul
rînd, prin care se reiau elementele unei
descrieri, în primul rînd, prin care se reiau
elementele unei descrieri, pentru ca prin
cuvinte și construcșii noi, să se realizeze,
în chip gradat și cît mai viu, imaginea unui
obiect sau un tablou cît mai intens
luminat;”
Deprecație-„figură de stil care, la origine,
consta într-o implorare adresată zeilor
pentru înlăturarea unei nenorociri ori a
unei pedepse.”

Emfază-„figură de stil care constă în a „De unde vii, Utilizarea emfazei în această pozei,
acorda unui cuvînt ori chiar unui întreg Și-n care prea fericită țară subliniază dorința arzătoare a poetului, de
enunț o importanță deosebită, subliniidu-l Văzuși lumina zilei-tu, albă ca și-o zi?...” a afla adevărul.
printr-o intonație solemnă, sprijinită de (Acelei care va veni,pag.75)
context sau de situație, ori printr-o
construcție gramaticală consacrată:
înlocuirea persoanei I cu a III-a.”
Istrati Mădălina Elena
III ER
Epenteză-„figură realizată prin adăugarea
unui sunet neetimologic în mijlocul
cuvîntului, din nevoia unei mai bune
reliefări a structurii sale silabice”
Epifonem-„figură de insistență prin adaus,
constatînd în adăugarea, la finele unui
enunț sau unități compoziționale, a
unei„exclamații sentențioase”, care rezumă
sau caracterizează ce s-a spus mai înainte”
Epimonă-„figură realizată prin
întrebuințarea excesivă a conjuncției
coordonatoare(și/sau) în propoziție, care
face impresia unei suplimentări
neîntrerupte a ideii”
Exclamație-„figură care constă dintr-un
enunț, în proză sau vers, prin care se
exprimă un puternic sentiment de surpriză,
e mînie, de bucurie.”
„Flamuri sîșiate, În această poezie, epifonemul are rol de a
Scuturi găurite, sublinia și accentua starea de tristețe, pe
Săbii ruginite care poetul o redă prin enumerare.
Și armuri pătate
De nori și sînge
Și figuri schiloade,
Mute
Și-ncruntate-
Mute ca sentința luptelor pierdute,
Triste ca fantoma gloriei
defuncte.”(Romanța iahturilor,pag113)
„Și de vers, În această poezie, epimona dă impresia
De crime unei suplimentări neîntrerupte a ideii.
Și idile,
De artă
Și eres-
În craniu port Imensul, stăpîn pe Univer,
Și-n vers, voința celui din urmă Ne-
nțeles!..”(Ecce Homo,pag.106)
„C-a spart geamul doar în vis, În această poezie, exclamația are rolul de a
Și că visul evadării n-a fost vis sublinia tristețea și dezamăgirea poetului.
adevărat!”...”(Primăvara inutilă,pag.122)
Istrati Mădălina Elena
III ER

Figurile Ambiguității.

ION MINULESCU- „POEZII” –Editura Garamond-Junior București, Bulevardul Carol I, Nr. 68

Apocopă-„figură care constă în scurtarea
unui cuvînt prin înlăturarea unui
sunet(vocală) sau a unei silabe, fără ca
înțelesul cuvîntului să sufere.”

Aposiopeză-„figură de stil care constă în

întreruperea unei propoziții sau fraze, fie
din impulsul grabei, fie pentru că
înterlocutorul poate înțelege singur ce-ar
mai fi de spus; în ultimul caz, figura paote
exprima o amenințare.”
Catachreză-„figură „gramaticalizată”,
care reprezintă un fenomen lexical de
origine metaforică, și anume folosirea unui
termin figurat pentru denumirea unui
obiect concret ori abstract, din lipsa unui
termen propriu”.
Comparația-„figură de stil cu ajutorul „Sau poate prea tîrziu ... În această poezie, comparația trădează
căreia se exprimă un raport de asemănare M-am resemnat ca orice bun starea de tristețe a poetului și acceptarea
între două obiecte, dintre care unul creștin,...”(Nu sunt ce par a fi... pag.156) condiției umane.
servește să evoce pe celălalt.”
Istrati Mădălina Elena
III ER
Istrati Mădălina Elena
III ER