11

Genul Liric

Opis

Subiectul I
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.

Pagina
Pagina
Pagina
Pagina
Pagina
Pagina
Pagina

4...Mihai Eminescu-Frumoas si Jun

5...Lucian Blaga- Cntecul spicelor
6...Ion Barbu- Timbru
7...Ion Pilat-Strinul
8...Tudor Arghezi- Frunze pierdute
9...Nichita Stnescu-Necuvinte
10...George Bacovia

Subiectul III
Luceafrul-Mihai Eminescu
Plumb-George Bacovia
Testament-Tudor Arghezi
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii-Lucian Blaga
Riga Crypro i lapona Enigel-Ion Barbu
Leoaic tnr, iubirea-Nichita Stanescu
n grdina Ghetsemani-Vasile Voiculescu

11

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

11

SUBIECTUL I

Mihai Eminescu-Frumoas si Jun

11

1. Jun=tnr, Profunzi=adnci.
2. Cratima, din structura drag-mi, marcheaz elidarea unei vocale,
evitndu-se, astfel hiatul. De asemenea, cratima ajut la rostirea mpreun
a dou silabe diferite, n vederea conservrii metricii si a ritmului.
3. De cnd a vazut-o biatul i-a facut ochi dulci.
4. Eul liric se evidentiaza in text prin verbe la persoana I (caut, as cta),
la persoana a II-a (eti, tremuri), dar si promune la persoana I (m) si
la persoana a II-a (tu, te).
5. Motive literare: ochii, glasul, viata etc.
6. Portretul persoanei Iubite se contureaz n text prin: blondele plete ;
ochii ti dragi.
7. Enumeraia din primul vers al celei de-a doua strofe Tu tremuri, tu caui,
tu rzi evidentiaza portretul iubitei, acesteia conturndu-se vitalitatea si
tumultul sentimental; chiar mai mult, sugereaza dragostea pe care i-o
poarta eul liric, acesta fiind fermecat de complexitatea personalitatii
acesteia.
Metafora din structura tu raiu-mi deschizi reliefeaza funcia pozitiva a
femeii-nger, ipostaza tipica pentru creaia adolescentin eminescian.
Iubita are rolul de a armoniza relaia cu ntrec universul, de a facilita o
recuperare a fericirii edenice.
8. Opera literara Frumoas si Jun de Mihai Eminescu aparine, prin
trsturile sale definitorii, genului liric. In primul rand se remarca existena
unei voci interioare a textului, reprezentat de eul liric, a crui discurs se
evideniaz prin mrci lexico-gramaticale specifice precum: forme verbale
la persoana I (caut, as cta), la persoana a II-a (eti, tremuri), dar
si promune la persoana I (m) si la persoana a II-a (tu, te). Pe lang
aceasta, caracterul liric al operei se reflecta si la nivelul stilistic,
caracterzat prin expresivitate, aceasta fiind data prin epitete cu rol in
conturarea portretului femeii, repetitiilor, al enumeratiilor, al metaforelor si
al imaginilor artistice.
9. Ultimele doua strofe ale poeziei dezvolt imaginea iubitei ideale. Puternic
influenat de lirica paoptist, poetul romantic apeleaz la o opostraziere
destul de clieic a fiinei iubite: o copil cu plete blonde. De altfel, pn si
mijloacele artistice utilizate pentru nscenarea tirualului amoros amintesc
prea puin de creaia matur a lui Eminescu. Aceiai idee este relevat i
prin imaginile cizuale dinamice.

Lucian Blaga-Cntecul Spicelor

11

1. Se-nfioara= tremura, tristee=suprare

2. Semnul : se foloseste in storfa a doua pentru a anunta o explicaie a
primului vers.
3. Numai atunci vei da cu mna de mine, cnd vei rupe trei perechi de opinci
de fier.
4. In text se regasesc urmatoarele cuvinte care aparin cmpului semantic al
focului: arderea, apun.
5. In discursul liric se pot evidentia urmtoarele motive literare: cel al spicelor
si cel al lanurilor.
6. Dimensiunea spaial a imaginarului poetic se contureaz prin n lanuri,
n zare, pe cnd cea temporala se evideniaz prin luna
7. n prima strofa se evideniaz o personificare Spicele-n lanuri, de dor senfioar. Aceasta transpune frica de ntuneric a spicelor, i dorina lor de
soare. Prin aceasta se regasete aspiraia spre luminca a eului poetic.
8. Titlul conine un element din paradigma poeziei: cntecul" - aluzie la
armonie i un simbol al umanizrii unei naturi plin de lumin i via spicele". Ambiguitatea titlului trimite att la un imn nchinat spicelor, ct
i la un cntec nchinat de spice iubirii universale.
9. Strofa a treia si ultima aduce impacarea cu soarta crida (seninatatea cu
care romanul a stiut totdeauna sa intampine moartea asa cum am vazut in
balada Miorita) a spicelor care in nazuinta lor de impliniri superioare
(dorinta de a atingere a absolutului) sunt sortite a fi secerate de fierul crud
al pamantului: "Aceasta i tristetea cea mare a spicelor / Ca nu sunt taiate
de luna ca numai de fierul pamantului / Li se menit sa apuna" (vedem in
fierul pamantului o reintoarcere in spatiul cosmic deci o reintregire a temei
enuntate mai sus).

Ion Barbu- Timbru

1. Scoara copacului era tare.
Nu vreau s cer o not prea mare.
2. Semnul ntrebrii din prima strof marcheaz o interograie retoric cu
care se termin prima strof.
3. Cimpoiul i fluierul sunt regsite n text cu sensul lor figurat.
4. Poezia Timbru reia tema expusa in arta poetica barbiana din Joc secund.
"Cimpoiul vested luncii, sau fluierul in drum" sunt instrumente muzicale
sinonime harfelor resfirate", capabile a suna doar incet, mai tare", glasul
lor fiind inchinat durerii divizate" din poezia confesiune, inchinata
efemeritatii, supusa ceasului" si concurentei, inca darwiniene, a formelor
individuale".
5. ..

11

6. Poezia "Timbru", structurata in doua catrene, are versuri lungi, cu masura

de 13-14 silabe, iar rima este imbratisata.
7. Creatia artistica incarcata de esente cosmice este asemuita cu "Fosnirea
matasoasa a marilor cu sare", metafora sugerand ideea ca "muzica",
semnificatia poeziei trebuie sesizata, descoperita, descifrata dincolo de
ceea ce se vede. Poezia trebuie sa fie o adevarata oda, asemenea imnului
de slava si bucurie intonat de ingeri drept lauda adusa divinitatii atunci
cand a facut femeia din "coasta barbateasca" a lui Adam: "Ori lauda
gradinii de ingeri, cand rasare / Din coasta barbateasca al Evei trunchi de
fum." Aceeasi traire inalta, care sa exprime extazul, inmarmurirea in fata
unei minuni dumnezeiesti, trebuie sa emane si poezia.
8. Timbrul este un imprimat de dimensiuni mici, reprezentand taxa de
transport pentru o scrisoare, fiind un element absolut necesar pentru a fi
sigur ca documentul ajunge la destinatar. Pentru poezia lui Barbu, titlul
semnifica marca, emblema liricii sale, aplicat sub forma unei poezii scurte,
prin care exprima conceptia despre rostul poeziei, poetul dorind sa fie sigur
ca mesajul transmis ajunge la cititor, care este destinatarul ideilor sale.
Structura, semnificatii, limbaj poetic Poezia "Timbru" este structurata in
doua catrene, ilustrand conceptia lui Ion Barbu despre poezie ca viata in
spirit, tema specifica etapei ermetice. Referindu-se la particularitatea lirica
a acestei poezii, Tudor Vianu o defineste ca "treptele viziunii", ce
fundamenteaza ideea ca poezia reflecta lumea, cosmosul in spirit.
9. Creatia lui Barbu exprima, mai ales, dorinta lui de comunicare cu Universul,
de contemplarea lumii in totalitatea ei, este o stare de intelectualitate,
izvorata din conceptia ca "pentru mine poezia este o prelungire a
geometriei". Aspiratia sa catre lirismul pur presupune o stare initiatica, ce
nu poate fi exprimata decat intr-un limbaj incifrat, in care concizia este
formula cea mai aleasa a lirismului barbian, concretizata in imagini-sinteza,
propozitii eliptice, asocieri de cuvinte deseori socante. Versul lui Ion Barbu
nu se supune nici unei reguli de logica intre cuvinte, facand ca limbajul sau
sa fie criptat si ermetic.

11

Ion Pilat-Strinul

11

1. Acolo unde sunt prietenii ti, te vei simi ca acas.

2. Cratima, din structura Pe-albastr deprtare..., evit hiatul. De
asemenea, cratima ajut la rostirea mpreun a dou silabe diferite, n
vederea conservrii metricii si a ritmului.
3. Interjecia Vrrr! are o valoare expresiv auditiv care amplific ideea
dinamic a textului, accentund profund viteza cu care timpul, respectiv
vrbiile trec pe lng eul poetic.
4. Din familia lexical a timpului fac parte: nsereaz, apus, clipa, amurg ,
trecutul.
5. Banca si castanul sunt motive ale textului lui Ion Pilat.
6. Enumeratia din prima strofa, cu casa, parc ,livezi, exprima vizual tot
ceea ce apartine acestei mosii, evidentiind frumusetea si bogatia locului.
7. O caracteristica a traditionalismului este localizarea intr-un spatiu rural,
mosia Florica aici, iar o a doua trasatura este preferinta pentru spatiul
autohton.
8. .?
9. Strainul venit la mosie pare ca nu reuseste sa descifreze peisajul si il
vede doar ca pe un tablou: Te-apleci mirat straine, pe-amurg ca pe-o
rama. Perspectiva lui este diferita de a celor familiarizati cu imprejurimile,
el nu poate sa inteleaga frumusetea locurilor: Si crezi/ Ca ai cuprins
Floricadar n-ai zarit, ia seama. Imaginile vizuale precum te-apleci mirat,
ce-ar straluci ori metafora ranit de-un dor tarziu accentueaza ideea
poetica.

Tudor Arghezi- Frunze pierdute

11

1. S curme=S ucid
ovire=Ezitare
2. Virgulele din structura N-au mai ajuns s-i curme, ftul meu,... separa
apoziia Ftul meu de restul comunicrii.
3. Cerneala din ochii ei, strlucea i mai tare la soare.
4. Teama poetului esecul propriei creatii, acesta vazand procesul creatiei ca o
transa poetica .In Frunze Pierdute sunt aratate sentimentele fata de
destin, acestea fiind de melancolie, tristete, pentru ca poetul simte esecul
in cautarea perfectiunii.
5. Eul liric se evidentiaza in text prin verbe la persoana a II-a (temi, s
tresari), dar si pronume la persoana a II-a (tale, te).
6. Metafora simbol existent n storfa a III-a, cea a frunzelor surprinde
defapt opera ce se va desprinde de poet, capatand o viata proprie, acesta
fiind momentul in care are loc procesul de creatie si opera ajunge sa fie
scrisa.
7. Opera Frunze pierdute de Tudor Arghezi reprezint prin trsturile sale
definitorii, genului liric. In primul rand se remarca existena unei voci
interioare a textului, reprezentat de eul liric, a crui discurs se evideniaz
prin mrci lexico-gramaticale specifice precum: verbe la persoana a II-a
(temi, s tresari), dar si pronume la persoana a II-a (tale, te). ). Pe
lang aceasta, caracterul liric al operei se reflecta si la nivelul stilistic,
caracterzat prin expresivitate, aceasta fiind data prin epitete cu rol in
conturarea portretului femeii, repetitiilor, al enumeratiilor, al metaforelor si
al imaginilor artistice.
8. Sentimentele poetului in momentul creatiei sunt de frica, indoiala pentru
ca el nu vrea ca esecul de pana acum sa se continue. Procesul creator ii da
o stare de neliniste gandindu-se ca nu va putea sa-sinduca opera la bun
sfarsit. El simte fata de sine o nemultumire, temandu-se ca nu va realiza ce
si-a propus. Drumul pe care acesta il are de parcurs pentru a finalize opera
este anevoios si presupune mult efort din partea lui si in loc sa-l
linisteasca, il tulbura. Condeiul si cerneala reprezinta forma poeziei, iar
gandurile reprezinta fondul. Poezia inseamna imbinarea armonioasa intre
fond si forma, iar poetul nu stie daca tema poeziei va fi cea mai potrivita si
daca va termina ceea ce a inceput.

Nichita Stnescu-Necuvinte

11

1. Aur=
; s taie=s separe.
2. ntr-un final, adevrul a ieit la lumin.
3. Cratima, din structura la-nceputul luminilor, marcheaz elidarea unei
vocale, evitndu-se, astfel hiatul. De asemenea, cratima ajut la rostirea
mpreun a dou silabe diferite, n vederea conservrii metricii si a
ritmului.
4. Tema poeziei este creatia ca innoire a universului, o creatie a esentei
lucrurilor. Acestei teme i se adaug motivele laserului, al lumilor, etc.
5. In discursul liric se regsesc mai multe imagini vizuale, cum ar fi lumina
luminilor plutind prin ntuneric, dar si imagini dinamice sa smulga
lumini.
6. In text se repeta verbul a naste (nascand) care are rolul de a evidentia
procesul creator, de a nuanta nasterea unei noi lumi.
7. Nichita Stanescu este un innoitor al poeziei prin faptul ca aduce atat
elemente noi, cat si o altfel de gandire asupra poeziei moderne. Poezia
Necuvintele se prezinta ca o arta poetica prin faptul ca poetul isi arat
propria conceptie despre modelul de poezie. Din punctul de vedere al
prozodiei poezia este lipsita de rima, cu exceptia strofei a treia in care
primele doua versuri se repeta, iar celelalte versuri sunt alcatuite
independent de poeziile clasice.
8. Strofa a doua evidentiaza dorinta autorului de a afla adevarul; adevar
reprezentat de un singur cuvant. Nichita Stanescu se foloseste de o
metoda a contemplarii, a filosofarii pentru aflarea acestui cuvant ce poate
fi aflat numai in vis. In acest sens titlul este semnificativ, pentru ca descrie
cel mai bine atmosfera create si anume aceea a necuvintelor.
9. Necuvintele reprezinta o arta poetica deoarece arata ideea autorului
despre poezie si despre lumea inconjuratoare in general. Cu ajutorul
limbajului, a temei, si a solutiei gasite de el pentru obtinerea unei noi lumi
se contureaza o veritabila arta poetica.

George Bacovia-Plumb

11

1. In excursie, ghidul ne-a spus mai multe despre plantele lacustre.

Vechile colipe construite pe stlpi de lemn se numeau lacustre.
2. Punctele de suspensie marcheaz ntreruperea irului gndirii i o pauz
afectiv ce accentueaz sentimentele exprimate n text. Acestea
evideniaz surprinderea, ezitarea, durere, regret, ndoial, o vorbire
incoerent, disperare, meditaie, nedumerire, renunare, haos n gndire.
3. Am fost gnd n gnd atunci cnd am vrut sa luam o decizie.
mi st gndul doar la Bacalaureat.
4. Gerunziul este singurul mod nepersonal care conserv coninutul dinamic
specific verbului, surprinznd o aciune n desfurare, un proces, o stare
durativ; nscrierea acestora ntr-o temporalitate fr referire la momentul
enunrii permite exprimarea oricrei durate - prezente, trecute ori viitoare
-, n funcie de context. Avnd o capacitatea de a crea imagini dinamice. El
determin circumstanele aciunii exprimate prin verbul regent sau i
adaug acestuia o alt aciune ntr-un ritm alert. Acesta antepus
regentului, poate avea o funcionalitate polivalent, exprimnd, n acelai
timp temporalitatea i cauzalitatea ofer ambiguitate stilistic.
5. Eul liric percepe direct ploaia cara este atat de distrugatoare de materie:
"Aud materia plangand". Intregul univers traieste un dramatism sfasietor,
motivul solitudinii fiind aici ilustrat printr-o stare de solitudine dorita de eul
liric, sintagma "sunt singur" simbolizand asadar o existenta solitara,
asemeni locuintei lacustre.
6. Poezia Lacustra" concentreaza mai multe motive specifice poetului:
ploaia, noaptea, singuratatea, somnul, cosmarul, golul, prabusirea.
Prezenta acestor motive ca si starile sufletesti ale eului liric (nevroza,
plictisul, angoasa, spaima) constituie primul element simbolist.
7. Din punct de vedere fonetic, frecvena vocalelor a, o, u sugereaz plnsul
universal, tristeea metafizic, ultimele dou fiind vocale nchise. Msura
versurilor este de opt silabe, versul este mediu, ritmul iambic. n prima i
n ultima strof, monorima se realizeaz prin intermediul silabei -nd, ceea
ce sugereaz bocetul, plnsul cosmic al materiei. n celelalte dou strofe
rimeaz doar versurile al I-lea i al IV-lea.
8. Strofa a treia amplific starea de angoas, de nelinite, de singurtate a
poetului, prin regresiunea n golul istoric" al nceputurilor lumii.
Singurtatea este proiectat n eternitate prin intermediul versului: Peaceleai vremuri m gsesc". Teama de neant produce exasperare, dar i
resemnare n izolare.
9. Poezia "Lacustra" de George Bacovia este simbolista prin sugestii,
simboluri si stari sufletesti specifice liricii bacoviene: plictisul, dezolarea,
spleenul, spaima, facand ca aceasta creatie sa fie o confesiune lirica.
Prezenta persoanei I singular inclusa in marcile verbelor sporeste
confesiunea eului liric implicat total si definitiv in starea dezolanta care
pune stapanire decisiv si implacabil pe sufletul lui.

11

11

Subiectul III