TEMA 5 - CERCETAREA CRIMINALISTICĂ A SCRISULUI ŞI

DOCUMENTELOR - CURS ACTUALIZAT 2018-2019

Introducere

Tehnicile de identificare a persoanelor şi cadavrelor după semnalmentele exterioare urmează

regulile portretului vorbit, aşa cum au fost formulate de A. Bertillon iar la noi de Nicolae Minovici.
Interesează descrierea semnalmentelor statice: talia, constituţia fizică, aspectul general (forma
capului şi a feţei, sexul, vârsta, infirmităţi) şi descrierea semnalmentelor dinamice: ţinuta
corpului, ţinuta capului, mersul, privirea, mimica, pantomima şi deghizarea, la care se adaugă
vocea şi vorbirea.

Competente conferite
 Familiarizarea studenţilor cu principalele obiective ale cercetării criminalistice a înscrisurilor;
 Cunoaşterea de către studenţi a noţiunii de înscris sau document în sens criminalistic;
 Înţelegerea diferenţei dintre grafoscopie şi grafologie.

Continutul cursului
Examinarea criminalistică a scrisului şi a documentelor

Grafoscopia (expertiza grafică) a interesat omenirea încă din antichitate ca urmare a falsificării
frecvente a scrisului şi semnăturii pentru obţinerea unor foloase materiale. Studiul superficial al
caracteristicilor scrisului şi al metodelor de falsificare, nerespectarea regulilor criminalistice de
obţinere a modelelor de scris pentru comparaţie, şi mai ales inacceptarea principiului formulat
de Edmond Locard, potrivit căruia un expert trebuie să aibă îndoieli, au condus la înregistrarea
unor grave erori sau abuzuri judiciare, una dintre cele mai concludente fiind Afacerea Dreyfuss.
Subliniem încă o dată confuzia care se face adesea între grafoscopie şi grafologie, deşi cele
două discipline au obiecte distincte de cercetare.
Prin înscris sau document în sens criminalistic se înţelege „orice înscris tipărit, dactilografiat,
manuscris, schiţă, desen, prin care se atestă starea civilă, identitatea personală, pregătirea
şcolară şi profesională, încheierea de diferite contracte, felurite declaraţii, precum şi biletele de
călătorie, de bancă, timbrele etc.”
Cercetarea criminalistică a înscrisurilor are, în principal, următoarele obiective MAJORE:
• Stabilirea mijloacelor şi a substanţei cu care au fost scrise documentele;
• Determinarea vechimii;
• Descoperirea falsului şi a procedeelor de falsificare;
• Reconstituirea scrisului din actele deteriorate;
• Evidenţierea scrisului înlăturat, modificat ori a scrisului invizibil;
• Citirea textelor cifrate;
• Identificarea persoanelor după scrisul de mână ori dactilografiat;
• Cercetarea textelor dactilografiate, a biletelor de bancă, precum şi a timbrelor şi monedelor
falsificate.
Identificarea persoanei după scris este posibilă datorită individualităţii şi stabilităţii relative a
caracteristicilor grafice.
În esenţă, cauzele care pot determina modificări ale scrisului sunt :
a. Modificări datorate evoluţiei scrisului (lente şi uneori neevidente);
b. Modificări datorate conducerii mâinii de către o altă persoană, în trei ipostaze: mână inertă,
când o persoană este lipsită de forţă, din cauza bolii, sau este sănătoasă dar analfabetă, şi
mână ajutată, când o persoană bolnavă poate să execute semne grafice dar nu este suficient
de sigură şi apelează la ajutor; mână forţată (prin silirea scriptorului);
c. Intoxicaţii cu alcool, cu droguri, cu substanţe otrăvitoare, cu ciuperci, precum şi auto-otrăviri
suicidare;
d. Condiţii improprii de scris: poziţie incomodă, folosirea unui material inadecvat ori instabil,
calitatea instrumentului scriptural;
e. Tendinţa de a scrie în viteză, deghizarea scrisului sau imitarea scrisului unei alte persoane;
f. Modificări datorate factorilor fizici: vârstă, oboseală, indispoziţii, surmenaj, pierderea sau
afectarea vederii, amputarea degetelor sau a mâinii, frigul, starea de ebrietate pasageră;
g. Modificări cauzate de factori patologici: tulburări cardiovasculare; boli neurologice: ataxii,
epilepsii, encefalopatii, tumori cerebrale, scleroză, boala lui Parkinson; boli mintale: maniaco-
depresive, paranoia, schizofrenia, demenţe, psihopatii.
Caracteristicile generale (dominantele grafice) ale scrisului
Prin caracteristicile generale ale scrisului, definite dominante grafice de C.I.Parhon, se înţeleg
proprietăţile generice care se pot regăsi în scrisul mai multor persoane .
În concepţia lui Lucian Ionescu (p.77-104), unul dintre cei mai buni specialişti români în
domeniu, caracteristicile generale ale scrisului sunt următoarele:
a. Gradul de evoluţie, care împarte scrisurile în: inferioare (slab evoluate, „chinuite”); superioare
(evoluate, caracterizate printr-un grad înalt de coordonare şi prin mişcări automatizate care se
succed într-un ritm rapid); medii (mediocre, intermediare între cele inferioare şi superioare,
trasate cu grijă, descifrabil, uneori chiar şi cu ornări, caracterizate printr-o coordonare a
mişcărilor relativ bună, dar cu un ritm mai puţin dinamic, ).
b. Forma scrisului:
• după configuraţia literelor: scris cursiv şi scris de factură tipografică;
• după tipul mişcărilor: scrisuri arcadate, ghirlandate, unghiulare (colţuroase), rotunjite şi forme
intermediare sau combinate (de exemplu, colţ-arcadate);
• după gradul de simplificare: simple (apropiate de modelul caligrafic), simplificate (gesturi
grafice condensate, litere reduse sau schiţate, indescifrabile în afara contestului) şi complicate
(ornate, înzorzonate).
c. Dimensiunea scrisului:
• după înălţime: mari (peste 2-3 mm), mici(sub 2 mm);
• după lăţime: dilatate, normale şi înghesuite;
• după proporţionalitate: supraînălţate (caracterizate prin mărirea exagerată a majusculelor,
alungirea depasantelor superioare-minusculele l, h, t etc., precum şi a depasantelor inferioare-
minusculele p, g, j etc., dilatarea buclelor ş.a.) şi subînălţate (trăsăturile care depăşesc
înălţimea medie în sus sau în jos sunt foarte scurte, iar în locul majusculelor se folosesc, în cele
mai multe cazuri, minuscule). Constanţa scrisului supraînălţat sau subînălţat a fost subliniată de
Edmond Locard, ca un criteriu esenţial în elaborarea metodei grafometrice.
• după continuitatea înălţimii: scris crescând sau îngladiat, scris descrescând sau gladiolat şi
scris filiform (de forma unui fir).
d. Înclinarea scrisului: majoritatea scrisurilor suntînclinate spre dreapta, cu po-ziţionarea
verticală a literelor; înclinarea spre stânga este caracteristică scrisurilor exe-cutate cu mâna
stângă (sinistrografia), dar se întâlneşte şi la scrisurile cu mâna dreaptă.
e.Viteza scrisului: lent, normal şi rapid.
f. Presiunea scrisului:
• după gradul de presiune: apăsat, normal (uşor);
• după continuitatea presiunii: cilindric, ascuţit, măciucat, fusiform.
g.Continuitatea scrisului:
• după unirea semnelor grafice: legat, grupat, nelegat (tocat);
• după tipul de legătură: arcadat, ghirlandat, unghiular.
h. Spaţierea scrisului: scris normal, înghesuit, risipit.
i. Direcţia rândurilor: scris orizontal, ascendent, descendent.
j. Forma rândurilor: scrisuri drepte, convexe, şerpuitoare, scaliforme („săltăreţe” sau „etajate”).
k. Marginea textului:
• Marginarea: nemarginate, încadrate, dextromarginate, sinistromarginate;
• Mărimea marginii: mică, normală, mare;
• Forma marginii din stânga: dreaptă, progresivă, regresivă;
• Folosirea alineatelor şi mărimea lor.
l. Plasarea diferitelor elemente: antet, titlu, data, semnătura etc.

Caracteristicile particulare ale scrisului (grafotehnica semnului grafic)

„Prin caracteristicile speciale se înţeleg deprinderile manifestate în construirea semnelor grafice
considerate separat sau a mai multor semne care alcătuiesc o formaţie (monogramă, grup de
litere, abreviere). Aceste deprinderi se referă la modul de execuţie a literelor, la semnele de
punctuaţie şi alte semne, precum şi la poziţia lor reciprocă”.
Caracteristicile particulare sau speciale sunt cele reproduse de falsificatori până la asemănări
frapante cu scrisul original. Totuşi, pot fi depistate deosebiri în construcţiile mai complicate, sau
scăpări ale unor forme grafice personale, astfel că practicienii apreciază caracteristicile
particulare ca esenţiale pentru identificarea persoanei după scris . Principalele caracteristici
particulare (speciale) ale scrisului sunt, în esenţă, următoarele:
a. Construcţia semnelor grafice: „ Prin construcţia literală sau cifrică se înţelege modul în care
este alcătuită o literă sau o cifră, forma ei, modelul utilizat, într-un cuvânt grafotehnica semnului
grafic” . Când se folosesc concomitent mai multe variante ale aceloraşi litere se poate vorbi
despre poliformism literal (exemplu, d caligrafic şi d gotic). „Se recomandă ca la examinarea şi
considerarea literelor să se confrunte cel puţin trei litere de acelaşi gen care să ocupe o poziţie
similară în cuvinte: iniţială, medială şi finală. De asemenea, se vor observa anumite cuvinte care
se repetă frecvent, cum ar fi de, şi, în etc.”
b. Numărul elementelor constructive: determinarea cantitativă, precum şi continuitatea
trăsăturilor.
c. Forma elementelor constructive:
 trăsături drepte: verticale, oblice şi orizontale;
 trăsături circulare: închise, semicirculare şi în spirală;
 trăsături unghiulare (ascuţite);
 trăsături convexe (arcadate);
 trăsături concave (ghirlandate);
 trăsături ovoidale (şerpuitoare);
 trăsături rotunde, ovoidale şi buclate.
d. Direcţia predominantă a mişcărilor:
• după sens: dextrogire şi sinistrogire;
• pe verticală: de jos în sus (extensiune) şi de sus în jos (flexiune);
• pe orizontală: spre dreapta (abducţie), spre stânga (aducţie).
e. Modul de începere a semnelor (trăsătura de atac şi poziţia punctului incipient).
f. Modul de finalizare al semnelor.
g. Legarea semnelor şi a elementelor lor.
h. Dimensiunea semnelor şi a elementelor lor.
i. Alinierea semnelor pe linia de bază a scrisului.
j. Înclinarea semnelor şi a elementelor lor.
k. Repartizarea presiunii (trăsături groase şi subţiri).
l. Executarea unor semne grafice: bara minusculei „t”; punctul minusculei „i”; semnele diacritice
(„î” „ă”, „â”) sedilele („c”).
m. Modul de scriere a unor menţiuni: abrevieri; date calendaristice; operaţii matematice;
numerotarea paginilor; bifările.

Moduri de operare folosite la falsificarea documentelor

Cercetarea falsului prin înlăturare de text
Înlăturarea sau ştergerea de text se realizează pe cale mecanică sau chimică. Uneori este
urmată de adăugarea altui text (fals prin substituire).
a. Alterarea pe cale mecanică prin radiere cu guma sau răzuire cu o lamă ori alt instrument
ascuţit: deteriorarea hârtiei prin subţierea şi deranjarea fibrelor din stratul superior (distrugerea
ancolajului), precum şi prin pierderea strălucirii. Urmele pot fi puse în evidenţă prin: examinare
micro¬scopică, examinarea actului în transparenţă, iluminare laterală sub un unghi de incidenţă,
expunerea la vapori de iod, absorbirea unor substanţe lichide colorate, pulverizarea cu prafuri
fine (de exemplu, grafit), măsurarea conductibilităţii electrice a hârtiei în diferite porţiuni,
măsurarea grosimii cu ajutorul micrometrului, examinarea în radiaţii.
Ştergerea este pusă în evidenţă şi prin descoperirea fragmentelor de scris rămase, evidenţierea
şanţurilor de presiune din scrisul înlăturat sau distrugerea reţelei de protecţie ori a liniaturii
formularului.
b. Alterarea pe cale chimică: decolorarea trăsăturilor scrisului cu cerneală sau cu pastă prin
spălarea cu substanţe corozive. Sub acţiunea radiaţii¬lor ultraviolete zona afectată va căpăta o
fluorescentă puternică, putându-se citi ce a fost scris. Dacă nu intervine fluorescenta, se vor
încerca alte metode.
c. Alterarea prin acoperire. Un text poate fi mascat prin scriere deasupra, prin haşurare cu linii,
prin pătare etc. Textul iniţial se evidenţiază sub acţiunea radiaţiilor infraroşii, prin fotografierea
actului în infraroşii, prin examinarea directă a acestuia la convertizorul de imagine electrono-
optică ori prin examinare holografică.
Cercetarea falsului prin adăugare de text este o formă tipică a falsurilor parţiale, realizată prin;
modificarea unei litere sau cifre, adăugiri de cifre, de cuvinte sau de rânduri; transferul de litere,
cuvinte, cifre după un înscris autentic (copiere).
Falsul prin adăugare de text poate fi precedat de înlăturarea textului.
Cercetarea va parcurge următoarele etape:
a. Studiul caracteristicilor grafice ale textului:
• îngrămădirea ori prescurtarea cuvintelor; micşorarea distanţei dintre rânduri; modificarea sau
orientarea diferită a liniei de bază a rândurilor;
• modificări datorate schimbării suportului pe care a fost aşezat înscrisul;
• schimbarea instrumentului scriptural.
b. Cercetarea materialului de scriere prin examinarea fizico-chimică a materialului cu care s-a
scris (creion, cerneală, tuş etc).
c. Studierea modului de intersectare a trăsăturilor. Regula este că trăsăturile executate ulterior
se suprapun trăsăturilor executate anterior, iar traseele rândurilor inferioare le intersectează pe
cele superioare.
Tehnici de evidenţiere: investigare optică, examinări stereomicroscopice cu iluminare în contrast
de culoare, examinarea în microscopie electronică cu baleiaj, studierea fluorescenţei ultraviolete
ori a luminiscenţei infraroşii.

Cercetarea falsului prin imitarea scrisului

a. Falsul prin imitare liberă: cu modelul în fată, dar şi din memorie. Poate fi depistat datorită
unor indicii de plastografiere:
• prezenţa caracteristicilor propriului scris al plastografului;
• ignorarea modului de executare şi de dispunere a semnelor diacriti¬ce şi de punctuaţie;
• depistarea unor caracteristici de ordin particular.
b. Falsul prin imitare servilă (prin copiere directă) poate fi depistat datorită unor elemente
specifice:
• lipsa de spontaneitate în executarea gramelor, nesiguranţa traseului;
• grosimea şi presiunea uniforme ale trăsăturilor;
• viteza scăzută de scriere, reluări sau retuşări de trasee pentru rectificarea gramelor.
Descoperirea falsului prin copiere se face în raport cu procedeul folosit de plastograf:
• la copierea prin transparenţă: coincidenţa dimensiunilor scrierii falsificate cu cele ale
originalului;
• la copierea pe hârtie de calc sau prin folosirea plombaginei, apar, la fel, elemente de
coincidenţă.

Rezumat

 Prin înscris sau document în sens criminalistic se înţelege orice înscris tipărit, dactilografiat,
manuscris, schiţă, desen, prin care se atestă starea civilă, identitatea personală, pregătirea
şcolară şi profesională, încheierea de diferite contracte, felurite declaraţii, precum şi biletele de
călătorie, de bancă, timbrele etc.
 Cercetarea falsului prin adăugare de text este o formă tipică a falsurilor parţiale, realizată
prin; modificarea unei litere sau cifre, adăugiri de cifre, de cuvinte sau de rânduri; transferul de
litere, cuvinte, cifre după un înscris autentic (copiere).
 În ceea ce priveşte cercetarea falsului prin înlăturare de text, înlăturarea sau ştergerea de
text se realizează pe cale mecanică sau chimică. Uneori este urmată de adăugarea altui text
(fals prin substituire).

Concepte si teme de retinut

Grafologie, grafoscopia, noţiunea de înscris sau document în sens criminalistic, construcţia
semnelor grafice.

Intrebari de control si teme de dezbatere

1. Care sunt caracteristicile generale ale scrisului?

2. Care sunt caracteristicile particulare ale scrisului?

Teste de evaluare si de autoevaluare

Alegeţi varianta corectă!

1. Falsul prin înlaturare de text se realizeaza prin:

a. alterare pe cale mecanică, alterare prin acoperire, alterare pe cale chimică;
b. modificarea unor litere, transferul de cuvinte, litere si cifre;
c. scriere deasupra, prin haşurare, transfer de litere şi cuvinte.

2. Caracteristici generale ale scrisului sunt:

a. gradul de evolutie, forma, dimensiunea, viteza;
b. fixitatea, constanta, inalterabilitatea;
c. individualitatea, imuabilitatea, inalterabilitatea.