Cercetarea criminalistica a inscrisurilor, a scrisului, a falsului in inscrisuri si a altor categorii de falsuri Investigarea criminalistica a inscrisurilor, ca domeniu distinct al tehnicii

criminalistice are urmatoarele obiective principale: - cercetarea tehnica a actelor scrise destinata in special descoperirii falsului ori a contrafacerilor de documente, inclusiv a inscrisurilor dactilografiate; - cercetarea criminalistica a scrisului de mana care are drept scop stabilirea autenticitatii scrisului unei persoane ori identificarea persoanei scriptorului, inclusive a unor falsuri de tipul imitarii sau deghizarii; - cercetarea falsului la monede, banknote, timbre, cecuri, opera de arta, in special picturi. Spre deosebire de dreptul civil, in dreptul penal si in dreptul procesual penal notiunea de inscris este privita atat in calitatea sa de mijloc de proba cat si de obiect material al infractiunii. Reguli minime de precautie necesare pastrarii si conservarii inscrisului care ar putea contine sau purta o urma a unei infractiuni: - incrsisurile presupuse purtatoare de urme de maini ale persoanei care le-a redactat sau folosit sunt prinse de colturi cu o penseta, o clema sau cu mana inmanusata; - inscrisurile trebuie protejate de actiunea factorilor care le-ar putea altera, de ex umezeala, caldura, lumina puternica, lumina solara, etc; - pe respectivele inscrisuri nu se fac nici un fel de insemnari, sublinieri, mentiuni si nu se pliaza, decat in situatia in care este absolut necesar; - pentru protejare si prindere la dosar, inscrisurile se introduce in plicuri sau mape speciale; Refacerea documentelor deteriorate cum sunt cele arse ori rupte, este adeseori absolut necesara solutionarii unei cause penale sau civile. Prin reconstituirea inscrisurilor disparute, pe baza metodelor criminalistice, avem in vedere inscrisurile degradate sau distruse partial, respectiv numai pe acelea la care este posibila refacerea. Refacerea inscrisurilor rupte sau taiate este o operatie ce se efectueaza in mai multe etape. Refacerea propriu-zisa se face de la colturile si marginile actului continuandu-se cu celelalte fragmente, pe baza formei marginilor acestora, a directiei randurilor, a urmelor de pliere, a continutului ori a altor elemente grafice care permit stabilirea succesiunii fragmentelor de hartie. Fragmentele de hartie se fixeaza intre 2 placi de sticla sau 2 coperti de plastic transparent care se lipesc pe margini cu o banda adeziva. Nu este permisa lipirea directa abucatilor de hartie su folosirea benzilor adezive. Refacerea documentelor arse necesita procedee laborioase si o atentie deosebita pentru prevenirea distrugerii definitive. Transportarea inscrisurilor carbonizate se face in cutii cu vata care sa nu preseze hartia arsa si sa nu permita lovirea acesteia de peretii cutiei. Examinarea in laborator necesita asigurarea elasticitatii hartiei prin pulverizarea cu vapori de apa si ulei de ricin. Revelarea scrisului de pe hartia carbonizata este posibila prin fotografierea separatoare de culori, prin folosirea radiatiilor ultraviolete si in special cu ajutorul radiatiilor infrarosii.

Refacerea inscrisurilor supuse la actiunea apei- este posibila in functie de mai multi factori si anume: calitatea hartiei si calitatea cernelii, timpul cat inscrisul a stat in apa, vechimea actului, compozitia apei, gradul de poluare, aciditate, etc. Stabilirea autenticitatii unui inscris in mod frecvent se solicita stabilirea autenticitatii documentelor sau buletinelor de identitate, a legitimatiilor de serviciu, a permiselor de acces in diverse locuri, a actelor de stare civila, certificatelor, documentelor contabile, etc. De asemenea, la aceasta clasificare trebuie sa adaugam documentele cu character fiduciary si anum e moneda de hartie, diferite titluri, cecuri, titluri de credit, etc. Principalele elemente commune avute in vedere la stabilirea autenticitatii unui inscris sunt urmatoarele: - indeplinirea cerintelor legale privind forma si continutul actului sctis, acesta trebuind sa fie datat, semnat, stampilat, inregistrat, evidentiat, numerotat; - aflarea actului in termenul de valabilitate; - corespondenta dintre datele referitoare la identitatea persoanei mentionate in act si buletinul sau alt document cu care se legitimeaza; - existenta elementelor de protectie sau de securitate, care sunt destinate sa ateste autenticitatea unui document si sa previna falsificrea sau contrafacerea sa. Principalele masuri de securitate destinate prevenirii falsificarii sau contrafacerii sunt: - securitatea hartiei prin compozitie; - imprimarea de securitate realizata in forme variate; - perfectionarea elementelor accesorii de identificare Deosebirea dintre falsificare si contrafacere este aceea ca prima se realizeaza prin modificarea, in forme variate a continutului unui inscris sau document iar cea de-a doua reprezinta confectionarea intregului act astfel incat el sa semene cu unul original. Stabilirea vechimii unui inscris se cere in situatia in care data reala ori momentul redactarii nu corespunde cu data indicate in act sau atunci cand anumite parti din inscris sunt redactate in perioade diferite de timp, contrar aparentelor, multe din acestea fiind tipice pentru falsul prin adaugare de text. EXPERTIZA CRIMINALISTICA A SCRISULUI DE MANA Obiectul principal al acestui tip de expertiza il constituie identificarea persoanei dupa scris si stabilirea autenticitatii scrisului, ori semnaturii unei persoane ori a depistarii falsurilor prin deghizare, imitare, etc. Scrisul care este definit ca find un sistem de comunicare, de reproducere prin semne grafice a gandurilor si a vorbirii constituie un complex de reflexe conditionate format printr-un process de invatare. Identificarea dupa scrisul de mana are ca fundament stiintific existenta unor elemente particulare prezente in scrisul fiecarei personae, elemente dependente de specificul activitatii nervoase la nivelul scoartei cerebrale. Scrisul are o proprietate fundamentala si anume individualitatea sa, proprietate care se manifesta atat in forma cat si in continut.

O alta proprietate a scrisului o constituie stabilitatea caracteristicilor grafice, stabilitate relative date fiind mai multe modificari mai mult sau mai putin semnificative. Principalele cause ale modificarilor survenite in scrisul unei persoane sunt in esenta urmatoarele: - necesitatea scrierii rapide; - starile patologice; - conducerea mainii de o alta persoana; - starile de intoxicatie cu alcool, diverse substante tranchilizante sau stupefiante, cu substante otravitoare; - existenta unor conditii improprii de scris. Efectuarea expertizei grafice propriu-zisa consacrata individualizarii persoanei parcurge fazele oricarui process de identificare criminalistica: - cercetarea prealabila a materialelor, necesara cunoasterii obiectului expertizei si stabilirii calitatii si cantitatii modelelor de comparative, urmata de analiza separate a scrisului in litigiu si a celor de referinta; - examinarea comparativa care conduce la stabilirea asemanarilor si dupa caz a deosebirilor dintre scrisul in litigiu si cel de comparatie; Prin urmare, rezultatul unei expertize grafice reprezinta rodul unei examinari calitative a caracteristicilor cu valoare de identificare prin care s-a ajuns fie la o concluzie certa privind identitatea sau neidentitatea persoanei, fie la o concluzie de probabilitate. Sectiunea 1. Metode aplicabile in examinarea scrisului de mana. Inainte de a incepe tratarea propriu zisa a acestor probleme consideram util a trata chestiunea confuziei raspandite dintre termenii grafoscopie si grafologie. d7d10df GRAFOSCOPIA este acel domeniu al expertizei criminalistice prin intermediul caruia se poate identifica autorul unui scris. ea se intemeiaza pe cele doua proprietati fundamentale ale scrisului:individualitatea si stabilitatea relativa. GRAFOLOGIA este o disciplina stiintifica de interpretare si analiza a scrisului prin care se urmareste cunoasterea persoanlittii umane, a modului in care scrisul reflecta trasaturile psihologice si de caracter ale autorului. Aceste rezultate "sunt utilizate in variate discipline cum ar fi :medicina si psihiatria, pentru diagnosticarea bolilor si a gradului de sanatate mental;in criminologie pentru depistarea comportamentelor deviante sau aberante;in pedagogie pentru recuperarea retardului;in psihologie la studii caracteriologice si de orientare profesionala. " In literatura de specialitate din intreaga lume s-au conturat mai multe metode prin care s-a incercat studierea grafiilor. Sectiunea2. Bazele stiintifice ale identificarii persoanei dupa scris 1. INDIVIDUALITATEA SCRISULUI Activitate exclusiv umana , scrisul constituie o deprindere intelectuala cointeresand si un lant psiho somatic complex. In cadrul unui proces mai indelungat de invatare si fixare prin repetare, are loc constituirea unor legaturi la nivelul cortexului, care permit transpunerea grafica a cuvintelor si si mbolurilor percepute prin citire, ascultare, pronuntie, sau rezultate din procesul reflexiei si idealizarii.

in calitate de organ efector, mana este cea care, raspunzand controlului realizat de sistemul nervos central, in baza deprinderilor de motricitate create prin invatarea scrierii, realizeaza actiunea propriu zisa de scriere. "Plecat pentru toata lumea de la acelasi punct modelul caligrafic scrisul ia,inca de la primele smangalituri ale copilului caractere distincte, personale. "** Intr adevar, scrierea este puternic si direct influentata de particularitatile persoanle si de specificul tipului de activitate nervoasaproprii fiecarui individ. grafismul rezultat se manifesta prin caracteristicile generale(dominantele grafice) si prin elementele specifice de detaliu(constructia semnelor grafice, gesturi spontane). Alaturi de baza psiho somatica element inten, fundamental aldeprinderii de a scrie scrisul mai este influentat si de alte elemente externe: metoda de predare si modelul caligrafic la care a fost obligat elevul in procesul de invatare; imitarea unor modele familiale(scrisul familial, modelul semnaturilor parentale)sau a unor modele curente(de exemplu ornamente ale unor majuscule ); influentele mediilor tehnico profesionale:scrierea STAS, scrisul tehnic, scrisul cu majuscule, etc; caractere grafice nationale scrirea gotica, latina, scrisul anglo saxon de tip script. 2. STABILITATEA SCRISULUI in apropierea varstei de 20 22 de ani are loccristlaizarea grafismului, caracteristicile generale si formele scripturale ramanand constante pentru tot restul vietii. Stabilitatea scrierii trebuie insa privita ca un element relativ, ea putand suferi modificari care nu au repercusiuni notabile asupra identificarii autorului. De exemplu modele multiple de executie a semnaturilor, elemente literale noi sau diverse, afectiuni motorii prin care se altereaza scrisul, imbatranirea). Intr o enumerare, fara pretentii de exhaustivitate, am include printre elementele care pot interveni: 1. Modificari la nivelul evolutiei scrierii dupa formarea si cristalizarea scrierii, la unele persoane evolutia grafismului stagneaza;la alte persoane aceasta trece printr un proces lentde evolutie(chiar aproape neevident pentru perioade relativ scurte). 2. Modificari datorate starii psiho somatice data fiind paleta extrem de larga de stari ce se abt de la normalitatea psihica si fiziologica,catsi legatura de netagaduit dintre starea psihica si cea fizica, scrisul va putea suferi "alterari"generate de stari ca :oboseala, depresie, surmenaj, ingestie de toxice. De exemplu biletele si nucigasilor, scrisul alcoolicilor, toxicomani, bolnavilor psihici. Bolile mentaleafecteaza profund scrisul sub raportul miscarilor lipsa de coordonare, plasare aberanta a unor caractere sau chiar cuvinte, fraze, dezalinieri, aspect haotic al continutul ui, repetitii de fraze complete, incoerente de text. Batranetea care este foarte adesea asociata cu stari de boala in stationare sau progresie, se manifesta in scriere printr o dezorganizare aacesteia (destructurare), fragmentarea(poligonarea) traseelor arcuite sau a ovalurilor. "Un semn caracteristic il reprezinta asa numitele'fire de paianjen' constand in intarzierea varfului penitei pe foaia de hartie, ceea ce da nastere unor trasaturi foarte fine si incalcite 3. Modificari rezultate din actiunea asupra mainii de catre o alta persoana (mana condusa) asupra mainii unor persoane bolnave, analfabete, se actioneaza prin "ajutarea mainii"pentru executarea unor semnaturi pe acte(de exemplu testamente, contracte) scrierea cu mana inerta(cu mana moarta) scriere cu mana ajutata . 4. Modificari produse de stari de intoxicatie in modspecialcu alcool, droguri, medicamente, intoxicatii cu ciuperci, auto otraviri suicidiare, s. a. 5. Modificari cauzate de incapacitati fizice ale organelor implicate in scriere accidente, amputari ale degetelor, mainilor; pierderea sau afectarea vederii. 6. Modificari generate de factori aleatorii sunt rezultatele unor influente de moment si afecteaza numai cate un specimen de scris sau semnatura, care sunt date in acele conditii speciale: suportul actului, suprafete neregulate(ex. lemn cu noduri, suprafete foarte alunecoase, pozitii

instabile) pozitii de scriere incomode(ex. rezemat pe spatele unei persoane); instrument de scris necunoscut sau defectuos(ex. pix cu pasta de scris la temperaturi foarte scazute). CARACTERISTICILE GENERALE ALE SCRISULUI Sunt "dominantele grafice"care prin ansamblul combinariilor determina aspectul generalal scrisului unei persoane. Enumerarea care urmeaza cuprinde zece elemente a caror unitte si diversitate face ca , in baza unor corecte aprecieri, sa putem identifica sau exclude o anumita persoana ca fiind autorul unui anumit scris. 1. Dimensiunea scrisului Credem nu sunt necesare prea multe lamuriri pentru aceasta caracteristica generala. Scrisul mediu ( normal sub aspect dimensional )se situeaza intre limite la 2 4 mm inaltime. Peste 4 5mm inaltime scrisul este m a r e , iar sub 2 mm este un scris m i c . Trebuie facuta o precizare privind aprecierea scrisului dupa latime: dilatat, normal, inghesuit. Sub aspectul continuitatii inaltimii, scrisul poate fi : uniform; crescator(ingladiat); descrescator(gladiolat); filiform. 2. Proportionalitatea scrisului proportional cand exista intre majuscule si depasante si minuscule nedepasante un raport de aprox. 1/2. subanaltat cand raportul majuscule minuscule este de aprox. 1/1. supraanltat cand raportul este de 1/3 intre majuscule si minuscule, ca si intre depasante( b, f, h, l, d, j, y, t, k )si nedepasante. 3. Nivelul de evolutie a scrierii Este poate cel mai dificil de apreciat sub aspect vizual, pentru finetea gradelor. Evolutia scrisului exprima gradul in care o persoana si a insusit deprinderea de a scrie, gradul de coordonare a miscarii Scrisul poate fi: a)evoluat(superior); b)mediu(mediocru)cu grade intemediare la limita cu nivelul superior, mediu, si la limita cu nivelul inferior. c)scris inferior (neevoluat). 4. Forma scrisului poate fi apreciata dupa configuratia liiterelor, urmarindu se si sensul si tipul miscarilor si complexitatea executiei. a)dupa configuratie scris cursiv, scris cu carctere ce imita pe cel tipografice; b)dupa miscare arcadat, ghirlandat, unghiular, rotunjit, pot rezulta si forma mixte arc ghirlandat. c)dupa gradul de simplificare scris simplificat, scris simplu, scris complicat (incarcat). 5. Inclinarea scrisului poate fi verticala, spre dreapta(dextroclin), spre stanga(sinistroclin) 6. Dinamica si viteza scrierii aprecierea acestora se va face intr un context mai complex. Este evident ca un scris evoluat va avea o dimanica superioara, putand fi executat cu viteza. In cazul imitatiilor servile sau a modelelor fanteziste va lipsi spontaneitatea, dinamica fiind alterata, iar viteza mai redusa. 7. Presiunea si spatierea scrisului presiunea poate fi mare, normala, redusa, fluctuanta, constanta, crescatoare, descrescatoare. spatierea este normala, inghesuita, scris risi pit ( spatiere mare). Ea mai poate fi si inconstanta. 8. Gradul de legare(continuitatea)Forma traseelor legarea poate fi intensa(sunt legate chiar mai multe cuvinte)normala, grupata(2 3 litere), tocata(de la italianul "toccare" a atinge, fiecare litera este executata separat). forma traseelor este data de modul in care variaza presiunea pe instrumentul de scris traseele putand fi cilindrice, maciucate, fusiforme, ascutite . 9. Topografia elementelor si a textului prveste plasarea unor categorii de elemente cum ar fi :titlul, data, semnatura, adresa, etc. plasarea textului in pagina la stanga, spre dreapta, etyc. , dar se poate aprecia si forma si dimensiunea aliniatelor.

10. Directia si forma randurilor orizontala, ascendenta, descendenta; fragmentat ascendent, fragmentat descendent(scrisurile scaliforme); Forma randului concav, convex, sinuos, nedefinit(saltaret). CARACTERISTICILE SPECIALE ALE SCRISULUI Elementele (detaliile )de constructie literala Ele reprezinta de fapt modul particular, personl, in care un anumit autor executa constructia semnelor grafice, a literelor, cifrelor, modul in care el realizeaza legarea si atacul executiei, finalizarea, monogramarea, etc. * a) Morfologia(structura)semnelor grafice; un autor anumit executa un anumit model de semn grafic, sau mai multe modele specifice caz de polimorfism literal; De exemplu B caligrafic si B gotic. b) Numarul elementelor constructive:numarul de miscari, trasaturi, grame, (ex. m dintr o miscare si nuoasa sau m din patru grame). c) Forma elementelor constructive trasaturi drepte : verticale, oblice, orizontale; trasaturi circulare:inchise, semicirculare, spiralate; trasaturi unghiulare(ascutite). trsaturi concave(ghirlandate); trasaturi convexe(arcdate); trasaturi ondulte(sinuoase); trasaturi rotunde, ovoidale, buclate. d) Directia miscarilor predominante dupa sens dextrogire sinstrogire pe verticala de extensie(de jos in sus) de flexie(de sus in jos), pe orizontala spre dreapta(abductie) spre stanga(aductie). e) Modul de incepere(atacul) semnelor grafice dupa pozitia superior, median, inferior, si dupa forma utilizata la punctul de atc punct, croset, oval, etc. f) Modul de finalizare poate fi :eterat, punctat, in croset, detsat, etc. g) Legarea semnelor si a elementelor lor h) Modul de reaprtizare a presiunii pe trasee. i) Alinierea semnelor pe linia de baza. j) Modul de executie a unor elemente grafice bara lui t(poate fi legata, oblica, extinsa, etc. )punctul lui i(poate fi in croset, liniar, oval, spiralat, etc. ). executia semnelor diacritice. k) Modul de scriere a unor mentiuni abrevieri(str, nr. no, . dv. , dvs. , s. a. , s. a. m. d. ); date calendaristice (11 nov. , 11noi. , 11 XI 1995, '95). bifarea, executia unor operatii matematice, numerotarea paginilor. Importanta detaliilor de constructie a semnelor grafice difera astfel, forma literei, atacul, numarul de elemente vor fi intotdeauna mentionate , in timp ce alte elemente se indica numai in masura in care prezinta interes prin particularitati si detalii specifice in raport cu alte elemente, permitand identificarea/excluderea autorului. Modificarea scrisului in mod intentionat 1. Deghizarea scrisului Constituie o schimbare voluntara a scrisului in scopul de a ascunde identitatea autorului. Cu toate acestea , in scrisul respectiv se mentin elemente din scrisul obisnuit al autorului, intrucat"deghizarea include o reantoarcere reflexa la grafismul original"* De aceea este necesar sa se acorde o atentie speciala modului in care se iau probe de scris . Acestea sa fie suficiente atat din punct de vedere cantitativ cat si calitativ. Oboseala generata de autocontrol face ca, pe masura cresterii cantitatii de probe de scris, sa apara"scapate"unele elemente literale individuale pe care autorul incearca sa le deghizeze. Deghizarea se poate realiza prin: a)Denaturarea caracterelor grafice are loc schimbarea inclinarii, dimensiunilor scrisului, a modului de formare si legare a unor litere. In general se da o inclinare regresiva(spre stanga)in tregului scris, alteori se scrie chiar cu mana stanga, si se incerca a se da aparenta unui nivel grafic inferior celui real al autorului. Un procedeu de deghizare il constituie tinerea instrumentului de scris intr o pozitie anormala(ex. intre degetul mijlociu si inelar)rezultand o imagine de ansamblu deformata a scrisului. Un alt procedeu este trasarea unor contururi ca trasaturi neregulate, executia altor modele literale, etc. b)Scrierea cu litere asemanatoare celor de tipar in general se folosesc majuscule. In acest caz autorul va executa modele personale ale literelor majuscule, identificarea fiind relativ

simpla. Probele de scris se vor lua si cu acest gen de caractere. c)Scrirera cu mana stanga(sinistrografia) in acest caz scrisul este mai greoi, unghiular, axele literelor sunt rasturnate spre stnga. Probele vor fi luatein masura posibilului in acest sens. " cand se dispune de probedate doar cu mana dreapta, problema este mai dificila, dar nu insolubila. "* 2. Contrafacerea scrisului prin copiere si prin imitare, modalitati specifice falsificarii semnaturilor. Ele apar rar pentru texte, iar textele mai lungi vor avea un aspect fortat, artificial, presiunea va fi in general constanta, se vor putea gasi urme ale folosirii initialea unor trasee cu creion, urme de prindere cu ace a actului copiat, etc. Expertiza grafica. Expertiza semnaturilor si a scrisului Semnatura poate fi executata literal completa sau partiala literal indescifrabila Semnatura este cea mai specifica structura de scriere a unei persoane, oglindind personalitatea si gradul de evolutie al autorului din punct de vedere al scrierii. Cu toata specificitatea sa, semnatura are si o reltiva stabilitate in timp , prin evolutie ca si involutie, dar si temporar in limitele de variabilitate normala Atat semnatura cat si scrisul se deprind in timp, dobandind personalitate si identificabilitate. Exista si cazuri cand persoane care nu stiu sa scrie au invatat sa execute o anumita semnatura. Expertiza grafica are menirea de a stabili autorul unui scris sau al unei semnaturi, respectiv daca ele au fost executate de titular sau de o alta persoana, ca si daca cineva a contrafacut o semnatura sau a executat un model fictiv. Rolul expertului este acela de a intreprinde un demers profesioanl bazat pe rigoare si obiectivitate . Deosebit de importanta pentru succesul expertizei este alegerea materialului de comparatie . Se vor alege materiale cu garantii de autenticitate(state de plata, contracte de munca, carti de munca, , semnaturi din buletin, acte autentificate de notar, etc. )ca si alte acte de comparatie de natura sa asigure acuratete concluziei. Este importanta si data de la care provin materialele de comparatie . Acestea trebuie cautate in perioadele apropiate si anterioare datei actului in litigiu. In practica sunt cazuri cand organele judiciare accepta ca materiale de comparatie acte datate ulterior datei actului contestat, existand posibilitatea ca autorul semnaturii sa isi fi schimbat "pro causa" modelul de semnatura. Nu este recomandabila nici realizarea unor probe de scris de la banuiti prin indicarea acestora de a imita semnatura suspecta, intrucat un subiect cu buna coordonare ar putea sa se apopie de model in mod absolut accidental. Experttiza grafica de calitate poate fi chiar in masura de a recurge la experienta organizata, adica la o cercetare sistematica, selectiva, coordonata, condusa de ipoteze clare de lucru, bogata in corelatii si verificari . Metodele de examinare grafica conturate in literatura de specialitate au fost in principal: 1. Metoda caligrafica . Numita si gramatomorfica ori caligrafic descriptiva - ea examineaza grafismele ca structuri formale, plecand in examinare de la criterii de natura morfologica. Potrivit acestei metode, doua scrisuri au acelasi autor daca sunt asemanantoare morfologic, sau au autori diferiti in caz contrar. Aplicarea acestei metode are un caracter superficial, descriptiv, bazat pe intelegerea simplista a simetriei si a stabilitatii scrisului, conducand la un paradox. Expertul ajunge sa aprecieze denaturat elementele de rigoare si obiectivitate, cautand in paralel intersectii analogice de natura aparenta si recurgand la elemente de natura empirica in afara recursului la logica expertizei. Un exemplu faimos al erorilor ce pot fi generate prin aplicarea metodei caligrafice este cel al procesului Dreyfus unde insusi Bertillon a realizat o expertiza grafica. Acuzatia de spionaj a fost sustinutta pe ideea ca deosebirile grafice desprinse din actele examinate s-ar fi datorat chiar autodeghizarilor la carear fi recurs capitanul Dreyfus pentru a

crea impresia ca scrisuln sau a fost imitat. Mai tarziu s-a stabilit ca scrisul apartinea baronului Esterhazi. 2.Metoda grafometrica. Acesta metoda de examinare grafica nu priveste forma grafica in sine, ci are in vedere raporturile dimensionale care se stabilesc intre forme si miscare, considerate constante in baza experintei empirice. Se confera astfel valoare identificatoare elementelor generate de raporturi interliterale, plasarilor spatiale, treaseelor curbilinii, orientarilor axiale, unghiulare, etc. Acestea sunt apoi reprezentate in diagrame ce sunt supuse aprecierii si compararii. Principala critica ce se poate aduce acedstei metode este faptul ca se reduce diversitatea cvasiinifinita a caracteristicilor grafice la o cotatie arbitrara, la elemente rigide, ce eludeaza tocmai aspectul atat de complex si important al variabilitatii grafice . 3.Metoda grafonomica Este numita de unii autori si semnalectico-descriptiva acesta apare ca cea mai moderna . Ea este derivata din cercetarile lui Bertillon, ale lui Crepiux Jamion si a fost apoi dezvoltata de scoala italiana de grafologie Ottolenghi, Falco ,Sorentino. Conforma acestei metode se au in vedere gesturile grafice ca expresii ale autorului si ansamblul elementelor constatnte si variabile, impletirea complexa a generalului si particularului in scris, semnaturi, cifre. Vor fi individualizate elementele de ordin general, variabilele si constantele intelese in contextul genral. Interpretarea priveste sub aspectul naturaletei lor elementele normale -; repasari, model particular, ca si cele patologice- disgrafii, tremur patologic, miscari spastice, alternante, idiotisme grafice. Se ajunge astfel la individualizarea tipului grafic, iar prin compararea cu materialul necontestat la stabilirea corelatiilor complexe si la identificarea autorului. Un factor important apslicat acestei metode este luarea in considerare a tuturor elementelor individuale in antecedete autorului in masura in care au influentat grafiskmele -; varsta la momentul scrierii, accidente, boli , infirmitati, etc. Procedee de falsificare a semnaturilor 1. Copierea poate fi directa, prin executare pe actul in litigiu a semnaturii model prin transparenta sau utilizand metoda proiectiei. Copierea indirecta prin folosirea hartiei copiative(indigo sau plombagina)prin care se transmit traseele originale , apoi se repaseaza. Uneori, transpunerea se face prin presiune. Astfel, actul pe care se va realiza semnatura este asezat pe un suport mai moale(carton, mai multe coli de hartie, lemn de brad)iar semnatura ce se copiaza(modelul) se urmareste cu un pix sau un creion tare. Traseele de presiune vor fi apoi acoperite cu creion, pix, stilou. Urmele de presiune raman insa vizibile, pe verso, traseele cu instrumentul de scris sunt ezitante. Copierea unei semnaturi are ca rezultat perfecta corespondenta dimensionala intre semnatura copiata si cea rezultat. La examinarea microscopica se pot observa traseele initiale realizate cu creionul si apoi repasate. In practica uneori, falsificatorul depune ca material de comparatie tocmai actul de pe care a fost copiata semnatura in litigiu, pentru a convinge de"autenticitate". Aceasta perfecta corespondenta dimensionala este dovada indubitabila a falsului, de oarece nici o persoana nu poate semna absolut identic dimensional. 2. Imitatia servila Este o modalitate prin care falsificatorul incearca sa redea, dupa un model pe care il observa, o semnatura autentica. Rezultatul va fi in general lipsit de spontaneitate, cu trasee lente, cu reluari, opriri si chiar corecturi. Sunt foarte rare cazurile cand autorul unei semnaturi realizate prin imitatie servila poate fi depistat. Aceasta de oarece, in acest caz scrisul falsificatorului se depersonalizeaza, urmarindu se reproducerea scrislui imitat. Numai uneori, spe final, pierzandu si rabdarea, falsificatorul scapa unele elemente personale in semntura imitata(de exemplu un final eterat urmat de un punct ca si in semnatura proprie). c)Imitatia liberase realizeaza prin

"invatarea "semnaturii ce trebuie imitata. Prin exercitii prealabile se elimina lipsa dinamismuluii si a coordonarii. Are loc insa o reproducere cu mai putina acuratete a detaliilor, si pot aparea unele deosebiri. identificarea ramane insa dificila , chiar daca exista sanse mai mari decat la imitatia servila, aparand unele elemente personale(ex. inclinatie, linia de bza, atacul unor litere). d)Semnaturile executate din fantezie in acest caz nu se urmeaza un model autentic ci"se inventeaza" o semntura. Pentru aceste cazuri grafismul folosit va fi apropiat de cel al executantului, regasindu se caracteristici suficiente penru identificare. Expert criminalist autorizat in expertiza grafica si tehnica a documentelor. Activitatea expertilor criminalisti autorizati este reglementata de O.G. nr. 75/2000, aprobata prin legea nr. 488/2002. Lista expertilor criminalisti autorizati este publicata in Monitorul Oficial nr 678/27.02.2007, partea a IV-a. Figurez la pozitia 12, la specialitatea expertiza grafica si tehnica a documentelor. Am o experienta de peste 30 ani ca expert criminalist si am parcurs toate etapele de la expert pana la sef al serviciului criminalistic in unul dintre cele mai importante departamente de specialitate din Romania. Am realizat expertize criminalistice grafice de toate tipurile, de dificultati dintre cele mai mari, care au avut drept obiect: scrisul de mana cursiv si cel tipografic scris modificat intentionat pentru a nu se putea depista autorul (scris deghizat) Semnaturi de pe documente foarte vechi Semnaturi care au fost modificate intentionat pentru a nu fi recunoscute etc. Scris realizat in conditii dificile: pozitia de scriere, temperatura ambientala(frig, ploaie, cu vizibilitate scazuta), cu instrumente scripturale improprii sau ocazionale Scris realizat pe suporturi improprii: pe ziduri, pe garduri, pe pereti zgrunturosi... Scrisul persoanelor cu sanatatea afectata: batrani, bolnavi, handicapati, persoane in stare de ebrietate pasagera sau alcoolici cronici Scrisul dactilografiat: stabilirea masinii pe care s-a scris, a persoanei dactilografului Scris la calculator: stabilirea tipului imprimantei si a aparatului pe care a fost redactat textul, stabilirea persoanei care a conceput si tastat actul Din anul 2002, cand au fost autorizati expertii criminalisti independenti in Romania, am fost acceptat ca expert consilier/parte in numeroase expertize dispuse de instante sau parchet din toate zonele tarii, pentru supravegherea realizarii corecte a expertizelor in laboratoarele Ministerului Justitiei si cele ale Ministerului Administratiei si Internelor(expertize supravegheate). Colaborez cu avocati si notari din toata tara si realizez expertize criminalistice care ajuta la aflarea adevarului in disputele judiciare. Colaborez cu numerosi consilieri juridici ai unor firme importante romanesti sau straine din Romania in elucidarea unor dispute legate de paternitatea scrisului, autenticitatea semnaturilor, diferite aspecte de ordin intern operativ Colaborez cu firme de detectivi particulari in dosarele care privesc probleme legate de expertiza criminalistica a scrisului. Expertiza criminalistica a scrisului - numita si grafoscopie sau expertiza grafica - este una dintre cele mai importante ramuri ale criminalisticii si are ca obiect de activitate identificarea autorului unui scris necunoscut sau contestat prin: Stabilirea faptului daca un text sau o semnatura au fost realizate de catre persoana nominalizata in actul respectiv

Identificarea persoanei care a executat un text sau o semnatura care s-au dovedit ca nu apartin titularului sau provin de la autori necunoscuti sau cu nume fictive.

Obiectivele expertizelor criminalistice Pentru fiecare dintre genurile de expertize efectuate institutionalizat n INEC, obiectivele acestora sunt urmtoarele: A. Expertiza scrisului i a documentelor 1. Expertiza scrisului i a semnturilor: - Stabilirea autorului unui text; - Stabilirea autorului unei semnturi; - Stabilirea autorului unor modificri grafice; - Stabilirea autorului unor adugiri grafice; - Stabilirea modului de contrafacere a semnturilor; - Stabilirea scrisurilor alterate (deghizate). 2. Expertiza documentelor: - Stabilirea autenticitii documentelor (ex: formulare tip, formulare securizate, bancnote, acte de identitate, legitimaii etc.); - Stabilirea existenei modificrilor efectuate pe orice tip de acte sau documente (ex: nlturare de text prin acoperire, haurare, tergere mecanic, tergere chimic etc.); - Descoperirea falsului realizat prin diferite metode (fotocopiere, colaje .a.); - Stabilirea autenticitii impresiunilor de tampil i paraf; - Stabilirea tipurilor de imprimant cu care au fost tiprite documentele (ex: matriceal, jet de cerneal, LASER); - Identificarea tipului mainii de scris i a dactilografului; - Stabilirea modalitii de falsificare sau de contrafacere a documentelor; - Stabilirea relativ a perioadei de ntocmire a actului; - Stabilirea tipului materialelor de scriere; - Stabilirea succesiunii depunerii materialelor de scriere/imprimare n cazul interseciilor de trasee; - Reconstituirea documentelor deteriorate (arse, splate, terse, haurate, rupte etc.) i relevarea informaiilor existente pe acestea. B. Expertiza dactiloscopic: Identificarea persoanei dup impresiuni papilare (digitale, palmare, plantare). C. Expertiza traseologic: - Identificarea persoanei sau obiectului creator de urme; - Stabilirea modului de creare a urmelor; - Stabilirea tipului de urme; - Reconstituirea ntregului dup prile componente. D. Expertiza balistic: - Identificarea armelor dup urmele lsate pe proiectil (glon) sau tubului cartuului; - Distana de la care s-a tras; - Direcia tragerii; - Stabilirea poziiei trgtorului i a intei; - Stabilirea strii de funcionare a armelor;

- Identificarea factorilor suplimentari ai mpucturii de pe arm i/sau de pe obiecte de mbrcminte. E. Expertiza accidentelor de trafic rutier Printre problemele pe care expertul criminalist le poate elucida n cadrul expertizei criminalistice auto, enumerm: 1. Determinarea dinamicii accidentului dup urmele create n cmpul infracional, ce presupune o prezentare a derulrii evenimentului rutier, aa cum rezult din interpretarea tuturor probelor administrate n cauz; 2. Stabilirea vitezei de deplasare a autovehiculului dup urmele de frnare, derapare, rsturnare respectiv dup amplitudinea deformaiilor sau distana de proiectare a pietonului sau a altor repere i obiecte; astfel, n funcie de derularea evenimentului rutier i consumurile energetice care se regsesc se face o determinare analitic a valorii vitezei de deplasare n momentele premergtoare declanrii strii de pericol sau n cel al impactului; 3. Direcia sau direciile de deplasare ale autovehiculelor dup urmele lsate pe segmentul de drum respectiv; avnd n vedere aspectul i poziia urmelor, interpretate pe baza imaginilor foto i a schitei locului faptei, se pot stabili att direciile ct i traiectoriile urmate de vehicule att nainte ct i dup impact; 4. Stabilirea locului impactului; locul impactului este materializat de o serie de urme, dintre care enumerm, particule de pmnt, pelicule de vopsea, cioburi de sticl, fragmente de plastic, urme de ulei sau lichid de rcire, modificri brute ale traiectoriilor urmelor de frnare, diverse obiecte pe care victima le transporta sau obiecte vestimentare ale sale; toate acestea ofer indicii importante cu privire la poziia locului n care traiectoriile celor dou vehicule respectiv vehicul-pieton s-au intersectat; 5. Stabilirea poziiei autovehiculului (autovehiculelor) sau a victimei n momentul impactului; analizarea formei i dispunerii avariilor pe autovehicul (autovehicule) ct i a vtmrilor corporale suferite de victim, reinute n actele de constatare medico-legal, permit stabilirea poziiilor reciproce dintre autovehicule respectiv dintre autovehicul i pieton n momentul impactului; 6. Stabilirea momentului apariiei strii de pericol; aciunea sau inaciunea unui participant la traficul rutier, efectuat cu nclcarea unor norme legale, conduc la generarea unei stri de pericol pentru ceilalti participani, care sunt nevoii s iniieze manevrele de evitare; momentul generrii strii de pericol este dependent de o multitudine de factori dintre care enumerm, caracteristicile sectorului de drum, condiiile meteo-rutiere i de trafic, vrsta pietonului etc. 7. Stabilirea spaiului parcurs de victim respectiv autovehicul din momentul aparitiei strii de pericol pn n cel al coliziunii; dup stabilirea locului impactului i a momentului generrii strii de pericol, coroborate cu valorile vitezelor de deplasare, se poate determina analitic spaiul parcurs de pieton respectiv autovehicul ntre aceste dou momente; 8. Stabilirea relaiilor de timp n care s-au derulat anumite secvene ale accidentului; presupune calculul timpului funcie de spaiile parcurse de autovehicule respectiv pietoni i a vitezelor de deplasare ale acestora;

9. Stabilirea posibilitilor de evitare a accidentului; aceasta analiza reprezint elementul principal, pe baza cruia, alturi de celelalte mijloace de prob, organul judiciar stabilete vinovia; prezint dou etape, prima este analiza posibilitilor de evitare, care se ncadreaz ntre momentul declanrii starii de pericol i cel al impactului, respectiv a doua, cea a posibilitilor de prevenire a accidentului, care cuprinde analiza evenimentului n funcie de obligaiile legale pe care le avea conductorul auto respectiv pietonul, anterior declanrii strii de pericol; 10. Examinarea pneurilor i jantelor deteriorate; presupune o analiz a avariilor pe care acestea le prezint coroborat cu evaluarea traseologic a urmelor constatate att pe suprafaa anvelopei, respectiv a jantei, ct i la locul faptei, pentru a se stabilii cauza depresurizrii pneului i implicit a momentului n care a avut loc acest proces, n raport cu cel al impactului ( analiza raportului cauz-efect); 11. Examinarea criminalistic a diferitelor repere din sistemele de siguran ale autovehiculului gsite rupte sau deformate; aceasta analiz are ca scop determinarea relaiei cauzale ntre avarierea reperului respectiv i producerea evenimentului rutier, respectiv a faptului dac aceasta reprezint cauza sau efectul accidentului; 12. Identificarea generic sau individual a obiectului creator al urmelor de pneuri sau a genului de autovehicul n cazul evenimentelor rutiere cu fug de locul faptei; tipul de autovehicul care a lsat urmele relevate la locul faptei poate fi stabilit prin anumite elemente caracteristice anvelopelor cu care acesta este echipat : amprenta benzii de rulare a pneului i limea urmei pot furniza informaii privind tipul i marca anvelopelor, prezena unor defecte sau uzuri ale profilurilor sub form de rupturi, tieturi, pierderi de substan permit stabilirea caracteristicilor individuale, iar determinarea ecartamentului autovehiculului (distana dintre roile aceleiai puni) poate indica genul i tipul de autovehicul care le-a lsat; 13. Identificarea individual a autovehiculului n cazul evenimentelor rutiere cu fug de locul faptei prin examinarea comparativ a peliculelor de vopsea, reconstituirea ntregului din pri i examinarea structural comparat a fragmentelor i cioburilor gsite la locul faptei. Att multidisciplinaritatea ct i problematica examinrilor transced uneori aspectele pur tehnice auto. Pe lnga acestea, expertiza criminalistic poate viza i aspecte traseologice (urme), fizico-chimice (n cazul prelevrilor de substane organice i anorganice), la care se adaug coroborarea cu aspectele medico-legale. La efectuarea expertizelor, la INEC, se utilizeaz metode i programe specifice pentru stabilirea dinamicii accidentelor i reconstituirea evenimentului. F. Expertiza vocii i a vorbirii: 1. Verificarea autenticitii nregistrrilor audio i audio/video. n cadrul acesteia se verific de ctre expert dac nregistrrile de examinat sunt ceea ce se susine c sunt, respectiv dac nregistrrile conin eventuale urme de alterare, sunt realizate cu metoda indicat de partea care a produs proba respectiv etc. Examinarea echipamentului tehnic prezentat ca fiind cel cu care s-a realizat nregistrarea original poate oferi indicii importante cu privire la autenticitatea acesteia. 2. Identificarea persoanelor dup voce i vorbire. Expertiza vocii i a vorbirii se efectueaz numai asupra nregistrrilor originale sau duplicate (copii fidele) ale nregistrrilor originale eliberate i certificate de autoritile care le-au realizat, cu condiia ca duplicatele s fie admise

de organul judiciar care a dispus expertiza. Examinarea const n compararea unei voci din nregistrarea n litigiu cu vocea unei persoane bnuite. Observaie: Nu reprezint obiect al expertizei criminalistice a vocii i vorbirii transcrierea convorbirilor. Transcrierile se pun la dispoziia expertului de ctre organele judiciare care au dispus expertiza. 3. mbuntirea calitii nregistrrilor. Se efectueaz n scopul creterii inteligibilitii nregistrrilor prin reducerea sau eliminarea unor tipuri de zgomote. G. Expertiza fotografiilor i a imaginilor video Cu privire la o fotografie sau imagine video, obiectivele expertizelor efectuate la INEC constau n: 1. Stabilirea autenticitii imaginilor fotografice sau video. Se verific dac nregistrarea (imagine foto sau video) de examinat este ceea ce se susine c este, respectiv dac conine eventuale urme de alterare, este efectuat cu metoda indicat de partea care a produs proba respectiv etc. Examinarea echipamentului tehnic prezentat ca fiind cel cu care s-a realizat nregistrarea original poate oferi indicii importante cu privire la autenticitatea acesteia. 2. mbuntirea imaginilor fotografice sau video. Se efectueaz n vederea creterii claritii imaginilor sau pentru ameliorarea condiiilor n care se efectueaz expertizele de identificare a persoanelor sau obiectelor. 3. Identificarea persoanelor, obiectelor i a unor caracteristici ale acestora. Analiza const n compararea persoanelor sau obiectelor din imaginile n litigiu cu fotografii sau imagini video ale persoanelor sau obiectelor de analizat, puse la dispoziie de organele judiciare sau prelevate de ctre experi. 4. Stabilirea locaiei i datei unei imagini. Examinarea unei fotografii sau a unei imagini video poate s releve informaii care permit identificarea locaiei i/sau a datei cnd a fost realizat. H. Expertiza fizico-chimic n funcie de obiectivele dispuse i de natura probelor materiale naintate, se pot efectua, folosind metoda comparativ, examinri prin: microscopie optic, microscopie electronic cu baleiaj (SEM-EDAX), cromatografie n faza gazoas cuplat cu spectrometrie de mas (GCMS) i cromatografie n faza lichid (HPLC).