DETERMINAREA UREEI IN SER

Informatii generale
 
 
• Ureea este principalul produs azotat final al metabolismului
aminoacizilor, proveniti din scindarea in stomac si intestin a
proteinelor, sub actiunea fermentilor proteolitici si absorbtia acestora
prin peretele intestinal.
• Sediul principal de formare a ureei este ficatul, dar si tesutul in curs
de crestere (de exemplu, tesutul embrionar sau tumoral) are
proprietatea de a forma uree din arginina. Cea mai mare parte a ureei
este eliminata prin filtrare glomerulara; 40-60% redifuzeaza in sange
in functie de fluxul tubular si de hormonul antidiuretic (ADH).
• Ureea din sange si urina variaza in raport direct proportional cu
alimentatia proteica si invers proportional cu anabolismul celular din
cursul starilor de crestere, graviditate, convalescenta.
• De asemenea, concentratia plasmatica a ureei depinde de
perfuzia renala: in prezenta diurezei redifuzia ureei in sange
din tubii renali distali este minima, o cantitate mare de uree
este excretata in urina si nivelul ureei serice ramane scazut;
daca este prezenta antidiureza, ca in sete, exsicoza,
insuficienta cardiaca oligurica, ureea redifuzeaza din tubii
distali in sange, iar nivelurile plasmatice ale ureei cresc.
• Niveluri persistent crescute ale ureei serice indica alterarea
semnificativa a ratei filtrarii glomerulare. La un aport
proteic normal de 100 g/zi si perfuzie renala normala,
niveluri crescute ale ureei serice nu se intalnesc pana cand
rata filtrarii glomerulare nu scade la 30 mL/min.
• In laborator se determina atat ureea serica propriu-zisa cat si
portiunea azotata a ureei: ureea nitrogen (BUN).
• Recomandari pentru determinarea ureei serice – diagnosticul
insuficientei renale; diferentierea intre azotemia prerenala si
postrenala pe baza raportului uree/creatinina; in insuficienta
renala terminala, intrucat semnele urotoxice se coreleaza bine
cu nivelul ureei; monitorizarea succesului dietei hipoproteice in
insuficienta renala cronica; monitorizarea hemodializei.
• Pregatire pacient –  à jeun (pe nemancate) sau postprandial.
• Specimen recoltat -sange venos.
• Recipient de recolta – vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel
separator.
• Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin
centrifugare.
• Volum proba – minim 0.5 mL ser.
• Stabilitate proba – serul separat este stabil 7 zile la
temperatura camerei; 7 zile la 2-8°C; 1 an la -20°C.
• Metoda – spectrofotometrica.
• Valori de referinta – sunt dependente de varsta.
Valori critice – >100 mg/dL
Varsta Valoare (mg/dL)

< 1 an <41

1-18 ani <39

18-60 ani <43

60-90 ani <49
Interpretarea rezultatelor
•  o valoare scazuta a ureei, de 6-8 mg/dL, se asociaza
frecvent cu o stare de hiperhidratare;
•  o valoare de 10-20 mg/dL indica o functie glomerulara
normala;
•  cresterea ureei sanguine la 50-150 mg/dL presupune o
afectare semnificativa a functiei renale;
•  o valoare marcat crescuta a ureei, de 150-250 mg/dL,
indica o afectare severa a functiei glomerulare.
• In insuficienta renala cronica valorile ureei sanguine se
coreleaza mai bine cu simptomele de uremie decat cele
ale creatininei serice.
• Cresteri

• Starile asociate cu cresterea ureei serice sunt cunoscute ca

azotemie:
• scaderea perfuziei renale (azotemie prerenala): insuficienta
cardiaca congestiva, hemoragie digestiva, soc, deshidratare;
• afectiuni renale, acute sau cronice (azotemie renala):
glomerulonefrite, pielonefrite;
• obstructii ale tractului urinar (azotemie postrenala);
• intensificarea catabolismului proteic (valorile creatininei
serice raman neschimbate): arsuri, neoplazii, stari febrile
prelungite, stres, IMA etc.;
• diabet zaharat cu cetoacidoza.
Scaderi
• afectiuni hepatice severe (insuficienta hepatica): toxice,
infectioase; •acromegalie;
• malnutritie; • malabsorbtie;
• hormoni anabolizanti;
• SIADH (sindromul secretiei inadecvate de ADH-hormon
antidiuretic)1;
• hiperamoniemiile ereditare (ureea este virtual absenta in sange).
• Limite si interferente
• • Variatii fiziologice
• In mod normal copiii prezinta valori mai scazute ale ureei serice
(catabolism proteic scazut legat de crestere).
• In ultima parte a sarcinii pot aparea valori scazute ale ureei serice
datorita hipervolemiei fiziologice.
• • Factori legati de dieta
• O dieta hipoproteica, dar cu un continut crescut de carbohidrati,
poate cauza scaderi ale ureei serice.
• Ingestia recenta a unei mese bogate in proteine poate determina
valori “borderline” crescute ale ureei serice. Aportul crescut de
proteine (>200 g/zi), in special daca se asociaza cu aport redus de
lichide, transpiratii profuze sau poliurie indusa de alcool, poate
duce la cresterea nivelului seric al ureei pana la 80 mg/dL.
 • Conditii patologice: administrarea intravenoasa
excesiva de fluide poate determina scaderea ureei
serice.
• Ureea serica nu este un parametru specific, nici sensibil
pentru stabilirea debutului unei disfunctii glomerulare. In
prezenta unei disfunctii renale mai pronuntate concentratia
ureei serice se coreleaza mai bine cu rata filtrarii glomerulare.
• In insuficienta renala cronica cu poliurie sau asociata cu
diaree, varsaturi, insuficienta hepatica, nivelul ureei poate fi
mai putin crescut decat cel anticipat. Pe de alta parte, in
asocierea insuficientei renale cronice cu oligurie, aport proteic
crescut, insuficienta cardiaca, hemoragie digestiva nivelul
ureei este mai mare decat cel asteptat.