CONVERSIUNEA / SCHIMBAREA VALORII

GRAMATICALE

Conversiunea sau schimbarea valorii gramaticale este un mijloc intern de

îmbogǎţire a vocabularului, care constǎ în trecerea unui cuvânt dintr-o categorie
morfologicǎ în alta, fǎrǎ modificarea formei. Nu este un procedeu fundamental de
îmbogǎţire a limbii române, vocabularul îmbogǎţindu-se preponderent prin împrumut,
derivare şi compunere.
articulare
1. ADJECTIV SUBSTANTIV
Frumosul artistic nu este perceput la fel.
I-a fǎcut sǎ parǎ nişte proşti.
Cei timizi pierd în viaţǎ.
Cazuri particulare:
 adjectiv participial substantiv
Eşti un nepriceput.
Cel obosit sǎ se odihneascǎ.
 adjectiv gerunzial substantiv
Suferinzii merg la doctor.
2. ADJECTIV ADVERB
Are un scris frumos. Scrie frumos.
3. ADJECTIV PRONUME DE POLITEŢE
Înaltpreasfinte, binecuvânteazǎ-mǎ!
Preafericitul s-a întâlnit cu câţiva înalţi prelaţi.
4. ADJECTIV PREPOZIŢIE (care cere dativul)
datoritǎ leit
mulţumitǎ conform
contrar similar
potrivit anterior
asemenea posterior
5. VERB LA PARTICIPIU ADJECTIV
Arǎta obosit şi nedumerit.
6. VERB LA SUPIN SUBSTANTIV
Cititul seara e mai obositor.
7. VERB LA GERUNZIU ADJECTIV
mânǎ tremurândǎ
om suferind
flacǎrǎ pâlpâindǎ
torţǎ arzândǎ
lumânare fumegândǎ
 ordine crescândǎ/descrescândǎ
ranǎ sângerândǎ
inimǎ palpitândǎ
vite muginde
„lebǎdǎ murindǎ” (Eminescu)
„Atunci tu prin întuneric te apropii surâzândǎ...” (Eminescu)
8. VERB LA GERUNZIU SUBSTANTIV
Se vedea un intrând în stâncǎ.
articulare
9. VERB LA MOD PERSONAL SUBSTANTIV
Se auzi un clar nu se poate.
E absolut necesar un trebuie.
10. PRONUME ADJECTIV PRONOMINAL
 posesiv: casa mea
 de întǎrire: el însuşi
 interogativ: Ce carte citeşti?
 relativ: Nu ştiu câte vase sunt.
 demonstrativ: acelaşi rǎspuns
 nehotǎrât: fiecare întrebare
 negativ: niciun protest
articulare
11. PRONUME SUBSTANTIV
Eul lui e hiperumflat.
Psihanaliza face distincţia între sine şi eu.
Îl obseda un ce la care nu gǎsea rǎspuns.
Un altul n-ar fi acceptat aşa uşor nimicurile astea.
E un nimeni.
12. SUBSTANTIV ADVERB
Substantivul poate deveni adverb în douǎ situaţii distincte:
a) Substantive care denumesc pǎrţi ale zilei, zile ale sǎptǎmânii sau
anotimpuri devin adverbe când au funcţia de complement de timp,
cu condiţia sǎ nu aibǎ nici un determinativ: ziua, noaptea, dupǎ-
amiaza, luni/lunea, vara, iarna etc.
Toamna aduce ploi şi frig.
Toamna e frig.
Toamna trecutǎ a nins devreme. (subst. în A)
b) Substantivele pot deveni adverbe în expresii idiomatice cu valoare
superlativǎ (comparaţii asindetice – comparaţii care au pierdut
adverbul comparativ), realizate ca adjective sau verbe însoţite de
adverbe provenite din substantive:
alb colilie curat lunǎ
ars scrum devotat trup şi suflet
bǎtut mǎr drǎguţ/frumos foc
beat criţǎ/turtǎ/pulbere frumoasă coz
galben lǎmâie roşu rubin
gol puşcǎ sǎnǎtos tun
îndrǎgostit lulea sǎrat ocnǎ
îngheţat bocnǎ/tun singur cuc
legat fedeleş supǎrat foc
mândru nevoie mare ud leoarcǎ/ciuciulete/fleaşcǎ
negru pǎmânt/tǎciune urât foc
plin ochi uscat iascǎ
prost nevoie mare verde otravǎ
rǎcit cobzǎ
În acest caz, structura se preteazǎ la douǎ interpretǎri:
▪ adjectiv la gradul superlativ absolut (interpretatea cea mai
frecventǎ)
▪ adjectiv urmat de un complement circumstanţial de mod,
exprimat prin adverb provenit din substantiv.

În mod asemǎnǎtor, verbele pot fi urmate de un adverb provenit

din substantiv:
a se aduna grǎmadǎ/ciotcǎ/ciorchine
a arde scrum
a arde vâlvǎtaie/pǎlǎlaie
a bate mǎr
a cǎdea grǎmadǎ
a curge gârlǎ
a se devota trup şi suflet
a dormi buştean
a se duce glonţ
a lega fedeleş
a lustrui lunǎ
a merge şnur/scânteie/strunǎ
a pricepe buştean
a rǎci cobzǎ
a rupe ferfeniţǎ/bucǎţi
a sǎra ocnǎ
a sta smirnǎ
a se supǎra foc
a tǎcea chitic
a tremura piftie
a se ţine scai
a (se) uda leoarcǎ/ciuciulete/fleaşcǎ
a umbla creanga
a umbla forfota
a umple ochi
13. SUBSTANTIV PRONUME DE POLITEŢE
 Maiestate
Alteţǎ
Sanctitate
14. SUBSTANTIV INTERJECŢIE
Salutare!
Slavǎ Domnului!
Spanac!
O variantǎ este un adjectiv substantivizat devenit interjecţie:
Bunǎ!
15. SUBSTANTIV PREPOZIŢIE (cu cazul D)
graţie
16. NUMERAL ADJECTIV
 cardinal propriu-zis: trei cǎrţi
 colectiv: amândoi bǎieţii
 distributiv: câte douǎ dosare
 multiplicativ: efort înzecit
 de aproximaţie: patru-cinci zile
 ordinal: a doua casǎ
17. NUMERAL SUBSTANTIV
a) numeralul care se comportǎ ca substantiv
 cardinal propriu-zis: Au venit doar doi.
 colectiv: Amândoi sunt de vinǎ.
 distributiv: Fiecare a primit câte patru.
 fracţionar: Îi lipsesc cinci sutimi.
 de aproximaţie: Am pierdut cinci-şase.
 ordinal: L-am luat pe al treilea.
b) numeral substantivizat prin articulare cu articol hotǎrât enclitic, articol
nehotǎrât sau articol demonstrativ
 cardinal propriu-zis: doi-ul, un doi, un al doilea
 ordinal: un al treilea, cel de-al treilea
18. NUMERAL ADVERB
 cardinal propriu-zis:
Unu, nu eşti mama mea, doi, n-am chef sǎ vorbesc.
 multiplicativ: Face eforturi însutit.
 iterativ: A venit a doua oarǎ.
 adverbial: A venit de douǎ ori.
 ordinal: Întâi a trecut pe acasǎ.
articulare
19. ADVERB SUBSTANTIV
Binele trebuie rǎsplǎtit.
Mi-a fǎcut un mare rǎu.
Mâinele mǎ intereseazǎ mai mult decât azi-ul.
 O preocupǎ cum-ul şi când-ul.
20. ADVERB PREPOZIŢIE (care cere genitivul)
înaintea în spatele
înapoia în mijlocul
împrejurul la/în stânga
în faţa la/în dreapta
21. ADVERB CONJUNCŢIE
parcǎ unde
cum când
Fǎcea totul cum i se cerea. (adverb relativ)
Cum a venit, i-a şi spus. (conjuncţie)
Cum nu l-am gǎsit, i-am lǎsat un bilet. (conjuncţie)
22. ADVERB COMPARATIV PREPOZIŢIE (care cere A)
decât precum
ca cât
ca şi
23. ADVERB ADJECTIV
femeie bine
haine gata
24. INTERJECŢIE ADVERB
A venit ceac-pac.
articulare
25. INTERJECŢIE SUBSTANTIV
Îşi spunea tuturor of-ul inimii.
Am şi eu un mare of.
Se auzea tic-tac-ul ceasului.
26. ARTICOL PRONUME SEMIINDEPENDENT
Ale lui sunt aici.
Cel de colo nu e bun.
articulare
27. ARTICOL SUBSTANTIV
Lipseşte un cel şi un al.
articulare
28. CONJUNCŢIE SUBSTANTIV
Cǎ-ul e redundant în fraza ta.
Mǎ preocupǎ un dacǎ.
articulare
29. PREPOZIŢIE SUBSTANTIV
La-ul se foloseşte înaintea substantivului.
Lipseşte un pentru.
articulare
30. LITERǍ SUBSTANTIV
Un a e în plus.
R-ul iese prea mult în evidenţǎ.