UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT
DEPARTAMENTUL DREPT PUBLIC
PROTECȚIA JURIDICĂ A DREPTURILOR OMULUI

Accesul liber la justiție în Republica Moldova: principiu

fundamental absolut, aplicabil drepturilor și libertăților
constituționale

CHIȘINĂU, 2023
 ACTUALITATEA temei abordate: Accesul la justiție este un subiect de actualitate, atât la nivel
național, cât și internațional, din mai multe motive. În primul rând, accesul la justiție este esențial pentru
protecția și promovarea drepturilor omului, iar garantarea acestui drept este o obligație pentru state în baza
diferitelor tratate internaționale și constituții naționale.

În al doilea rând, în multe state există probleme cu privire la accesul efectiv la justiție, cum ar fi
costurile ridicate, lipsa de informații cu privire la drepturi și proceduri legale, inegalitatea în fața legii sau
durata prea mare a proceselor judiciare.

În plus, în contextul pandemiei COVID-19, contextul crizei refugiaților , accesul la justiție a devenit
și mai important, deoarece au apărut noi probleme, cum ar fi restricționarea accesului la instanțe sau
creșterea numărului de cazuri care necesită soluționare în instanță.

În ultimele decenii, a crescut atât nivelul de conștientizare a drepturilor omului, cât și numărul de
încălcări ale acestora, iar accesul la justiție joacă un rol esențial în asigurarea protecției acestor drepturi

În concluzie, actualitatea abordării temei accesului la justiție este foarte mare, deoarece este esențial
să se garanteze că toți oamenii au posibilitatea să își exercite drepturile prin intermediul justiției, în
conformitate cu principiile democratice și a statului de drept.

CONȚINUT

Articolul 20: ACCESUL LIBER LA JUSTIŢIE

(1) Orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești
competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și interesele sale legitime.

(2) Nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiție.

Art. 20 reprezintă blocul fondator al sistemului democratic, în care orice persoană are dreptul la
satisfacţie efectivă în cazul lezării drepturilor sale. Primul alineat definește scopul aplicării articolului pentru
„orice persoană“. Interpretarea semantică a noţiunii „orice persoană“ învederează fără echivoc că acţiunea
articolului constituţional se extinde asupra tuturor cetăţenilor, persoanelor străine sau apatrizilor. Pe lângă
această noţiune cu caracter general, articolul conţine noţiuni care explică aplicarea articolului faţă de orice
persoană care are drepturi legitime – aici, drepturile enunţate în Constituţie sau în actele internaţionale la
care Republica Moldova este parte.

Textul art. 20 indică în mod direct existenţa unei obligaţii active a statului de a asigura dreptul la
satisfacţie efectivă în justiţie. Termenul „efectivă“ este cheia elaborării cadrului obligaţiilor statului. În
primul rând, sintagma „instanţe judecătorești competente“ presupune obligaţia pozitivă a statului de a crea
un sistem de instanţe, în număr suficient, și de a reglementa funcţionarea lor în modul în care sunt
satisfăcute cerinţele minime.
 În al doilea rând, există o legătură evidentă între noţiunea de „satisfacţie efectivă“ și „instanţelor
judecătorești competente“, adică locul unde trebuie să se exercite apărarea drepturilor. Vom evidenţia
similitudinile dintre textul constituţional și Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, care, în art. 8, se
referă la „instanţele judecătorești competente“. Declaraţia Universală impune, în art. 10, condiţia ca
persoana să fie audiată de către un „tribunal independent și imparţial“, iar art. 14. 1 al Pactului cu privire
la drepturile civile și politice operează cu noţiunea de „tribunal competent, independent și imparţial,
stabilit prin lege“. Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale se
referă, în art. 6. 1, la o „instanţă independentă și imparţială, instituită de lege“ și fixează aspectul temporal
al efectivităţii prin „judecarea [...] într-un termen rezonabil a cauzei“.

Accesul la o justiţie independentă și imparţială este un principiu și un drept care trebuie să fie
garantat în orice condiţii, inclusiv pe parcursul conflictelor armate. Art. 3. 1 lit. d) din Convenţia a III-a de
la Geneva din 12 august 1949 privind tratamentul prizonierilor de război interzice pronunţarea sentinţelor și
efectuarea execuţiilor care nu au fost adoptate de o instanţă de judecată creată în mod ordinar. Convenţia
completează această cerinţă cu interdicţia de a judeca un prizonier de război de către un tribunal de orice tip
care nu oferă garanţiile esenţiale de independenţă și imparţialitate. Obligaţia de a judeca prin intermediul
instanţelor și tribunalelor imparţiale și constituite în mod ordinar este o obligaţie de natură cutumiară în
dreptul internaţional, așa cum a fost descrisă în art. 75. 4 (Garanţii fundamentale) din Protocolul adiţional
nr. 1 din 1977 la Convenţiile de la Geneva .

Istoria și practica statelor de edificare a instituţiilor definitorii ale accesului la justiţie facilitează
înţelegerea naturii juridice a sistemului statal de înfăptuire a justiţiei. Transformări considerabile în acest
domeniu au avut loc în secolul al XX-lea, în special după ce actele internaţionale au conturat ansamblul
elementelor definitorii ale accesului la justiţie. Art. 8 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului
conţine rigori internaţionale în domeniul accesului liber la justiţie: „Orice persoană are dreptul să se
adreseze în mod efectiv instanţelor judiciare competente împotriva actelor care violează drepturile
fundamentale ce îi sunt recunoscute prin constituţie sau prin lege“. Dispoziţia care garantează accesul
liber la justiţie și asigură, în același timp, unitatea reglementărilor constituţionale și legislative pe întreg
teritoriul ţării este cuprinsă în alin. (2) al articolului analizat și prevede că nicio lege nu poate îngrădi
accesul la justiţie

Consider că două instituții importante care vin în ajutorul exercitării acestui principiu sunt Consiliul
Național pentru Asistența Juridică Garantată de Stat și desigur că instituția Ombudsmanului.

Moldova a înregistrat progrese după intrarea în vigoare a Legii cu privire la asistența juridică
garantată de stat în 1 iulie 2008. Legea a creat un sistem nou de asistență juridică garantată de stat. A fost
extins dreptul la asistență juridică garantată de stat, prin prevederea expresă a dreptului la un avocat a
oricărei persoane reținute în cadrul unui proces penal sau contravențional, indiferent de starea financiară a
persoanei. A fost prevăzută posibilitatea acordării asistenței juridice garantate de stat şi în cauzele
contravenţionale şi civile. De asemenea, Legea a prevăzut posibilitatea acordării asistenței juridice primare,
reprezentând un tip nou de asistență pentru Republica Moldova, menită să ridice nivelul conștiinței juridice a
populaţiei. În 2009 și 2010, noul sistem de asistență juridică garantată de stat funcţiona doar în cauze penale.
Asistenţa juridică garantată de stat în cauze contravenţionale şi civile va intra în vigoare la 1 ianuarie 2012.
Calitatea asistenţei juridice garantate de stat a rămas redusă, dar modificările recente sper că va ridica
calitatea serviciilor prestate.

În contextul adoptării de către legislativul a unei legi nouă de reglementare a taxei de stat cu scopul
de a elimina deficiențele din practică legate de impunerea taxei de stat, tind să accentuez importanța
abordării incluzive bazată pe posibilitățile economice individuale ale subiecților impunerii taxei de stat și
taxei de timbru în vederea garantării accesului real și efectiv la justiție.

Nota informativă a proiectului nu reflectă comprehensiv și transparent necesitatea introducerii

taxei de timbru și extinderea ariei de impunere a taxei de stat, precum și majorarea considerabilă a
cuantumului acesteia. În nota informativă este indicat faptul că proiectul urmărește implementarea
Strategiei privind asigurarea independenței și integrității sectorului justiției pentru anii 2022–2025 și a
Planului de acțiuni pentru implementarea acesteia. Prezenta abordare este una distorsionată. Obiectivele
specifice și acțiunile compartimentului Direcția strategică II ACCESUL LA JUSTIȚIE ȘI CALITATEA
ACTULUI DE JUSTIȚIE nu conțin acțiuni concrete sau sugestive privind consolidarea capacităților
instituționale ale instanțelor de judecată prin majorarea taxelor de stat sau introducerea unei taxei de timbru.

Lipsa susceptibilității de scutire, amânare sau eșalonarea taxei de timbru va descuraja grupurile
marginalizate și păturile vulnerabile, care, și în prezent, întâmpină dificultăți de a se adresa sistemului de
justiție. Taxa de timbru se propune a fi percepută de la persoane fizice și juridice, pentru toate cauzele civile,
de contencios administrativ, precum și pentru contestațiile împotriva procesului-verbal și deciziilor agenților
constatatori în procesele contraventionale. Aceasta va fi în cuantum de 200 lei și se va percepe adițional
taxei de stat ce urmează a fi achitată pentru acțiunile pe cauză. Impunerea taxei de stat tuturor categoriilor de
cauze fără a exclude cele de interes social și tuturor subiecților fără a excepta grupurile social-vulnerabile,
victimele violenței în familie, victimele abuzului din partea autorităților statului etc. va transforma accesul la
justiție într-o garanție iluzorie.

Lipsa reglementărilor în legea nouă cu privire la posibilitatea instanței de a scuti parțial sau
integral o anumită persoană de taxa de stat, precum și nesusceptibiltatea de scutire, amânare sau
eșalonare a taxa de timbru, încalcă dreptul de acces la justiție și de egalitate a armelor pentru categoriile
vulnerabile de populație. Legea actuală privind taxa de stat prevede că în cazurile prevăzute de lege, la
cerere, judecătorul sau instanţa judecătorească, în funcţie de situaţia materială şi de probele prezentate în
acest sens, are dreptul să elibereze, complet sau parţial, de plata taxei de stat persoanele fizice şi juridice,
precum şi să eşaloneze sau să amâne achitarea taxei de stat. Lipsa acestei prevederi va condiționa un val de
plângeri la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) pentru încălcarea art. 6 Dreptul la un proces
echitabil, prin prisma asigurării accesului la justiție și la egalitatea armelor, similar cauzelor MALAHOV
împotriva MOLDOVEI[1] și CLIONOV împotriva MOLDOVEI[2] unde Curtea a constatat că “obligarea
reclamantului la plata taxei de stat fără a lua în considerare situația financiară a reclamantului a reprezentat o
limitare disproporționată a dreptului său de acces la o instanţă. Prin urmare, a avut loc o violare a articolului
6 § 1 al Convenţiei.”

Taxa de timbru și imposibilitatea aplicării scutirii taxei de stat pe cauzele de violență în familie vor
descuraja victimele să să adreseze în instanță. Coaliția Națională ”Viața fără Violență”, în avizul său pe
marginea proiectului de lege în discuție, atenționează că aproape trei sferturi din femeile din Moldova (73%)
care au avut vreodată un partener intim au fost supuse unei forme de violență; 71% dintre femei au fost
supuse violenței psihologice, media în Uniunea Europeană fiind de 43%. . Instituirea ”taxei de timbru
nesusceptibilă de scutire” va îngrădi semnificativ accesul persoanelor victime ale violenței în familie care și
fără aceste taxe întâmpină dificultăți pentru a se adresa sistemului de justiție. Taxele vor descuraja femeile
victime ale violenței în familie, de a se adresa în instanța de judecată pentru a solicita protecție din partea
statului sau a-și revendica drepturile încălcate de agresor. Orice solicitare, cerere de administrare de probe
sau audiere a martorului din partea victimei într-un proces de judecată privitor la aplicarea măsurilor de
protecție sau repararea prejudiciului material şi/sau moral cauzat prin actul de violență în familie, va fi
impusă cu taxa de timbru și/sau taxă de stat. Prin urmare, victima va trebui să plătească minim 600 lei pentru
a arăta instanței că are nevoie de protecție.

Impunerea taxei de stat și a taxei de timbru pentru cauzele de contestare a acțiunilor executorului
judecătoresc constituie o măsură disproporțională în lupta cu măsurile abuzive utilizate de către cei din
urmă în procesele de executare silită.

Este imperativ necesară abordarea personalizată a acestor taxe. Pentru aprecierea proporționalității
achitării anumitor costuri judiciare, în jurisprudența CtEDO au fost evidențiați următorii factori: (a)
cuantumul sumei ce trebuie plătită de reclamant; (b) veniturile celui care achită; (c) etapa procesual în care
intervine restricția; (d) scopul în care este impusă; (e) garanțiile procedurale de care se bucură reclamantul;
(f)miza procesului, și altele. Circumstanțe și aspecte individuale ale părților implicate în procesul de
înfăptuire a justiției sunt imperativ de a fi luate în considerare pentru a garanta revendicarea drepturilor și
asigurarea intereselor într-o societate democratică.

Astfel putem concluziona că deși Republica Moldova a efectuat un progres vizibil în ceea ce privește
sistemul justiției , inclusiv accesul la justiție, totuși transpunerea acestora în viața reală și ajustarea acestora
cu necesitățile persoanelor , este un capitol la care mai avem de lucrat foarte mult. Deci conchidem că
accesul liber la justiție în Republica Moldova este un principiu fundamental absolut aplicabil drepturilor și
libertăților constituționale, asigurat fiecărei persoane, indiferent de rasă, naționalitate, sex etc., afirmându-se
ca o garanție de sorginte constituțională îndreptat împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și
interesele sale legitime.