Garanţii de exercitare a mandatului Preşedintelui Republicii

Moldova

Referat științific
 CUPRINS

Introducere....................................................................................................................................3

I. Garanţii de exercitare a mandatului Preşedintelui Republicii Moldova

1.1 Imunitatea Președintelui R.Moldova 4

1.2 Incompatibilitățile de exercitare a mandatului de Președinte a R.Moldova 7

1.3 Funcția de reprezentare și funcția de garant ca garanții de exercitare a

mandatului de președinte 9
II. Analiza comparativă a garanțiilor de exercitare a mandatului de Președintelui
R.Moldova cu garanțiile de exercitare a mandatului Președintelui României

2.1 Analiza comparativă a incompatibilității11

2.2 A V I Z asupra proiectului de lege pentru completarea art.81 alin.(1) din

Constituţia Republicii Moldova nr. 1 din 03.04.2008 13

2.3 Analiza comparativă a imunității 15

Concluzii și recomandări.............................................................................................................17
Bibliografie...................................................................................................................................18

2
 INTRODUCERE

Instituţia Șefului de Stat este un fenomen cunoscut de societatea umană, odată cu

apariţia primelor formaţiuni statale. Indiferent de etapa de dezvoltare, colectivităţile umane au
avut nevoie de un conducator, recunoscut sau ales în funcţie de împrejurările istorice. Pornind de
la aceasta, statul – ca formă superioară de organizare a societăţii, a cuprins în sisitemul organelor
sale, Instituţia Șefului de Stat.1
Garanțiile de exercitare a mandatului Președintelui Republicii Moldova capătă o
importanță deosebită în contextul modernizării tuturor sferelor vieții sociale moderne și
schimbărilor geopolitice ce au loc în lume.
Actualitatea și importanța temei studiate este atestată atât pe plan internațional,
precum și pe plan național , deoarece interpretarea și studierea a garanțiilor de exercitare a
mandatului Președintelui Republicii Moldova are un impact direct a supra dezvoltării ființei
umane, societății și calității unui stat de drept, fiindcă Președintele statului este acel mediator
între puterile unui stat, este garantul suveranității și integrității teritoriale, reprezentantul statului
pe arena internațională. În context național până în prezent se resimte un deficit de cercetare în
această materie, nefiind publicate monografii și lipsind cercetările științifice la tema propusă.
Scopul și obiectivele tezei. Scopul tezei constă în elaborarea unui studiu complex
privind garanțiile de exercitare a mandatului președintelui R.M, prin prisma conţinutului şi
naturii juridice ce reies din obligațiile pozitive și negative ale statului în procesul asigurării unor
condiții favorabile pentru exercitarea atribuțiilor necesare. În acest context se vor evalua soluțiile
generate în procesul garantării dreptului mandatului de președinte atât în societatea națională cât
și în dreptul comparat. Garanțiile de exercitare a mandatului sunt inalienabile fiecărei persoane
care deține funcție de demnitate publică, ca un element inerent al instituției șefului de stat , care
necesită garanții normative favorabile pentru exercitarea funcției.
Abordarea unui subiect atât de complex, precum garanțiile de exercitare a mandatului
de președinte manifestă o însemnătate atât de mare, unde științei dreptului îi revine un aport
semnificativ la organizarea și funcționarea statului de drept, care este de actualitate stringentă,
deoarece președintele este cea mai importantă figură în conducerea statului, iar acest domeniu
necesită reglementări noi .
În procesul studiului au fost aplicate metodele: analiza, sinteza, comparația,
conștientizarea logică.
Materialele utilizate le constituie operele savanților din domeniu care reprezintă
doctrina juridică a Republicii Molodova și României, precum şi legislațiile corespunzătoare.

1
Guceac I. Tratat elementar de drept constituțional, Vol II , pag.186

3
 I.GARANȚII DE EXERCITARE A MANDATULUI A PREȘEDINTELUI R.M

1.1 IMUNITĂȚI

Potrivit constituției articolul 81, alin. (2) Președintele Republicii Moldova se bucură de
imunitate, el nu poate fi tras la răspundere juridică pentru opiniile exprimate în exercitarea
mandatului. Astfel persoanei ce exercită funcţia de Președinte i se acordă imunitate împotriva
oricărui abuz exercitat împotriva sa sau a familiei sale de alte persoane, inclusiv de cele publice.

Reglementarea constituţională a imunităţii Președintelui este justificată de necesitatea

protecţiei mandatului acestuia, ca o garanţie a înfăptuirii prerogativelor constituţionale și,
totodată, o condiţie a funcţionării statului de drept.

Imunitatea se exprimă sub două forme: a) individuală, ce-i asigură Președintelui și

familiei sale securitatea fizică și psihică; b) decizională, ce-i asigură Președintelui inviolabilitatea
faţă de orice acţiuni prezente sau viitoare pentru opiniile expuse și deciziile asumate în
exercitarea mandatului.

Imunitatea individuală este o garanţie acordată de constituantă Președintelui pentru ca

acesta să slujească interesului public cu imparţialitate și obiectivitate, întru exercitarea cu bună
credinţă, fără griji și implicaţii externe în viaţa sa și a familiei sale. În acest scop, Legea nr.
1111-XIII din 20.02.1997 privind asigurarea activităţii Președintelui Republicii Moldova obligă
serviciile abilitate (Serviciul de Protecţie și Pază de Stat, aflat în subordinea Președintelui) să
asigure securitatea Președintelui și a membrilor familiei sale.

Al doilea aspect al imunităţii ţine de garantarea libertăţii decizionale și de exprimare a

Președintelui în exercitarea atribuţiilor constituţionale. În activitatea sa, Președintele trebuie să se
bucure de o reală libertate de gândire, expresie și acţiune, astfel încât să-și exercite mandatul în
mod eficient. Dacă pentru unele demnităţi de stat prima formă a imunităţii este supusă criticii,
fiind considerată ca un privilegiu, cea de-a doua formă este menţinută în toate sistemele
democratice. Imunitatea, în cele două forme, protejează Președintele Republicii de eventualele
presiuni sau abuzuri ce s-ar comite împotriva persoanei sale, fiindu-i astfel asigurată
independenţa, libertatea și siguranţa în exercitarea drepturilor și a obligaţiilor care-i revin potrivit
Constituţiei și legislaţiei în vigoare.2

Președintele nu este un simplu demnitar de stat, el reprezintă un simbol al naţiunii și

trebuie să servească drept exemplu pentru toţi membrii societăţii. Din aceste considerente,

2
CÂRNAȚ T. DREPT CONSTUŢIONAL, Chişinău 2004, pag.125

4
constituanta nu a acceptat tolerarea unor eventuale acţiuni criminale săvârșite de Președinte,
permiţând Parlamentului ridicarea imunităţii pentru punerea lui sub acuzare. Pentru ca
Președintele să nu fie hărţuit politic cu ameninţarea declanșării acestei proceduri, punerea lui sub
acuzare se decide de Parlament cu o majoritate mai mare de voturi decât cea de alegere a
Președintelui – două treimi.

Pentru procedura de ridicare a imunităţii, Constituţia nu a prevăzut alte rigori speciale,

decât cea de adoptare a deciziei respective cu votul a două treimi. Este semnificativ faptul că
Parlamentul nu a reglementat o procedură specială pentru ridicarea imunităţii Președintelui în
Regulamentul său, de aceea credem că la ridicarea imunităţii Președintelui Republicii Moldova
pentru punerea sub acuzare se aplică procedura referitoare la ridicarea imunităţii deputatului.

O abatere de la această regulă, este obligativitatea Parlamentului de a declanșa

procedura demiterii numai după confirmarea de către Curtea Constituţională a circumstanţelor
penale pentru punerea Președintelui sub acuzare. Operând numai cu termenul „demitere“, lit. f)
alin. (1) art. 135 din Constituţie nu face distincţie între procedura penală și civilă de demitere.
Ţinând cont de faptul că alin. (3) art. 81 al Constituţiei prevede că Președintele este demis de
drept la data rămânerii definitive a sentinţei de condamnare a Curţii Supreme de Justiţie, fără
implicarea Curţii Constituţionale, constatăm o contradicţie între aceste două norme.

Competenţa de judecare a cauzei penale intentate Președintelui, conform alin. (3) art. 81
al Constituţiei, revine Curţii Supreme de Justiţie, prevedere preluată în art. 39din Codul de
procedură penală, care stabilește suplimentar că aceste cauze sunt judecate de Curtea Supremă de
Justiţie în primă instanţă. Codul de procedură penală nu reglementează alte particularităţi de
examinare a cauzelor penale privind infracţiunile săvârșite de Președintele Republicii Moldova.

Ultima propoziţie din alin. (3) art. 81 al Constituţiei concretizează data de la care
Președintele se consideră demis în cazul condamnării penale. Este vorba de data emiterii
sentinţei definitive de către Curtea Supremă de Justiţie. Este de remarcat faptul că această
prevedere se referă la motivul penal de demitere a Președintelui, suplimentar la cel civil prevăzut
de art. 89 din Constituţie.

Deși condamnarea Președintelui pentru infracţiune, în esenţă, este o procedură de

recunoaștere a încălcării Constituţiei, constituanta a delimitat aceste două forme de demitere prin
proceduri separate. Astfel, dacă orice încălcare a Constituţiei de către Președinte poate fi
constatată numai cu votul a două treimi din numărul deputaţilor aleși, atunci pentru săvârșirea
unei infracţiuni este necesară și sentinţa Curţii Supreme de Justiţie. Astfel este respectat, în

5
raport cu persoana ce exercită funcţia de Președinte, principiul prezumţiei nevinovăţiei, expus de
art.21 din Constituţie, în aspectul obligativităţii recunoașterii vinovăţiei persoanei numai „în
cursul unui proces judiciar public,în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării
sale“.

6
 1.2 INCOMPATIBILITĂȚI

Incompatibilităţile sînt mijloace de protecţie a mandatului prezidenţial. Analizînd

tipurile de incompatibilitaţi stabilite de diferite Constituţii ale statelor lumii pentru funcţia de
Preşedinte, putem evidenţia trei categorii generale:

- incompatibilitatea între funcţia de Preşedinte şi calitatea de membru al vreunui partid

politic;

- incompatibilitatea între funcţia de Preşedinte şi orice altă funcţie publică, indiferent de

natura funcţiei şi de domeniul în care aceasta se exercită;

- incompatibilitatea cu orice funcţie privată.

Activităţi artistice, publicistice sau de cercetare ştiinţifică, care ar presupune şi

valorificarea rezultatelor acestora nu au un caracter de prestaţiei permanentă şi, prin urmare, nu
se atribuie la categoria de,,funcţii retribuite, care sunt interzise de art.81 alin. (1) al Constituţiei. 3

Calitatea de Președinte al Republicii Moldova este incompatibilă cu exercitarea

oricărei alte funcţii retribuite ( art.81, alin. (1), Constituția R.M ). Prin această normă,
constituanta a impus șefului statului, persoana ce exercită cea mai înaltă funcţie în stat, o serie de
restricţii, prin care se urmărește exercitarea eficientă a atribuţiilor sale.

Alin. (1) al art. 81 din Constituţie instituie principiul incompatibilităţii funcţiei de

Președinte cu oricare altă funcţie retribuită. Restricţia în cauză, pe de o parte, permite
Președintelui să se concentreze la exercitarea atribuţiilor importante pentru societate și stat care îi
revin. Pe de altă parte, restricţia în cauză urmărește asigurarea independenţei administrative,
materiale și disciplinare a Președintelui în raport cu alte instituţii și demnităţi. Spre deosebire de
funcţia de deputat în Parlament și alte funcţii de demnitate publică, funcţia de Președinte al
Republicii Moldova este unica incompatibilă cu activitatea didactică și știinţifică. Aceasta
învederează rigiditatea restricţiei, care poate fi explicată prin excluderea oricărei dependenţe
materiale a Președintelui și a oricărui conflict de interese pe perioada exercitării mandatului.

Regulile privind asigurarea incompatibilităţilor funcţiei de Președinte al Republicii și

soluţionarea conflictelor de interese se reglementează prin Legea nr. 16 din 15.02.2008 cu privire
la conflictul de interese. După inaugurare, la începutul mandatului, Președintele este obligat să
depună la șeful Aparatului său declaraţia de interese personale, iar în cazul existenţei conflictelor
3
CÂRNAȚ T. DREPT CONSTUŢIONAL, Chişinău 2004, pag.127

7
de interese, ale sale sau ale persoanelor apropiate (soţ, părinţi, copii, fraţi, surori, bunici, nepoţi,
unchi, mătușă, cumnat, cumnată, socru, soacră, ginere, noră), este obligat să informeze despre
aceasta Comisia Principală de Etică. Nerespectarea acestor rigori atrage răspundere disciplinară,
civilă, administrativă sau penală. Restricţiile pentru anumite funcţii de demnitate publică sunt
compensate prin garanţii materiale acordate Președintelui în baza alin. (2) art. 95 din Constituţie.

8
 1.3 Funcția de reprezentare și de garant

În opinia doctrinarului Alexandru Arseni, funcția de garant și funcția de reprezentare

care sunt specifice președintelui R.M pot fi incluse și ca garanții pentru exercitarea mandatului
de președinte, sunt de acord cu această părere , deoarece aceste funcții permit exercitarea
atribuțiilor în conformitate cu toate prevederile legale .

Funcţia de reprezentare, în viziunea prof. V. Popa, nu poate fi îndeplinită de altă

autoritate publică, fiind inerentă Şefului Statului. În acelaşi context, prof. B. Negru menţionează
că „Preşedintele Republicii reprezintă statul atât pe plan intern, cât şi pe plan internaţional şi
nici o altă autoritate publică nu-şi poate aroga această funcţie”.

Aşadar, cu funcţia de reprezentare este abilitat, în mod exclusiv, doar şeful de stat.
Esenţa acestei funcţii constă în aceea că, el este împuternicitul statului şi prin aceasta, al
societăţii – să-l reprezinte şi să acţioneze în numele lui. El este titularul unui „mandat legal”, al
cărui conţinut este prestabilit prin Constituţie, un mandat de drept constituţional şi în baza
acestuia Preşedintele îşi îndeplineşte funcţia de reprezentare.

Această funcţie de reprezentare a statului are suportul constituţional în art. 10 alin. (1) al
Constituţiei Republicii Moldova, potrivit căruia „Statul are ca fundament unitatea poporului
Republicii Moldova. Republica Moldova este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor
săi”. În alţi termeni, Preşedintele Republicii Moldova, în calitatea sa de şef de stat, reprezintă
întreg poporul şi nu doar o parte a lui stabilită în funcţie de anumite criterii (fie etnice, de
orientare politică, religioasă etc.).

Funcţia de reprezentare se exprimă prin câteva atribuţii. Aşa, pe plan extern,

Preşedintele încheie tratate internaţionale în numele Republicii Moldova, acreditează şi
recheamă reprezentanţii diplomatici ai Republicii Moldova şi aprobă înfiinţarea, desfiinţarea sau
schimbarea regimului misiunilor diplomatice; primeşte scrisorile de acreditare şi de rechemare
ale reprezentanţilor diplomatici ai altor state în Republica Moldova (art. 86). Pe plan intern,
Preşedintele participă la exercitarea suveranităţii naţionale, acumulându-şi, totodată, răspunderea
pentru independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a ţării.

Funcţia de garant rezultă din art. 77 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia
Preşedintele Republicii Moldova „ ... este garantul suveranităţii, independenţei naţionale, al
unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării”. Această funcţie se realizează într-o dublă direcţie: garant
al statului şi garant al Constituţiei.

9
 În calitatea sa de garant al statului, Preşedintele îşi asumă răspunderea pentru
independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a ţării. Întru realizarea acestei funcţii,
Preşedintele dispune de prerogative direct prevăzute în Constituţie, şi anume: a) el este
comandantul suprem al forţelor armate; b) poate declara mobilizarea parţială sau generală; c) în
caz de agresiune armată împotriva ţării, ia măsuri de respingere a agresiunii (art. 87, Constutuția
R.M).

În calitatea sa de garant al Constituţiei, Preşedintele veghează la respectarea acesteia. Ca

mijloace practice de acţiune în realizarea acestei funcţii, Preşedintele poate: a) refuza
promulgarea legii dacă ea contravine prevederilor şi principiilor constituţionale (art. 93); b)
sesiza Curtea Constituţională privind neconstituţionalitatea legii(art. 25 din Legea nr. 317-XIII).

10
 II. Analiza comparativă a garanțiilor de exercitare a mandatului de Președintelui
R.Moldova cu garanțiile de exercitare a mandatului Președintelui României

2.1Analiza comparativă a incompatibilității

Prin incompatibilitate se înţelege „interzicere (prevăzută de lege) de a cumula două

funcţii, două atribuţii, care, prin caracterul lor, sunt contradictorii”. În cadrul incompatibilităţilor,
G. Vrabie distinge incompatibilităţi cu caracter (a) economic şi b) politic.

Cât priveşte prima categorie, ea se referă la „incompatibilitatea exercitării oricărei alte

funcţii publice sau private”. În acest context, art. 81 alin. (1) din Constituţie stabileşte că
„calitatea de Preşedinte al Republicii Moldova este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte
funcţii retribuite”. Chiar dacă formula constituţională poartă un caracter general, este lesne de
înţeles că Preşedintele Republicii nu are dreptul de a cumula atât funcţii în organele publice, cât
şi în cele private, sub riscul de a nu fi influenţat şi, mai mult, corupt. Această incompatibilitate
nu trezeşte discuţii nici în practică, nici în literatura de specialitate.

Cea de a doua incompatibilitate, şi anume: de natură politică, constă în aceea că în

timpul mandatului şeful statului – Preşedintele Republicii, în cazul nostru, „nu poate fi membru
al unui partid”. Aici trebuie de menţionat că practica constituţională a mers în mare parte la
includerea acestei incompatibilităţi direct în textul Constituţiei. Spre exemplu, art. 84 alin. (1)
din Constituţia României prevede că „în timpul mandatului, Preşedintele României nu poate fi
membru al unui partid...”.

Prevedere similară Constituţia Republicii Moldova nu conţine, lucru care, se cere de

implementat , deoarece incompatibilitatea politică trebuie impusă din următoarele considerente:
dacă Preşedintele Republicii îşi păstrează calitatea de membru de partid şi, mai mult, funcţia de
lider, apoi, fiind direct influenţat de partid, va înclina să încalce prevederile constituţionale şi va
trece la dictatura de partid, lucru deja demonstrat de practica comunistă şi fascistă.

Totodată, să nu uităm că art. 5 din Constituţie prevede că „democraţia în Republica

Moldova se exercită în condiţiile pluralismului politic, care este incompatibil cu dictatura şi
totalitarismul. Nici o ideologie nu poate fi instituită ca ideologie oficială a statului”.

După părerea mea, păstrarea calităţii de membru de partid şi de lider de partid duce în
mod flagrant la încălcarea acestor prevederi şi la instaurarea în mod tacit a ideologiei partidului
de guvernământ în „ideologie oficială a statului”, ca de exemplu în practica mondială şi
îndeosebi în cea europeană se atestă tendinţa ca Preşedintele, imediat după depunerea

11
jurămîntului, să se retragă din rîndurile partidului său. În acest sens este elocvent gestul
Preşedintelui Franţei, Nicolas Sarkozy

Totodată, în literatura de specialitate se expun unele idei sceptice privitor la această

incompatibilitate de natură politică, considerând-o ca fiind pur formală. Aceasta pentru că şi în
cazul unei bune şi sincere intenţii din partea Preşedintelui (nou ales), tot nu se pot schimba,
dintr-odată, ideile, concepţiile şi credinţele politice de o viaţ.

Iar prof. G. Vrabie menţionează: „Sigur, nu se poate crea, astfel, convingerea că odată
părăsind partidul care l-a propulsat la conducere va deveni total independent de ideologia şi
influenţa acestuia”.

La rândul său, prof. T. Drăganu, referindu-se la art. 84 alin. (1) din Constituţia
României, afirmă că „această dispoziţie a Constituţiei a fost şi este să rămână „literă moartă”,
pentru că Preşedintele Republicii va fi, în continuare, îndrumătorul nevăzut al partidului din care
provine”.4

Cele menţionate conţin doar o parte de adevăr, dat fiind că, în viziunea noastră, se face
o confuzie,deci problema trebuie pusă în direcţia ca Preşedintele – şeful statului să realizeze
funcţiile în strictă concordanţă cu prevederile constituţionale şi nu cu dispoziţiile partidului care
l-a promovat. Adică, asupra lui nu mai influenţează disciplina şi răspunderea de partid.

Nefiind membru de partid, Preşedintele va fi sub controlul tuturor partidelor, va fi

chemat să fie nepărtinitor, adică să asigure pluralismul politic, să fie un mediator dezinterezat
între puterile statului și să mențină un echilibru politic.

Aşadar, putem concluziona că scopul incompatibilităţilor nu este pur şi simplu „acela de

a releva situaţia contradictorie a unor funcţii, ci de a garanta independenţa şi probitatea
Preşedintelui în exercitarea funcţie.

4
T. Drăganu. Drept constituţional şi instituţii politice. Tratat. Vol. 2.
– Cluj Napoca, 2000, p. 234.

12
 2.2 A V I Z asupra proiectului de lege pentru completarea art.81 alin.(1)
din Constituţia Republicii Moldova, nr. 1 din 03.04.2008
În cazul incompatibilității politice ce ține de funcția de membru de partid a președintelui
R.Moldova , la 25 octombrie 2007 un grup de 36 de deputaţi în Parlament, în baza art.141 alin.
(1) lit.b) din Constituţie, a depus spre avizare la Curtea Constituţională un proiect de lege pentru
completarea art.81 alin.(1) din Constituţia Republicii Moldova cu următoarea prevedere: “Pe
perioada exercitării mandatului Preşedintele Republicii este obligat să-şi suspende activitatea în
partidele politice şi organizaţiile politice”.
Autorii iniţiativei de revizuire a Constituţiei argumentează necesitatea operării acestei
completări prin înţelegerea la care au ajuns formaţiunile politice în cadrul dialogului politic
purtat în campania electorală din 2005 privind suspendarea calităţii de membru al partidului
politic de către persoana care va fi aleasă în funcţia de Preşedinte al ţării.
Calitatea de membru sau de conducător al unui partid, în opinia lor, împiedică
Preşedintele ţării săşi îndeplinească funcţia de garant al stabilităţii şi echilibrului proceselor
social-politice, de arbitru imparţial, îl determină să se plaseze în procesul politic de partea
formaţiunii sale. Ţările cu tradiţii democratice veritabile, susţin ei, stipulează expres în
Constituţie interdicţia pentru Preşedintele ţării de a ocupa o altă funcţie politică, inclusiv de
partid.
Analizând proiectul de lege sub aspectul conformităţii cu dispoziţiile art.142 alin.(2) din
Constituţie, care statuează că nici o revizuire nu poate fi făcută, dacă are ca rezultat suprimarea
drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora, şi raportîndu-l la
dispoziţiile cuprinse în art.1 alin.(3), art.5 alin.(1), art.15, art.16 alin.(2), art.32 alin.(1) şi art.41
alin.(1) din Constituţie, Curtea reţine următoarele:
Proiectul de lege constituţională prevede incompatibilitatea calităţii de Preşedinte al ţării
cu apartenenţa la un anumit partid sau organizaţie politică pe perioada exercitării mandatului,
ceea ce contravine drepturilor fundamentale ale omului.
Potrivit art.1 alin.(3) din Constituţie, Republica Moldova este un stat de drept,
democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a
personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.
Art.5 alin.(1) din Constituţie statuează că democraţia în Republica Moldova este
exercitată în condiţiile pluralismului politic. Pluralismul politic presupune posibilitatea
cetăţenilor statului de a-şi realiza dreptul la libertatea de opinii politice prin intermediul
formaţiunilor politice în care se pot asocia.

13
 În contextul dispoziţiilor constituţionale enunţate, semnificaţia statului de drept implică
garantarea funcţionării democraţiei şi a pluralismului politic, inclusiv asigurarea libertăţii de
opinie şi a exprimării, a dreptului la asociere în partide şi în alte organizaţii social-politice, care
sunt parte inalienabilă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului proclamate de
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, consfinţite şi garantate de Constituţia Republicii
Moldova. Pentru realizarea exigenţelor statului de drept, este necesară respectarea unui şir de
reguli, printre care: consacrarea, garantarea şi exercitarea efectivă a drepturilor şi libertăţilor
fundamentale, aceasta însemnând că statul trebuie să asigure fiecărui om posibilitatea reală de a
se bucura de toate drepturile şi libertăţile fundamentale.
Art.32 alin.(1) din Constituţie garantează oricărui cetăţean libertatea gîndirii, a opiniei,
precum şi libertatea exprimării în public prin cuvânt, imagine sau prin alt mijloc posibil.
Libertăţile garantate de norma constituţională enunţată pot fi realizate atât personal, cât şi prin
intermediul partidelor sau al altor formaţiuni social-politice, în care cetăţenii se pot asocia.
Astfel, potrivit art.41 alin.(1) din Constituţie, cetăţenii se pot asocia liber în partide şi în
alte organizaţii social-politice. Ele contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a
cetăţenilor şi, în condiţiile legii, participă la alegeri.
Universalitatea recunoaşterii şi apărării drepturilor omului, consacrată în art.15 din
Constituţie, impune acelaşi tratament faţă de toţi cetăţenii, care, potrivit art.16 alin.(2) din Legea
Supremă, sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate,
origine etnică, apartenenţă politică etc. Prin urmare, ca cetăţean al Republicii Moldova, şeful
statului are dreptul de a deţine această funcţie, indiferent de apartenenţa sa politică. Curtea
observă că acordul încheiat între formaţiunile politice cu privire la funcţia de Preşedinte al
Republicii, invocat de către autorii sesizării în argumentarea proiectului de lege, nu are relevanţă
sub aspect constituţional.
Astfel Curtea Constituțională a dat aviz negativ proiectului de lege, deoarece Constituţia
Republicii Moldova, ca Lege Supremă, prin conţinutul său amplu, consfinţeşte principiile
fundamentale ale vieţii economice, politice, sociale şi juridice a statului. Modificarea şi
completarea ei este oportună doar în cazul în care anumite prevederi constituţionale devin un
impediment în garantarea şi realizarea acestor principii. Calitatea de membru al unui partid
politic nu împiedică Preşedintele ţării să asigure stabilitatea şi echilibrul proceselor social
politice.

14
 2.3 ANALIZA COMPARATIVĂ A IMUNITĂȚII

Pe lângă incompatibilitate șeful statului se bucură și de imunitate . În general, prin

imunitate, se subînţelege „ansamblul de drepturi sau de privilegii de care se bucură unele
categorii de persoane”. În cazul nostru, imunitatea şefului de stat se referă la actele sau faptele
săvârşite în exerciţiul mandatului ca forme de manifestare compatibile cu funcţia sa sau, altfel
spus, făcând parte din prerogativele pe care i le conferă funcţia. Şi dimpotrivă, dacă ele sunt
exterioare funcţiei, Preşedintele va răspunde juridic, potrivit regulilor dreptului comun.

Iată de ce, art. 81 alin. (2) din Constituţie stabileşte că „Preşedintele Republicii Moldova
se bucură de imunitate. El nu poate fi tras la răspundere juridică pentru opiniile exprimate în
exerciţiul mandatului”. În viziunea prof. G. Vrabie, aceste prevederi constituţionale „instituie un
regim juridic de ocrotire a funcţiei prezidenţiale, în măsură să o pună la adăpost de eventuale
şicane, de găsirea unor pretexte – folosindu-se de căile legale de recurs – pentru a împiedica
exercitarea ei normală”.

În acelaşi timp, Constituţia Republicii Moldova (art. 81) dispune că Parlamentul poate
hotărî punerea sub acuzare a Preşedintelui Republicii Moldova, cu votul a cel puţin două treimi
din numărul de deputaţi aleşi, în cazul în care săvârşeşte o infracţiune. În acest caz, competenţa
de judecată este atribuită Curţii Supreme de Justiţie. Preşedintele este demis de drept la data
rămânerii definitive a sentinţei de condamnare.

Dacă vorbim de imunitatea președintelui României, imunitatea prezidenţială este aproape

identică cu imunitatea parlamentară şi este reglementată în principal de Articolul 84 al
Constituţiei României. Acesta prevede în primul rând că preşedintele nu poate fi tras la
răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea
mandatului, apoi că imunitatea prezidențială este supusă acelorași reglementări ca şi cea
parlamentară, şi anume Articolului 72 al Constituţiei României. Astfel, preşedintele poate fi
urmărit şi trimis în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile
politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu poate fi percheziţionat, reţinut sau arestat
fără încuviinţarea Parlamentului, după ascultarea sa. Urmărirea şi trimiterea preşedintelui în
judecată penală se poate face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, competenţa de judecată aparţinând Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În cazul săvârşirii unor fapte prin care încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele
Republicii Moldova poate fi demis de către Parlament cu votul a două treimi din numărul de
deputaţi aleşi (art. 89 din Constituţie). Propunerea de demitere poate fi iniţiată de cel puţin o

15
treime din deputaţi şi se aduce neîntârziat la cunostinţa Preşedintelui Republicii Moldova.
Această formă de răspundere se aplică şi Preşedintelui interimar, dacă acesta săvârseşte fapte
grave prin care încalcă prevederile Constituţiei.

În ceea ce priveşte punerea sub acuzare a preşedintelui României, Articolul 96 al

Constituţiei României prevede că preşedintele României poate fi pus sub acuzare, pentru înaltă
trădare, de către Camera Deputaţilor şi Senat, în şedinţă comună, cu votul a cel puţin două treimi
din numărul deputaţilor şi senatorilor. Propunerea de punere sub acuzare poate fi iniţiată de
majoritatea deputaţilor şi senatorilor şi se aduce, neîntârziat, la cunoştinţă Preşedintelui
României pentru ca acesta să poată da explicaţii cu privire la faptele ce i se impută. Preşedintele
este suspendat de drept începând de la data punerii sub acuzare şi până la data demiterii.
Competenţa de judecată în ceea ce priveşte cazurile în care este acuzat preşedintele României
aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, acesta fiind demis de drept la data rămânerii
definitive a hotărârii de condamnare.

Putem observa că în cazul imunității Președintelui R.Moldova și României regăsim

multiple aspecte comune, atât în procesul de punere sub acuzare a Președintelui, precum și
instanțele care au dreptul de a judeca cauzele în care este implicat Președintele.

16
 CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

În urma analizei informației din domeniu, privind garanțiile de exercitare a mandatului

de Președinte a R.Moldova , dar și a comparației acestora, reies următoarele concluzii generale și
recomandări specifice:

Garanțiile de exercitare a mandatului de Președinte a Republicii Moldova au o

importanță majoră , deoarece asigură exercitarea corectă a funcțiilor președintelui, prin care el își
îndeplinește atribuțiile.

Şeful statului are nu numai privilegii exprimate prin imunitate deplină şi garanţii
materiale şi sociale speciale, dar şi responsabilităţi şi restricţii sub formă de incompatibilităţi, la
care este supus şi la care ulterior poate fi supus de către constituanta legislativă.

Consider că în legislație sunt necesare următoarele precizări :

Formula cuprinsă în alin. (2) art. 81 pare incompletă. Aici nu se prevede

„inviolabilitatea” şefului de stat. Da, se admite analogia în drept, numai că considerăm că nu este
cazul. În viziunea noastră, s-ar cere completarea acestui alineat cu sintagma „inviolabilitatea
prin care se înţelege că persoana se află în mod legal la adăpost de orice urmărire, de orice
atingere, de orice încălcare sau de orice pedepsire”.

O precizare în art. 81 alin. (2): după cuvintele „... se bucură de imunitate” de adăugat „şi
inviolabilitate” şi, mai departe, după text.

În calitate de garanţii ale exercitării mandatului de şef de stat sunt incompatibilităţile,

imunitatea şi inviolabilitatea, acestea fiind privite nu ca privilegii personale ale şefului de stat, ci
drept garanţii întru exercitarea constituţională a mandatului încredinţat.

O precizare în domeniul incompatibilității este că Președintele nu poate fi membru de

partid, pentru a preveni o posibilă implicare a partidului în acțiunile Președintelui , iar păstrarea
calităţii de membru de partid şi de lider de partid duce în mod flagrant la încălcarea principiul
plurarismului politic. Astfel în art. 81 alin. (1): după cuvintele „...incompatibilă cu ...” de adăugat
„calitatea de membru de partid” .

17
 BIBLIOGRAFIE

1. Constituția Republicii Moldova

2..ComentariulConstituției.indd

Link: https://www.constcourt.md/public/files/file/informatie_utila/Comentariu_Constitutie.pdf

3. CÂRNAȚ T. DREPT CONSTUŢIONAL, Chişinău 2004, pag.125-128

4. A V I Z asupra proiectului de lege pentru completarea art.81 alin.(1) din Constituţia Republicii
Moldova nr. 1 din 03.04.2008 Monitorul Oficial nr.74-75/6 din 11.04.2008

Link: https://www.constcourt.md/public/files/file/Actele%20Curtii/acte_2008/a_1.pdf

5. Arseni A. Şeful de stat – garanţii de realizare a mandatului: concept teoretico-practic,

Revista: REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT, nr.3, martie 2008

6. Constituția României link:

https://lege5.ro/Gratuit/gq4deojv/incompatibilitati-si-imunitati constitutia?dp=gqztemrwgu4dq

7. Imunitatea Prezidențială , revista: Junal cercetare , nr. 95/2013

Link: https://www.businessintegrity.ro/content/imunitatea-preziden%C5%A3ial%C4%83

18