Universitatea

Facultatea de Drept
Forma de Învățământ

DREPT ADMINISTRATIV - I
TEMA NR. 2
 Forma de guvernământ în România este republica, dispozițiile constituționale referitoare
la forma de guvernământ făcând parte din categoria celor calificate prin art.152, ca limite ale
revizuirii. Actuala Constituție a României consacră un executiv bicefal sau dualist1, în care unul
dintre șefi este Președintele, iar celălalt este Guvernul.
Articolul 80, intitulat “ Rolul președintelui”, stabilește următoarele dimensiuni ale
statutului constituțional al șefului de stat:
a) Este unul dintre cei doi șefi ai executivului, alături de Guvern
b) Este reprezentantul statului român, pe plan intern și extern
c) Este garantul independenței naționale, al unității și al integrității teritoriale a țării.
În realizarea acestui rol, prin care garantează valori fundamentale ale poporului român2,
șeful statului are o serie de atribuții prin intermediul cărora urmărește să se transpună în practică
acest rol. Avem în vedere, în primul rând, atribuțiile în domeniul apărării, cea de președinte al
Consiliului Suprem de Apărare a Țării, atribuțiile în situații de stare de asediu etc.
d) Rolul de a veghea la respectarea Constituției.
e) Funcția de mediere între puterile statului și între stat și societate.
Articolul 80, alin.(2) prevede că “Președintele României veghează la respectarea
Constituției și la buna funcționare a autorităților publice. În acest scop, Președintele exercită
funcția de mediere între puterile statului, precum și între stat și societate”.
Se constată că legiuitorul constituant leagă funcția de mediere între puterile statului și
între stat și societate de exercitarea unui alt atribut al său, prin care președintele veghează la buna
funcționare a autorităților publice. În scopul realizării acestei misiuni, el exercită rolul de
mediere. Nu avem de a face cu două funcții distincte, ci cu una singură, mai exact cu două
atribute ale aceleiași funcții.
“Medierea realizată de Președintele României nu se oprește la autoritățile statale, ci
trebuie să meargă mai departe și să tranșeze eventualele divergențe care se pot manifesta între
autoritățile publice și diferite segmente ale structurii sociale de pe o poziție de neutralitate”3
Președintele României este ales prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat,
pentru un mandat de 5 ani. Până la revizuirea Constituției durata mandatului Președintelui era de
patru ani. Prin legea de revizuire mandatul șefului de stat a fost prelungit cu un an față de cel al

1
I. Vida, Puterea executivă și administrația publică, Regia Autonomă Monitorul Oficial, București,1994, p.37
2
G. Vrabie, Drept constituțional și instituții politice, Ed. Cugetarea, vol. II, Iași, ed. a IV-a, p.272-276
3
I Vida op.cit., p.40
Parlamentului, soluție care era necesară pentru a asigura continuitatea instituției prezidențiale în
perioada campaniilor electorale parlamentare, ceea ce reprezintă un plus de garanție pentru
stabilitatea politică a țării.1
Mandatul se exercită de la depunerea jurământului până la depunerea jurământului
președintelui nou ales. El poate fi prelungit numai prin lege organică și numai în caz de război
sau catastrofă.
În literatura de specialitate există mai multe criterii de clasificare a atribuțiilor
Președintelui2. Unii autori le clasifică în funcție de regimul lor juridic, identificând atribuții
pentru exercitarea cărora Președintele cooperează cu alte autorități publice și atribuții pentru
exercitarea cărora Președintele nu solicită concursul altor autorități publice3.
În funcție de subiectele de drept față de care sau cu implicarea cărora se exercită,
identificăm următoarele categorii de atribuții realizate:
A. În raporturile cu Parlamentul:
a) Promulgarea legilor de către Președinte
Potrivit articolului 77 din Constituție. Președintele îndeplinește această funcție
ancestrală4, specifică fiecărui șef de stat, indiferent de forma de guvernământ sau de regimul
politic, aceea de a învesti legea cu formulă executorie. Președintele dispune și publicarea legii în
Monitorul Oficial5.
b) Adresarea de mesaje Parlamentului
Sediul materiei este articolul 88 din Constituție, care, într-o formulă concisă, recunoaște
dreptul Președintelui de a adresa mesaje Parlamentului, cu privire la principalele probleme
politice ale națiunii.
c) Convocarea Parlamentului în sesiuni.
Sediul materiei este reprezentat de art.63 alin.(3) și art.66 alin.(2).
Dreptul de a cere convocarea aparține celor doi președinți ai Camerelor.
d) Dizolvarea Parlamentului de către Președinte

1
M. Constantinescu, în M. Constantinescu, A. Iorgovan, I. Moraru, E. S. Tănăsescu, p.173
2
Cu privire la unele din aceste criterii, v. C. Ionescu, Regimul politic în România, Ed. All Beck, București, 2002,
pp.234-236
3
C. Ionescu, Regimul politic în România, p.234
4
Despre semnificația actului de promulgare a legii de către președinte, v. și I. Muraru, S.E. Tănăsescu, Drept
constituțional și instituții politice, Ed. All Beck, București 2003, vol. II, p.255
5
I. Vida, în M. Constantinescu, I. Deleanu, A. Iorgovan, I. Muraru, F. Vasilescu, Constituția României
comentată,p.177
 În conformitate cu art.89 din Constituția României, Președintelui îi este recunoscut
dreptul de a dizolva Parlamentul, care este supus unor condiții speciale
Exercitarea acestui drept este o facultate și nu o obligație pentru Președinte1.
B. În raporturile cu justiția
a)Numirea judecătorilor și procurorilor. Potrivit articolului 125 alin.(1), judecătorii
numiți de Președintele României se bucură de inamovibilitate.
b)Acordarea grațierii individuale. Se realizează prin decrete care, conform articolului 100
alin.(2) sunt contrasemnate de primul ministru.
c)Declanșarea urmăririi penale împotriva unor membrii ai Guvernului.
C. În relațiile cu poporul
Potrivit articolului 2 alin.(1) din Constituție, ”titularul suveranității este poporul, care o
exercită în două moduri:
 În mod direct, prin referendum
 În mod indirect, prin organele sale reprezentative
D. Ca șef al executivului. Președintele României dispune o serie de atribuții pe care le
exercită fără să aibă nevoie de concursul primului ministru sau al unui alt ministru2
E. În raporturile cu Guvernul:
- desemnează candidatul la funcția de președinte
- numește Guvernul, în baza votului de încredere acordat de Parlament
- revocă și numește unii membrii ai Guvernului, în caz de remaniere guvernamentală sau
de vacanță a postului
- consultă Guvernul cu privire la problemele urgente și de importanță deosebită
- participă la ședințele Guvernului
F. În raporturile cu alte autorități publice:
- este președinte al Consiliului Suprem de Apărare a Țării
- are atribuții de numire sau de participare la numire în diferite funcții publice
G. Atribuții în domeniul apărării și în situații excepționale. Conform articolului 92 din
Constituție Președintele declară mobilizarea generală sau parțială a forțelor armate, iar în caz de
agresiune armată împotriva țării trebuie să ia măsuri urgente pentru respingerea acesteia și să

1
I. Vida, op. cit, p,51
2
T. Drăganu, vol. II, p.227
aducă la cunoștință Parlamentului. Conform articolului 93 în situațiile excepționale Președintele
instituie starea de asediu sau de urgență în întreaga țară sau în unele localități.
H. În domeniul politicii externe
- încheie tratate internaționale în numele României
- acreditează misiuni diplomatice ale României și recheamă reprezentanții diplomatici ai
României în alte state
- aprobă înființarea, desființarea și schimbarea rangului misiunilor diplomatice
- acreditează reprezentanții diplomatici ai altor state.
Răspunderile Președintelui României apar în Constituție începând cu articolul 72 alin. (1)
prin care se face referire că oamenii politici ” nu pot fi trași la răspundere juridică pentru
voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului ”, acesta aplicându-se și
în cazul Președintelui. Pentru evitarea oricărui dubiu în articolul 84 alin. (2) este specificat foarte
clar : ” Președintele României se bucură de imunitate. Prevederile articolului 72 alineatul (1) se
aplică în mod corespunzător ”.
Din aceste două articole 84 alin(2) și articolul 72, ambele din Constituție, se înțelege că
există două categorii distincte, funcția și persoana, această protecție specială referindu-se la
mandatul Președintelui României; persoana, cetățeanul, în funcția de Președinte bucurându-se de
acele garanții pe care Constituția le asigură tuturor cetățenilor, care sunt egali în fața legii și a
autorităților publice. Pentru aceste fapte, el urmează a răspunde potrivit dreptului comun, ca
orice cetățean1.
În actuala Constituție sunt consacrate două articole exprese răspunderii Președintelui:
- articolul 95 – calificată de unii autori ca răspundere politică sau administrativ
disciplinară a Președintelui2;
- articolul 96 – care instituie răspunderea penală a Președintelui, sub forma punerii sub
acuzare.

Din totalitatea dispozițiilor constituționale, se pot găsi următoarele forme de răspundere

aplicabile Președintelui României:
a. Răspunderea penală – conform art. 96 din Constituție
b. Răspunderea politică(administrativ disciplinară) – conform art. 95 din Constituție
1
E. Bălan, Instituții administrative, Ed. C. H. Beck, București, 2008, p.79
2
A. Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol. I, ed. 4, Ed. All Beck, București, 2005, p. 326-328
 c. Răspunderea administrativ patrimonială, ce rezultă din coroborarea art.52 si art.126 alin.
(6) din legea fundamentală, raportate la Legea nr. 554 din 2004 a contenciosului
administrativ;
d. Răspunderea de drept comun, ca simplu cetățean, unde ”nimeni nu este mai presus de
lege”.
Răspunderea politică a Președintelui României
”Suspendarea din funcție nu este ea însăși o formă a răspunderii politice, ci procedura
premergătoare și obligatorie pentru eventuala sancționare a Președintelui, întrucât: Președintele
nu răspunde politic în fața Parlamentului, ci în fața corpului electoral; suspendarea din funcție
poate fi infirmată prin referendum sau ea devine ineficace dacă referendumul nu a fost organizat
în termenul prevăzut de Constituție”1.
Unii consideră că răspunderea instituită de conținutul articolului 95 din Constituție, care
s-ar reține în sarcina Președintelui României, ar fi una politică sau administrativ-disciplinară, în
contrast cu răspunderea juridico-penală a Președintelui României consacrată în dispozițiile
articolului 96 din legea fundamentală a României. Această formă de răspu

1
I. Deleanu, Instituții și proceduri constituționale, Ed. C. H. Beck, București, 2006