Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2023
Președintele României
In dreptul public modern ideea șefului de stat este legată de forma de guvernământ,concept prin
care se raspunde la întrebarea ,,cine exercita puterea in stat?’’:o singura persoană(monocrația),un
grup de persoane(oligarhia) sau poporul in întregul său(democrația).
- republici in care șeful statului numit cel mai adesea președinte este ales pe o perioada determinată
fie de popor prin vot direct sau indirect(republici prezidențiale și semiprezidențiale),fie de
Parlament(republici parlamentare)
In peisajul european,Elveția are un regim politic aparte denumit ,,de adunare” in sensul ca
Guvernul,care poate denumirea de Consiliu Federal este răspunzător in fața Parlamentului,el nefiind
altceva decât organul executiv al deciziilor celor doua camere,acestea exercitând autoritatea supremă
in cadrul Confederației și tot ele numesc in fiecare an din cadrul Guvernului pe un membru al acestuia
ca președinte(acesta nu are decât atribuții de reprezentare pe plan intern, extern).
In perioada 1940-1944 când președintele Consiliului de Miniștrii a fost învestit cu puteri depline in
conducerea statului român ,regele a continuat sa dețină o serie de prerogative specifice funcției de
șef al statului.După desființarea regimului monarhist in anul 1948 a fost creat un organ colegial care
exercita atribuțiile șefului de stat numit inițial Prezidiul Republicii Populare Române ,mai apoi
Prezidiul Marii Adunări Naționale,înlocuit ulterior in anul 1961 cu Consiliul de Stat ca organ suprem al
puterii de stat cu activitate permanentă,subordonat Marii Adunări Naționale.
Constituția din 1965 a consacrat existenta Consiliului de Stat ca organ colegial cu atribuții de șef de
stat pentru ca in anul 1974 ,prin modificarea Constituției sa fie creată expres funcția de președinte al
Republicii Socialiste România.
Consiliul de Stat a fost menținut,dar și a păstrat doar o parte din atribuții.După Decembrie 1989
instituția președintelui a fost menținută,iar prin decretul-lege numărul 92 din 1990 pentru alegerea
președintelui si a Parlamentului s a stabilit ca președintele sa fie ales direct de către popor prin vot
universal,egal,secret si liber exprimat.
* Președintele trebuie sa fie echidistant si neutru față de partidele politice,motiv pentru care in
articolul 84 alineatul 1 din Constituție s a prevazut expres interdicția de a fi membru al unui partid
politic după dobândirea calității de președinte.
* Articolul 84 alineatul 1 a consacrat trei categorii de incompatibilități pentru șeful statului și anume:
Regimul politic din România este un regim semiprezidențial atenuat sau parlamentarizat.
Potrivit articolului 81 din Constituție președintele României este ales prin vot
universal,egal,direct,secret și liber exprimat.
Este declarat ales candidatul care a întrunit in primul tur de scrutin majoritatea de voturi ale
alegătorilor înscriși in listele electorale.În cazul în care niciunul dintre candidați nu a întrunit această
majoritate se organizează al doilea tur de scrutin intre primii doi candidați între primii doi candidați
stabiliți în ordinea numărului de voturi obținute în primul tur.Este declarat ales candidatul care a
obținut cel mai mare număr de voturi,nicio persoană nu poate îndeplini funcția de președinte al
României decât pentru cel mult doua mandate,acestea pot fi și succesive.
Articolul 81 alineatul 4 stabilește interdicția exercitării a mai mult de doua mandate pentru aceeași
persoană.
Potrivit articolului 82 din Constituție rezultatul alegerilor pentru funcția de președinte al României
este validat de Curtea Constituțională.Operațiunea de validare se referă la faptul că alegerile
prezidențiale s au desfășurat in conformitate cu legea.După validare președintele depune jurământul
în ședința a celor doua camere.
Mandatul președintelui României poate fi prelungit prin lege organică în caz de război sau de
catastrofe.
Pe perioada exercitării mandatului prezidențial pot interveni unele evenimente care sa determine o
imposibilitate temporară sau definitivă a exercitării atribuțiilor,este vorba de vacanța funcției și de
interimatul funcției.
Potrivit articolului 98 din Constituție dacă funcția de președinte devine vacantă,ori dacă
președintele este suspendat din funcție sau dacă se afla in imposibilitate temporară de a și exercita
atribuțiile,interimatul se asigură in ordine de președintele Senatului sau de președintele Camerei
Deputatilor.Interimatul asigură continuitatea exercitării atribuțiilor prezidențiale in situațiile expres
prevăzute,având prin natura sa un caracter temporar pana la alegerea noului președinte.
Potrivit articolului 97 din Constituție vacanța funcției de președinte al României intervine in caz de
demisie,de demitere,de imposibilitate definitivă a exercitării atribuțiilor sau de deces.In termen de
trei luni de la data la care a intervenit vacanța funcției de președinte al României,Guvernul va
organiza alegeri pentru un nou președinte.
Demisia este un act unilateral al președintelui care din proprie inițiativă renunță la mandatul său.
Demiterea din funcție poate interveni fie in urma referendumului care a confirmat suspendarea din
funcție a președintelui ,fie in urma rămânerii definitive a hotărârii de condamnare de către Înaltă
Curte de Casație și Justiție.
Constatarea împrejurărilor care duc la vacanța funcției de președinte al României trebuie stabilită prin
decizie a Curții Constituționale care se comunica Parlamentului și Guvernului pentru a se organiza in
termen de trei luni alegeri prezidențiale.