Definitia adm publice reprezinta ansamblul activitatilor presedintelui Romaniei, autoritatilor

administrative autonome centrale, autoritatilor administrative locale, si dupa caz structurilor

subordonate acestora prin care in regim de putere publica se aduc la indeplinire legile sau in limitele
legii se presteaza servicii publice.

Autoritatile care realizeaza administratia publica: cei 2 sefi ai executivului adica presedintele Romaniei
si Guvernul, in frunte cu Primul Ministru.

Ministerele si alte organe centrale de specialitate subordonate Guvernului, autoritatile administrative

autonome, cum ar fi: Consiliul Suprem de Aparare a tarii, Banca Nationala a Romaniei, Serviciul
Roman de Informatii.

Institutii bugetare, regii autonome si companii nationale subordonate ministerelor, subordonate

autoritatilor centrale.

Prefectul, comisia consultativa judeteana, autoritati administrative autonome locale (Consiliul

judetean, presedintele acestuia, consiliul local si primarii).

Institutii bugetare si regii autonome de interes local subordonate consiliului judetean sau local.

Ramura a dreptului public - dreptul administrativ reglementeaza relatiile sociale din sfera
administratiei publice precum si pe cele de natura conflictuala dintre autoritatile publice sau
persoanele juridice de drept privat care exercita atributii de putere publica pentru realizarea unui
interes public asimilate autoritatilor publice pe de o parte si cei vatamati in drepturile lor prin acte
administrative ale acestor ramuri unitati pe de alta parte.

Dreptul administrativ este o ramura a dreptului public si implicit a sistemului unitar al dreptului
roman, este considerat ca o ramura de drept relativ

Dreptul administrativ se caracterizeaza printr o mare varietate de domenii reglementate

Dreptul administrativ este dominat de principiul legalitatii in sensul ca activitatea administratiei

publice se desfasoara pe baza legii si in conformitate cu aceasta. Principiul legalitatii si al suprematiei
Constitutiei este prevazut in art 1 alineatul 5.

In Romania respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.

Dreptul administrativ cuprinde norme juridice specifice care reglementeaza in regim de putere
publica relatiile sociale ce se nasc in sfera

administratiei publice.

Normele dreptului administrativ au, cel mai adesea, un caracter imperativ, constituind un regim
derogatoriu de putere publica de supra ordonare a subiectelor raporturilor.

Interesul public are prioritate fata de interesul particular, privat.

- Izvoarele dreptului administrativ.

Teoria generala a dreptului imparte izvoarele dreptului in 2 categorii : izvoare de drept in sens
material si in sens formal.

Izvoarele materiale ale dreptului denumite si izvoare reale, reprezinta realitatile social-economice,
istorice etc care determina interventia legiuitorului in sensul reglementarii juridice ce se impune
Izvoarele formale reprezinta formele in care se exprima normele dreptului administrativ care nasc,
modifica sau sting raportul de drept administrativ.

In raport de autoritatea publica de la care provin si implicit de forta lor juridica exista mai multe
izvoare scrise ale dreptului administrativ.

Constitutia, cel mai important izvor al dreptului administrativ si nu numai, datorita caracterului de
lege fundamentala a statului.

Sunt izvoare ale dreptului administrativ normele constitutionale care au o dubla natura juridica de
drept constitutional si in secundar de drept administrativ.

Legile constitutionale, adica legile de revizuire a Constitutiei sunt izvor al dreptului administrativ daca
reglementeaza relatii sociale din sfera acestei ramuri.

Legile organice, domeniul lor de reglementare este expres prevazut in art 73 din Constitutie.

Legile ordinare pot fi adoptate in orice domeniu specific activitatii de cu exceptia domeniilor legilor
organice.

Ordonantele guvernului: simple sau de urgenta, sunt reglementate in art 115 din Constitutie, ele au
forta juridica a legii.

Hotararile guvernului, actele adm ministeriale si extra ministeriale, ale autoritatilor adm centrale
autonome, ale autoritatilor adm publice locale si prefectilor sunt izvoare ale dreptului administrativ
numai daca au caracter normativ.

Tratatele si conventiile internationale pot fi izvoare ale dreptului administrativ daca indeplinesc
urmatoarele conditii: sa fie de aplicatie directa, sa fie ratificate conform dispozitiilor constitutionale,
art 91 alineatul 1 din Constitutie, si sa cuprinda reglementari ale relatiilor sociale ce fac obiectul
dreptului administrativ.

Izvoarele nescrise ale dreptului administrativ, cutuma.

Principiile generale ale dreptului sunt izvoare ale acestei ramuri deoarece ele s au cristalizat de a
lungul timpului fara a fi prevazute expres in vreun act normativ, de exemplu : principiul revocarii
(retragere) actelor administrative.

Jurisprudenta este izvor al dreptului in statele de common law.

Doctrina nu constituie izvor al dreptului administrativ, dar influenteaza evolutia legislatiei si

a jurisprudentei.