1

Drept administrativ (I)

- suport de curs -

I. Statul, guvernarea i administra ia public

1. No iunea de administra ie public

Etimologic, termenul de administra ie provine din limba latin , fiind format din
prepozi ia “ad” – care se traduce prin “la”, “c tre” – i „minister”, cu semnifica ia de
„servitor”, „îngrijitor”, „ajut tor”. Din aceste traduceri, cuvântul administer ne apare într-
un dublu în eles, având o semnifica ie direct : „ajutor al cuiva”, „executant”, „slujitor”, i
o semnifica ie figurativ de „unealt ”, „instrument”. Prin adjectivarea cu termenul
„public ”, sintagma administra ie public dobânde te în elesul de „serviciu pus în slujba
tuturor, a celor mul i”.
Dic ionarul explicativ al limbii române atribuie verbului a administra semnifica ia
de a conduce, a cârmui, a gospod ri o întreprindere, institu ie etc., iar prin administra ie
în elege totalitatea organelor administrative ale unui stat.
În conformitate cu principiile Constitu iei României, majoritatea autorilor
consider c no iunea de administra ie public are un dublu sens, astfel:
• Un sens formal-organic, potrivit c ruia administra ia public reprezint
ansamblul structurilor (organe, autorit i publice, institu ii i unit i publice), care, pe
baza i în executarea legii, realizeaz o activitate direc ionat c tre satisfacerea
intereselor publice, comunitare, generale.
• Un sens material-func ional, care vizeaz îns i activitatea concret , specific
respectivelor structuri organizatorice.

2. Sistemul administa iei publice în ara noastr

În conformitate cu dispozi iile Constitu iei, administra ia public este format

dintr-un sistem de autorit i structurat pe trei planuri (paliere):
I. Administra ia central alc tuit din:
• Pre edintele României
• Guvernul României
• Ministerele i alte organe subordonate Guvernului (de ex. Biroul Român
de Metrologie Legal )
• Autorit i autonome (de ex. SRI, Curtea de Conturi a României, Banca
Na ional a României, Consiliul Concuren ei, Consiliul Na ional al
Audiovizualului etc.)
• Institu ii bugetare, regii autonome i societ i comerciale subordonate
organic sau, dup caz, func ional ministerelor i celorlalte autorit i
centrale autonome (de ex. agen ii, oficii, birouri, inspec ii, secretariate,
comisii, comitete etc).
 2

II. Administra ia public de la nivelul jude ului (teritorial ) alc tuit din:
• Prefec i, reprezentan ii Guvernului în jude e
• Servicii publice deconcentrate ale ministerelor i ale celorlalte autorit i
autonome centrale, organizate ca direc ii generale, inspectorate, oficii,
autorit i
• Consilii jude ene i Pre edin ii consiliilor jude ene, ca autorit i autonome
• Institu iile i serviciile publice, regiile autonome i societ ile comerciale
subordonate consiliilor jude ene.
III. Administra ia public de la nivel local (comun , ora , municipiu) alc tuit
din:
• Primari i consiliile locale (comunale, or ene ti sau municipale), ca
autorit i autonome
• Institu iile i serviciile publice, regiile autonome i societ ile comerciale
subordonate consiliilor locale.

Autorit ile sistemului de administra ie public pot fi clasificate func ie de mai

multe criterii:
a. Dup modul de formare
- autorit i administrative alese (de ex. primari, consiliile locale, consiliile
jude ene)
- autorit i administrative numite (de ex. prefec i, Guvern, prim-ministru etc.).
b. Dup natura juridic a autorit ilor administrative
- autorit i administrative individuale (unipersonale) – primari, prefec i etc.
- autorit i administrative colegiale – consiliul local, consiliul jude ean, Guvern
etc.
c. Dup competen a autorit ilor administrative
Competen a autorit ii administrative reprezint totalitatea atribu iilor i a
responsabilit ilor pe care respectiva autoritate le-a primit prin actul normativ de
înfiin are. Competenta poate fi:
1. Dup sfera în care î i manifest atribu iile:
• general – autorit ile administrative cu competen general î i
vor exercita atribu iile în toate domeniile de interes ale vie ii
sociale sau economice (Guvern, primari, consiliul jude ean,
consiliul local)
• special – autorit ile administrative cu competen special î i vor
exercita atribu iile într-un anumit domeniu precizat prin lege
(B.N.R., Consiliul Na ional al Concuren ei, Inspectoratul Teritorial
de Munc )
2. Dup teritoriul (limita teritorial ) în care î i exercit atribu iile:
• autorit i administrative cu competen na ional (Guvern,
ministere)
 3

• autorit i administrative cu competen local sau jude ean

(primar, consiliul local, consiliul jude ean)

II. No iunea i obiectul dreptului administrativ

1. Defini a dreptului administrativ. Normele i raporturile de drept

administrativ (clasificare, tr s turi)

Potrivit clasific rii tradi ionale (Ulpian), normele de drept se împart în norme
apar inând dreptului public (jus publicum) i norme apar inând dreptului privat (jus
privatum).
• Dreptul privat cuprinde totalitatea normelor juridice aplicabile particularilor (persoane
fizice sau persoane juridice), precum i raporturilor dintre ace tia.
• Dreptul public cuprinde totalitatea normelor juridice aplicabile raporturilor dintre stat i
colectivit ile locale, precum i raporturilor dintre acestea i persoanele particulare.
Dreptul administrativ reprezint acea ramur a dreptului public care
reglementeaz rela iile sociale din sfera administra iei publice, precum i pe cele de
natur conflictual dintre autorit ile administra iei publice sau alte autorit i statale,
pe de o parte, i cei v t ma i în drepturile lor prin acte administrative ale acestor
autorit i, pe de alt parte.
Dreptul administrativ prezint urm toarele tr s turi:
• dreptul administrativ, ramur a dreptului public, are ca finalitate necesar i
exclusiv realizarea intereselor generale, spre deosebire de dreptul privat în care
se urm resc realizarea intereselor persoanelor particulare.
• dreptul administrativ cuprinde norme care stabilesc organizarea i func ionarea
autorit ilor administra iei publice, a serviciilor publice, precum i a raporturilor
dintre ele.
• existen a unui ansamblu de reguli specifice activit ilor administrative, care se
diferen iaz de cele care reglementeaz rela iile dintre particulari, reguli care
constituie regimul juridic administrativ i care deosebe te dreptul administrativ de
dreptul privat (dreptul civil).
• dreptul administrativ este un drept al inegalit ilor, în care interesele generale au
prioritate fa de interesele particulare.
• dreptul administrativ este un drept dinamic.
• normele dreptului administrativ au un caracter de mobilitate superior celor din
dreptul privat, caracter care decurge din necesitatea adapt rii sale la specificul
administra iei, acela de a servi interesul public aflat într-o continu transformare.

Normele de drept administrativ

Normele juridice administrative, asem n tor celorlalte norme de drept, reprezint
o categorie de norme sociale, instituite sau recunoscute de stat, a c ror aplicare este
asigurat de for a coercitiv a statului. Normele dreptului administrativ comport însu iri
specifice care le individualizeaz în raport cu alte categorii de norme sociale, precum i
în raport cu alte categorii de norme juridice. Astfel:
a) Normele juridice administrative au un caracter general impersonal, abstract,
 4

prescriind o conduit tipic i având o aplicabilitate repetat la un num r nelimitat de

cazuri;
b) Normele juridice administrative reglernenteaz o categorie aparte de raporturi
sociale (raporturi administrative), raporturi care se nasc în cadrul i pentru realizarea
activit ii executive a statului i a celorlalte organe ale administra iei publice.
Norma juridic administrativ , fiind o prescrip ie stabilit în conformitate cu
voin a de stat, are o structur intern de con inut (structura logico-juridic ) i o
construc ie extern , care prive te forma de exprimare a normei (structura legislativ ,
tehnico-juridic ).
Elementele structurii interne a normei juridice administrative (ipoteza, dispozi ia
i sanc iunea) sunt identice cu a celorlalte norme juridice.
Ipoteza normei juridice administrative poate fi detaliat i s - i g seasc
desf urarea în primele articole din cadrul dispozi iei generale ale legii, care s
corespund dispozi iilor mai multor norme de drept.
Dispozi ia normei juridice administrative este bine conturat i are, în majoritatea
cazurilor, un caracter imperativ, impunând o conduit obligatorie subiec ilor, o conduit
reglementat atât de normele cuprinse în legile organice, cât i în cele ordinare.
Sanc iunea poate fi subîn eleas , aplicabil unui num r mai mare de norme, ea
poate fi stabilit pentru fiecare ramur juridic administrativ , dup cum ea poate lipsi (în
cazul legilor organice).

Raporturile juridice de drept administrativ

Aceste raporturi sunt rela ii sociale reglementate de normele dreptului
administrativ, a c ror formare, modificare sau desfiin are se realizeaz prin manifestarea
de voin exclusiv a autorit ilor publice în cadrul i pentru realizarea activit ii
executive a statului.
Cuprinzând o larg i variat categorie de raporturi sociale, raporturile juridice
administrative se deosebesc de raporturile juridice ale celorlalte ramuri de drept i, în
special, de raporturile juridice ale ramurilor dreptului privat prin anumite tr s turi
specifice:
a) cel pu in unul dintre subiec ii raportului juridic administrativ este un organ
sau o autoritate a administra iei publice sau, în anumite cazuri, un func ionar public (de
exemplu, cazul func ionarului public care, în temeiul art. 16 din Legea nr. 554/2004 a
contenciosului administrativ, poate fi ac ionat în justi ie). În mod excep ional, subiect
poate fi o alt autoritate de stat ori o structur nestatal autorizat s presteze un serviciu
public, al turi sau în locul unei autorit i a administra iei publice.
b) subiec ii raportului juridic administrativ nu sunt egali în drepturi i obliga ii;
c) obiectul raportului juridic administrativ este deterrninat de obiectul activit ii
administra iei publice;
d) raporturile juridice administrative se nasc, se rnodific sau se sting pe baza
unei manifest ri unilaterale voin (din oficiu sau la cerere);
e) raporturile juridice administrative se pot na te i din producerea unor
elemente ale naturii sau din s vâr irea unor fapte materiale (cutremure, înz peziri,
inunda ii, etc.);
f) înc lcarea obliga iilor ce izvor sc din raportul juridic administrativ atrage
 5

angajarea r spunderii administrative;

g) este un raport de putere public , care apare în sfera rela iilor reglementate de
normele dreptului administrativ.
Raporturile juridice de drept administrativ se nasc, se modific i se sting în
activitatea de realizare de c tre organele administra iei publice a sarcinilor puteriii
executive.

Izvoarele raportului juridic de drept administrativ

Raporturile juridice de drept administrativ se pot forma, modifica sau desfiin a ca

urmare a efectelor produse de :
a. actele administrative (individuale i normative)
Actul administrativ individual creeaz , modific sau stinge drepturi subiective i
obliga ii în favoarea sau în sarcina uneia sau mai multor persoane predeterminate i, în
consecin , el constituie un izvor direct al raportului juridic administrativ (de ex.
autoriza iile de construc ie, procesele verbale de constatare i sanc ionare a
contraven iilor, dispozi ia de numire într-o func ie public etc.).
Actul administrativ normativ stabile te reguli generale de conduit cu caracter
impersonal, ceea ce înseamn c rela iile sociale pe care le reglementeaz au un caracter
abstract, pentru concretizarea lor fiind necesar s intervin anumite fapte c rora legea le
recunoa te relevan juridic (faptele juridice). Uneori, actele administrative normative
pot genera drepturi i obliga ii subiective în favoarea sau în sarcina subiectelor de drept
(de ex. obliga ia conduc torilor auto de a respecta normele privind circula ia pe drumurile
publice).
b. faptele material-juridice, reprezentând ac iuni sau inac iuni care fie sunt
s vâr ite, fie, de i legea obliga la s vâr irea lor, nu au fost s vâr ite i de care norma de
drept administrativ leag na terea, modificarea ori stingerea unui raport juridic
administrativ.
Aceste fapte includ atât ac iunile omene ti produc toare de efecte juridice,
independent de existen a unei manifest ri de voin în acest scop (de ex. s vâr irea unei
contraven ii), precum i fenomenele naturale (tr snetul, moartea etc.).
c. în mod excep ional, direct în temeiul legii, f r s mai intervin vreun fapt
juridic (de ex. Legea nr. 90/2001 privind organizarea i func ionarea Guvernului
României i a ministerelor prevede c Guvernul exercit conducerea general a
administra iei publice. Ca atare, direct în temeiul dispozi iilor Legii nr. 90/2001, iau
na tere raporturi de drept administrativ între Guvern i ministere, având ca obiect
conducerea i controlul activit ii acestora).

Elementele raportului juridic administrativ

Orice raport juridic este constituit din 3 elemente : subiec i, con inut i obiect.
• Subiec ii raportului juridic administrativ. Raportul juridic administrativ presupune
cel pu in dou p r i, dintre care cel pu in o parte trebuie s fie o autoritate a administra iei
publice ori un func ionar public. Al doilea subiect poate fi o autoritate a administra iei
publice, un func ionar public, o persoan fizic sau juridic , român sau str in .
 6

• Con inutul raportului juridic administrativ îl formez totalitatea drepturilor i

obliga iilor care revin subiec ilor acestui raport. Fiecare autoritate a administra iei publice
îndepline te un ansamblu de atribu ii stabilite prin lege sau prin alte acte normative, care
formeaz competen a acesteia. Acest ansamblu de atribu ii reprezint drepturile cu care
respectivele autorit i administrative sunt învestite prin lege, a c ror exercitare este o
obliga ie, iar la nevoie pot fi puse în executare prin for a de constrângere statal .
• Obiectul raportului juridic administrativ îl constituie conduita, respectiv ac iunea
sau inac iunea p r ilor din rela ia juridic .

Clasificarea raporturilor juridice administrative

Raporturile juridice administrative se clasific în dou mari categorii :

A. Raporturi juridice administrative care se formeaz în cadrul sistemului
administra iei publice
În aceste raporturi, ambii subiec i sunt structuri ce apar in sistemului de
administra ie public . Cuprinsul lor este alc tuit din :
- raporturi de subordonare ierarhic ( de ex. Guvern – prefec i, ministere – servicii
publice deconcentrate etc.).
- raporturi de colaborare, în cadrul c rora subiec ii se afl pe pozi ii de egalitate i
conlucreaz pentru îndeplinirea unor activit i administrative (de ex. colaborarea dintre
diverse ministere).
- raporturi de participare (de ex. participarea Pre edintelui României la edin ele
Guvernului, ori participarea primarului la edin ele consiliului local).
- raporturi de coordonare (de ex. consiliul jude ean coordoneaz activitatea
consiliilor comunale i or ene ti, în vederea realiz rii serviciilor publice de interes
jude ean).
- raporturi de tutel administrativ (de ex. prefect – consilii jude ene/consilii
locale/primari)
- raporturi de conflict juridic (de ex. ac iunile introduse de prefect la instan a de
contencios administrativ împotriva actelor nelegale ale autorit ilor administra iei locale
autonome, consecin a controlului de tutel administrativ ).
B. Raporturi juridice administrative în care un subiect apar ine sistemului
administra iei publice, iar cel de-al doilea subiect este un particular (persoan fizic
sau juridic din afara sistemului)
- raporturi de subordonare – conformare a particularilor fa de prescrip iile
cuprinse în actele administrative emise sau adoptate de administra ia public .
- raporturi de colaborare i participare (de ex. participarea cet enilor dintr-o
unitate administrativ-teritorial la edin ele publice ale autorit ilor autonome locale
deliberative – consilii locale i jude ene)
- raporturi de utilizare a serviciilor publice (ap , canal, înc lzire, s n tate,
transport public etc.).
- raporturi de conflict juridic (de ex. r spunderea contraven ional ori procedura
contenciosului administrativ).
 7

2. Izvoarele dreptului administrativ

Izvoarele dreptului administrativ reprezint formele de exprimare a normelor de
drept administrativ, care nasc, modific sau sting raporturi administrative.
Izvoarele formale ale dreptului administrativ sunt urm toarele:
a. Actele constitutive ale Uniunii Europene
b. Constitu ia României
c. Legile (organice i ordinare)
d. Decretele Pre edintelui României (atunci când au caracter normativ i con in
norme de drept administrativ).
e. Ordonan ele i hot rârile Guvernului
f. Ordinele i instruc iunile mini trilor i ale conduc torilor celorlalte organe de
specialitate ale administra iei publice centrale cu caracter normativ
g. Actele juridice cu caracter normativ ale conduc torilor autorit ilor
administra iei publice centrale autonome
h. Ordinele prefec ilor
i. Actele juridice emise de conduc torii serviciilor publice deconcentrate ale
ministerelor i celorlalte organe de specialitate ale administra iei centrale (decizii,
dispozi ii)
j. Actele juridice adoptate sau emise de c tre administra ia public local i
jude ean autonom (hot rârile consiliilor jude ene i consiliilor locale, dispozi iile
primarilor)
k. Actele juridice emise de conduc torii serviciilor publice subordonate
consiliilor jude ene i consiliilor locale
l. Tratatele i conven iile interna ionale
m. Cutuma (obiceiul locului)
n. Jurispruden a Cur ii Constitu ionale a României

III. Realizarea activit ii de administra ie public

A. Actele de drept administrativ (actul administrativ, actul administrativ de

autoritate)

1. No iune, terminologie. Locul actelor administrative în cadrul formelor concrete

de realizare a activit ii administrative

Actul administrativ constituie principala form de realizare a activit ii

administra iei publice, pricipalul izvor al raportului juridic de drept administrativ.
Acestuia i se adaug , ca forme de realizare a sarcinilor ce revin administra iei publice,
faptele administrative i opera iunile tehnico-materiale.
Unii autori definesc actele juridice administrative ca fiind „acte juridice
unilaterale‚ obligatorii i executorii, emise în temeiul puterii de stat, prin care se
organizeaz executarea sau se execut în concret legile i celelalte acte ale organului
statului"1. În opinia altor autori, prin act administrativ se în elege acea form juridic
principal a activit ii organelor administra iei publice care const într-o manifestare
1
I. Iov na , Drept administrativ i elemente ale tiin ei administra iei, Ed. Didactic i pedagogic ,
Bucure ti, 1977‚ pag. 219.
 8

unilateral i expres de voin de a da na tere, a modifica sau a stinge drepturi i

obliga ii, în realizarea puterii publice, sub controlul principal de legalitate al instan elor
judec tore ti2 sau "acea form a activit ii adrninistrative a statului care const în
manifestarea expres de voin ce eman de la un organ al administra iei de stat în
realizarea puterii de stat i prin care se d na tere, se modific sau se sting drepturi i
obliga ii"3.
Fa de opiniile exprimate în doctrina de specialitate, consider m c actul
administrativ poate fi definit ca fiind o manifestare unilateral de voin care eman de
la o autoritate public , de regul din sfera puterii executive, cu scopul de a da na tere,
modifica sau stinge drepturi i obliga ii în regim de putere public i care, la nevoie,
poate fi pus în executare în mod direct, prin for a de constrângere a statului.

2. Tr s turile actului administrativ

• Actul administrativ este un act juridic, el producând efecte juridice prin faptul c d
na tere, modificã sau stinge un raport juridic administrativ. Producerea de efecte juridice
de cãtre un act juridic administrativ este condi ionatã de îndeplinirea tuturor condi iilor
prevãzute de lege, în caz contrar el nefiind decât un fapt juridic.
• Actul administrativ este o manifestare unilateralã de voin ã ce provine, în principal, de
la o autoritate administrativ .
Dac la emiterea sau adoptarea unui asemenea act participã mai multe persoane,
actul administrativ rãmâne o manifestare unilateralã de voin ã, fiind expresia unei singure
voin e (cea public ), acordatã în propor ii diferite, prin lege, diferitelor organe sau
autoritã i administrative. Drepturile i obliga iile pãr ilor, în cazul actului administrativ,
nu au la bazã un acord de voin e, ci sunt rezultatul manifestãrii unei singure voin e
juridice, respective voin a autoritã ii administrative.
• Actul administrativ organizeazã executarea legilor sau le executã în concret.
• Toate litigiile juridice n scute din adoptarea / emiterea unui act administrativ ori din
executarea lui sunt, de regul , de competen a instan elor de contencios administrativ.
• Actul administrativ se caracterizeaz printr-o tripl prezum ie: prezum ia de legalitate,
prezum ia de autenticitate i prezum ia de veridicitate.
Prezum ia de legalitate este acea calitate a actului administrativ de a corespunde
legii în accep iunea lato sensu.
Prezum ia de autenticitate reprezint tr s tura actului administrativ care prezum
calitatea actului de a fi emis de organul evocat prin forma sa exterioar ( tampil , antet,
semn turi etc.)
Prezum ia de veridicitate exprim calitatea actului administrative de a corespunde
adev rului, de a corespunde, prin fondul s u, întrutotul voin ei emitentului.
Aceste trei prezum ii au caracter relativ, r sturnarea lor putându-se face prin
procedura înscrierii în fals.
• Actul administrativ are caracter obligatoriu i este executoriu din oficiu (principiul
executio ex officio).

2
R. Ionescu, Drept administrativ, Ed. Didactic i pedagogic , Bucure ti, 1970‚ pag. 216.
3
A. Iorgovan, Drept administrativ, vol. I, Ed. Hercules, Drobeta Turnu-Severin, 1993‚ pag. 23.
 9

Actul administrativ se aplic din oficiu, el însu i fiind titlu executoiu, adic nu
are nevoie de autorizarea altui organ pentru a fi pus în executare, a a cum se întâmpl cu
hot rârile judec tore ti care trebuie s învestite cu formula executorie. Aceast tras tur a
actului administrativ deriv din faptul c , fiind elaborat în executarea legii, este
considerat, pe de o parte, ca fiind act autentic, adic o emana ie a organului abilitat în
acest scop de lege, iar pe de alt parte, c datele pe care le cuprinde sunt conforme cu
realitatea. Cu alte cuvinte, actele administrative se bazeaz pe o prezum ie de
autenticitate i veridicitate.
Având aceast for juridic , executarea actelor administrative are loc, de regul ,
de bun voie de c tre persoanele fizice i juridice c rora li se adreseaz . Atunci când
executarea de bun voie nu se realizeaz , organul administra iei publice poate trece la
executarea silit , adica la obligarea subiec ilor de a avea conduita prescris . Aceasta îns
se face ca solu ie extrem i numai în condi iile prev zute de lege.
• Actul administrativ este guvernat de un regim juridic specific (regim de drept
administrativ), bazat pe Constitu ie i pe Legea contenciosului administrativ.
Acest regim specific se constituie dintr-o sumã de reguli (de fond i de formã)
care reglementeazã emiterea sau adoptarea unui act juridic administrativ, condi iile de
valabilitate ale acestuia, realizarea controlului legalitã ii, sanc iunile aplicabile în cazul
nerespectãrii condi iilor de valabilitate.

3. Clasificarea actelor administrative

Actele juridice administrative se clasific potrivit mai multor criterii: dup

obiectul reglement rii, conduita prescris , caracterul (gradul) de generalitate, modul de
redactare, con inut, durata ac iunii. Clasificarea i criteriile stabilite de doctrina de
specialitate u ureaz în elegerea de c tre subiec ii de drept a caracterului i sensului
normei de conduit prescrise.
Cele mai importante criterii de clasificare a actelor administrative sunt:
a) dup natura juridic , acestea pot fi:
- acte administrative de autoritate (sau acte administrative de putere public );
Acestea se emit de un serviciu public (de o autoritate public legislativ ,
executiv , judec toreasc ) în mod unilateral, pe baza i în vederea execut rii legii, în
scopul na terii, modific rii sau stingerii unor raporturi juridice;
- acte administrative de gestiune; acestea se încheie de serviciile publice
adininistrative cu persoanele fizice i juridice i privesc buna gestionare a domeniului
public al statului sau al unit ilor administrativ-teritoriale;
- acte administrative jurisdic ionale; acestea se emit, în mod unilateral, de
organele de jurisdic ie administrativ anume abilitate de lege i solu ioneaza conflicte
ap rute între serviciile publice i particulari.
b) dup competen a material :
- acte administrative cu caracter general (acte emise de autorit ile administra iei
publice cu competen material general );
- acte administrative de specialitate (acte emise de organe de specialitate ale
administra iei publice centrale i ale administra iei publice locale);
c) dup competen a teritorial ;
- acte emise de organe ale administra iei publice centrale;
 10

- acte emise de autorit ile administra iei publice locale.

d) dup gradul de întindere a efectelor juridice, actele administrative sunt:
- acte administrative normative – ele cuprind reguli generale, impersonale,
abstracte i de aplicabilitate repetat .
- acte administrative individuale – ele produc efecte juridice cu privire la subiecte
de drept predeterminate.
e) dup natura efectelor juridice pe care le produc sunt:
- acte administrative constitutive de drepturi i obliga ii (de ex. autoriza ii,
permise etc.)
- acte administrative declarative sau recognitive, care constat o situa ie
preexistent emiterii actului juridic (de ex. acte administrative jurisdic ionale, actele de
constatare ale organelor de control, actele de stare civil etc.)
f) dup perioada de timp în care produc efecte juridice:
- acte administrative permanente;
- acte administrative temporare.

4. Regimul juridic al actelor administrative

Regimul juridic al actelor administrative este reprezentat de un ansamblu de

reguli de fond i de formã, care contureaz personalitatea actelor administrative în
circuitul juridic, în sensul c evoc criteriile de valabilitate ale acestora.
Atunci când se vorbe te despre regimul juridic al actelor administrative trebuie
avute în vedere reguli ce guverneaz urm toarele:
• condi iile de valabilitate ale unui act administrativ
• procedura emiterii sau adoptãrii unui act administrativ
• procedura executãrii unui act administrativ
• întinderea efectelor unui act administrativ
• cãile de atac îndreptate împotriva unui act administrativ
• alte aspecte care particularizeazã actele administrative în raport cu celelalte acte juridice.
Elementele centrale ale acestui regim juridic sunt reprezentate de legalitatea i
oportunitatea actului administrativ, care împreunã asigurã valabilitatea acestor acte.
Legalitatea reprezint elemental central al regimului juridic aplicabil actelor
administrative, al întregii activit i desf urate de administra ia public . Suportul
constitu ional al acestui principiu îl reg sim în art. 1 alin.5, 16 alin.1, 21, 52, 123 i 126
din Constitu ia României, republicat .
Legalitatea actelor administrative poate fi definit ca fiind conformitatea acestora
cu legea fundamental , cu legile elaborate de Parlament, cu ordonan ele de Guvern i cu
toate celelalte acte normative cu o for juridic superioar .
Pe de altã parte, organele i autoritã ile administrative dispun de posibilitatea de a
aprecia situa iile în care este necesarã emiterea unui act administrativ.
Oportunitatea reprezintã, alãturi de legalitate, o condi ie de valabilitate a actelor
administrative. Ea se afl în strâns dependen cu puterea discre ionar a administra iei
publice i deriv din capacitate ape care o are organul care emite actul de a alege, dintre
mai multe solu ii posibile i egale, în aceea i m sur , pe cea care corespunde cel mai bine
interesului public care trebuie ocrotit. Ea relev , deci, calitatea actului administrativ de a
satisface atât rigorile stricte ale legii, cât i o nevoie social determinat , într-un timp i
 11

loc date. Pe de alt parte, oportunitatea reflect i concordan a în timp între realitatea
social , politic , economic etc. i dispozi iile ce dau con inut actului administrativ.

Condi iile de legalitate ale actelor administrative sunt urm toarele:

1. Actul administrativ trebuie emis sau adoptat în baza i în vederea executãrii

legilor (Constitu ia, legile organice, legile ordinare, hotãrârile i ordonan ele de Guvern,
actele administrative emise de alte autoritã i ale administra iei publice cu for juridic
superioar ).
2. Actul administrativ trebuie emis sau adoptat doar în limitele competen ei
conferite de lege respectivelor organe sau autoritã i administrative. Competen a
reprezintã ansamblul atribu iilor delegate prin lege i poate fi de mai multe feluri:
materialã, teritorialã, temporarã.
3. Actul administrative trebuie emis sau adoptat cu respectarea condi iilor de
form i procedur prescrise de lege.
4. Actul administrativ trebuie adoptat sau emis în vederea realiz rii unui scop
licit.
5. Actul administrative trebuie s fie oportun, adicã sã corespundã situa iei de
fapt.
Nu toate condi iile de legalitate au aceea i valoare i, prin urmare, nu toate
determin acela i gen de sanc iune. Func ie de importan a acestora, neîndeplinirea uneia
(unor) condi ii va atrage, dup caz, sanc iunea inexisten ei sau nulit ii actului
administrativ. Pe de alt parte, neîndeplinirea condi iilor de oportunitate are drept efect
revocarea sau abrogarea actului administrativ.

Forma actelor administrative

De regul , actele administrative se exprim în form scris , îns ele pot îmbr ca i
forma oral (de ex. sanc iunea contraven ional a avertismenului, art.7 alin.1 din O.G.
nr.2/2001, cu modific rile i complet rile ulterioare) sau forma tacit (implicit ). De
exemplu, în unele situa ii, t cerea unei autoritã i publice poate avea relevan ã juridicã,
fiind consideratã fie acord tacit, fie refuzul acordului. Astfel, conform art.1 din Legea nr.
554/2004 a contenciosului administrativ, tãcerea autoritã ii administrative, respectiv
nesolu ionarea în termenul legal (30 de zile) a unei cereri adresat de un particular, este
echivalatã cu refuzul acestei autoritã i de a solu iona cererea.
În ceea ce prive te forma scris , trebuie f cut distinc ia între actele
administrative individuale i actele administrative normative. Astfel, spre deosebire de
actele administrative individuale, care pot îmbr ca i forma oral (avertismentul), actele
administrative normative îmbrac îns numai forma scris , deoarece se prevede
obligativitatea public rii lor pentru a produce efecte juridice (de ex. ordonan ele i
hot rârile de Guvern se public în M.Of. al României, sub sanc iunea inexisten ei actului
respectiv).
Datã fiind importan a conformãrilor, cât i aspectele de procedurã, s-a impus ca
regulã forma scris a actelor administrative. Forma scris a actului administrativ prezint
numeroase avantaje, precum:
 12

- asigurã for a probatorie în caz de litigiu, precum i stabilirea cu u urin ã a

legalitã ii actului administrative în vederea sanc ion rii celor vinova i de
eventualele vicii de legalitate a actului sau a celor vinova i de nerespectarea
actului legal emis;
- asigur cunoa terea cu exactitate i complet a con inutului i a finalitã ii
actelor administrative, precum i executarea întocmai a acestora de cãtre
func ionarii publici sau particularii care cad sub inciden a lor;
- realizarea rolului educativ al actului administrativ respectiv.
Forma scris reprezintã o condi ie ad validitatem ori de câte ori legea prevede
obliga ia publicãrii unui act administrativ.
De forma scrisã a actului administrativ se leagã i alte condi ii exterioare de
valabilitate care trebuie îndeplinite sub sanc iunea nulitã ii absolute sau relative. Dintre
aceste condi ii men ionãm:
- redactare actului în limba oficialã a statului (pot fi ata ate i copii în limba
matern în localitã ile în care minoritã ile na ionale reprezintã cel pu in 20%
din popula ie)
- prezen a antetului, care indicã autoritatea care a emis sau adoptat un act
administrative
- indicarea titlului
- prezen a semnãturii autorizate, a tampilei ori sigiliului
- men ionarea datei, a locului, a numãrului de înregistrare
- indicarea beneficiarului sau a destinatarului.
Condi iile procedurale care determinã valabilitatea unui act administrativ se
împart în func ie de momentul în care intervin în: anterioare, concomitente i posterioare.
Unele dintre aceste condi ii produc efecte juridice prin ele însele, în timp ce alte condi ii
sunt lipsite de asemenea efecte.

Condi iile sau regulile procedurale anterioare emiterii sau adoptãrii unui act
administrative sunt numeroase i de importan ã diferitã. În activitatea autorit ilor
administra iei publice de organizare a execut rii legii i de executare în concret a
acesteia, necesitatea adopt rii de acte administrative decurge, în unele situa ii, din îns i
prevederile legii, întrucât legea stipuleaz c pentru realizarea unor ac iuni se vor adopta
acte administrative de c tre autorit ile administrative publice. În aceste cazuri,
autorit ile administrative adopt din oficiu ori la sesizarea altor organe astfel de acte,
f r s existe o sarcin expres în acest sens, cuprins într-o dispozi ie a legii.
Atât în primul, cât i în cel de al doilea caz organele administra iei publice
desf oar o activitate de preg tire a actului, care cuprinde o serie de opera iuni de
documentare i prelucrare a datelor i informatiilor, menite a fundamenta actul
administrativ. Culegerea i prelucrarea informa iilor reprezint , practic, activitatea care
are cea mai mare pondere în desf urarea etapei de preg tire a actului normativ, întrucât
informa iile culese stau la baza elabor rii solu iilor cuprinse în act.
La elaborarea proiectului de act administrativ trebuie avute îns în vedere i
întocmirea unor acte premerg toare, precum i s vâr irea unor opera iuni tehnico-
materiale de c tre func ionarii publici ai organului care adopt ori emite actul
administrativ de autoritate sau de c tre func ionarii publici ai altor organe ale
administra iei publice.
 13

Aceste acte premerg toare i opera iuni tehnico-materiale, de i nu produc efecte

juridice prin ele însele, f r întocmirea i, respectiv, s vâr irea lor nu se vor putea adopta
ori emite acte administrative de autoritate i chiar acte administrative de gestiune i
celelalte cu caracter jurisdic ional.
Din categoria actelor preg titoare fac parte: propunerile, referatele, analizele,
schi ele, avizele, acordurile i altele, pe baza c rora se întocme te proiectul de act
administrativ de autoritate, care se supune spre adoptare ori emitere organului competent.
Unele din aceste acte preg titoare sunt cerute de lege, iar actul administrativ de
autoritate adoptat sau emis în lipsa acestora este lovit de nulitate, altele îns sunt inerente
acestei faze a procedurii de adoptare sau emitere a actelor administrative de autoritate,
cum ar fi proiectul. Astfel, unele acte administrative de autoritate sunt adoptate sau emise
pe baza unei propuneri f cute de un alt organ al administra iei publice, în lipsa c reia
actul administrativ de autoritate nu poate fi adoptat sau emis pentru c legea cere ca la
baza adopt rii sau emiterii actului s stea aceast propunere. De exemplu, conform art. 86
din Legea nr. 215/2001 a administra iei publice locale, “eliberarea din func ie, precum i
sanc ionarea disciplinar a secretarului se fac de c tre prefect, numai la propunerea
consiliului local,(…), ca urmare a ini iativei primarului sau a unei reimi din num rul
consilierilor (...)".
Alte acte administrative de autoritate se adopt i se emit pe baza unor documente
formate din planuri, schi e, expertize, referate, rapoarte, propuneri, studii de oportunitate,
studii de fezabilitate, avizele, acordurile.
În cadrul actelor preg titoare, un loc deosebit îl ocup avizele i acordurile care,
de i prin ele însele nu produc efecte juridice, f r ele nu pot fi adoptate sau emise actele
administrative de autoritate, cu excep ia avizului facultativ.
Avizul reprezint opinia solicitat de autoritatea public competent s
emit /adopte actul administrativ unei alte autorit i publice, cu privire la legalitatea i/sau
oportunitatea emiterii/adopt rii actului, respectiv la con inutul actului.
Func ie de regimul lor juridic, avizele sunt de trei feluri:
a. Facultative -> se caracterizeazã prin faptul cã organul emitent este liber sã le
solicite sau nu, iar conformarea nu este obligatorie.
b. Consultative -> acelea pe care organul administrativ este obligat sã le solicite,
dar nu este obligat sã li se conformeze.
c. Conforme -> se caracterizeazã prin faptul cã organul administrativ este obligat
sã le solicite i sã li se conformeze.
Dac legea nu prevede în mod expres caracterul avizului, acesta se consider a fi
consultativ.
Aceste avize au o importan ã deosebitã, ca atare i sanc iunile care intervin sunt
diferite. În cazul în care organul administrativ nu solicitã un aviz consultativ, actul
administrativ este anulabil. Dacã nu se solicitã un aviz conform, actul este lovit de
nulitate absolutã.
Acordul reprezint consim ãmântul (acceptul) pe care o autoritate administrativã
îl dã în vederea emiterii unui act administrativ de cãtre o altã autoritate administrativã.
Func ie de momentul în care intervine, acordul poate fi anterior, concomitent sau
posterior emiterii sau adoptãrii actului administrativ. În lipsa acordului, autoritatea
administrativã nu poate emite sau adopta actul administrativ; din acest punct de vedere,
acordul produce efecte similare cu avizul conform.
 14

Acordul nu produce prin el însu i efecte juridice, ci condi ioneaz numai efectele
juridice ale actului administrativ pe care îl fundamenteaz . Acordul dat la emiterea unui
act administrativ face ca respectivul act sã fie rezultatul manifestãrii de voin ã a dou sau
mai multe organe administrative.

Condi iile (reguli) procedurale concomitente sunt cvorumul, majoritatea cerut

pentru votarea actului i motivarea.
Dup ce în prim faz s-au strâns datele i informatiile necesare fundament rii
actului administrativ, s-a elaborat proiectul acestuia i s-au ob inut avizele necesare, se
trece într-o nou faz , cea a adopt rii (emiterii) propriu-zise a actului. i în aceast faz
se realizeaz o serie de activit i, unele din ele strict reglementate de lege, care au ca
finalitate adoptarea ori emiterea actului administrativ.
Adoptarea actelor administrative de c tre autorit ile deliberative (colegiale) se
face în urma analizei în cadrul edin ei de lucru, la care trebuie s participe, de regul ,
majoritatea membrilor acestei autorit i. În cadrul edin ei, se supune dezbaterii proiectul
actului întocmit. Participan ii la dezbateri pot fi de acord cu proiectul, pot propune
modificarea lui ori pot ar ta c nu este nevoie de o reglementare în problema respectiv .
Dup dezbateri, proiectul actului se supune la vot, a a cum a fost prezentat sau cu
modific rile propuse i, dac întrune te num rul legal de voturi, este aprobat.
Unele acte normative cuprind dispozi ii care stabilesc atât num rul necesar pentru
ca deliber rile organului colegial s fie valabile, cât i majoritatea ce trebuie întrunit
pentru adoptarea actului.
Cvorumul reprezint num rul de membri, raportat la totalul membrilor unei
autorit i colegiale, care trebuie s fie prezen i pentru ca activitatea respectivei autorit i
sã se desfã oare conform legii. De regulã, cvorumul este de 51%.
La organele unipersonale, deci atunci când emiterea actului administrativ este în
competen a unei singure persoane, problema cvorumului i a majorit ii necesare nu se
pune. Aceast problem se pune numai la organele colegiale.
Majoritatea cerutã pentru votarea actului are în vedere num rul minim de
voturi ale membrilor organului colegial necesar, conform legii, pentru adoptarea valabil
a actului administrativ.
Aceasta poate fi relativã sau simplã (jumãtate dintre membrii prezen i la edin ),
absolutã (jumãtate din numãrul membrilor în func ie, care compun organul colegial) i
calificatã (2/3 sau ¾ din num rul membrilor care compun organul colegial).
Motivarea actului administrativ este opera iunea administrativ prin care se
expun considerentele care justific emiterea/adoptarea unui act administrativ.
Trebuie f cut distin ia între actele administrative individuale i cele cu caracter
normativ. Astfel, actele normative, supuse regulei publicit ii, se motiveaz printr-o
expunere de motive, plasat sub form de preambul înaintea actului propriu-zis.
Expunerea de motive are menirea de a concentra elementele de drept i de fapt care
legitimeaz interven ia actului juridic respectiv.
Dar, obliga ia motiv rii vizeaz i unele acte administrative cu caracter individual
(Hot rârile de Guvern cu caracter individual).

Condi ii (reguli) procedurale posterioare sunt semnarea i contrasemnarea

actului administrativ. aprobarea, comunicarea i publicarea lui.
 15

Dup analiza proiectului de act administrativ de c tre autoritatea deliberativ i

aprobarea lui cu votul majorit ii, actul administrativ se consider adoptat. Pentru ca
acesta s - i produc efectele, mai sunt necesare o serie de activit i care converg spre
acest scop. Mai întâi, actul este prezentat pentru semnare conduc torului organului
administrativ respectiv. De exemplu: formalit ile procedurale posterioare adopt rii
hot rârilor consiliilor locale constau în: semnare, comunicare i publicarea hot rârilor.
Semnarea hot rârilor reprezint o formalitate procedural posterioar , nu concomitent ,
întrucât este vorba de “hot rârile consiliilor locale”, adic are loc dup adoptare.
Uneori, legea prevede cerin a contrasemn rii actului administrativ. De exemplu,
unele decretele ale Pre edintelui României sunt semnate de c tre acesta i contrasemnate
de c tre primul ministru; hot rârile i ordonan ele de Guvern sunt semnate de primul
ministru i contrasemnate de c tre mini trii care au obliga ia punerii lor în executare.
Dup semnare, actul administrativ este tampilat i transmis serviciului care se
ocup cu eviden a actelor, în vederea înregistr rii, multiplic rii, comunic rii sau
public rii i p str rii sale. Num rul de înregistrare va fi num rul actului. Aceste cerin e
sunt deosebit de importante, de care depind uneori na terea, modific rile sau stingerea
unor drepturi i obliga ii.
Comunicarea este opera ia prin care actul administrativ este transmis persoanei
sau organului interesat. Necesitatea comunicarii este prev zut , de regul , în cazul actelor
administrative individuale i a actelor administrative jurisdic ionale. În multe cazuri,
legea prevede c de la data comunic rii se nasc anumite drepturi i obliga ii.
În cazul actelor administrative cu caracter normativ, legea prevede obliga ia
aducerii lor la cuno tin tuturor subiec ilor de drept, prin publicarea, dup caz, în
Monitorul Oficial al României, în monitoarele oficiale de la nivelul jude elor, prin
afi area într-un loc public sau prin alte mijloace de difuzare (ziare cu acoperire na ional ,
regional sau local ori pe pagina web a autorit ii administrative emitente).
Cerin a public rii acestor acte, care produc efecte juridice pentru subiec ii
determina i generic, este impus de principiul potrivit c ruia "nimeni nu poate invoca în
ap rarea sa necunoa terea legii". Uneori, legea prevede publicarea chiar i actelor
individuale (de exemplu, actele de schimbare a numelui pe cale administrativ , de
acordare sau renun are la cet enie). O asemenea cerin îns nu are relevan asupra
momentului intr rii în vigoare a actului respectiv, fiind impus de necesit i de ordin
practic, de imposibilitatea de a se face comunicarea lui la o mas mare de cet eni.
Publicarea i comunicarea au o importan ã deosebitã i în ceea ce prive te
stabilirea momentului din care un act administrativ începe sã producã efecte juridice.
Aprobarea reprezint manifestarea de voin ã prin care un organ ierarhic superior
se declarã de acord cu un act emis de un organ ierarhic inferior. Atunci când este cerutã
de lege, lipsa aprob rii atrage nevalabilitatea actului administrativ, acesta
nemaiproducând efecte juridice.

For a juridicã a actelor administrative

Spre deosebire de alte acte juridice, actele administrative nu trebuie învestite cu
formul executorie, ele având acest caracter din oficiu, întrucât sunt acte de putere
public , ele provenind de la autorit i publice. Astfel, actul administrativ produce efectele
juridice pentru care a fost emis / adoptat fãrã a fi necesar consim ãmântul celor c rora li
se adreseaz . Dac nu este executat de bun voie, se poate apela la for a de constrângere a
 16

statului. De la executarea din oficiu sunt exceptate actele în cazul cãrora prevederile legii
dispun întreruperea executãrii sau suspendarea efectelor juridice.
For a juridicã a actului administrativ este inferioar legii, îns este superioar
for ei juridice a altor acte juridice, cum ar fi actele de drept civil, de dreptul muncii, de
drept comercial etc.
For a juridicã a actului administrativ este propor ional cu pozi ia pe care
autoritatea / organul administrativ care a emis actul o are în cadrul sistemului
administra iei publice.

Momentul în care actul administrativ produce efecte juridice (intrarea în

vigoare a actului administrativ)
Este reglementat diferit în func ie de caracterul actului administrativ, de efectele
juridice pe care le produce, de autoritatea sau organul care le-a emis / adoptat sau de
persoanele c rora li se adreseaz . Astfel, pentru organul sau autoritatea emitent actul
administrativ produce efecte juridice chiar din momentul emiterii sau adoptãrii sale, cu
condi ia respect rii condi iilor de valabilitate prev zute de lege. Pentru celelalte persoane
cãrora li se adreseaz actul, el produce efecte juridice din momente diferite:
- actele administrative individuale produc efecte de la data comunicãrii lor cãtre
cei interesa i (prin excep ie, unele acte administrative individuale produc efecte juridice
de la data public rii lor în M.Of. al României, de ex. decretele Pre edintelui României
sau hot rârile de Guvern, care pot fi atât normative, cât i individuale)
- actele administrative normative produc efecte din momentul publicãrii lor.
În principiu, actele administrative produc efecte juridice numai pentru viitor, deci
din momentul în care au fost aduse la cuno tin , ele neputând astfel retroactiva. De la
aceast regul fac excep ie:
- actele administrative declarative (recognitive), care constat o situa ie juridic
preexistent , ele producând efecte juridice de la o dat anterioar emiterii lor (ex:
certificatele de stare civil , deciziile de imputa ie, actele administrative-jurisdic ionale,
actele de aprobare sau de confirmare a altor acte).
- actele administrative care produc efecte juridice de la o dat ulterioar aducerii
lor la cuno tin

Modificarea i revocarea actelor administrative

• Modificarea
Modificarea const în schimbarea expres a textului unora sau mai multor
prevederi ale actului administrativ i în redarea lor într-o noua formulare. Modificarea
poate consta i într-o completare a unor dispozi ii ale actului.
Modificarea actului administrativ poate fi f cut , în principal, de c tre autoritatea
care a emis/adoptat actul, dar i de organul sau autoritatea ierarhic superioarã acestuia.
Modificarea vizeazã fie îndeplinirea condi iilor de legalitate, fie a condi iilor de
oportunitate.
În jurispruden ã se face distinc ie între modificarea actelor administrative
normative i a celor individuale. Astfel, modificarea actelor administrative individuale se
poate face numai de c tre autoritatea administrativã care a emis actul, printr-un act
administrativ similar, emis dupã acelea i proceduri. Modificarea actelor administrative
 17

normative se poate face de c tre emitent ori de c tre autoritatea administrativ ierarhic
superioar , prin emiterea unor noi acte normative cu for juridic superioar .
Modificarea unui act administrativ poate fi par ial sau de esen i produce efecte
juridice numai pentru viitor, efectele produse anterior r mânând valabile.

• Revocarea actelor administrative

Revocarea reprezint opera iunea juridic prin intermediul c reia emitentul sau
organul ierarhic superior acestuia scot din vigoare un act administrativ.
Revocarea poate consta în dou forme de exprimare: retractare (retragere),
atunci când se face de c tre emitent, i revocare propriu-zis , atunci când se face de
organul ierarhic superior celui emitent.
Revocarea apare ca o obliga ie a autoritã ii administrative ori de câte ori un act
administrativ a devenit nelegal sau nu mai este oportun.
Din punct de vedere al momentului în care intervin fa de emiterea actului,
cauzele revoc rii, indiferent c vizeaz nelegalitatea sau inoportunitatea, pot fi:
- cauze anterioare emiterii actului, care determin efecte juridice ex tunc (pentru
trecut), ca i când actul nu ar fi existat
- cauze concomitente cu emiterea actului, determin efecte juridice ex tunc
- cauze ulterioare emiterii actului, care produc efecte juridice ex nunc (pentru
viitor), f când s înceteze actul din momentul în care s-au constatat cauzele
respective.
Revocarea poate fi dispus din oficiu sau la cererea persoanelor interesate i duce
la încetarea definitivã a efectelor actului administrative, deosebindu-se, astfel, de
suspendare.
În cazul revocãrii, aspectele care prezintã importan ã sunt:
1. Situa ia efectelor juridice produse anterior revocãrii.
2. Consecin ele efectelor juridice produse în raport de cauzele revoc rii.
Pornind de la cele trei prezum ii (legalitatea, autenticitatea i veridicitatea), se va
considera c efectele produse anterior revocãrii sunt legale. Revocarea produce efecte
juridice începând cu momentul în care actul administrativ a fost retras, însã, în situa ia în
care actul este revocat pentru motiv de nelegalitate, el va fi considerat ca inexistent, fiind
lipsit de efecte juridice chiar din momentul emiterii sau adoptãrii sale.
Principiul revocabilit ii actelor administrative este, al turi de principiul
legalit ii, un principiu de baz al regimului juridic al actelor administrative, având o
consacrare constitu ional (art.21 i 52 din Constitu ia României, revizuit ) i un suport
legal (art.7 alin.1 al Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrative etc.). În principiu,
toate actele administrative pot fi revocate, cele normative oricând, iar cele individuale cu
unele excep ii.
Excep iile de la principiul revocabilit ii actelor administrative individuale sunt
deduse fie din natura actului, fie din efectele pe care le-au produs sau din voin a
legiuitorului.
Actele administrative individuale exceptate sunt urm toarele:
1. Actele administrative jurisdic ionale - sunt acele acte prin care o autoritate
administrativ , care a primit printr-o lege competen special de a solu iona litigii de
contencios administrativ, solu ioneaz o cauzã cu privire la valabilitatea unui act
administrativ. Aceste acte dispun de stabilitatea lucrului judecat i nu pot fi revocate.
 18

2. Actele administrative prin care se aplic sanc iuni specifice celor trei
forme de r spundere administrativ ori m suri de natur procesual penal (de ex.
procesul verbal de constatare i sanc ionare a contraven iilor ori decizia de sanc ionare
disciplinar a unui func ionar public).
3. Actele administrative care fie dau na tere la raporturi de drept privat
(civile, de dreptul muncii, dreptul familiei etc.), fie sunt emise ca urmare a existen ei
unor contracte civile.
4. Actele administrative care au generat drepturi subiective garantate de lege
sub aspectul stabilit ii (de ex. actele prin care se atribuie un statut individual –
certificate, permise, diplome etc.).
5. Actele administrative care au fost executate material - ratiunea const în
faptul c efectele materiale ale acestor fapte nu pot fi modificate (de ex. dispozi ia
primarului de demolare a unei construc ii edificat pe domeniul public).
6. Actele administrative declarate irevocabile printr-o dispozi ie a legii
Irevocabilitatea unui act administrativ nu mai poate fi invocat , chiar dac acesta
se încadreaz într-una dintre excep iile de la principiul irevocabilit ii actelor
administrative, în ipoteza în care actul administrativ a fost ob inut prin manopere
frauduloase sau dolosive.

Abrogarea actelor administrative

În mod frecvent, încetarea definitiv a efectelor produse de actele administrative
se realizeaz prin abrogare. Prin abrogare sunt scoase din sistemul legislativ acele
reglement ri juridice care înceteaz s se mai aplice datorit faptului c ele nu mai sunt
necesare sau c în locul lor apar noi norme juridice, cu un con inut diferit fa de cele
anterioare.
Abrogarea poate fi expres sau tacit (implicit ), respectiv total sau par ial . Ea
poate fi dispus de autoritatea emitent , de o autoritate ierarhic superioar sau de
Parlament, prin lege, în cazul ordonan elor.

Suspendarea actelor administrative

Suspendarea este opera iunea juridic ce determin încetarea temporar a
efectelor juridice ale actelor administrative. Suspendarea reprezintã o excep ie de la
principiul executãrii din oficiu a actelor administrative, întrucât ea duce temporar la
întreruperea efectelor juridice produse de act.
Cauzele care determin suspendarea constau în existen a unor dubii cu privire la
legalitatea sau oportunitatea unui act administrativ, acestea putând fi anterioare,
concomitente sau ulterioare adopt rii actului. Dup încetarea cauzelor care au determinat
interven ia suspend rii, se produce fie repunerea în vigoare a actului, fie scoaterea lui din
vigoare prin c ile prev zute de lege.
Organele care pot dispune suspendarea sunt, dup caz: organul emitent al actului,
organul ierarhic superior, instan a de judecat sau legiuitor / autorul actului.
Exist dou tipuri de suspendare:
a. Suspendarea de drept - intervine în baza unei dispozi ii exprese a legii. De
exemplu:
 19

- art.123 alin.5 din Constitu ie prevede suspendarea de drept ce intervine în cazul

atac rii de c tre prefect în fa a instan ei de contencios administrativ a unui act al
consiliului jude ean, al celui local sau al primarului, considerat ilegal.
- art.32 alin.3 din O.G. nr 2/2001 privind regimul juridic al contraven iilor
prevede c plângerea înaintat instan ei de judecat i care este îndreptat împotriva unui
proces verbal de constatare i sanc ionare a contraven iei suspendã de drept executarea.
b. Suspendarea dispus de anumite autorit i publice, printr-un act juridic:
- autoritatea emitent a actului
- autoritatea administrativ ierarhic superioar emitentului actului administrativ.
În practicã, aceast situa ie apare în cursul controlului efectuat de c tre autoritatea
ierarhic superioarã, atunci când constatã nerespectarea condi iilor de oportunitate i
legalitate.
- instan a de judecat , în cadrul unui proces care vizeaz controlul legalit ii unui
act administrativ (de ex. art.4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ).
Instan a de judecatã va dispune suspendarea actului administrativ ori de câte ori constatã
c exist pericolul iminent al producerii unor pagube.
- alte autorit i publice (de ex. organele Ministerului Public pot suspenda numai
actele organelor administrative ce desf oar urm rirea i cercetarea penal , actele
organelor de de inere i de executare a pedepselor, propriile acte administrative i cele ale
organelor de procuratur subordinate; autorit ile de mediu).
Suspendarea actelor administrative înceteaz în urm toarele situa ii:
- în momentul în care actul suspendat este revocat de c tre autorit ile competente
ca urmare a constat rii caracterului s u illegal sau inoportun, prin intermediul unui act
administrativ de revocare;
- ca urmare a repunerii în vigoare a actului administrativ suspendat;
- de drept, în cazul actelor administrative suspendate pentru inoportunitate, când
împrejur rile de fapt care au determinat ca executarea actului s fie inoportun au
disp rut;
- prin solu ionarea ac iunii pe fond, când suspendarea actului administrativ fusese
hot rât de c tre instan a de judecat , în temeiul art.14 din Legea nr. 554/2004 a
contenciosului administrativ.

Nulitatea, anulabilitatea i inexisten a actelor administrative

Regimul juridic al actelor administrative este guvernat de principiul legalit ii. În

practic , îns , pot exista situa ii în care administra ia public , prin actele i ac iunile sale
încalc acest principiu, consecin a fireasc fiind sanc ionarea activit ii sale ilegale,
precum i a func ionarului public vinovat.
Nulitatea unui act juridic, implicit i a actelor administrative, este considerat a fi
o sanc iune care intervine în situa iile în care actul este afectat de unele vicii sub aspectul
legalit ii. Nulitatea poate viza atât actele administrative normative, cât i cele
individuale. Cauzele nulit ii pot viza nelegalitatea actului administrativ, în sensul
înc lc rii condi iilor de fond, form i procedur prev zute de lege pentru valabilitatea sa,
precum i netemeinicia actului, adic aplicarea eronat a legii la situa ia de fapt
reglementat prin actul administrativ.
 20

Viciile care pot afecta legalitatea unui act administrativ nu au aceea i valoare
juridic . Astfel, este evident c pentru a produce în mod legal efecte juridice, actele
administrative trebuie s îndeplineasc o serie de condi ii de form , fond i de procedur ,
înc lcarea unora fiind de natur s atrag nulitatea absolut sau, dup caz, nulitatea
relativ .
În timp, teoria nulit ii actelor administrative a relevat o serie de asem n ri cu
nulitatea relativ i cea absolut din dreptul civil, precum i o serie de deosebiri
fundamentale.
Nulitatea absolut intervine în situa ia în care este înc lcat o condi ie de
legalitate de mare importan , stabilit în mod concret de normele juridice referitoare la
actul administrative respective. Pe de alt parte, nulitatea relativ intervine atunci când
actul administrativ este lovit de vicii de o mai mic importan . Nulitatea actului poate fi
total sau par ial .
Anularea actului administrativ reprezint opera iunea juridic ce const într-o
manifestare de voin în scopul de a determina, în mod direct, desfiin area actului i, deci,
încetarea definitiv a efectelor juridice produse de acesta.
Suportul constitu ional al materiei îl reg sim în art.21, 52 alin.1 i 126 alin.6 din
Constitu ia republicat , în Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ etc.
Pân la constatarea nulit ii, actul administrativ produce efectele pentru care a fost
emis, în temeiul prezum iei de legalitate. De regul , anularea are efect retroactiv, prin
stingerea pentru trecut a efectelor juridice produse de actul anulat, considerându-se c
acestea nici nu ar fi existat. În cazul în care actul administrativ a fost anulat pe temeiul
ilegalit ii, efectele anul rii se produc nu doar pentru viitor (ex nunc), ci i pentru trecut
(ex tunc), chiar din momentul emiterii / adopt rii sale. Dac , îns , actul administrativ este
anulat pe motiv de inoportunitate, efectele juridice produse înainte de anulare r mân
valabile, anularea actului producând efecte juridice numai pentru viitor.
Anularea unui act administrativ atrage dup sine anularea tuturor actelor a c ror
legalitate este condi ionat de legalitatea actului administrativ anulat, regul care, îns ,
cunoa te i unele excep ii.
Anulabilitatea se refera la acele acte administrative care, potrivit legii, pot fi
anulate, adic acele acte administrative care au fost emise sau adoptate cu înc lcarea unor
condi ii de valabilitate de mai mic importan . În acest caz, actele administrative pot fi
anulate în urma unei cereri adresate instan elor judec tore ti competente sau organelor
administrative competente. În lipsa unei cereri de anulare, actul administrativ î i va
produce în continuare efectele.
Autorit ile competente s constate nulitatea actelor administrative pot fi, dup
caz, organul administrative ierarhic superior, în temeiul raporturilor de subordonare
administrativ (de ex. Guvern – prefect), respectiv instan ele de judecat . În practicã,
constatarea nulitã ii actelor administrative revine, de regul , tribunalelor administrativ-
fiscale, sec iilor de contencios administrativ i fiscal ale cur ilor de apel i Sec iei de
contencios administrativ i fiscal a ÎCCJ.

Inexisten a actelor administrative reprezint o sanc iune specific actului

administrativ, care intervine atunci când viciile de legalitate care afecteaz actul sunt atât
de grave, de fundamentale, de vizibile încât con tientizarea lor nu este o problem pentru
niciun subiect de drept.
 21

Actul administrativ inexistent se caracterizeaz prin lipsa unuia, unora sau tuturor
elementelor sale esen iale, f r de care actul nu poate fi. Prin urmare, actul nu beneficiaz
de prezum ia de legalitate i nu opereaz caracterul executoriu al acestuia, ca atare
existen a actului poate fi contestat , iar executarea lui poate fi refuzat . Invocarea
inexisten ei actului administrativ poate fi f cut de orice subiect de drept interesat i
oricând, neoperând prescrip ia.
Dac viciul inexisten ei afecteaz acte administrative din categoria celor
irevocabile, problema stabilit ii lor nu se mai pune deoarece irevocabilitatea vizeaz
numai actele legal emise, nu i pe cele inexistente.
În actualul sistem, institu ia inexisten ei a devenit de rang constitu ional. Astfel,
art. 100 alin.1 din Constitu ia republicat reglementeaz actele Pre edintelui României,
respectiv decretele, a c ror nepublicare în M.Of. atrage inexisten a lor. Totodat , art.108
alin.4 din Constitu ie prevede obliga ia public rii în M.Of. a hot rârilor i ordonan elor
Guvernului, cu excep ia hot rârilor cu caracter militar, în caz contrar operând inexisten a
respectivelor acte.
Exemple de acte administrative lovite de inexisten :
- actele administrative emise/ adoptate în baza unei legi abrogate
- actele administrative jurisdic ionale ce solu ioneaz litigii de competen a altor
organe.
- actele administrative normative neaduse la cuno tin public , respectiv a
actelor individuale necomunicate persoanelor interesate conform legii.
- actele emise de autorit i cu conducere unipersonal nesemnate.
- actel emise/adoptate cu nerespectarea altor formalit i procedurale, atunci
când legea prevede sanc iunea inexisten ei în mod expres.
- când actul administrativ nu prevede autoritatea public emitent /care l-a
adoptat.

Încetarea efectelor actelor administrative (scoaterea din vigoare)

Încetarea efectelor juridice ale actelor administrative poate avea loc în
urm toarele moduri:
a) Prin producerea efectelor juridice pentru care au fost emise / adoptate. De
exemplu: în cazul autoriza iei de desfiin are a unei construc ii, eliberat în baza art.9 din
Legea nr.50/1991, republicat , aceasta nu mai produce efecte dup desfiin area
construc iei; plata amenzii contraven ionale stinge efectele procesului verbal de
constatare i sanc ionare a contraven iei;
b) Prin expirarea perioadei de timp pentru care a fost emis / adoptat actul; de ex.
expirarea termenului de valabilitate a unui pa aport, carte de identitate, permis auto etc.
c) Dup înl turarea cauzelor care au determinat adoptarea / emiterea actului. De
exemplu, actele administrative emise / adoptate în vederea înl tur rii efectelor unor
calamit i naturale vor înceta s mai produc efecte dup înl turarea consecin elor
fenomenelor naturale care au determinat adoptarea actului;
d) Prin decesul persoanei fizice sau dizolvarea persoanei juridice beneficiar sau
care cade sub inciden a actului;
e) Prescrip ia stinge, atunci când este reglementat prin acte normative, efectele
unor acte administrative individuale (de ex. aplicarea sanc iunii amenzii contraven ionale
se prescrie în termen de 6 luni de la s vâr irea faptei);
 22

f) Prin revocare, de c tre organul ierarhic superior, ori prin retractare, de c tre
organul care l-a emis;
g) Prin anulare de c tre instan a de judecat ori de organul administrativ ierarhic
superior;
h) Prin abrogare, dispus de organul emitent, cel ierarhic superior sau Parlament;
Actele administrative produc efecte juridice valabile pânã în momentul în care
sunt scoase din vigoare de c tre organul sau autoritatea emitentã, organul ierarhic
superior celui care a emis actul, instan a de judecatã sau Parlament.

Rectificarea i reconstituirea actelor administrative

Rectificarea este opera iunea de îndreptare a erorilor materiale evidente (omisiuni,

men iuni gre ite, gre eli de redactare) din actele administrative sau opera iunile
administrative realizate în scris.
Pe calea rectific rii nu pot fi modificate efectele juridice ale actelor
administrative.
Competen a de a rectifica apar ine doar autorit ii care a emis/adoptat actul sau
realizat opera iunea, din oficiu sau la cererea persoanelor interesate.
Rectificarea produce efecte juridice de la momentul la care este comunicat /adus
la cuno tin public . Rectificarea poate confirma sau, dup caz, infirma ori modifica
interpret rile judiciare, arbitrale sau administrative, adoptate pân la acea dat , cu
respectarea drepturilor câ tigate.
Reconstituirea este opera iunea de refacere material a unui înscris administrativ,
pe baza dovezilor prezentate de persoane interesate sau de autorit i publice privind
con inutul s u.
Dup reconstituire, autoritatea public emitent /care a adoptat actul va semna,
tampila, înregistra i arhiva din nou actul, cu men iunea „reconstituit”, i cu precizarea
modalit ii de reconstituire.
Unele particularit i privind opera iunea de reconstituire prezint actele de stare
civil . Acestea reprezint acea categorie de acte cu o natur juridic complex – de drept
civil i de drept administrativ, prin intermediul c rora autorit ile publice învestite cu
atribu ii de stare civil transpun în con inutul lor elementele componente ale st rii civile a
persoanei.
Potrivit art.52 din Legea nr.119/1996 privind actele de stare civil , coroborat cu
art.16 din acela i act normativ, reconstituirea actelor de stare civil se face la cerere, în
urm toarele situa ii:
- dac registrul de stare civil a fost pierdut sau distrus, în totalitate sau în parte;
- dac actul de stare civil a fost întocmit în str in tate i nu poate fi procurat
certificatul sau extrasul de pe acest act.

B. Actul administrativ de gestiune (contractul administrativ)

No iunea de act administrativ de gestiune este strâns legat de no iunea de

proprietate public , domeniu public, domeniu privat al statului i al unit ilor
administrativ-teritoriale.
 23

Art. 136 alin.4 din Constitu ia României, republicat declar c bunurile

proprietate public sunt inalienabile, în condi iile legii acestea putând fi date în
administrare regiilor autonome ori institu iilor publice, concesionate ori închiriate; de
asemenea, ele pot fi date în folosin gratuit institu iilor de utilitate public . Prin urmare,
acest text constitu ional evoc existen a a trei tipuri de contracte administrative: darea în
administrare, concesiunea i închirierea.
Contractul administrativ reprezint acordul de voin cu caracter bi sau
multilateral, în care cel pu in o parte este o autoritate public , prin care se urm re te
satisfacerea unui interes public i c ruia i se aplic un regim juridic special, de drept
administrativ.
Tr s turile contractelor administrative:
1. Contractul administrativ este o conven ie, deci un acord de voin încheiat între
mai multe p r i;
2. Una dintre p r ile contractului este un subiect determinat, respectiv o autoritate
public . Autorit ile publice pot dobândi calitatea de parte într-un contract administrativ
în baza unor prevederi legale, care le autorizeaz s încheie acte juridice cu particularii
pentru punerea în valoare a bunurilor proprietate public .
3. Contractele administrative au un caracter oneros, particularii urm rind, de
regul , un beneficiu. Plata sau pre ul trebuie s fie prev zute în bugetul autorit ii
publice.
4. Spre deosebire de contractele civile, unde p r ile se afl pe pozi ie de egalitate
juridic , în cazul contractelor administrative p r ile nu se bucur de aceast egalitate
juridic , una dintre ele – autoritatea public – are o pozi ie de superioritate fa de cel lalt
subiect al contractului.
De vreme ce scopul contractelor administrative îl constituie satisfacerea unor
interese generale, nu exist un echilibru perfect de interese ale p r ilor contractante,
anume între interesele publice i cele private.
5. Obiectul contractelor administrative este determinat, el urm rind satisfacerea
unui interes general, public i putând îmbr ca una din urm toarele forme: prestarea unui
serviciu public, punerea în valoare a unui bun public, efectuarea unei lucr ri publice.
6. Clauzele contractelor administrative sunt stabilite atât pe cale reglementar ,
prin lege, cât i pe cale conven ional .
7. Pozi ia de superioritate a autorit ii publice determin posibilitatea ca aceasta s
poat modifica sau rezilia unilateral contractul administrativ atunci când interesul public
o cere.
8. Contractele administrative sunt guvernate de un regim de putere public .
9. Contractele administrative se încheie întotdeauna în form scris , sub
sanc iunea nulit ii absolute iar solu ionarea eventualelor litigii deduse din încheierea sau
executarea lor sunt de competen a instan elor de contencios administrativ.
Întrucât prin încheierea contractelor administrative, de regul , se confrunt dou
categorii de interese – publice i private -, astfel de acte con in dou categorii de clauze,
anume:
- clauze prev zute în caietul de sarcini, impuse în mod unilateral de c tre
autoritatea public ; aceste clauze formeaz partea reglementar a contractului
administrativ. Persoanele de drept privat contractante nu pot decât s accepte sau s
 24

refuze aceste clauze, spre deosebire de dreptul privat în care acordul final de voin este
rezultatul negocierilor.
Clauzele contractului administrativ impuse unilateral sunt aduse la cuno tin a
p r ilor prin intermediul unor caiete de sarcini date publicit ii anterior incheierii licita iei
organizate pentru achizi ionarea de bunuri, prestarea de servicii, închirierea sau
concesionarea unor bunuri proprietate public .
- clauze negociate liber de c tre p r ile contractante, în completarea celor din
caietul de sarcini i care alc tuiesc partea conven ional a contractului administrativ.
În doctrina din ara noastrã au existat controverse cu privire la natura juridicã a
conven iilor încheiate între o persoanã de drept public i una de drept privat. Unii autori,
inspira i din doctrina francezã, au asimilat aceste conven ii contractelor civile; al i autori,
pornind de la doctrina clasicã, clasificã actele administrative în acte administrative de
autoritate, acte administrative jurisdic ionale i acte administrative de gestiune, în categoria
celor din urmã intrând i contractele administrative.
Un contract poate fi calificat ca fiind contract administrativ dac îndepline te
urm toarele condi ii:
a) cel pu in o parte contractant este o autoritate public ;
b) obiectul contractului prive te constituirea domeniului public, punerea în
valoare a bunurilor/activit ilor/serviciilor proprietate public a statului sau unit ilor
administrativ teritoriale, executarea lucr rilor de interes public, prestarea serviciilor
publice, înstr inarea bunurilor din domeniul privat al statului i unit ilor administrativ
teritoriale, acordarea unor sume din bugetul public cu titlu nerambursabil.
c) are o parte reglementar , format din clauze stabilite prin lege sau acte
administrative, i o parte conven ional , liber negociat de p r i.
Calificarea unui contract ca fiind contract administrativ se poate realiza:
a) expres, prin lege;
b) expres, printr-o clauz contractual reglementar , de c tre p r ile contractului, în cazul
contractelor atipice, necalificate prin lege.
c) de c tre instan a de contencios administrativ, în cursul unui proces sau în urma unei
sesiz ri cu acest obiect, prin hotârâre de interpretare, în cadrul contractelor atipice,
necalificiate prin lege.

Contractul de concesiune
În prezent, contractele de concesiune sunt reglementate prin dou acte normative:
O.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractele de achizi ii publice, a contractelor de
concesiune de lucr ri publice i a contractelor de concesiune de servicii i O.U.G nr.
54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate public .
Potrivit art.1 alin.2 din OUG nr.54/2006, contractul de concesiune de bunuri
proprietate public este acel contract încheiat în form scris prin care o autoritate
public , denumitã concedent, transmite, pe o perioadã determinatã, unei persoane,
denumitã concesionar, care ac ioneazã pe riscul i rãspunderea sa, dreptul i obliga ia
de exploatare a unui bun proprietate public în schimbul unei redeven e.
 25

În cazul contractelor de concesiune de lucr ri publice i de servicii, concesionarul

prime te din partea concedentului dreptul de a exploata rezultatul lucr rilor sau serviciile,
pe o perioad determinat sau acest drept înso it de plata unei sume de bani prestabilite.
Caracterele juridice ale contractului de concesiune sunt urm toarele:
1. Dã na tere la drepturi i obliga ii în sarcina ambelor pãr i (sinalagmatic).
2. Se încheie în formã scrisã, sub sanc iunea nulitã ii absolute (solemn).
3. Este cu titlu oneros i cu executare succesiv în timp.
4. Este constitutiv de drepturi reale.
5. Este încheiat pe o perioad determinatã (cel mult 49 de ani, putând fi prelungit pentru o
perioad de cel mult jum tate din cea ini ial ) i are caracter intuitu personae, fapt care are
douã consecin e juridice directe: subconcesionarea este interzisã, iar dispari ia
concesionarului duce la încetarea contractului.

Pãr ile în contractul de concesiune

În contractul de concesiune de bunuri proprietate public pot avea calitatea de
concedent:
- ministerele sau alte organe de specialitate ale administra iei publice centrale, pentru
bunurile proprietate public a statului;
- consiliile jude ene, consiliile locale, Consiliul General al mun. Bucure ti sau
institu iile publice de interes local pentru bunurile proprietate public a jude ului, ora ului
sau comunei.
Calitatea de concesionar o poate avea orice persoane fizic sau juridic de drept
privat, român sau strãin , cu condi ia de a de ine capacitate juridicã de a contracta.
Concedentul are obliga ia de a atribui contractul de concesiune, adic de a- i selecta
concesionarul, prin aplicarea procedurii licita iei - regula, ori prin negociere direct –
excep ia. În mod derogator de la regulile enun ate, bunurile proprietate public pot fi
concesionate prin atribuire direct companiilor na ionale, societ ilor na ionale sau
societ ilor comerciale aflate în subordinea ministerelor, altor organe de specialitate ale
administra iei publice centrale, consiliilor jude ene ori consiliilor locale.
În cazul contractelor de concesiune de lucr ri publice i a celor de servicii, calitatea
de concedent o are:
- orice organism al statului (autoritate public sau institu ie public ) care ac ioneaz
la nivel central, regional sau local;
- orice organism de drept public, cu personalitate juridic , care a fost înfiin at pentru a
satisface nevoi de interes general, f r caracter comercial sau industrial
- alte structuri prev zute în art.8 din O.G. nr.34/2006.
Concesionarul este reprezentat de c tre operatorul economic (persoan fizic sau
juridic , de drept public sau privat, ori grup de astfel de persoane cu activitate în domeniul
care ofer în mod licit pe pia produse, servicii i/sau execut lucr ri).
Procedura de atribuire a unor astfel de contracte c tre concesionar se poate face, dup
caz, prin una dintre urm toarele forme: licita ie deschis , licita ie restrâns , dialog
competitiv, negociere, cerere de ofert , concurs de solu ii.

Obiectul contractului de concesiune

Obiectul juridic constã în transmiterea de drepturi i obliga ii de exploatare a unui
bun proprietate public , a unei lucr ri publice sau a unui serviciu public.
 26

Echilibrul financiar al concesiunii

Contractul de concesiune este guvernat de principiul echilibrului financiar al
concesiunii, stipulat în art.54 alin.1 din OUG nr. 54/2006. Acest principiu semnific
faptul c între drepturile i obliga iile de natur contractual ale celor dou p r i trebuie
s existe un echilibru perfect. Mai mult chiar, concesionarul nu va fi obligat s suporte
cre terea sarcinilor legate de execu ia oblioga iilor sale, în cazul în care aceast cre tere
rezult în urma: a) unei m suri dispuse de o autoritate public ; b) a unui caz de for
major (imprevizibil i insurmontabil) sau unui caz fortuit (de ex. calamit ile naturale,
greva, embargoul, rechizi iile publice, r zboiul, epidemiile, lipsa mijloacelor de transport
/ a energiei electrice, când lipsa nu se datoreaz culpei unei p r i). Apari ia i efectele
cazurilor de for major trebuie notificate de partea care se afl în imposibilitate de a- i
îndeplini obliga iile în timp util i trebuie dovedite cu acte eliberate de organele
competente. Cazurile de for major pot avea ca efect fie suspendarea execut rii
contractului, fie încetarea contractului.

Încetarea contractului de concesiune

1. prin ajungerea la termen, dac p r ile nu convin în scris cu privire la
prelungirea contractului.
2. prin denun area unilateral de c tre concedent, dar numai în situa iile în care
interesul na ional sau local o impune i numai cu plata unei prealabile i juste desp gubiri
în sarcina concedentului (r scump rarea concesiunii); dac p r ile nu se în eleg cu privire
la cuantumul desp gubirii, va decide instan a de judecat competent .
3. prin dispari ia din orice cauz a concesionarului.
4. prin dispari ia bunurilor concesionate datorit unei cauze de for major .
5. prin renun area unilateral a concesionarului, în situa iile în care acesta se afl
în imposibilitatea obiectiv de a-l exploata, f r plata unei desp gubiri pentru concedent.
6. prin reziliere de c tre concesionar, care intervine atunci când concedentul nu-
i îndepline te obliga iile contractuale, cu plata unei desp gubiri în favoarea
concesionarului.

Formele concesiunii: concesiunea propriu-zis ; concesiunea cu titlu exclusiv;

concesiunea cu titlu de monopol.

C. Actul administrativ jurisdic ional

Actul administrativ jurisdic ional este acel act administrativ emis de cãtre o
autoritate administrativ învestit , prin lege organic , cu atribu ii de jurisdic ie
administrativ special .
Prin jurisdic ie administrativ special se în elege, conform art.2 alin.1 lit.e
din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, activitatea înf ptuit de o
autoritate administrativ care are, conform legii organice speciale în materie, competen a
de solu ionare a unui conflict privind un act administrativ, dup o procedur bazat pe
principiile contradictorialit ii, asigur rii dreptului la ap rare i independen ei activit ii
administrativ-jurisdic ionale.
 27

Caracteristicile actelor administrative jurisdic ionale

1. Sunt emise de o autoritate administrativ , învestit prin lege organic cu
rezolvarea unor litigii.
2. Sunt emise dupã o procedurã similar procedurii judiciare, cu respectarea
principiului contradictorialitã ii, independen ei i a dreptului la apãrare.
3. Sunt exceptate de la principiul revocabilitã ii actelor administrative
datorita naturii lor speciale, care împrumutã elemente atât de la actele administrative, cât
i de la hot rârile judec tore ti.
4. Sunt acte administrative individuale întrucât se refer la un litigiu
determinat.
5. Litigiul se solu ioneaz cu for de adev r legal, aceast tr s tur
apropiind actele administrative jurisdic ionale de hot rârile pronun ate de instan ele
judec tore ti.
6. Exist obliga ia motiv rii actului administrativ jurisdic ional, tr s tur
care apropie aceste acte de hot rârile judec tore ti.
7. Nu au caracter de autoritate de lucru judecat.

Categorii de acte administrative jurisdic ionale

a. Acte prin care sunt solu ionate litigiile generate de cauzarea de prejudicii
patrimoniului Ministerului Ap r rii Na ionale sau Ministerului de Interne i
Reformelor Administrative.
Pentru recuperarea prejudiciilor, comandantul unitã ii va emite o decizie de
imputare. Împotriva acesteia se poate face o contesta ie la acela i comandant. El o va
solu iona printr-un ordin. Împotriva ordinului de solu ionare se poate face plângere la
comisiile permanente de solu ionare a imputa iilor de pe lângã comandament. Aceste
comisii solu ioneazã plângerile dupã o procedurã judiciarã i adoptã o hotãrâre definitiv .
Împotriva acestor din urmã hotãrâri se poate face apel la comisia superioarã de jurisdic ie.
b. Actele comisiilor de solu ionare a contesta iilor de pe lângã OSIM.
Conform Legii brevetelor de inven ii, orice persoanã interesatã poate face, în scris i
motivat, o cerere pentru revocarea, în tot sau în parte, a hotãrârii de acordare a unui
brevet de inven ie. Cererea urmeazã a fi solu ionatã de c tre o comisie de examinare.
c. Actele comisiilor de solu ionare a litigiilor privind mãrcile de fabricã, de
comer sau de servicii, prevãzute de Legea nr. 84/1998 privind mãrcile i indica iile
geografice.
d. Actele organelor de specialitate ale Cur ii de Conturi.

D. Opera iunile i faptele materiale ale autorit ilor de administra ie public

1. Faptele administrative
Raporturile juridice de drept administrativ se nasc, se modific i se sting atât
prin acte juridice, cât i prin fapte materiale care produc efecte juridice.
Faptele materiale care produc efecte juridice sunt acele ac iuni sau inac iuni,
s vâr ite ori nes vâr ite, atât de func ionarii publici din serviciile publice, cât i de
particulari (persoane fizice sau juridice) în scopul de a produce efecte juridice care
privesc na terea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice administrative; de
aceea, aceste fapte materiale mai sunt denumite i fapte administrative.
 28

Faptele administrative sunt acele împrejur ri, evenimente, care produc efecte
juridice în temeiul legii.
Faptele administrative se împart în dou categorii: fapte administrative licite i
fapte administrative ilicite.
Faptele administrative licite sunt acele ac iuni sau inac iuni s vâr ite ori
nes vâr ite de un func ionar public sau de un particular în executarea unei legi sau a unui
act administrativ. Pentru prejudiciile cauzate particularilor prin s vâr irea de c tre
func ionarii publici a unor fapte administrative licite, particularii nu pot ob ine
desp gubiri.
Faptele administrative ilicite sunt acele ac iuni sau inac iuni, s vâr ite ori
nes vâr ite, contra legii, de func ionari publici sau de particulari, care produc efecte
juridice de drept administrativ.
S vâr irea faptelor administrative ilicite atrage una dintre formele r spunderii
administrative: r spunderea administrativ disciplinar , r spunderea administrativ
contraven ional i r spunderea administrativ patrimonial .
În temeiul art.2 alin.2 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, cu
modific rile i complet rile ulterioare, dou fapte administrative sunt asimilate actelor
administrative unilaterale ilegale, anume: refuzul nejustificat de a rezolva o cerere
referitoare la un drept sau la un interes legitim, respectiv faptul de a nu r spunde
solicitantului în termenul legal. S vâr irea acestor dou fapte administrative îndrept esc
particularii v t ma i s se adreseze instan elor de contencios administrativ pe calea
ac iunii directe.
Faptele administrative, fie c sunt licite ori ilicite, nu pot fi nici revocate i nici
anulate, deoarece, odat s vâr ite, ele î i produc efectele, consecin ele lor neputând fi
înl turate.
2. Opera iunile tehnico-materiale
În procesul de adoptare/emitere a actelor administrative, pe lâng întocmirea
unor acte preparatorii (preg titoare), se efectueaz anumite lucr ri, denumite opera iuni
tehnico-materiale care, de i nu produc efecte juridice prin ele însele, în lipsa lor actul
administrativ nu s-ar putea adopta/emite ori nu ar produce efectele juridice urm rite.
Opera iunile tehnico-materiale pot fi grupate în 3 categorii corespunz toare
celor trei faze ale procedurii de adoptare/emitere a actelor administrative. Astfel, sunt
opera iuni tehnico-materiale:
- premerg toare (anterioare) adopt rii/emiterii actelor administrative; de ex.
elaborarea proiectului, dactilografierea acestuia, multiplicarea lui, transmiterea spre
studiu persoanelor care compun organul colegial ori func ionarului public competent s -l
emit .
- concomitente cu procedura adopt rii/emiterii actelor administrative; de ex.
definitivarea proiectului de act normativ, efectuarea unor eventuale modific ri, eventuala
redactilografiere în forma definitiv a actului administrativ i semnarea lui de c tre
conduc torul organului colegial care l-a adoptat.
- posterioare fazei adopt rii/emiterii actelor administrative; de ex. înregistrarea
actului, cu men ionarea num rului de înregistrare, datarea i punerea sigiliului,
contrasemnarea actului (când este cazul), transmiterea spre publicare ori comunicarea
actului.
 29

IV. Serviciul public. Organizarea administra iei publice (sistemul

autorit ilor, organelor, institu iilor i stabilimentelor de administra ie public )

1. Defini ia i tr s turile serviciului public

Omul, ca fiin social , nu poate exista în afara unei colectivit i. Datorit liberei
ini iative, o parte a societ ii are necesit i care nu pot fi realizate individual, astfel c
anumite activit i ce dep esc posibilit ile unui individ sunt realizate de stat. Dac
motiva ia ini iativei private o constituie, de obicei, ob inerea unui profit personal,
motiva ia ac iunilor statului const în satisfacerea intereselor generale, a necesit ii
individuale ce privesc pe fiecare persoan în parte, dar i colectivitatea în ansamblu. Unor
ra iuni diferite le corespund i mijloace (procedee) diferite. Dac regula o constituie
egalitatea de voin a p r ilor, în cazul dreptului administrativ voin a administra iei
prevaleaz fa de cea particular , în sensul c administra ia poate s apeleze la for a de
constrângere a statului pentru realizarea scopurilor sale.
În societatea contemporan statului îi revin o serie de sarcini importante, precum:
- asigurarea ordinii interne
- paza grani elor i asigurarea securit ii externe
- asigurarea condi iilor de s n tate a locuitorilor
- asigurarea condi iilor de educa ie
- administrarea domeniului public
- organizarea execut rii legilor
Pentru îndeplinirea acestor sarcini statul înfiin eaz serviciile publice c rora, prin
lege, li se acord competen e i responsabilit i, beneficiind i de un patrimoniu propriu.
Astfel de servicii sunt:
- serviciul public de gospod rire a domeniului public;
- serviciul public de educa ie; serviciul public de s n tate; serviciul public de
protec ie a mediului;
- serviciul public de asigurare a ordinii interne etc.
Pentru îndeplinirea sarcinilor sale, statul organizeaz i alte categorii de servicii
publice (servicii de legiferare / serviciile jurisdic ionale), care, realizând în practic
sarcinile puterii legislative i judec tore ti, nu fac parte din sistemul administra iei
publice.
În doctrina de specialitate, no iunea de „serviciu public” este utilizat într-un
dublu sens, astfel:
• în sens organic, desemnând un organism, o persoan juridic , public sau privat ,
prin care se realizeaz o activitate care satisface un interes public (general,
comunitar)
• în sens material-func ional, desemnând activitatea organizat sau, dup caz,
autorizat de o autoritate public , în scopul satisfacerii unui interes legitim public.
Definind serviciul public, prof. Paul Negulescu spunea c aceasta este un
organism administrativ, creat de c tre stat, jude sau comun , având puteri i competen e
determinate, fiind dotat cu resurse financiare procurate din patrimonial general al statului
sau unit ilor administrativ-teritoriale i care este pus la dispozi ia publicului pentru a
satisface, în mod regulat i continuu, un interes cu caracter general, c ruia ini iativa
particular nu ar putea s -i ofere decât o satisfac ie incomplet i intermitent .
 30

Serviciul public este un organism specializat, înfiin at sau autorizat prin lege
sau printr-un act administrativ de autoritate, în scopul de a satisface în mod continuu
un interes legitim public.
Acest organism este încadrat cu personal de specialitate care exercit func ii
publice, iar baza material este asigurat din bugetul de stat, jude ean sau comunal, dup
caz.
Tr s turile serviciului public:
a. este un organism specializat care satisface un interes public;
b. se înfiin eaz prin lege sau în baza legii (ordonan e, hot râri guvernamentale,
hot râri ale autorit ilor administra iei publice autonome jude ene ori locale);
c. activitatea se desf oar în realizarea puterii publice; aceste organisme sunt
înzestrate prin actul de înfiin are cu atribu ii, puteri i competen e, care s le permit
satisfacerea interesului legitim public.
d. desf oar o activitate continu i ritmic , dup un program prestabilit i adus
la cuno tin public ; caracterul de continuitate pe care trebuie s -l asigure un serviciu
public rezid în interesul public pe care acesta îl satisface, nefiind admis întreruperea
activit ii.
e. baza material necesar activit ii se asigur , în principal, din bugetul statului,
jude ului sau comunei;
f. egalitatea tuturor utilizatorilor fa de serviciul public, aceasta având drept
consecin practic crearea unei situa ii de egalitate între to i cet enii care apeleaz la un
serviciu public. Egalitatea se realizeaz , în principiu, prin: eliminarea oric ror
discrimin ri între beneficiari; organizarea serviciului public astfel încât s permit tuturor
cet enilor s accead la acesta; în cazul existen ei unor cocontractan i, ace tia trebuie s
beneficieze de egalitatea de tratament. Astfel, de i unele servicii publice realizeaz
venituri proprii (de ex. transport în comun, teatre, universit i etc.), statul i unit ile
administrativ-teritoriale au obliga ia ca, atunci când este cazul, s le subven ioneze
activitatea, ra iunea constând în satisfacerea interesului general pe care statul îl urm re te
i nu realizarea unui profit.
Clasificarea serviciilor publice
I. În func ie de forma de organizare, serviciile publce se împart în:
1) Organe ale administra iei publice
2) Institu ii publice
3) Regii autonome de interes public
II. În func ie de natura lor:
1) Servicii tehnico-administrative
2) Servicii economice
3) Servicii publice socio-culturale
III. În func ie de gradul de extensie, distingem:
1) Servicii publice na ionale, organizate la nivelul întregului teritoriu
2) Servicii publice locale/jude ene
IV. Din punct de vedere al raportului cu sectorul privat:
1) Servicii publice monopolizate de c tre stat
 31

2) Servicii publice exercitate în paralel de c tre administra ia public i

persoane fizice / persoane juridice de drept privat
3) Servicii publice exercitate de c tre persoane fizice/persoane juridice
particulare aflate sub controlul autorit ilor administra iei publice
V. Dup criteriul obiectului de activitate:
1) Servicii publice pentru p strarea ordinii publice i ap rarea rii
2) Servicii publice financiare i fiscale
3) Servicii publice de înv mânt
4) Servicii publice de asisten social i igien
5) Servicii publice de art i cultur
6) Servicii publice prestatoare de activit i economice.

Tr s turile serviciilor publice care func ioneaz sub forma organelor de

administra ie public
a. se înfiin eaz , reorganizeaz i desfiin eaz numai prin lege sau prin act
administrativ emis, pe baza legii, de Guvern, consilii jude ene sau consilii locale, dup
caz ;
b. scopul lor îl reprezint satisfacerea unor interese publice speciale (principiul
specialit ii) ;
c. mijloacele financiare i baza material necesare bunei func ion ri a acestora
sunt asigurate de la bugetul de stat, jude ean sau local, dup caz ;
d. activitatea se desf oar la cerere sau din oficiu, de regul în mod gratuit ;
e. sunt încadrate cu personal care trebuie s aib preg tire în specialitatea
respectiv i competen profesional , activitatea având un caracter permanent.
Personalul are, de regul , calitatea de func ionari publici ;
f. în principal, activitatea lor se concretizeaz în direc ia adopt rii/emiterii actelor
administrative de autoritate (de ex. hot rârile consiliilor locale, dispozi iile primarilor,
ordinele prefec ilor etc.).

Tr s turile serviciilor publice care func ioneaz sub forma institu iilor publice
a. se înfiin eaz , reorganizeaz i desfiin eaz prin lege sau potrivit legii de c tre
Parlament, Guvern, ministere i celelalte organe de specialitate ale administra iei publice
centrale, de c tre consiliile jude ene sau locale ;
b. scopul lor îl reprezint satisfacerea unor interese publice speciale (principiul
specialit ii) ;
c. mijloacele financiare i baza material necesare bunei func ion ri a acestora
sunt asigurate de la bugetul de stat, jude ean sau local, dup caz ;
d. î i desf oar activitatea fie gratuit, fie cu plat , la cerere sau din oficiu ;
e. sunt încadrate cu personal de specialitatea serviciului public în care activeaz
(de ex. medici, profesori, arti ti, cercet tori etc.) ;
f. numai unele dintre ele emit acte administrative (diplome de licen , atestate,
certificate medicale etc.).
 32

Tr s turile serviciilor publice care func ioneaz sub forma regiilor autonome
de interes public
a. se înfiin eaz , reorganizeaz i desfiin eaz prin acte administrative de
autoritate (hot râri ale Guvernului sau ale consiliilor jude ene ori locale) ;
b. scopul lor îl reprezint satisfacerea unor interese publice speciale (principiul
specialit ii) ale societ ii sau colectivit ilor locale ;
c. mijloacele financiare i baza material necesare bunei func ion ri a acestora
sunt asigurate, în principal, din venituri proprii i numai în subsidiar prin subven ii de la
bugetul de stat sau bugetele locale ;
d. î i desf oar activitatea, în principal, la cerere i contracost ;
e. activitatea lor are continuitate i este asigurat de speciali ti, potrivit
specificului de activitate. Particularitatea personalului care deserve te aceste regii
autonome const în faptul c ponderea o reprezint angaja ii care presteaz o activitate
manual , tehnic i numai o mic parte a personalului ocup func ii publice ;
f. de regul , activitatea lor este una prestatoare, material , cu caracter economic,
i mai rar emit acte administrative.

Defini ia i tr s turile serviciilor de utilitate public (stabilimentelor de utilitate

public )
Interesele generale ale societ ii sunt satisf cute nu numai de stat, jude sau
comun , prin serviciile publice pe care le înfiin eaz , ci i de particulari (persoane fizice
sau juridice), prin crearea, în condi iile legii, a unor institu ii ce urm resc, prin activitatea
lor, satisfacerea intereselor generale ale societ ii.
Stabilimentele de utilitate public sunt institu ii create din ini iativ privat , cu
fonduri exlusiv private i f r scop lucrativ, pentru satisfacerea unui interes general.
În prezent, în ara noastr , actul normativ care reglementeaz înfiin area,
organizarea, func ionarea i desfiin area serviciilor de utilitate public este O.G.
nr.26/2000, cu modific ri i complet ri ulterioare, privind asocia iile i funda iile.
Tr s turile serviciilor de utilitate public :
• Se înfiin eaz de c tre particulari (persoane fizice sau juridice)
• Desf oar o activitate de utilitate public
• Prin activitatea pe care o desf oar nu urm resc, chiar dac încaseaz unele taxe
sau tarife, realizarea de profit
• Func ioneaz cu respectarea principiului specialit ii ; astfel, orice modificare a
obiectului de activitate trebuie hot rât de Adunarea general a asocia ilor sau a
fondatorilor i înregistrat în Rgistrul asocia iilor i funda iilor aflat la grefa
judec toriei care a înfiin at asocia ia / funda ia respectiv
• Personalul de specialitate încadrat nu are calitatea de func ionar public
• Actele emise de c tre organele de conducere ale acestora sunt acte particulare i
nu acte administrative ; unele servicii de utilitate public pot emite i acte
administrative individuale (de ex. universit i particulare acreditate elibereaz
absolven ilor diplome de licen recunoscute de Ministerul Educa iei i Cercet rii)
 33

• Statul sau unit ile administrativ-teritoriale pot acorda anumite facilit i serviciilor
de utilitate public (de ex. consiliile locale i cele jude ene pot da în folosin
gratuit , pe termen limitat, imobile din patrimoniul lor serviciilor de utilitate
public , în scopul îndeplinirii unor activit i care satisfac cerin ele cet enilor din
comuna, ora ul sau jude ul respectiv.
• În caz de dizolvare, activul patrimonial se împarte între asocia i / fondatori
propor ional cu contribu ia concret adus de fiecare la înfiin area respectivului
serviciu de utilitate public .

Principii de organizare administrativ-teritorial

Sub aspectul organiz rii politice a puterii, doctrina de drept public opereaz cu
trei mari no iuni: statul unitar, statul federal i uniunea de state. Din punct de vedere
administrativ, se poate vorbi de mai multe regimuri juridice, determinate de rela iile
existente între puterea central i puterile locale, i anume:
- un regim de centralizare administrativ
- un regim de deconcentrare administrativ
- un regim de descentralizare administrativ (autonomie local )

1. Principiul centraliz rii administrative

Prin centralizare administrativ se în elege organizarea i func ionarea unui
sistem administrativ în cadrul c ruia exercitarea atribu iilor administrative este efectuat
numai de organele statului.
În cadrul sistemului centralizat, statul nu recunoa te existen a colectivit ilor
locale, nu consider c acestea au via juridic i nu le acord personalitate juridic . El
î i asum prin propriul buget rezolvarea, în nume propriu, a intereselor generale oriunde
s-ar manifesta acestea, fie la nivel na ional, fie la nivel local. Sistemul centralizat se
caracterizeaz , în primul rând, printr-o structur puternic ierarhizat , ce concentreaz
puterea de decizie i ini iativa în mâinile autorit ii centrale. Autorit ile administra iei
locale, dac exist , nu fac decât s transmit problemele ce pot ap rea în teritoriu c tre
autorit ile centrale competente i, în sens invers, transmit decizia acestor autorit i c tre
cei administra i. În acest mod, o voin unic ce eman de la autorit ile centrale se
transmite pân în cele mai îndep rtate col uri ale teritoriului.
În concluzie, centralizarea administrativ , ca sistem de organizare statal , prezint
urm toarele caracteristici:
- statul este singura persoan moral de drept public, politico-teritorial ;
- interesul public este unic, cel al statului centralizat;
- organizarea administra iei se bazeaz pe o ierarhie strict , subordonat fa de
centru;
- activitatea (competen a) autorit ilor locale este limitat ;
- statul exercita un riguros control ierarhic, putând anula, modifica sau suspenda
actele autorit ilor locale.

2. Principiul deconcentr rii administrative

În domeniul administra iei publice, art.120 din Constitu ia României, republicat
stipuleaz c administra ia public local se întemeiaz pe principiile descentraliz rii,
 34

autonomiei locale i deconcentr rii serviciilor publice. Inconvenientele i dezavantajele

centraliz rii administrative, sub aspectul eficacit ii administra iei, sunt rezolvate par ial
în regimul administrativ deconcentrat.
Prin deconcentrare se realizeaz un transfer de autoritate de la centru c tre
colectivit ile locale. Caracteristicile centraliz rii administrative se men in, cu excep ia
faptului c în teritoriu nu mai exist simpli agen i executan i ai voin ei centrului, ci
autorit i administrative propriu-zise, care dispun de competen e proprii. Aceste structuri
sunt numite i revocate de centru, fa de care sunt subordonate i r spunz toare. Ele
servesc interesul unic al statului, dar pentru anumite chestiuni de interes local (de mai
redus importan ) au competen e proprii.
Modul în care se realizeaz partajarea competen ei între centru i autorit ile
administrative deconcentrate reflect gradul de deconcentrare administrativ . În toate
situa iile îns , structurile teritoriale deconcentrate au obliga ia de a raporta centrului
situa ia din teritoriu i de a executa ordinele acestuia.
În concluzie, i acest sistem de organizare administrativ men ine o administra ie
unitar , care îns nu mai p c tuie te prin uniformitate, autorit ile deconcentrate putând
adapta la specificul local m surile i ordinele transmise de la centru. Deconcentrarea
administrativ men ine puterea ierarhic în detrimentul autonomiei locale.

3. Principiul descentraliz rii administrative

Descentralizarea administrativ prezint urm toarele particularit i:
- statul înceteaz a mai fi singura colectivitate teritorial recunoscut i unica
persoan juridic de drept public;
- colectivit ile teritoriale locale, organizate potrivit legii (jude ul, ora ul, comuna)
sunt persoane morale de drept public politico-teritoriale, având capacitate de drept public
i interese publice proprii, distincte de cele ale statului;
- colectivit ile locale dispun de autorit i administrative proprii pentru satisfacerea
intereselor publice, precum i de mijloace materiale, financiare i umane necesare;
- autorit ile reprezentative, c rora colectivit ile locale le va încredin a
administrarea treburilor publice, se desemneaz prin vot universal, egal, direct, secret i
liber exprimat. A adar, puterea autorit ilor reprezentative nu vine de la centru, ci de la
corpul electoral local, pe cale de alegere. Ele nu sunt numite, nu se subordoneaz i nu
pot fi revocate de administra ia statului, în consecin administra ia public î i pierde
caracterul unitar, ea fiind format din administra ia statului i administra ia
colectivit ilor locale.
- exercitarea unui control de stat (tutel administrativ ) asupra legalit ii activit ii
autorit ilor locale autonome.
Descentralizarea îmbrac dou forme:
• descentralizarea teritorial , care presupune existen a unor interese
comune ale locuitorilor dintr-o frac iune geografic , por iune din teritoriul
de stat (jude , ora , comun ), interese distincte fa de interesele na ionale,
i care se manifest în cele mai diverse domenii de activitate
• descentralizarea tehnic , constând în descentralizarea serviciilor publice
i presupune existen a unor persoane morale de drept public care presteaz
servicii publice de interes local, deta ate din sfera serviciilor statale.
 35

Dincole de anumite limite, raporturile statului cu colectivit ile locale pot s

evolueze nu atât spre o organizare descentralizat a administra iei publice, cât spre
autoguvernare i federalism. Dac statutul colectivit ilor locale în statele unitare
organizate în sistem descentralizat este prev zut prin constitu ie, în statele federale
acestea au posibilitatea de a- i alege, în mod liber, institu iile i modul de organizare.
Spre deosebire de autorit ile locale ce ac ioneaza într-un sistem descentralizat i care au
atribu ii numai în domeniul administrativ, statele federate au atribu ii i în domeniul
politic sau în cel legislativ.

Principiul autonomiei locale

Principiul descentraliz rii în organizarea administra iei publice presupune i
autonomia local , nu de pu ine ori cele dou principii fiind tratate împreun . În viziunea
contemporan , autonomia local se manifest sub mai multe aspecte i pe mai multe
planuri.
Astfel, sub aspectul capacit ii juridice, colectivit ile locale (regiuni, jude e,
ora e, comune etc.) sunt subiecte de drept distincte de stat, având interese publice proprii,
recunoscute ca atare de legiuitor.
Pe plan institu ional, acestea sunt reprezentate de autorit i administrative
proprii, alese prin vot universal (consilii locale, consilii jude ene, primari, pre edin ii
consiliilor jude ene) i care nu se reg sesc în raporturi de subordonare fa de aparatul de
stat central.
În planul autonomiei decizionale, autorit ile administra iei publice locale au
competen e generale i adopt decizii în interesul colectivit ilor pe care le reprezint .
Autonomia local nu se poate manifesta în mod real decât dac este recunoscut
i în planul resurselor financiare, materiale i umane de care dispun. Astfel,
colectivit ile locale au bugete proprii, dispun de un patrimoniu în care sunt incluse
bunurile ce apar in domeniului public i privat al jude ului, ora ului sau comunei i sunt
deservite de func ionari publici selecta i pe criteriul competen ei.
În data de 15 octombrie 1985, la Strasbourg, a fost adoptat Carta European a
Autonomiei Locale, ratificat de Parlamentul României prin Legea nr. 199/1997.
Potrivit art.3 din Legea nr.215/2001 a administra iei publice locale, „prin
autonomie local se în elege dreptul i capacitatea efectiv a autorit ilor administra iei
publice locale de a solu iona i gestiona, în numele i interesul colectivit ilor locale pe
care le reprezint , treburile publice, în condi iile legii”.
Art.4 al Legii stabile te con inutul autonomiei locale, specificându-se c aceasta
este numai administrativ i financiar i prive te organizarea, func ionarea,
competen ele, atribu iile i gestionarea resurselor care apar in unit ii administrativ-
teritoriale.
A adar, autonomia local nu trebuie confundat cu independe a absolut , cu o
izolare total a autorit ilor administra iei publice locale fa de administra ia central de
stat. Autorit ile prin care se execit autonomia local nu au putere de decizie politic
major , ci î i desf oar activitatea în func ie de voin a politic statal , exprimat în
legile adoptate de Parlament.