PREȘEDINTELE ROMÂNIEI

1. Temeiul juridic – art. 80 – 102 din Constituția României revizuită. Legea

47/1994 privind serviciile din subordinea Președintelui României.

2. Funcțiile Președintelui României

Președintele României face parte din puterea executivă și întrunește, în această

calitate, prerogativele esențiale ale acestei puteri ce revin, prin definiție, șefului statului.
Ca model de organizare a puterii executive, constituantul român a instituționalizat
modelul Executivului bicefal. Potrivit acestui model, puterea executivă este repartizată
echilibrat între șeful statului și Guvern. Între atribuțiile acestei din urmă autorități publice
și cele ale instituției prezidențiale, există demarcații clare.

a. Funcțiile de reprezentare nu îi conferă puteri nelimitate (suntem în

prezența unui regim semiprezidențial), ci doar un loc distinct între
organele statului în limitele prevederilor constituționale. În temeiul acestei
funcții, Președintele reprezintă statul român atât în interior cât și în
exterior datorită faptului că poporul i-a încredințat acest mandat.

b. Funcția de garant se materializează, pe de o parte în faptul că

Președintele este garantul independenței naționale, unității, integrității
teritoriale (în acest scop dispune de importante prerogative: este
comandantul suprem al forțelor armate, poate declara mobilizare generală)
iar, pe de altă parte în faptul că acesta este garantul respectării Constituției
și al bunei funcționări a autorităților publice (în acest scop are dreptul să
sesizeze Curtea Constituțională, poate cere reexaminarea legii, poate
consulta populația prin referendum).

c. Funcția de mediere mediază conflictele dintre puterile statului și dintre

stat și societate. În acest sens, poate prezenta mesaje Parlamentului cu
privire la principalele probleme ale națiunii, solicită convocarea în sesiuni
extraordinare a Parlamentului, poate dizolva Parlamentul.
 3. Condițiile de alegere; alegerea Președintelui României; mandatul
Președintelui României

Potrivit reglementărilor constituționale se cer îndeplinite următoarele condiții:

- cetățenie română și domiciliu în țară (funcția de Președinte este asimilată

unei funcții și demnități publice, conform art. 16 alin. 3 Constituția
României);

- vârstă de cel puțin 35 de ani, împlinită până în ziua alegerilor inclusiv (art.
37 alin. 2 Constituția României);

- să nu fi fost Președinte al României 2 mandate (art. 81 alin. 4 Constituția

României);

- se adaugă condițiile generale prevăzute la dreptul de a fi ales (art. 37 alin.

1 Constituția României);

- alegerea Președintelui României se face prin vot universal, egal, direct,

secret, liber exprimat;

- alegerea Președintelui se face printr-un tur de scrutin, în care candidatul

care a întrunit majoritatea de voturi ale alegătorilor înscriși în listele
electorale (majoritatea absolută) va fi declarat ales; dacă nici un candidat
nu a întrunit majoritatea specificată anterior, se organizează al doilea tur
de scrutin, între primii doi candidați, care au obținut cel mai mare număr
de voturi în scrutinul anterior; va fi declarat ales Președinte al României,
cel care obține cel mai mare număr de voturi (majoritate simplă);

- rezultatul alegerilor pentru funcția de Președinte al României trebuie

validat de Curtea Constituțională a României (potrivit art. 146 lit. f);

- după validare, candidatul ales va depune jurământul în fața Parlamentului

României (reunit în ședință comună); conținutul jurământului religios este
prevăzut în art. 82 alin. 2 Constituția României;
- de la data depunerii jurământului, mandatul Președintelui României este
de 5 ani (din punct de vedere juridic, mandatul începe de la data
depunerii jurământului).

Mandatul Președintelui:

o Încetează:

1. la depunerea jurământului noului Președinte ales;

2. în caz de demitere a Președintelui (este vorba de răspunderea

politică a Președintelui României);

3. la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare a

Președintelui pentru infracțiunea de înaltă trădare (este vorba
de răspunderea juridică a Președintelui României);

4. în caz de demisie (care este actul unilateral de voință a

Președintelui);

5. în caz de imposibilitate definitivă de exercitare a atribuțiilor

sale;

6. în cazul apariției stării de incompatibilitate;

7. în caz de deces.

o se poate prelungi, prin lege organică, în caz de război sau de

catastrofă (prelungirea durează până la încetarea situațiilor
excepționale ce impun prelungirea).

o poate fi suspendat, prin hotărâri ale Parlamentului (în situația

antrenării răspunderii politice a Președintelui), sau poate opera
suspendarea de drept (în situația antrenării răspunderii juridice a
Președintelui).
 Funcția de Președinte a României este incompatibilă cu orice altă funcție
publică sau privată:

- în timpul mandatului nu poate fi membru al nici unui partid politic; dacă a

candidat pe listele unui partid politic, va trebui să demisioneze din partidul
respectiv, pentru că altfel Curtea Constituțională nu-i va valida mandatul.

Președintele României beneficiază de imunitate (care privește orice formă de

răspundere juridică, cu excepția demiterii de către corpul electoral sau de către Înalta
Curte de Casație și Justiție).

4. Răspunderea Președintelui României

4.1. Răspunderea politică, intervine când Președintele României săvârșește

fapte grave prin care se încalcă Constituția. În această situație Președintele răspunde
politic față de electorat, răspundere care se antrenează prin intermediul Parlamentului.

Procedura tragerii la răspundere politică a Președintelui:

- trebuie să existe o propunere de suspendare din funcție a Președintelui

României, propunere inițiată de cel puțin 1/3 din numărul deputaților și
senatorilor; această propunere se aduce la cunoștința Președintelui;

- propunerea de suspendare poate fi aprobată de Parlament (prin hotărâre

parlamentară); în ședință comună parlamentarii hotărăsc, cu votul
majorității absolute, suspendarea din funcție a Președintelui României; la
ședința respectivă, Președintele poate fi prezent pentru a se apăra. Curtea
Constituțională va fi consultată de Parlament; aceasta emite un aviz cu
privire la propunerea de suspendare (avizul este consultativ, respectiv
Parlamentul poate ține sau nu cont de el). În cel mult 30 de zile de la data
hotărârii parlamentare de suspendare din funcție a Președintelui, trebuie
organizat referendum pentru demiterea Președintelui:

o dacă referendumul nu este organizat în 30 de zile, propunerea de

suspendare nu are valabilitate, Președintele reluându-și atribuțiile
 o întrebarea la care populația răspunde în cadrul referendumului este:
,,Sunteți de acord cu demiterea Președintelui României?”

o în funcție de rezultatul obținut în referendum, decurg două

consecințe: dacă populația optează pentru NU – Președintele își
reia atribuțiile; dacă populația votează DA – Președintele este
demis.

o Organizarea și procedura referendumului este detaliată în Legea

nr.3/2000.

- Fiind vorba de răspunderea politică a Președintelui, acesta răspunde față

de populația care l-a ales (prin vot); populația, în ultimă instanță decide,
tot prin vot în cadrul referendumui, dacă Președintele va fi sau nu demis.
Ca procedură prealabilă referendumului (pentru antrenarea acestuia) este
nevoie însă, de hotărârea parlamentară de suspendare din funcție a
Președintelui (deci, e nevoie de Parlament).

4.2. Răspunderea juridică, intervine când Președintele României săvârșește

infracțiunea de înaltă trădare1. Fiind vorba de o infracțiune, avem de a face cu o
răspundere juridică (deci, nu este nevoie de votul populației, prin referendum), fiind
necesară o hotărâre judecătorească.

Pocedura tragerii la răspundere juridică a Președintelui:

- trebuie să existe o propunere de punere sub acuzare, inițiată de majoritatea

deputaților și senatorilor; această propunere este adusă la cunoștință
Președintelui României;

- în ședință comună, Camera Deputaților și Senatul, cu votul majorității de

2/3 din numărul deputaților și senatorilor pentru hotărâri de punere sub
acuzare a Președintelui pentru infracțiunea de înaltă trădare; punerea
sub acuzare se ia prin hotărâre parlamentară;

1
Infracțiunea de înaltă trădare este prevăzută în art. 398 din Codul penal.
 - de la data adoptării hotărârii de punere sub acuzare și până la pronunțarea
hotărârii judecătorești definitive, Președintele României este suspendat de
drept (deci, nu este nevoie de o hotărâre a Parlamentului de suspendare);

- competența de judecată aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție, care va

emite o hotărâre judecătorească în funcție de conținutul hotărârii
judecătorești, decurg două consecințe:

 Dacă se emite o hotărâre judecătorească de achitare a

Președintelui, acesta își va relua atribuțiile

 Dacă se emite o hotărâre judecătorească de condamnare

a Președintelui, acesta este demis de drept (deci, nu mai
este nevoie de organizarea referendumului), urmând ca
atribuțiile Președintelui să fie exercitate de Președintele
intermediar.

5. Vacanța și interimatul funcției de Președinte al României

 Vacanța funcției de Președinte intervine în următoarele cazuri:

- demisie

- demitere din funcție

- imposibilitatea definitivă a exercitării atribuțiilor (de exemplu, caz

de boală mintală constatată prin acte medicale); este nevoie de
hotărârea Curții Constituționale

- deces

În aceste situații funcția de Președinte al României rămâne vacantă (lucru

imposibil) și ca urmare, atribuțiile, funcțiile Președintelui trebuie îndeplinite de altcineva,
de Președintele intermediar. De la data intervenirii acestor situații, în maxim 3 luni sau
până la depunerea jurământului noului Președinte ales.

 Interimatul este asigurat, în ordine de:

 - Președintele Senatului

- Președintele Camerei Deputaților (dacă Președintele Senatului se

află în imposibilitate)

 În afară de situațiile prevăzute mai sus (în care intervine vacanța funcției)
mai poate apărea interimatul:

- în situația imposibilității temporare a exercitării funcției de

Președinte (e plecat în străinătate, e bolnav); interimatul durează
până la întoarcerea sa în țară sau până la însănătoșire

- în situația suspendării din funcție a Președintelui

Președintele interimar:

- exercită toate atribuțiile Președintelui ales

- cu anumite excepții: nu poate dizolva Parlamentul; nu poate convoca

referendum național cu privire la probleme de interes național; nu poate
adresa mesaje Parlamentului cu privire la principalele probleme ale
națiunii.

6. Actele Președintelui României

În exercitarea atribuțiilor sale, Președintele României emite decrete, care se

publică în Monitorul Oficial. Nepublicarea atrage inexistența decretului.

Decretele Președintelui pot fi:

- cu caracter normativ (de exemplu, decretul de declarare a mobilizării

generale)

- cu caracter individual (de exemplu, decretul prin care se acordă grațiere

individuală)

Decretele prezintă următoarele trăsături:

 - reprezintă manifestări unilaterale de voință în vederea procedurii de efecte
juridice;

- apar ca urmare a exercitării atribuțiilor reglementate în Constituție și legi;

- unele dintre ele trebuie contrasemnate de prim-ministru (de exemplu:

încheierea tratatelor internaționale, instituirea stării de asediu, etc.);

- este obligatorie publicarea lor în Monitorul Oficial;

- au caracter executoriu.

7. Atribuțiile Președintelui României

7.1. În legătură cu Guvernul

A. În situația numirii Guvernului:

- Președintele României desemnează un candidat pentru funcția de prim-

ministru

- După acordarea votului de încredere, Președintele numește prin decret

Guvernul României

- Prim-ministru și miniștri depun individual jurământul în fața Președintelui

B. În situația remanierii Guvernului:

- în caz de remaniere guvernamentală simplă (de exemplu, înlocuirea

unui ministru cu altul) Președintele României, la propunerea pimului
ministru revocă sau numește miniștri; deci, este nevoie de o propunere
din partea prim-ministrului și de un decret al Președintelui României

- dacă prin remaniere se schimbă structura sau compoziția politică a

Guvernului (de exemplu, din 10 ministere ar rămâne doar 5),
Președintele României va putea numi, revoca miniștri doar pe baza
aprobării acordate de Parlament; deci, este nevoie de o propunere din
 partea prim-ministrului, de o aprobare a Parlamentului și de un decret al
Președintelui României.

C. Președintele României consultă Guvernul cu privire la problemele urgente și

de importanță deosebită; și poate lua parte la ședințele Guvernului, atunci când se
dezbat probleme de interes național privind politica externă, apărarea țării, asigurarea
ordinii publice; când ia parte la ședințele Guvernului le și prezidează.

7.2. În legătură cu Parlamentul

- Președintele României poate dizolva Parlamentul (după consultarea

președinților celor două Camere și a liderilor grupurilor parlamentare),
dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în
termen de 60 de zile de la prima solicitare și numai după respingerea a cel
puțin două solicitări de investitură; Președintele României nu poate
dizolva Parlamentul în timpul ultimelor 6 luni ale mandatului său (al
Președintelui), în timp de război, asediu, urgență sau în timpul stării de
mobilizare.

- Președintele României adresează mesaje Parlamentului; mesajele sunt

opinii oficiale ale Președintelui, și nu produc efecte juridice.

7.3. În legătură cu populația

- în condițiile art. 90 Constituția României revizuită și a Legii 3/2000,

Președintele României poate convoca referendum consultativ, prin care
cere poporului să-și exprime voința (părerea) cu privire la probleme de
interes național; aceste probleme de interes național sunt limitativ
prevăzute și enumerate în Legea 3/2000 (de exemplu: cu privire la
organizarea generală a învățământului, cu privire la încheierea tratatelor
internaționale pe o perioadă mai mare de 10 ani, etc.)

7.4. În domeniul politicii externe și a apărării

 - președintele României încheie tratate internaționale în numele României
(aceste tratate sunt negociate de Guvern și ratificate de Parlament)

- la propunerea Guvernului acreditează și recheamă reprezentanții

diplomatici ai României

- este comandantul suprem al forțelor armate și președintele Consiliului

Suprem de Apărare a Țării

- declară (cu aprobarea prealabilă a Parlamentului) mobilizarea generală a

forțelor armate; poate obține și aprobarea ulterioară a Parlamentului, în
cazuri excepționale (Parlamentul aprobă în termen de 5 zile declararea
mobilizării, după declararea acesteia de Președintele României)

- ia măsura respingerii agresiunii armate împotriva țării; această măsură va

fi adusă la cunoștință Parlamentului (deci, nu este vorba de o aprobare);
dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el va fi convocat în 24 de ore de la
declararea agresiunii

- instituie stare de asediu sau urgență; solicită Parlamentului încuviințarea

măsurii în termen de cel mult 5 zile de la luarea acesteia; dacă Parlamentul
nu se află în sesiune, acesta va fi convocat în cel mult 48 de ore de la
instituirea măsurii luate de Președinte.

7.5. În domeniul revizuirii Constituției

- Președintele României, la propunerea Guvernului, are inițiativă de

revizuire a Constituției.

7.6. În domeniul sesizării Curții Constituționale

- Președintele României poate sesiza Curtea Constituțională asupra

constituționalității legilor înainte de promulgarea lor.

7.7. În domeniul promulgării legilor

- Președintele României promulgă legea în termen de 20 de zile

 - Președintele României promulgă legea în termen de 10 zile (după
pronunțarea deciziei Curții Constituționale prin care se constată
constituționalitatea legii, sau după reexaminarea legii de către Parlament și
trimiterea acesteia spre promulgare)

7.8. Alte atribute ale Președintelui României

- acordă grațierea individuală

- numește în funcții publice

- conferă decorații, titluri de onoare

- acordă gradele de mareșal, general, amiral.