Parlamentul României

Unica autoritate legiuitoare a ţării; funcţie legislativă

Este bicameral: Senat (136 de membri), Camera Deputaţilor (328 de membri)

Ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat

Mandat de 4 ani

Senatorii: minimum 33 de ani, deputaţii: minimum 23 de ani

Reprezentarea se face 1 senator la 160.000 de cetăţeni şi, respectiv, 1 deputat la 70.000 de cetăţeni.

Are următoarele funcţii:

- de reprezentare: reprezentarea poporului român în plan extern
- legislativă: orice proiect de lege trebuie să fie dezbătut şi adoptat
- de control parlamentar: controlează modul în care autorităţile publice îşi îndeplinesc rolul, se realizează prin
moţiuni simple (poziţia faţă de o problemă de politică internă, externă sau care a făcut obiectul unei interpelări;
moţiunile sunt acte juridice, nu politice; sunt prezentate unei singure Camere), moţiuni de cenzură (retragerea
încrederii acordată Guvernului; se acceptă dacă este votată de majoritatea parlamentarilor), întrebări şi
interpelări (adresate Guvernului)
- de informare: argumentarea deciziilor politice şi a legilor pe temeinice evaluări economice, sociale şi politice
- de desemnare prin învestire, alegere sau numire a unor autorităţi publice: (CSM, membrii Curţii de Conturi,
directorul SRI, Avocatul Poporului)

Funcţia de membru al Parlamentului este incompatibilă cu orice altă funcţie publică de autoritate, mai puţin
membru al Guvernului.

Există două sesiuni ordinare (februarie - iunie, septembrie - decembrie) şi sesiuni extraordinare.

Parlamentul României adoptă legi, hotărâri şi moţiuni, dar şi mesaje şi declaraţii cu caracter politic.

Preşedintele României
Este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat

Are un mandat de 5 ani, maximum 2 mandate

Regimul prezidenţial: înseamnă alegerea directă a preşedintelui, alegerea prin scrutin majoritar a
parlamentarilor şi puterea preşedintelui de a dizolva Parlamentul. Regimul este prezidenţial şi în statele unde
Executivul este monocefal în care şeful statului este şi şeful guvernului (SUA, Mexic).

Regimul parlamentar: unde puterea executivă este dependentă de legislativ. Președintele este ales de
Parlament.

Regimul semiprezidenţial: unde Executivul este bicefal. preşedintele este ales prin vot direct, nu de Parlament,
împarte puterea cu premierul, care trebuie să obţină sprijinul parlamentar.În Franţa, preşedintele poate dizolva
Parlamentul, îl numeşte şi-l revocă pe premier, prezidează Consiliul de Miniştri.
1
În România, preşedintele are puteri executive reale. El este preşedintele CSAT şi Comandantul Forţelor
Armate.

Preşedintele:
- desemnează premierul
- numeşte Guvernul
- decide mobilizarea forţelor armate (după aprobarea Parlamentului), stare de urgenţă, de asediu (apoi cere
încuviinţarea Parlamentului)
- reprezintă statul în relaţiile externe, încheie tratate internaţionae negociate de Guvern şi aprobate de
Parlament, acreditează diplomaţi, înfiinţează/desfiinţează/schimbă statutul misiunilor diplomatice
- veghează la respectarea Consituţiei
- este mediator între puterile statului, între stat şi societate
- poate iniţia referendumul (consultativ, la noi)
- propune teme, nu proiecte legislative (nu are această putere)
- promulgă legi
- dizolvă Parlamentul (dacă Parlamentul nu a dat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de
60 de zile de la prima solicitare şi după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură)
- conferă decoraţii
- acordă gradele de mareşal, general şi amiral
- numeşte și eliberează din funcție judecători, procurori, ambasadori
- acordă graţiere

Guvernul României
Exercită puterea executivă, alături de şeful statului.

Şeful Executivului este monarhul sau preşedintele.

Prim-ministrul conduce şedinţele de Guvern, dar, când de faţă este preşedintele, acest rol îi revine lui.

Ministerele şi organele administraţiei statului execută legile în domeniile lor de activitate.

Prefectul este numit de Guvern, pe care-l reprezintă în plan local.

Numirea şefului de Guvern

În regimurile prezidenţiale (SUA, Brazilia, Mexic): acelaşi şef de stat şi de Guvern.

În regimurile parlamentare : şeful statului îl recunoaşte ca prim-ministru pe şeful partidului care a câştigat
majoritatea mandatelor parlamentare.

În România, la 10 zile de la desemnare, candidatul la funcţia de prim-ministru cere votul de încredere al

Parlamentului, acordat cu majoritatea de voturi a plenului reunit, pentru programul de guvernare şi pentru
componenţa Guvernului. Apoi, preşedintele numeşte Guvernul.

Preşedintele poate revoca sau numi, la propunerea prim-ministrului, miniştrii în caz de remaniere sau de
vacanţă a postului. Nu-l poate revoca, însă, pe prim-ministru.

Intervenţia Legislativului în activitatea Executivului

2
Guvernul poate adopta norme juridice în regim de urgenţă.

Moţiunea de cenzură retrage încrederea acordată Guvernului. Se iniţiază de cel puţin o pătrime din numărul
parlamentarilor şi se aproba de majoritatea lor.

Intervenţia Executivului în activitatea Legislativului

Puterea legislativă este împărţită de Parlament, Guvern şi cetăţeni (100.000 de cetăţeni pot face o propunere
legislativă). În realitate, în regimurile unde Guvernul răspunde în faţa Parlamentului, aproape 90% din legi sunt
de origine guvernamentală.

Pentru introducerea proiectelor de lege pe ordinea de zi a Camerelor este responsabil ministrul pentru relaţia cu
Parlamentul.

Guvernul poate folosi procedura angajării răspunderii prin care introduce în Parlament proiecte de legi, coduri
de legi, declaraţii de politică generală sau programul său de guvernare. Dacă Guvernul nu este demis, ceea ce
se poate face prin moţiune de cenzură, în 3 zile de la prezentarea proiectelor de legi, codurilor de legi,
declaraţiilor de politică generală sau a programului său de guvernare, acestea devin adoptate automat.

Promulgarea unei legi revine preşedintelului, care poate cere reexamniarea legii (în România se poate face o
singură dată) sau verificare constituţionalităţii acesteia.

Autoritatea judecătorească
Instanţele formează puterea judecătorească, adică îndeplinesc funcţia de judecată.

Sistemul organelor judecătoreşti

Autoritatea judecătorească este reprezentată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ministerul Public, CSM şi
instanţe.

Instaneţele sunt: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, curţile de apel, tribunalele, tribunalele specializate
(exemplu: tribunal specializat de muncă şi de asigurări sociale), instanţele militare şi judecătoriile.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Este instanţa supremă.

Asigură interpretarea şi aplicarea legii de către celelate instanţe.

Judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi a altor hotărâri stabilite de lege.

Ministerul Public

Reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor.

Îşi exercită atribuţiile prin procurori. Aceştia fac parte din parchete care funcţionează pe lângă instanţele de
judecată.

Ministerul Public este condus de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie.
3
Ministerul Public are printre atribuţii:
- efectuează urmărirea penală
- conduce şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare şi a altor organe de cercetare
penală
- sesizează instanţele pentru judecarea cauzelor penale

Consiliul Superior al Magistraturii

Este garantul independenţei justiţiei.

Componenţa CSM este aleasă o dată la 6 ani. Preşedintele este ales pentru un mandat de 1 an din cei 14
membri ai adunărilor generale ale magistraţilor.

Preşedintele României prezidează lucrările CSM la care participă.

CSM are ca atribuţii:

- propune preşedintelui numirea judecătorilor şi procurorilor
- are rol de instanţă de judecată pentru judecători şi procurori
- apără judecătorii şi procurori prin sesizarea din oficiu când independenţa şi imparţialitatea lor este atacată
- apără reputaţia profesională a judecătorilor şi procurorilor

Instanţele judecătoreşti

1. Curţile de apel

În subordinea lor funcţionează tribunalele şi tribunalele specializate.

Sunt 15 curţi de apel în România.

2. Tribunalele

În fiecare judeţ şi în Bucureşti

3. Judecătoriile

În fiecare judeţ mai multe şi au în subordine una sau mai multe localităţi.

4. Instanţele militare

Sunt: tribunalele militare, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti şi Curtea Militară de Apel Bucureşti.