STATUL DEMOCRATIC ȘI PRINCIPIUL SEPARĂRII PUTERILOR.

AUTORITĂȚILE STATULUI ROMÂN

Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor -

legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale.
Filozoful francez Charles Montesquieu, în lucrarea „Despre spiritul legilor”, a
prezentat forma clasică a principiului separării puterilor în stat, precizând că puterile
legislativă, executivă și judecătorească trebuie să funcționeze separat, pentru a fi împiedicată
preluarea puterii în stat de o persoană sau de un grup restrâns.
1. AUTORITATEA LEGISLATIVĂ - LEGILE
Parlamentul este autoritatea legislativă în stat și funcționează în condițiile prevăzute
de Constituție.
Rolul Parlamentului este cel de elaborare și adoptare a legilor.
Parlamentul mai are și alte atribuții: adoptarea bugetului statului, aprobarea
programului Guvernului, reglementarea raporturilor de muncă și de protecție socială etc.
Parlamentul controlează activitatea Guvernului.
Structura Parlamentului poate fi:
-unicamerală -are o singură adunare reprezentativă/ cameră ( Republica Moldova,
Danemarca, Grecia, Ungaria, Cipru etc.)
- bicamerală -are două adunări reprezentative/ camere (România, Franța, Marea
Britanie, Olanda, Spania, Italia, S.U.A. etc.)

Parlamentul României este bicameral, fiind alcătuit din:

-Camera Deputaților

-Senat

Numărul parlamentarilor se stabilește în raport cu populația țării. Nimeni nu poate fi

în același timp deputat și senator.
Deputații și senatorii sunt aleși prin vot universal, direct, egal, secret și liber exprimat
pentru un mandat de patru ani. Aceștia au imunitate parlamentară.
Fiecare cameră are conducere și structură proprie, activitatea lor se desfășoară separat,
iar în anumite condiții, ele pot lucra și împreună (când se adoptă bugetul statului, când se
primește mesajul Președintelui României, când se declară stare de război etc.).
 Ședințele Camerelor Parlamentare sunt publice.
Parlamentul lucrează în sesiuni:
● sesiuni ordinare -sunt sesiuni obișnuite în care parlamentarii dezbat și adoptă legile;
●sesiuni extraordinare -sunt sesiuni în care Parlamentul este chemat să dezbată
probleme urgente. În asemenea situații, Parlamentul este convocat la cererea Președintelui

Domenii în care pot fi date legi organice: sistem electoral, organizarea și desfășurarea
referendumului, organizarea administrației publice, organizarea generală a învățământului
etc.
Exemple de legi ordinare: legea privind achizițiile publice, legea privind acordarea de
sprijin financiar producătorilor mici și mijlocii etc.
După adoptare, legile sunt trimise Președintelui României spre a fi promulgate.
Președintele poate promulga o lege, în termen de cel mult 20 de zile de la primire sau poate
cere Parlamentului să o reexamineze. Aceasta intră în vigoare după publicarea în Monitorul
Oficial al României.
Legile trebuie respectate pentru buna funcționare a unei societăți democratice.
Încălcarea legilor se pedepsește.
Parlamentul este instituția statului care exprimă principiul suveranității poporului.

2. EXECUTIVUL. ADMINISTRAȚIA CENTRALĂ ȘI LOCALĂ

Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură

realizarea politicii interne şi externe a țării şi exercită conducerea generală a administraţiei
publice.
Instituția care deține puterea executivă în România este Guvernul.
Puterea executivă este puterea de a aplica legile.
Guvernul este format din:
 -prim-ministru -șeful Guvernului;
-miniștri;
-alți membri.
Conform Constituției României, Guvernul colaborează cu Președintele României, cu
care împarte puterea executivă.
Învestirea Guvernului se face după următoarea procedură:
Președintele propune un candidat pentru funcția de prim-ministru, consultându-se cu
partidul care a obținut majoritatea absolută în Parlament. În cazul în care nu există majoritate
absolută, Președintele consultă partidele reprezentante în Parlament.
Candidatul la funcția de prim-ministru propune Parlamentului programul de guvernare
și lista cu miniștri, angajân-du-și răspunderea asupra programului de guvernare.
Parlamentul dezbate în ședința comună a celor două camere programul de guvernare
și lista cu miniștri.
Parlamentul acordă încredere Guvernului cu votul majorității deputaților și
senatorilor. După aceasta, Președintele statului numește, în mod oficial, Guvernul.
Primul-ministru, miniștrii și ceilalți membri ai Guvernului depun jurământul de
credință în fața Președintelui României.
Membrii Guvernului nu pot deține altă funcție publică de autoritate, cu excepția celei
de deputat sau senator, și nicio altă funcție de reprezentare profesională salarizată în cadrul
organizațiilor cu scop comercial.

Guvernul
este
autoritatea p
ublică centrală care exercită puterea executivă.

3. AUTORITATEA JUDECĂTOREASCĂ, APLICAREA LEGILOR

Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți.
Autoritatea judecătorească urmărește înfăptuirea justiției în numele legii, adică
veghează la respectarea legilor.
 Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe
judecătorești stabilite de lege. În cadrul acestor instanțe își desfășoară activitatea procurorii,
judecătorii și personalul auxiliar (grefieri, arhivari, registratori, specialiști IT etc.)
Înalta Curte de Casație și Justiție asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de
către celelalte instanțe judecătorești, prin controlul sentințelor judecătorești.
Alte instanțe judecătorești sunt:
1. Curțile de Apel
2. Tribunalele
3. Judecătoriile
Judecătorii numiți de Președintele României sunt inamovibili. Ei sunt independenți și
se supun legii. Cei care sunt judecători nu pot deține nicio altă funcție publică sau privată, cu
excepția funcțiilor didactice din învățământul superior. Judecătorii sunt imparțiali, având
libertate deplină în soluționarea cauzelor.
Procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității și
al controlului ierarhic, sub autoritatea Ministerului Justiției. Procurorii sunt independenți în
dispunerea soluțiilor.
Curtea Constituțională este unica autoritate de jurisdicție constituțională din România,
independentă față de orice autoritate publică.
Autoritatea judecătorească deține puterea de a sancționa încălcarea legilor.