Comunicarea interculturală, specificul comunicării interculturale, dialogul

intercultural

Când comunicarea se realizează între persoane ce aparțin unor culturi diferite, vorbim
despre comunicare interculturală.
Sistemul clasic de comunicare presupune existența următoarelor componente
esențiale:
1. emițătorul - persoana care generează mesajul (conținutul informațional)
2. receptorul - persoana care recepționează mesajul
3. codul - sistemul de semne cu ajutorul cărora emițătorul cifrează informația, iar
receptorul o descifrează.
4. canalul - prin care este transmis și recepționat mesajul
Comunicarea interculturală utilizează mai multe canale de comunicare:
1. limbajul verbal - graiul articulat și înțelesurile transmise cu ajutorul cuvintelor
specifice unei limbi.
2. limbajul paraverbal - înțelesurile de dincolo de cuvinte, totalitatea stimulilor și a
semnalelor transmise prin tonul, volumul și ritmul vocii
3. limbajul trupului/nonverbal - întregul complex de stimuli și semnale transmise prin
postură, fizionomie, mimică, gestică, privire și distanțe.

Dialogul intercultural
Dialog = convorbire între două sau mai multe persoane în care se schimbă alternativ
rolul de emițător și de receptor
Dialogul intercultural presupune interacțiunea directă dintre oameni de diferite culturi
și presupune nu numai înțelegerea normelor unui grup, ci acceptarea și tolerarea diferențelor,
interacțiune, schimb, deschidere, reciprocitate, solidaritate.