Cercul: Simbol şi semnificaţie

Un simbol universal, cu semnificaţii mistice, divine largi, şi

totuşi unitare, comune, arhetipale, cercul a fost prezent din
vremuri străvechi în diverse culturi şi religii. El reflectă
întregul, completitudinea, totalitatea, unitatea, focalizarea,
ciclicitatea, eternitatea, infinitatea, sinele, apartenenţa,
iniţierea, finalizarea, perfecţiunea şi pe Dumnezeu. Potrivit
lui Hermes Trismegestus, "Dumnezeu este un cerc al
cărui centru se găseşte pretutindeni şi a cărui
circumferinţă nu se află nicăieri."

Cercul simbolizează mobilitatea, ciclul timpului, soarele,

mişcarea perpetuă, natura infinită a energiei, călătoria
planetelor în jurul soarelui, zodiacul, ritmurile esenţiale ale
universului, includerea oamenilor în măreţul plan
universal, schimbarea continuă a anotimpurilor, forţa
feminină, Zeiţa, pământul mamă, protecţia şi un spaţiu
sacru.

Ca şi simbol, cercul este asociat cu verigheta, purtată pe

degetul inelar, conectat în credinţele antice cu inima.
Verigheta poartă astfel semnificaţia fidelităţii în căsătorie
(inima înconjurată de un cerc), dragostei infinite, nesfârşite
dintre soţi.
În alchimie, anumite lucrări erau performate în interiorul
unui cerc, pentru a intensifica funcţiunea unui element. De
exemplu, atunci când o activitate alchimică necesită focul,
cercul care îl cuprindea intensifica focalizarea către acest
element. "Impătrăţirea" cercului (sarcina imposibilă
geometric de a forma un cerc din mai multe pătrate) a fost
o alegorie alchimică şi renascentistă a dificultăţii de a clădi
perfecţiunea divină prin mijloace materiale.

Pentru neoplatonişti, cercul îl desemna pe Dumnezeu,

cercul necircumscris al cosmosului.

Conform viziunii mitologice nord-americanilor nativi, cercul

înfăţişa soarele, luna şi copiii ei, bărbatul şi femeia.
Totodată, întruchipa energia spirituală, una
atotcuprinzătoare a universului.

Bandula Paul – UVT-Educatie Fizica si Sport