ULTRASUNETELE

 Urechea percepe un spectru de frecvenţe cuprinse între 16 şi 20 000 de Hz (20 KHz).

 > 20 KHz = frecvenţe inaudibile = ultrasunete

 Metode de producere a ultrasunetelor :

-mecanice (diapazoane)
-termice
-magnetice
-piezoelectrice : folosesc un cristal - ex. cuarţ – de forma unei prisme hexagonale
regulate, având la cele 2 extremităţi câte 1 piramidă hexagonală. Dacă se exercită un
curent electric alternativ asupra cristalului, acesta intră în vibraţie, cu o frecvenţă egală
cu a curentului de alimentare, generându-se astfel unde mecanice .

 Aplicaţia în medicină:
- Energia de vibraţie generată de o sursă ultrasonoră, se transmite mediului
înconjurător şi pune în mişcare vibratorie particulele acestuia.
- În zona de contact între 2 medii cu densităţi diferite, radiaţia ultrasonică suferă
fenomenele de reflexie şi refracţie.
- Rezistenţa la ultrasunet a aerului, având o valoare neglijabilă în raport cu a
ţesuturilor vii, va produce la interfaţa aer - piele o reflexie a undei sonore în proporţie de
100% → trebuie deci să eliminăm aerul dintre transductorul ultrasonic (capul de
ultrasunet) şi corp prin interpunerea unui strat de cremă sau gel special.
- Frecvenţa potrivită pentru terapie: 800 – 1 200 KHz
- La frecvenţe ridicate (în practică = 3 MHz), absorbţia energiei în ţesuturi
este crescută, dar efectul este mai superficial.
- La frecvenţe mai mici (în practică = 1 MHz), efectul de profunzime este
crescut, dar absorbţia de energie este scăzută.

 Proprietăţi biofizice:
1. Fenomene termice: cresc temperatura locală cu 3-4°C (activează astfel
metabolismul)
2. Fenomene mecanice: determină vibraţii moleculare, realizând un veritabil
micromasaj, ceea ce determină creşterea permeabilităţii membranei celulare.
La supradozaj, poate determina ruperea membranei celulare. De aceea se contraindică pe
cartilajul de creştere, pe regiunea feţei, la laminectomizaţi
3. Efectul de cavitaţie = ruperea moleculelor de apă extracelulare în timpul undei
comprimante şi refacerea valenţelor în timpul decompresiunii
 Proprietăţi biologice:
1.Efect analgetic – prin acţiunea mecanică şi termică
2.Efect miorelaxant – prin acţiunea mecanică de micromasaj → se stimulează
proprioceptorii musculari (este indicat în contractura musculara algică şi antalgică,
fiind însă contraindicat în terapia musculaturii spastice)
3.Efect metabolic – creşte permeabilitatea membranelor celulare; de aceea se poate
utiliza în combinaţie cu aplicarea de medicamente ionizabile = ultrasonoforeza
4. Efect resorbtiv
5. Efect fibrinolitic

 Modalităţi de aplicare:
1. Regim cu undă continuă
2. Regim cu impulsuri – avantaj = scade efectul caloric asupra ţesuturilor, permiţând
folosirea de intensităţi mai mari pentru un efect mecanic mai pronunţat
3. In contact direct cu tegumentul, folosind geluri de contact (sau substanţe active
farmaceutic)
4. În submersie (ultrasunet subacval) - se folosesc văniţe de plastic, cu apă la 36 - 37°C .
Emiţătorul (capul de ultrasunet) este la 2 - 3 cm de tegument, suprafaţa radiantă a
capului fiind paralelă cu suprafaţa tegumentului
5. Terapie combinată – asociind ultrasunetul cu diverse forme de curenţi (galvanic, de
joasă sau medie frecvenţă). Se foloseşte capul de emisie atât pentru ultrasunet cât şi
ca electrod activ (-), pentru a transmite CJF sau MF, ceea ce presupune şi prezenţa
unui electrod indiferent (+) plasat la distanţă, pentru închiderea circuitului

 Dozarea energiei ultrasonice = W/cm²:

Doza = cantitatea de energie absorbită într-o unitate de timp pe unitatea de volum a
obiectului iradiat

 Clasificarea intensităţilor biologice:

- domeniul I: 0,1 - 0,4 W/cm² → se produc modificări fără importanţă, reversibile
- domeniul II: 0,5 - 0,7 W/cm² → au acţiune fizico-chimică maximă
-domeniul III: ≥ 0,8 W/cm² → determină modificări stabile şi ireversibile

 Clasificarea intensităţilor biologice, conform lui Edel:

-intensităţi mici : 0,05 - 0,4 W/cm²
-intensităţi medii : 0,5 - 0,7 W/cm²
-intensităţi mari: ≥ 0,8 W/cm²
 Metodologia de prescriere:

- Aparatele au de obicei 2 transductori (cap de emisie, la nivelul căruia se află cristalul

de cuarţ) – mare, de 4 sau 10 cm² şi mic de 1 cm²

- Forma de aplicare = cuplaj:

- direct - aplicarea ultrasunetului prin intermediul gelului de contact
- indirect – aplicarea prin intermediul apei

- Modalitatea de iradiere:
- locală - pe zona dureroasă
- segmentară – reflexă (zonele cervicală şi lombară)
- neurală: circuite radiculare paravertebrale sau aplicaţii de-a-lungul nervilor
periferici

-Tehnica de iradiere → în câmp:

- staţionar: se foloseste capul mic, imobil → pt. efect fibrinolitic, pe cicatrici cheloide,
aplicaţii radiculare paravertebrale
- semimobil: mişcări f. line pe zone mici → aplicaţii radiculare paravertebrale, în
miogeloze dureroase
- mobil: mişcări lente, zone mari → aplicaţii pe nervi periferici

- Durata:
- afecţiuni acute: 2 - 3’, câmp staţionar
- afecţiuni cronice: 4 -10’, câmp mobil, semimobil

- Ritm: zilnic sau la 2 zile

- Nr. şedinte: acut = 5 - 6, cronic = 10 - 12

 Indicaţii:

1. Afecţiuni posttraumatice
2. Afecţiuni reumatismale inflamatorii cronice (în afara puseului de acutizare)
3. Afecţiuni reumatismale degenerative
4. Afecţiuni reumatismale abarticulare
5. Cicatrici cheloide, boala Dupuytren, boala Ledderhose
6. Sindrom algoneurodistrofic
7. Nevralgii, nevrite, sindroame radiculare etc
 Contraindicatii:
1. < 21 ani (în zona cartilajului de creştere osoasă)
2. În regiunea cefalică
3. La bolnavii cu laminectomie (pentru hernie de disc)
4. La bolnavii cu spasticitate (sindrom de neuron motor central)
5. Boli organice severe
6. În asociere cu radioterapia
7. În asociere cu UV, IR
8. Când există materiale de osteosinteză
9. Cancere
10. Femei la menstruaţie sau în sarcină
11. În zona creierului, ficatului, rinichilor, gonadelor, osului, măduvei, toracelui