Copilul în procesul judiciar.

Delincvenţa juvenilă

În procesul judiciar, copilul beneficiază de toate prevederile legale.

Orice demers intreprins de autorități, organisme private, părinți sau instanțe de judecată, trebuie să urmărească cu
precădere interesul superior al minorului.
În procesele civile, care privesc familia, minorul are dreptul de a-și exprima opinia în problemele care îl privesc.
Ascultarea minorului care a împlinit vârsta de zece ani este obligatorie atunci când instanța urmează să ia măsuri
privind copilul (stabilirea locuinței, stabilirea programului de vizită, măsuri de protecție etc.). Poate fi ascultat și copilul
care nu a împlinit vârsta de zece ani, dacă autoritatea competentă consideră util acest lucru pentru soluționarea unei
cauze.
Dreptul de a fi ascultat îi oferă copilului posibilitatea de:
- a cere și a primi informații pertinente;
- a fi consultat;
- a-și exprima opinia;
- a fi informat asupra consecințelor pe care le poate avea opinia lui.

Delincvenţa juvenilă
- există o legătură strânsă între libertate şi respectarea legilor;
- societatea este liberă în măsura în care se bazează pe respectarea legilor;
- o persoană care încalcă legea îşi limitează libertatea;
- încălcarea legii este sancţionată.
Delincvența juvenilă reprezintă un fenomen prin care minorii sunt incapabili de a se adapta la cerințele societății,
încălcând legea prin faptele pe care le săvârșesc.
 Delincvenţa juvenilă

Soluţionarea delicvenţei juvenile presupune analiza şi soluţionarea cauzelor care au determinat-o.

Cauze posibile ale delincvenței în rândul minorilor:

- situația financiară a familiei din care provine;
- prezența unui model infracțional în familia minorului;
- influența grupului de prieteni, a „găștii”;
- tendința de bravură, de a fi „cool”;
- abandonul școlar și lipsa de ocupație a unor minori.

Minorul supect de a fi săvârșit o faptă cu caracter penal (infracțiune) beneficiază de o serie de drepturi:
- dreptul de a beneficia de prezumția de nevinovăție;
- dreptul la apărare (apărător ales sau din oficiu);
- dreptul de a fi informat despre fapta comisă;
- dreptul de a contacta rudele;
- dreptul de a face sau a refuza să facă declarații.

În procesul penal, minorul poate avea diferite calități:

- parte vătămată – victimă;
- martor;
- făptuitor, învinuit, inculpat.
 Consecinţe ale nerespectării legii

Limitele răspunderii penale pentru minori sunt:

o Până la împlinirea vârstei de 14 ani Nu răspunde penal; după caz instanța solicită
recuperarea pagubei care este în sarcina părinților.
o Între 14 și 16 ani Răspunde penal dacă se dovedește că a săvârșit fapta cu discernământ.
o După vârsta de 16 ani Răspunde penal.

Măsurile stabilite de instanță ce se pot lua împotriva unui minor care a încălcat legea penală, în funcție de
gravitatea faptei, sunt:
- măsuri educative neprivative de libertate: stagiul de formare civică, supravegherea, consemnarea la
sfârșit de săptămână, asistarea zilnică;
- măsuri educative privative de libertate: internarea într-un centru educativ, internarea într-un centru de
detenție.