1.

Definire concept
este constituită dintr-o multitudine de
manifestări:
- mergând de la performanţe şcolare scăzute,
indisciplină, absenteism şi abandon şcolar,
- pâna la fuga de acasă, vagabondaj,
cerşetorie, prostituţie, furt, tîlhărie, agresiuni
fizice, consum şi trafic de droguri, omor, etc;

este o parte componentă a criminalităţii, desemnând

ansamblul abaterilor şi încălcărilor de norme sociale
sancţionate juridic, săvârşite de minorii pana la 18 ani;
Delincvenţa
reprezintă un fenomen neomogen;
juvenilă
(lat.delinquere reprezintă consecinţa :
juvenis) - absenţei sprijinului moral oferit de adult,
- lipsei de protectie si ingrijire primite in familie,
- esecului activitatii de educatie morala primita in scoală,
etc.
 2. Cauzele delincvenţei juvenile
disfuncţii cerebrale
deficienţe intelectuale
tulburări ale afectivităţii,
instabilitate emoţională
stări de frustrare
agresivitate
tulburări caracteriale
vulnerabilitate
vârsta
INTERNI
EXTERNI
Factorii implicaţi în
determinarea
comportamentului
delincvent al minorilor
Adevarata FACTORI DE NATURĂ FAMILIALĂ :
lipsa de autoritate , atitudine indiferenta
cauza a
sau atitudine ,,tiranică” a parinţilor,
conduitei atmosferă conflictuală sau perturbarea
delincvente climatului moral al familiei,
este legată de dezorganizarea familiei;
efectele FACTORI DE NATURĂ
specifice ale EDUCAŢIONALĂ : abandon şcolar
(rezultate scolare slabe ,absente frecvente
întâlnirii celor
de la ore, inadaptare scolară), tratament
două categorii discriminatoriu, greşelile educatorilor (de
de factori. atitudine şi relaţionare, de competenţă
profesională);
FACTORI DE NATURĂ SOCIALĂ ŞI
ECONOMICĂ : crizele politice, economice,
sociale şi morale, scăderea nivelului de trai,
creşterea inflaţiei şi a ratei şomajului, scăderea
prestigiului şi autorităţii instanţelor de control
social, sărăcia infantilă, corupţia şi crima
organizată, agresarea şi exploatarea copiilor,
relaxarea la nivelul politicii penale;
FACTORI DE GRUP : ,,banda” ca formă de organizare
negativă, cu valori şi norme proprii, opuse societăţii.
 3.Reglementări legale
Limitele răspunderii penale

CODUL
(1) Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal.
(2) Minorul care are vârsta între 14 şi 16 ani răspunde penal numai dacă se
dovedeşte că a săvârşit fapta cu discernământ.

PENAL (3) Minorul care a împlinit vârsta de 16 ani răspunde penal potrivit legii.

Consecinţele răspunderii penale

(1) Faţă de minorul care, la data săvârşirii infracţiunii, avea vârsta cuprinsă între 14 şi
18 ani se ia o măsură educativă neprivativă de libertate.
(2) Faţă de minorul prevăzut în alin. (1) se poate lua o măsură educativă privativă de
libertate în anumite cazuri.

REGIMUL
RĂSPUNDERI Măsurile educative
I PENALE A
MINORULUI

MĂSURI EDUCATIVE NEPRIVATIVE DE MĂSURI EDUCATIVE PRIVATIVE DE LIBERTATE

LIBERTATE

a) stagiul de formare civică; a) internarea într-un centru

b) supravegherea;
educativ;
c) consemnarea la sfârşit de săptămână;
d) asistarea zilnică; b) internarea într-un centru de
detenţie
 Convenţia cu privire la Drepturile Copilului a fost adoptată la data de 20
noiembrie 1989, prin rezoluţia Adunării Generale a Naţiunilor Unite nr. 44/25,
fiind ratificată de aproape toate statele lumii.
Drepturile copiilor prevăzute de Convenţie pot fi grupate în trei categorii:

 protecţie;  dezvoltare;  participare;

Drepturile delincvenților minori în ceea ce privește

detenția

Copiii pot fi privați de libertate Dacă sunt reținuți, copiii trebuie

numai ca o măsură de ultim grad Copiii ar trebui să fie tratați într‑o manieră adaptată
și pentru o perioadă deținuți separat de adulți. vârstei și în condiții
cât mai scurtă. de respectare a demnității lor.

Prevenirea delincvenţei juvenile şi integrarea copiilor în societate nu pot fi realizate

dacă persoanele responsabile din cadrul instituţiilor care intervin în vieţile acestor copii
nu recunosc drepturile lor ca fiind criterii de bază şi principii care să îi ghideze în
desfăşurarea activităţii lor profesionale. Instituţiile din educaţie, asistenţă socială,
protecţia copilului, poliţie, justiţie şi sănătate trebuie să îşi bazeze acţiunile pe percepţia
conform căreia copiii sunt indivizi care beneficiază de drepturi specifice, justiţie şi
incluziune socială.
 4. Măsuri pentru prevenire şi combatere fenomen
Fenomenul delincvenţei
juvenile poate fi combătut în mod
eficient numai prin adoptarea unei
strategii integrate la nivel naţional
şi la nivel european, care va
cuprinde trei principii directoare:
Prevenirea delincvenței
reprezintă un ansamblu de
politici, măsuri și tehnici care,
în afara cadrului justiției
penale, vizează reducerea
comportamentelor care
antrenează prejudicii
considerate ca fiind ilicite.
Prevenţia
Masurile judiciare şi
extrajudiciare
Integrarea socială a
delincvenţilor minori. 
La nivel primar: activități adresate publicului
general, având ca scop oprirea fenomenului
delincvenței în rândul copiilor și tinerilor înainte ca
acesta să se producă.
La nivel secundar- se adresează
grupurilor-țintă care prezintă mai mulți factori de
risc privind dezvoltarea comportamentelor
delincventela copii, cum ar fi : comunități
sărace, comunități cu familii care au mulți
membri sau cu risc criminogen crescut.
La nivel terţiar: se implementează
în situațiile în care problema socială este în
creștere și includ măsuri pentru diminuarea sau
prevenirea recidivei.
 Autorităţi implicate în prevenirea şi
combaterea delincvenţei juvenile
Sistemul
Justiției
Sistemul
Sistemul
Fenomenul delincvenței juvenile Protecției
Poliției
implică efortul comun al tuturor Sociale
structurilor abilitate, a căror Protecția
activitate trebuie să Copilului
fie centrată pe prevenirea acestui
fenomen. Sistemul Alte
Educației sisteme

Sistemul
Sănătății
*Cursuri de abilităţi parentale,responsabilitate socială,
programe de tip after-school pentru copiii dificili etc.
*Tineri din grupuri marginalizate care participă la tabere
pe teme conexe respectului de sine, cursuri vocaţionale,
programe de educaţie de tip „a doua șansă” etc.
*Consiliere psihologică și/sau educaţională, tratament
psihiatric, supraveghere,mediere pentru identificarea
unui loc de muncă etc.
5. CONCLUZII
Prin delincvență înțelegem ansamblul
abaterilor şi încălcărilor de norme sociale,
indiferent de faptul dacă au sau nu un caracter
penal (fuga de la domiciliu, absența repetată și
îndelungată de la școală etc.)
Pentru înțelegerea delincvenței juvenile este
necesar a ține cont atât de factorii de risc
Delincvenţa interni/externi, cât și de factorii protectori ai
copilului.
juvenilă
Delincvenţa juvenilă are şi ea un aspect
juridic, incluzând ansamblul infrac-
ţiunilor săvârşite de minori.

Programele de prevenție trebuie să fie

orientate pe termen lung, să fie aplicate la
toate nivelurile: copii, părinți, specialiști,
comunitate.