În lagărul

memoriei -
deportărilor staliniste
Gimnaziul “Ion Creangă” s.Teleşeu
GRADINARI MAXIM, clasa a IX-a
Coordonator: Dediu Adela, profesoară
de Istoria românilor şi universală
 MEMORIE
Regim comunist - durere și iad sângeros
În cap de masă ai stat, stăpân odios
Câte vise pierdute, câte inimi zdrobite
Câte cugete stinse, câte zboruri oprite?!

Drumuri lungi presurat-ai cu suflete arse,

Spre Siberii de gheață, lăsând rude și case.
Și pe omul ce-i om, cu credință drept zestre
L-ai trecut, într-o clipă, în neagră poveste.
Zinaida Băleanu
 Spirite pline de
noblețe, vinovate de
nimic, condamnate să
treacă toate cercurile
iadului pământesc
sovietic, ele au
suportat chinurile „Cine își uită
fizice și moral-
psihologice și s-au trecutul, riscă să-
confruntat cu
bestialitatea și
l repete…”
murdăriile acestei lumi
George Santayana
aberante și asasine,
fără să întineze
Demnitatea.
 Memoria represiunilor staliniste
este o pagină dureroasă a istoriei
naționale. Deportările fiind o formă
de represiuni politice puse în
practică de autoritățile sovietice.

Operațiunea de deportare a început în

noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 (ora 02:30)
curpinzând teritoriile anexate de URSS de la
România în iunie 1940

Din cele 6 județe besarabene rămase în

RSSM au fost arestați 45178 persoane și
deportate 13885 de persoane.
Persoanele din exil stabilite în:

RSS RASS Komi Omsk

Kazahă Novosibirsk

RSS Kazahă RASS Komi

01 9954 persoane 02 352 persoane
Omsk Novosibirsk
03 6085 persoane 04 5787 persoane
Teroare, frică… citite în ochii
conaţionalilor noştri din
s.Peresecina, r-nul Orhei
 „… Nu a mai apucat, sărmana
mamă, să termine de copt
pâinea…” - Busuioc Ioana

…Acasă rămăsese doar mama Ana, care cocea

pâine, se pregătea de sărbătoarea religioasă
Sânzienele. De odată, în zori, curtea se umpluse
de soldați. A fost arestată, și odată cu ea mezina
Ioana. Când gospodarul casei Busuioc Andrei
revenise acasă, a găsit casa devastată, ușile și
ferestrele bătute în cuie. Îngrozit de cele
întâmplate, a umblat fugar, s-a ascuns prin
codru, pe la prietenii din satele vecine.
 „Din stejar, stejar răsare”

Imediat după deportarea celor cinci membri ai

familiei Ciorbă - gospodăria lor a fost
transformată în grădiniță pentru copii. Alături de
toți ceilalți consăteni deportați, acești oameni au
gustat din plin amarul vieții în surghiun.
Oamenii gospodari însă rămân demni în orice
situație. După revenirea la baștină în pofida
tuturor obstacolelor, toți cei trei copii au reușit
să obțină studii superioare.
 „… Un ou roșu , împărțit la
șase…”

Primul an din deportare a fost cel mai greu:

acomodarea la condițiile climaterice, condițiile
de muncă și de trai. Dar cel mai greu a fost de
acceptat condițiile de viață inumane: mai multe
familii într-o baracă din lemn, fiecărei familii îi
revenea o odaie, mizerie totală, ploșnițe,
insuficiență de produse alimentare. La sfintele
sărbători de Paști, mama a făcut rost de un ou
pe care l-am vopsit cu coajă de ceapă și pe care
în dimineața Zilei Sfinte l-am împărțit la șase.
Memoria e cea mai de seamă
avere pe care
le-o putem lăsa moştenire
fiilor şi nepoţilor noştri.

(Nicolae Dabija)
 În sat, cetatea rezistenţei de milenii a neamului românesc,
comunismul a pătruns treptat, urmărindu-se degradarea acestui spaţiu
spiritual, lichidarea proprietăţii private şi colectivizarea forţată a
gospodăriilor ţărăneşti.
Pentru a pune în funcţiune întregul arsenal al terorii, a fost nevoie
de „chiaburi”. Dacă nu existau unii anume, au fost inventaţi.
Declararea „chiaburimii” în afara legii a condus la noi violenţe faţă de
întreaga ţărănime. Constrângerea fiscală, intimidarea, arestarea,
bătaia şi, în cele din urmă, confiscarea averii şi deportarea erau
metodele cele mai răspândite pentru a-i determina pe ţărani să
renunţe la tradiţionalul model de gospodărire în favoarea gospodăriilor
colective.
 În prima jumătate a anilor ’90 în Republica Moldova au fost
publicate multiple studii istorice, care varsă lumină asupra
esenţei regimului totalitar comunist. Documentele arhivelor
secrete, scoase la iveală de cercetători, conturează tabloul
oribil al deznaţionalizării şi genocidului la care au fost supuşi
românii moldoveni. Atenţia cercetătorilor istorici a fost
orientată, îndeosebi, asupra studierii materialelor privind raptul
Basarabiei la 1940, represiunile staliniste, foametea din anii
1946–1947 şi colectivizarea forţată a gospodăriilor ţărăneşti
din raioanele de pe malul drept al Nistrului.
 Așadar, deportările din RSSM
(1941, 1949,1951) au purtat un
caracter vădit represiv și au
fost îndreptate împotriva celor
care respingeau orânduirea
sovietică socialistă instaurată
în teritoriul dintre Prut și Nistru.
Vă mulţumesc pentru atenţie!