1.

Definire concept
este constituită dintr-o multitudine de
manifestări:
- mergând de la performanţe şcolare
scăzute, indisciplină, absenteism şi
abandon şcolar,
- pâna la fuga de acasă, vagabondaj,
cerşetorie, prostituţie, furt, tîlhărie,
agresiuni fizice, consum şi trafic de
droguri, omor, etc;

este o parte componentă a criminalităţii, desemnând

ansamblul abaterilor şi încălcărilor de norme sociale
sancţionate juridic, săvârşite de minorii pana la 18 ani;

reprezintă un fenomen neomogen;

(lat.delinquere reprezintă consecinţa :

juvenis) - absenţei sprijinului moral oferit de adult,
- lipsei de protectie si ingrijire primite in familie,
- esecului activitatii de educatie morala primita in
scoală, etc.
 Exemplu:
În seara zilei de 10 mai 2016, o elevă se deplasa cu un autobuz spre
cartierul X, unde locuia. Când a ajuns în stația din preajma parcului P.,
a coborât din autobuz împreună cu mai mulți călători, continuându-și
drumul spre locuință.
Ajunsă într-o zonă mai întunecată și mai puțin circulată la acea oră
(22:00), a fost acostată de către un grup de tineri - patru băieți și trei
fete - toți aflați sub influența băuturilor alcoolice (care ulterior au
declarat că au călătorit în același autobuz cu victima). Aceștia au
imobilizat-o și au târât-o într-o ghenă, într-o zonă întunecată.
Eleva a fost lovită cu pumnii și cu picioarele, iar apoi a fost dezbrăcată. Cu
toată împotrivirea, victima a fost violată
de către cei patru tineri, iar prietenele
acestora au supus-o la perversiuni
sexuale. În final, victima a fost tâlhărită
de către grupul de infractori și abandonată
la locul unde s-a comis fapta.
2. Cauzele delincvenţei juvenile
disfuncţii cerebrale
Adevarata FACTORI DE NATURĂ FAMILIALĂ :
deficienţe intelectuale lipsa de autoritate , atitudine
cauza a
tulburări ale afectivităţii, indiferenta sau atitudine ,,tiranică” a
instabilitate emoţională conduitei parinţilor, atmosferă conflictuală sau
stări de frustrare delincvente perturbarea climatului moral al
este legată de familiei, dezorganizarea familiei;
agresivitate
efectele FACTORI DE NATURĂ
tulburări caracteriale specifice ale EDUCAŢIONALĂ : abandon şcolar
vulnerabilitate (rezultate scolare slabe ,absente frecvente
întâlnirii celor
vârsta de la ore, inadaptare scolară), tratament
două categorii discriminatoriu, greşelile educatorilor
INTERNI de factori. (de atitudine şi relaţionare, de competenţă
profesională);
FACTORI DE NATURĂ SOCIALĂ ŞI
ECONOMICĂ : crizele politice, economice,
sociale şi morale, scăderea nivelului de trai,
EXTERNI
creşterea inflaţiei şi a ratei şomajului,
Factorii implicaţi în scăderea prestigiului şi autorităţii instanţelor
determinarea de control social, sărăcia infantilă, corupţia
comportamentului şi crima organizată, agresarea şi exploatarea
delincvent al copiilor, relaxarea la nivelul politicii penale;
minorilor FACTORI DE GRUP : ,,banda” ca formă de organizare
negativă, cu valori şi norme proprii, opuse societăţii.
 3.Reglementări legale
Limitele răspunderii penale

CODUL (1) Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal.

(2) Minorul care are vârsta între 14 şi 16 ani răspunde penal numai dacă se
dovedeşte că a săvârşit fapta cu discernământ.

PENAL (3) Minorul care a împlinit vârsta de 16 ani răspunde penal potrivit legii.

Consecinţele răspunderii penale

(1) Faţă de minorul care, la data săvârşirii infracţiunii, avea vârsta cuprinsă între 14 şi
18 ani se ia o măsură educativă neprivativă de libertate.
(2) Faţă de minorul prevăzut în alin. (1) se poate lua o măsură educativă privativă de
libertate în anumite cazuri.

REGIMUL
RĂSPUNDERII Măsurile educative
PENALE A
MINORULUI

MĂSURI EDUCATIVE NEPRIVATIVE DE LIBERTATE MĂSURI EDUCATIVE PRIVATIVE DE LIBERTATE

a) stagiul de formare civică; a) internarea într-un centru

b) supravegherea;
educativ;
c) consemnarea la sfârşit de
săptămână; b) internarea într-un centru de
d) asistarea zilnică; detenţie
 Convenţia cu privire la Drepturile Copilului a fost adoptată la data de 20
noiembrie 1989, prin rezoluţia Adunării Generale a Naţiunilor Unite nr. 44/25,
fiind ratificată de aproape toate statele lumii.
Drepturile copiilor prevăzute de Convenţie pot fi grupate în trei categorii:

 protecţie;  dezvoltare;  participare;

Drepturile delincvenților minori în ceea ce privește

detenția

Copiii pot fi privați de libertate Dacă sunt reținuți, copiii trebuie

Copiii ar trebui să fie
numai ca o măsură de ultim tratați într-o manieră adaptată
deținuți separat de
grad și pentru o perioadă vârstei și în condiții
adulți.
cât mai scurtă. de respectare a demnității lor.

Prevenirea delincvenţei juvenile şi integrarea copiilor în societate nu pot fi realizate

dacă persoanele responsabile din cadrul instituţiilor care intervin în vieţile acestor copii
nu recunosc drepturile lor ca fiind criterii de bază şi principii care să îi ghideze în
desfăşurarea activităţii lor profesionale. Instituţiile din educaţie, asistenţă socială,
protecţia copilului, poliţie, justiţie şi sănătate trebuie să îşi bazeze acţiunile pe percepţia
conform căreia copiii sunt indivizi care beneficiază de drepturi specifice, justiţie şi
incluziune socială.
 4. Măsuri pentru prevenire şi combatere fenomen
Fenomenul delincvenţei
juvenile poate fi combătut în mod
eficient numai prin adoptarea unei
strategii integrate la nivel naţional
şi la nivel european, care va
cuprinde trei principii directoare:
Prevenirea delincvenței
reprezintă un ansamblu de
politici, măsuri și tehnici
care, în afara cadrului
justiției penale, vizează
reducerea comportamentelor
care antrenează prejudicii
considerate ca fiind ilicite.
Prevenţia
Masurile judiciare şi
extrajudiciare
Integrarea socială a
delincvenţilor minori.
La nivel primar: activități adresate publicului
general, având ca scop oprirea fenomenului
delincvenței în rândul copiilor și tinerilor înainte
ca acesta să se producă.
La nivel secundar- se adresează
grupurilor-țintă care prezintă mai mulți factori
de risc privind dezvoltarea comportamentelor
delincventela copii, cum ar fi : comunități
sărace, comunități cu familii care au mulți
membri sau cu risc criminogen crescut.
La nivel terţiar: se implementează
în situațiile în care problema socială este în
creștere și includ măsuri pentru diminuarea sau
prevenirea recidivei.
 Autorităţi implicate în prevenirea şi
combaterea delincvenţei juvenile
Sistemul
Justiției
Sistemul
Sistemul
Fenomenul delincvenței Protecției
Poliției
juvenile implică efortul comun Sociale
al tuturor structurilor abilitate, Protecția
a căror activitate trebuie să Copilului
fie centrată pe prevenirea
acestui fenomen. Sistemul Alte
Educației sisteme

Sistemul
Sănătății
*Cursuri de abilităţi parentale,responsabilitate socială,
programe de tip after-school pentru copiii dificili etc.
*Tineri din grupuri marginalizate care participă la tabere
pe teme conexe respectului de sine, cursuri vocaţionale,
programe de educaţie de tip „a doua șansă” etc.
*Consiliere psihologică și/sau educaţională, tratament
psihiatric, supraveghere,mediere pentru identificarea
unui loc de muncă etc.
5. CONCLUZII

Prin delincvență înțelegem ansamblul

abaterilor şi încălcărilor de norme sociale,
indiferent de faptul dacă au sau nu un caracter
penal (fuga de la domiciliu, absența repetată și
îndelungată de la școală etc.)
Pentru înțelegerea delincvenței juvenile este
necesar a ține cont atât de factorii de risc
Delincvenţa interni/externi, cât și de factorii protectori ai
copilului.
juvenilă
Delincvenţa juvenilă are şi ea un aspect
juridic, incluzând ansamblul infrac-
ţiunilor săvârşite de minori.

Programele de prevenție trebuie să fie

orientate pe termen lung, să fie aplicate la
toate nivelurile: copii, părinți, specialiști,
comunitate.
6. Bibliografie:
 Banciu D., Rădulescu S.M, Introducere în sociologia delincvenței juvenile
(adolescent între normalitate și devianță), Editura Medicală, București,
1990.
 Băluțoiu G.A, Tihan E., Delincvența juvenilă - factori generatori în
contextul procesului de formare a personalității adolescentului, Editura
Institutul de Ecologie Socială și Protecție Umană, București, 2002.
 Iluț P., Valori, atitudini și comportamente sociale, Editura Polirom, Iași,
2004.
 Marica A.M., Introducere în problematica delincvenței juvenile, Editura
Ovidius University Press, Constanța, 2007.
 Hudiţeanu A., Devianţa comportamentală la elevi, Editura Psihomedia
Sibiu,2001
 https://www.youtube.com/watch?v=xHbK2XJLqJU&list=PLwBjKP9Tkrcf
LcSMBUk7kuM3dyM6FalFn