ARGUMENT

De-a lungul timpului oamenii au definit fenomenul delincventei juvenile, au elaborat teorii
explicative, au definit factorii care determina un astfel de comportament, dar realitatea este ca
fenomenul delincventei juvenile a continuat sa existe.
In ultimele patru decenii delincventa a devenit una din problemele sociale majore cu care
s-a confruntat si se confrunta, in continuare, cea mai mare parte din societatile contemporane,
atat cel dezvoltate economic, cat si cele in curs de dezvoltare. In toata aceasta perioada,
interpretarile teoretice care considerau ca fiind un fenomen de interes marginal, caracteristic
numai anumitor grupuri sau categorii sociale, au fost abandonate, pentru a face loc unor abordari
mai profunde si mai realiste, in concordanta cu care delincventa juvenila este interpretata ca fiind
o importanta problema sociala determinata de alte probleme sociale, strans legata de modul in
care isi gestioneaza comunitatea resursele, de procesele de educatie si socializare, de consumul
de droguri si alcool etc.
Problema copiilor delincventi nu este o problema placuta sau dorita, in aceasta perioada de
dezvoltare ei trebuie feriti de probleme pentru a se putea bucura de copilaria lor si asa prea
scurta.
Am decis sa aleg acest subiect, deoarece este o problema sociala ce afecteaza un mare
segment de populatie si se extinde simtitior devenind o actiune sociala nedorita, un motiv in plus
a fost faptul ca cei vizati sunt segmentul delicat al societatii adolescentei si pentru ca am vrut sa
cunosc persoana, omul care a comis fapta. Cum este el, ce particularitati are? Ce l-a determinat
sa comita infractiunea? Ce a simtit n momentul comiterii faptei? Daca ar putea da timpul napoi
ar proceda la fel?
Scopul prezentei lucrari este acela de a sublinia faptul ca problematica delincventei
juvenile nu este deloc una simpla, care poate fi redusa la o singura perspectiva explicativa, fie ea
psihologica, sociologica, biologica, culturala sau de alta natura. Fenomenul delincventei juvenile
capata o complexitate deosebita prin factorul uman implicat. Ma refer aici att la persoana care a
savrsit o infractiune ct si la victima acesteia.

CAPITOLUL I
PREZENTARE GENERAL
I.1. Noiunea de delincven juvenil
Notiunea de delincventa juvenila este o notiune destul de larga si de echivoca pentru a
include in continutul ei orice act care incalca exigentele de conformism impuse de catre adulti
minorilor si tinerilor. Delincventa juvenila cuprinde acele conduite si actiuni care sunt comise de
persoane imature, care nu au atins inca varsta majoratului si nu au responsabilitatea sociala.
Exceptand violarile legii penale, delincventa juvenila cuprinde o serie de acte, care, daca ar fi
comise de catre adulti, acestia nu ar fi considerati infractori de catre legea penala. Printre aceste
acte se numara vagabondajul, cersetoria, fuga de acasa si de la scoala, nesupunerea fata de
autoritatea parintilor si educatorilor, consumul de alcool, etc. Pentru toate aceste fapte, alaturi de
alte fapte mai grave, cu caracter delictual propriu-zis, minorii si tinerii nu pot fi judecati si
sanctionati decat in cadrul unui regim juridic special conceput pentru minori si tineri.
Din cercetarile efectuate de Banciu D., Radulescu S. M. si Voicu M. (1987, p. 86) reiese
ideea conform careia, comportamentele predelincvente manifestate de anumiti adolescenti nu
reprezinta ntotdeauna un preludiu al comportamentului delincvent, dupa cum nici acesta nu
reprezinta consecinta fireasca a savrsirii anterioare a unor acte predelincvente. Tot ei considera
ca predelincventa juvenila este constituita dintr-o totalitate de manifestari si "delicte", mergnd
de la performante scolare scazute, indisciplina, absenteism, pna la forme mai grave cum ar fi:
fuga de acasa, vagabondajul, agresiunile fizice. La baza savrsirii tuturor acestor acte si
manifestari se afla nsa deficientele socializarii si deficientele proceselor de educatie din mediul
familial, scolar si social.
Prin cuvntul minor mai nelegem: fiin uman ocrotit de lege, care nu a mplinit nc
vrsta la care i poate exercita toate drepturile.
Prin delincven nelegem:
1. Fenomen social care const n svrirea de delicte.
2. Totalitatea delictelor savrite la un moment dat, ntr-un anumit mediu sau dectre
persoane de o anumit vrst.
Prin cuvntul juvenil se nelege: care aparine tinereii, tineresc.

Prin delincven juvenil nelegem: totalitatea delictelor svrite la un moment dat, ntrun anumit mediu de ctre persoane care nu au ajuns la maturitate.
I.2. Trsturi specifice delincvenei
a. Este un fenomen social, obiectiv si material, dar in acelasi timp, antisocial si deosebit de
periculos, atat prin consecintele sale negative si distructive ce privesc ordinea sociala si
normativa, integritatea si siguranta indivizilor si grupurilor sociale, cat si prin reactia
sociala ce o provoaca si prin sanctiunile represive adoptate.
b. Delincventa include acele acte si fapte care, violand regulile de drept cu caracter penal
impun adoptarea unor sactiuni organizate, de cele mai multe ori, represive, care sunt
aplicate prin intermediul agentilor specializati ai controlului social.
c. Delincventa este constituita din ansamblul actelor si faptelor antisociale care intra sub
incidenta normelor penale savarsite de diferiti indivizi intr-o anumita societate, intr-un
anumit interval de timp. Ea include totalitatea delictelor si crimelor savarsite, care sunt
insa diferite ca natura, intensitate si gravitate.
I.3. Caracteristici ale comportamentului delincvent
a) are o serie de consecinte sociale negative, prin faptul ca prjudiciaza interesele intregii
b)
c)
d)
e)

societati;
face obiectul unor interdictii sau constrangeri formulate de legea penala;
prezinta o intentie antisociala deliberata, urmand un scop distructiv;
cuprinde fuzionarea intentiei cu actiunea culpabila;
fapta este probata juridic si sanctionata ca atare.
Fenomenul delincventei include dimensiuni si aspecte diferite in functie de savarsirea,

descoperirea, inregistrarea si judecarea delictelor si crimelor, dupa cum urmeaza:

a) delincventa reala,denumita in literatura sociologica si criminologica "cifra neagra"a
criminalitatii. Ea este constituita din totalitatea actelor si faptelor antisociale cu caracter
penal savarsite in realitate,indiferent daca ele au fost descoperite si inregistrate de
organele penale. Criminalitatea reala reprezinta adevarata dimensiune a ilicitului
penal,insa estimarea ei este aproape imposibila, datorita impedimentelor de natura
tehnico-criminalistice, operationale si statistice;
b) delincventa descoperita,care include numai acea parte a actelor savarsite in realitate si
care au fost depistate si identificate de catre organele specializate de control social.De
regula, cifra delincventei descoperite este inferioara celei reale,intrucat nu toate delictele

sunt descoperite si nu toti delincventii sunt identificati; de asemenea, unele delicte nu

sunt reclamate, altele nu sunt inregistrate.
c) delincventa judecata, reprezinta acea parte a delincventei descoperita si inregistrata de
organele de politie care este judecata si sanctionta de instantele penale; volumul ei este
mult diminuat, intrucat nu toate delictele descoperite ajung sa fie judecate. Astfel unele
delicte sunt gratiate si amnistiate, altele nu mai sunt sanctionate datorita implinirii
termenelor legale de prescriptie, in timp ce unele nu se mai judeca datorita decesului
delincventului sau sustragerii acestuia de la judecata.
Indicatori privind nclinarea spre delicventa a copiilor sunt:
absente frecvente de la scoala;
atitudine indiferenta fata de scoala;
atitudine rebela fata de autoritatile scolare si reprezentantii ordinii;
reactii disproportionate fata de diferite situatii si fata de colegi;
tendinta de a se asocia cu elemente depravate;
utilizarea precoce a unui limbaj obscen si violent;
minciuni si furturi frecvente, chiar nainte de vrsta de 9 ani;
preocupari sexuale precoce;
vizionarea foarte frecventa a filmelor cu continut necorespunzator,
din punct de vedere educativ.
I.4. Cauzele principale ale delincvenei juvenile
Cauzele delicventei juvenile sunt multiple. Delicventa juvenila este produsul mai mltor
factori cauzali aflati intr-o anumita configuratie pedagogica, psihologica si sociala care
determina la randul ei mai multe consecinte imediate dar si de durata.
A.) Cauze ce in de condiia socio-economic
a) situaia economic - De cele mai multe ori principalul motiv al delicventei juvenile
este saracia.Copiii care traiesc in familii sarace au sanse mici de a-si insusi o educatie
scolara completa, deoarece datorita situatiei materiale precare parintii nu pot asigura
copiilor cele necesare.Potrivit Comisiei Nationale de Statistica in Romania, copii intre
7-16 ani care au cea mai mare rata a delicventei juvenile provin din familii
defavorizate afectate de saracie.
b) relaiile in familie - In familie copilul isi petrece cea mai mare parte din timp.
Personalitatea in formare a copilului este strict influentata de modelul oferit de
4

parinti.Familia isi pregateste copilul pentru viata, ea poate fi medi educativ sau
dimpotriva guvernator de deviatii comportamentale pana la forma grava a delicventei
juvenile. Lipsa educatiei manifestate la nivelul familiei pot fi cauze ale delicventei
juvenile..Aceste lipsuri sunt: lipsa unui climat calm si intelegere in familie, nivelul
profesional sau cultural scazut al parintilor, schimbarea frecventa a mediului familial.
c ) dezinteresul prinilor - De multe ori parintii nu sunt interesati daca copii lor invata,
ce fel de grup de prieteni au etc
B.) Cauze ce in de coal
a) eecul colar i incapacitatea colar - Este o cauza a delicventei juvenile, o conditie
care in prezent unor factori face posibila aparitia fenomenului de delicventa dar este si un
efect al disfunctiilor psiho-sociale ale familiilor din care provin minorii.
b) atitudinea necorespunztoare a cadrelor didactice - Esecul scolar se datoreaza si
faptului ca unele cadre didactice nu gasesc intotdeauna metodele cele mai bune pentru
educarea elevului.
C.) Cauze ce in de copil
a) caracteristicile de personalitate - Familia este prima care trebuie sa vegheze la
formarea si modelarea personalitatii copilului.In cazul in care copilul creste si se dezvolta
in conditii nesanatoase, intr-o familie dezbinata, cand influentat negativ de colegi, de
prieteni etc., personalitatea poate deveni aceea a unui infractor.
b) tulburrile de comportament- Reprezinta una dintre cauzele de natura bio-psihica ale
delicventei juvenile. Aceste tulburari comportamentale se pot manifesta prin
comportamente suicidare, fugile, comportamentale agresive si delincventa juvenila a
toxicomanilor. Delincventa juvenila este determinata de imaturitatea afectiva, intelectual
liniar, dezvoltarea dizarmonica a personalitatii

I.5. Particularitile delincvenei juvenile

Din definiiile date delincvenei juvenile rezult c acestui fenomen i sntspecifice o serie
de trsturi sau caractere generale, definitorii, care i dezvluieetiologia complex i i confer un
loc aparte n cadrul manifestrilor sociale negative.

1) O prim trstur a delincvenei juvenile este c ea are un caracter social de mas, n

sensul c are o anumit frecven i se dezvolt n societate, care poate finfiat n
cifre, ceea ce justific utilizarea unor metode statisticomatimatice pentruelaborarea
concluziilor referitoare la dinamica i structura delincvneei juvenile, la prognoze i
2)

msurri pentru prevenirea i combaterea delincvenei juvenile la scarantregii societi.

Caracterul instoricoevolutiv, care exprim ideea persistenei fenomenului delincvena
juvenil, dar n structur i dinamic diferit, de la o epoca la alta, de la o ar la alta sau

de la o zon geografic la alta.

3) Caracterul prejudiciabil, exprimat n periculozitatea social pe care o are n sine
fenomenul delincvenei juvenile pentru valorile sociale i individuale ocrotite de normele
dreptului i ale moralei, pentru ntregul sistem de valori consacrate de cultura icivilizaia
uman.
4) Caracterul complex al delincvenei juvenile, cu valene predominant bio psiho
sociale. Aceast trstur exprim faptul c delincvena juvenil nu exist nafara
societii,

comportamentului

activitii

acestuia.

Fenomenul

reflect

deci

iindividualitatea bio-psiho-social a participanilor la comiterea diferitelor nclcri

alenormelor

morale

de

drept,

care

exprim

att

caracterul

complex

al

etiologieicomportamentului antisocial al minorilor, ct i diversitatea tipurilor existente.

5) Caracterul variabil al delincvenei juvenile, care deriv din varietatea nclcrilor de lege
i de moral comise de minori, ct i din varietatea de exprimarea concret a minorilor
prin aciunile ilicite comise. Aa cum nu exist doi oameni identici, tot aa nu exist nici
nclcri de aciuni ilicite identice.
6) Caracterul condiional al delincvenei juvenile, constnd n aceea c, fiind un fenomen cu
manifestri fizicosociale, delincevnea juvenil nu poate exista n afara unui proces
cauzal, nu poate fi de natur necondiionat, acauzal. Toate nclcrile de lege i moral
comise de minori snt favorizate de anumii.
I.6. Obiectul de studiu al delincvenei juvenile
Personalitatea infractorului minor reprezint o sintez a tuturor trsturilor bio psiho
sociale, care au un nalt grad de stabilitate i atribuie o identitate de sineindividului delincvent.
Obiectul de studiu al Delincvenei juvenile l constituie i reacia sociala mpotriva
delincvenei minorilor care se realizez att prin aciunea asupra cauzelor i condiiilor ei sociale
i individuale,ct i prin reacia social mpotriva crimelor deja comise de ctre minori i
6

descoperite deorganele de drept, n vedera curmrii activitilor infracionale, a mpiedicrii

repetriiacestora, a trageriii la rspunderea penal a infractorilor minori i sancionrii lor,
sauaplicrii msurilor de constrngere cu caracter educativ, corectrii i reeducrii lor precum i
reintegrrii post penale. Obiectul de studiu al Delincvenei juvenile l constituie, de asemenea,
prevenirea i combaterea acestui fenomen, care se realizeaz prin aplicarea totalitii msurilor
statale i sociale orientate spre nlturarea,minimalizarea sau neutralizarea cauzelor i condiiilor
delincvenei sau chiar acriminalitii minorilor, spre reinerea lor de la comiterea unor fapte
interzise de legislaia n vigoare, corectarea comportamentului lor n spiritul respectrii normelor
morale i de drept.
Criminologul francez Maurice Cusson examineaz patru direcii de cercetare ncadrul
delincvenei juvenile:
1) autori care consider delincvena ca un simptom, n special snt psihologii i psihiatrii pentru
care criminalitatea nu este o problem n sine, dar o manifestare a unei tulburricare trebuie
depistat;
2) autori care apreciaz criminalitatea n calitate de un pericol social care amenin din interior
(este viziunea aprrii sociale);
3) autori care examineaz delincvena ca o problem de viitor, fiind caracteristic ndeosebi
sociologilor;
4) autori pentru care delincventul sau criminalul nu este dect o victim (a mediuluisocial, a
mediului familial, a problemelor sale psihologice sau a represiunii) care trebuielecuit i protejat
de ctre societate.
n concluzie, deducem c obiectul de studiu al Delincvenei juvenile l constituie
personalitatea infractorului minor, cu o sintez de trsturi bio psiho sociale, care au un
nalt grad de stabilitate i atribuie o identitate de sine individului delincvent, materializat ntr-un
comportament antisocial, precum i alegerea cilor ilicite pentru satisfacerea necesitilor sale,
sau, n caz de necesitate, nendeplinirea aciunilor utile pentru prentmpinarea lor, reacia social
fa de cele comise de ctre minori, precum i prevenirea i combatrerea aciunilor ilicite i
imorale n rndurile minorilor.
I.7. Scopul i funciile delincvenei juvenile

Delincvena juvenil are ca scop principal aprarea mpotriva nclcrilor de lege comise
de minori, precum i prevenirea comiterii unor fapte interzise de legea penal.
Scopul de prevenire a comiterii unor fapte interzise de legislaia n vigoare se realizez
prin dou mari direcii de baz. n primul rnd, are loc prevenirea general, care se refer la toi
minorii n abinerea din partea lor de a comite fapte interzise de legislaia n vigoare i, n al
doilea rnd - prevenirea special, care se refer doar la minorii care au nclcat prevederile
legislaiei i se realizezaz prin aplicarea msurilor de constrngere mpotriva unor astfel de
persoane.
Pe lng scopurile nominalizate, delincvena juvenil mai realizeaz i urmtoarele funcii:
Funcia descriptiv, const n studierea i consemnarea datelor privind volumul criminalitii
minorilor, fie global, fie ntr-o ar, fie ntr-o anumit zon geografic, ntr-o anumit unitate de
timp.
Funcia explicativ, are menirea de a favoriza cunoaterea real a fenomenului criminalitii
minorilor, n special a cauzelor, condiiilor, factorilor comiterii lor, respectiv etiologia crimelor.
Funcia predictiv, se realizeaz n direcia anticiprii unor modificri cantitative i calitative
ale fenomenului infracional n rndurile minorilor, att n ceea ce privete tipologiile
infracionale, ct i autorii implicai, pe o anumit perioad de timp, ntr-un spaiu determinat n
scopul elaborrii i realizri unor msuri adecvate pentru prevenirea i combaterea acestuia.
Funcia profilactic, se materializeaz n elaborarea tiinific a unui sistem eficient de
prevenire i combatere a criminalitii minorilor n baza sintetizrii cunotinelor teoretice
referitoare la fenomenul infracional, crim, personalitatea infractorului minor, cauzele, condiiile
criminalitii minorilor, precum i referitoare laminor, ca victim a infraciunii, corectrii lui n
spiritul respectrii legilor.

CAPITOLUL II
TEORII EXPLICATIVE ALE FENOMENULUI DELINCVENEI
JUVENILE

In orice domeniu, actiunea profesionistului trebuie sa aiba la baza intelegerea fenomenelor

asupra carora actioneaza. Aceasta intelegere presupune nu doar cunoasterea cauzelor si a
factorilor favorizanti ci si a teoriilor existente.
Teoria este cea care construieste imaginea unui intreg coerent si il integreaza in ansamblul
unitar al cunoasterii.In consecinta,teoria genereaza cercetari empirice,care o vor imbogati in
relevanta.
II.1. Teoria controlului social
Controlul social poate corecta, n mare parte, deficienele i lipsurile socializrii i
integrrii sociale ale individului sau grupurilor. Lipsa sau scderea controlului social n asemenea
crize ale individului poate determina apariia unor forme de devian.
Pentru acest motiv, T. Hirschi autorul teoriei, consider conformitatea ca finalitatea
fundamental a oricrui proces de socializare i integrare social, conformitate ce se poate realiza
doar printr-o legtur puternic dintre individ i societate, legtur dat de patru variabile:

ataamentul fa de o serie de persoane, n special familie. Parinii reprezint modelele de

socializare i au rolul de a transmite copilului normele de socializare primar;

angajamentul tnrului de a dobndi un status socio-profesional ridicat printr-o pregtire

colar i profesional desvrit;

implicarea individului n activiti convenionale ce duc la succese valorizate social i la

obiective legate de achiziionarea statusului social;

convingerea, credina validitii morale a sistemului central de valori sociale.

Cu ct sunt mai puternice asemenea elemente, cu att sunt mai puin probabile comportamentele
delincvente.
Teoria controlului subliniaza, ca si teoria asocierii diferentiate, ca delincventii isi
consolideaza sistemul de convingeri in compania persoanelor cu gandire asemanatoare dar nu
recunoaste existenta unei etici specifice, reflectata in reguli restrictive de conduita. Mai curand,
spune aceasta teorie, sunt reflectate legaturile slabe ale delincventului cu societatea decat sunt
semnificate relatiile de tip special dintre ei.
II.2. Teoria asocierilor difereniale
Criminologul american E. A. Sutherland elaboreaz teoria plecnd de la convingerea unei
structuri duale a comportamentului delincvent, alctuit att din circumstanele de la momentul
9

comiterii actului criminal, ct i din elementele care au influenat anterior viaa delincventului
(anamneza social). Teoria lui Sutherland pleac de la premisa c, n viaa social, indivizii se
confrunt cu modele pozitive (conformiste) i negative (nonconformiste) de comportament, care
se nva n cadrul relaiilor de comunicare i relaionare social. Procesul de nvare a
delincvenei nu este liniar. Mai nti, indivizii, aflndu-se n contact unii cu alii, ncep s-i
orienteze mobilurile, scopurile i atitudinile n funcie de interpretrile negative sau pozitive pe
care le acord regulilor i dispoziiilor legale. Dac grupul din care face parte este unul
nonconformist, care nclin spre violarea dispoziiilor legale, individul va recepta negativ ideea
de norm de conduit, fiind primul pas spre cariera delincvent. De aceea, indivizii care se vor
asocia (de aici denumirea de "asociere diferenial") grupurilor deviante vor fi nevoii s nvee i
s experimenteze modul de via caracteristic mediului n care triete pentru a supravieui i a-i
ndeplini scopurile.
Un alt element important pe care se ntemeiaz teoria este "organizarea diferenial" a
grupurilor sociale n ceea ce privete regulile de conduit i valorile sociale adoptate. Din acest
motiv, pot s apar conflicte ntre diferitele norme sociale, care pun individul n faa unor reguli
de conduit divergente. El va nva i asimila acele reguli care aparin grupului cu care vine n
contact cel mai mult sau pe cele considerate ca fiind mai favorabile ndeplinirii scopurilor
personale. n sfrit, alte elemente ce caracterizeaz "asociaiile difereniale" se refer la
frecvena, durata i anterioritatea acestora, care ofer individului posibilitatea de a alege i de a
nva fie comportamentele convenionale, fie pe cele deviante.
n materia delincvenei juvenile aceast teorie mai primete o semnificaie. Ea poate
explica procesul de "inducie negativ" ntlnit n instituiile de resocializare a minorilor
delincveni, unde adolescenii internai pentru comiterea unor delicte ocazionale, cu grad redus
de pericol social, datorit contactului cu cei recidiviti, sancionai pentru fapte penale grave,
"nva" pe parcursul ederii lor acolo o serie de tehnici delincvente, pe care le pot folosi ulterior
cnd vor fi eliberai. Doar primele 6 luni de detenie reprezint cea mai grea perioad pentru un
condamnat, apoi intervine obinuina i de aici pn la efectul criminogen al locului de deinere
nu mai este dect un pas.
II.3. Teoria ataamentului

10

Descrie i integreaz tiinific nevoia fiinelor umane de a forma i ntre ine legturi
emoionale puternice fa de alte fiine umane. Aceast teorie a fost formulat i consolidat de
psihiatrul de copii britanic John Bowlby i de ctre psihologa canadian Mary Ainsworth.
Temele principale ale acestei teorii sunt iniierea i schimbrile care au loc n rela iile
emoionale individuale n cursul vieii. Conform teoriei ataamentului, la baza oricrei rela ii
emoionale interumane se afl legtura timpurie mam-copil.
Teoria ataamentului se folosete de gndirea etologic, de gndirea psihologiei
dezvoltrii, a psihanalizei i a teoriei sistemelor.
Bowlby i propusese ca scop principal s pun bazele tiinifice ale unui punct de vedere
psihanalitic al teoriei relaiei obiectelor i s verifice empiric ipotezele psihanalitice n acest
domeniu. Pe parcursul cercetrii tiinifice ns el s-a ndeprtat din ce n ce mai mult de
psihanaliz, iar teoria ataamentului a devenit o disciplin de sine stttoare.
Teoria ataamentului se nrudete strns cu teoria sistemelor i psihologia cognitiv i
contribuie major la terapia familiei, terapia cognitiv i psihanaliz.

II.3.1.Tipuri de ataament
A. Ataamentul sigur
Pentru ataamentul sigur, termenul larg acceptat este de tip-B. Copiii ataai sigur au o
mare ncredere n disponibilitatea persoanei de referin. Acest lucru se datoreaz sensibilitii de
care adultul d dovad n relaia lui cu copilul. Sensibilitatea mamei se manifest prin percepia
prompt a semnalelor copilului i interpretarea corect a lor precum i prin reacia potrivit la
aceste semnale, o reacie care s nu provoace frustrri copilului.
Aceti copii plng i ei n situaia necunoscut. Ei i manifest clar emoiile, ba chiar
accept parial consolarea oferit de ctre persoana necunoscut participant la experiment. Cu
toate c desprirea le provoac emoii negative, aceti copii au ncredere c persoana de
referin nu i va lsa definitiv singuri, sau c reacia lor va fi ntotdeauna una adecvat.

11

n acest tip de legtur, persoana de referin ndeplinete rolul de teritoriu sigur, n care
copilul se afl n siguran n caz de nevoie. Copilul este trist c persoana de care este ataat nu
este cu el sunt ns siguri c aceasta se va rentoarce. Cnd mama se ntoarce, copilul se
bucur. Acesta caut contactul i apropierea fizic, pentru ca la scurt timp dup aceea s se
dedice din nou explorrii mediului nconjurtor.
B. Ataamentul nesigur-evitant
Copiii cu ataament de tip A reacioneaz aparent indiferni, cnd persoana apropiat
prsete ncperea. Acetia se joac, exploreaz n continuare ce se afl n jurul lor fr a prea
nfricoai sau suprai de plecarea persoanei de referin. O privire mai atent asupra reaciilor
fiziologice a copilului n timpul acestei situaii a dus la concluzia c secreia de cortizon din
saliv n momentul cnd mama prsete ncperea crete mai mult dect la copii ataai sigur
care i manifest clar suprarea. Acest fapt denot stresul prin care copii ataati nesigur-evitant
trec. S-a constatat i creterea pulsului. La revenira mamei, copilul o ignor. Acesta caut mai
degrab apropierea persoanei necunoscute, evitnd persoana de referin.
Copiilor ataai nesigur-evitant le lipsete sigurana n ce privete disponibilitatea persoanei
de care sunt ataai. Copiii cu acest fel de ataament se ateapt ca dorinele lor s fie refuzate. Ei
simt de asemenea c lor nu li se cuvine dragostea i sprijinul persoanei de referin.
Acest tip de ataament se observ i la copiii care au fost respini n mod repetat. Soluia
pe care acetia o gsesc pentru a scpa de aceast situaie stresant i amenintoare pentru ei,
este de a evita relaia n sine.
C. Ataamentul nesigur-ambivalent
Aceast form de ataament mai este denumit i anxios-contrar, rezistent, ambivalent
sau de Tip C. Copiii din aceast grup se manifest temtori i dependeni de persoana de
referin. Cnd aceasta prsete camera, copiii devin extrem de stresai. Le e team att de
persoana necunoscut ct i de ncperea n care se afl. Stresul se instaleaz nc nainte ca
mama s prseasc ncperea. ntruct situaia neobinuit i nspimnt, copiii i manifest
comportamentul ataant de la bun nceput. Schimbul continuu ntre afeciune i respingere
determin copilul s se manifeste n permanen ataat. Micuul nu poate aprecia
comportamentul i reacia persoanei apropiate ntr-o situaie dat. De aceea el este preocupat n
permanen s ghiceasc n ce stare se afl persoana de ncredere, care este voina i dorinele
acesteia, pentru a se putea adapta n mod corespunztor. Acest lucru duce la o limitare a
12

curiozitii i a comportamentului explorator al copilului, care nu se mai poate concentra pe

explorarea mediului nconjurtor. Copiii din aceast grup nu pot dezvolta o atitudine pozitiv
pentru c persoana de referin adesea nu este disponibil - nici atunci cnd este n apropiere. Ei
nu au ncredere c situaia necunoscut se va termina cu bine i reacioneaz foarte stresai i
temtori.
D. Ataamentul dezorganizat/dezorientat
Acest tip de ataament a fost descoperit mai trziu dect celelalte. Este numit adesea
ataament de Tip D sau dezorganizat. Aceast clasificare a fost introdus de ctre Mary Main
care a ntreprins i cercetri n domeniul ataamentului adulilor AAI (en: Adult Attachment
Interview). Au fost ntotdeauna copiii care nu se ncadrau n nici una din cele trei categorii
existente. Copii din aceast categorie au manifestri neateptate greu de categorisit cum ar fi de
exemplu diverse stereotipuri sau micari incomplete sau ntrerupte. Cei ataati dezorganizat se
sperie adesea la reapariia dup scurt timp a persoanei de referin i manifest o serie de strategii
cum ar fi comportamente nesigure i evitante sau nesigure i de mpotrivire. Unii dintre copiii
din aceast grup ip dup desprirea de persoana de referin dar se ndeprteaz singuri dac
persoana respectiv se ntoarce i ncearc s se apropie i s menin contactul. Alii
reacioneaz nepenind brusc pentru cteva secunde cu o expresie a feei foarte afectat, sau se
rotesc n cerc, sau se arunc pe jos cnd se adreseaz persoanei apropiate.
O alt cauz a acestui tip de ataament sunt persoanele de referin care au suferit la rndul
lor traume psihice. Experienele traumatice trite de adult sunt perceptibile pentru copil care
remarc starea de anxietate ale adultului de referin.Teama care se citete pe faa adultului care
sufer de intruzii ( penetrarea imaginilor i emoiilor traumatice n gnduri) l sperie pe copil i i
activeaz acestuia sistemul de ataare. Sursa anxietii nu poate fi descoperit de ctre copil. n
cele mai multe cazuri adultul de referin care are aceste probleme nu poate simi i reaciona
adecvat la nevoile micuului.

CAPITOLUL III
FACTORI IMPLICAI IN DETERMINAREA COMPORTAMENTULUI
DEVIANT AL MINORILOR

13

Factorii care determina delincventa juvenila pot fi impartiti in doua mari categorii:
a) factori interni, individuali
b) factori externi, sociali.
In prima categorie se includ: particularitatile si structura neuropsihica, particularitati ale
personalitati in formare, particularitati care s-au format sub influenta unor factori externi, mai
ales a celor familiali.
In a doua categorie, mai importanti sunt factorii socio-culturali, economici, socio-afectivi
si educationali din cadrul microgrupurilor si macrogrupurilo umane, in care trebuie sa se
integreze, treptat copilul si tanarul, incepand cu familia.Tot in categoria factorilor interni, un rol
deosebit de important il are frustrarea..
Care este raportul dintre cele doua categorii de factori,care este ponderea fiecaruia in
determinarea comportamentului delincvent al minorilor sunt intrebari la care nu s-a putut oferi
un raspuns unanim acceptat. Impartasim punctul de vedere conform caruia orice incercare de
exagerare a rolului factorilor interni sau a celor externi risca sa nu fie validata de practica. Daca
psihologii pun mai mult accentul pe particularitatile psihice in adaptarea minorului la mediu,
sociologii acorda un rol determinant factorilor socio-culturali, precum si conditiilor vietii sociale
in general.
In ultima vreme s-a conturat un punct de vedere intermediar referitor la etiologia
delincventei juvenile. Este vorba de asa-numita perspectiva a cauzalitatii "multiple" sau a
"factorilor", care concep delincventa ca fiind rezultatul unui numar mare si variat de factori.
Adeptii acestei perspective considera ca fiecare factor, luat in parte, are o anumita importanta,
delincventii aparand fie la intersectia a doi factori majori, fie datorandu-se influentei concertate a
sapte sau opt factori minori.
III.1. Rolul familiei in formarea comportamentului minorului
Una dintre cele mai importante functii ale familiei consta in educarea si formarea tinerilor
in vederea integrarii lor optime in viata si activitatea sociala. Aici, in cadrul grupului familial,
parintii exercita, direct sau indirect, influente educational-formative asupra proprilor lor copii.
Cuplul conjugal, prin intregul sau sistem de acte comportamentale, constituie un veritabil model
social care, fiind de altfel primul in ordinea influentelor din partea modelelor sociale

14

existente,are o influenta hotaratoare asupra copiilor privind formarea conceptiei lor despre
viata,a modului de comportare si relationare in raport cu diferite norme si valori sociale.
Pe de alta parte, parintii exercita influente educational modelatorii in cadrul familiei si in
mod direct, in baza unei anumite strategii educationale, folosind mai mult sau mai putin
sistematic si organizat anumite metode si tehnici educationale. Deoarece cercetarile de
psihologie si pedagogie au demonstrat ca, mai ales, in primii ani de viata se pun bazele unor
importante componente de personalitate, apare imperios necesar ca educatia in familie sa se
desfasoare in mod unitar, pe baza unui ansamblu de principii psiho-pedagogice si a unei
metodologii clar conturate. In aceasta privinta, constatam ca, desi s-au elaborat multe lucrari, sau organizat si desfasurat ample actiuni cu parintii in vederea instruirii lor pentru ca influentele
educative exercitate asupra copiilor sa corespunda cerintelor si exigentelor sociale, exista insa
unele deosebiri intre familii in ceea ce priveste "metodologia si tehnologia educationala"
adoptata.
Astfel, strategiile educationale pe care le utilizeaza unii parinti avem in vedere pe cei care
sunt bine intentionati, fiind convinsi de efectele pozitive ale modalitatilor lor de relationare cu
proprii copii, precum si a metodelor educative utilizate nu duc intotdeauna la crearea acelui
optim educational care sa favorizeze "rodirea" fructuoasa la nivelul personalitatii copilului a
influentelor educationale exercitate. Mai mult, unele strategii pot sa se soldeze chiar cu o serie de
consecinte negative asupra procesului formarii unor componente de personalitate. Necunoscand
suficient urmarile reale ale modalitatilor eductive utilizate, unii parinti ajung la un moment dat in
fata unor situatii oarecum paradoxale: pe de o parte, eforturile depuse, metodele utilizate,
asteptarile in legatura cu "investitiile" lor educative, cu strategia lor "originala" in ceea ce
priveste relationarea cu copilul si, pe de alta parte, rezultatele concrete pe care le-au obtinut.
Climatul educational familial este o formatiune psihosociala foarte complexa, cuprinzand
ansamblul de stari psihice, moduri de relationare interpersonala, atitudini ce caracterizeaza
grupul familial o perioada mai mare de timp. Acest climat,poate fi pozitiv sau negativ, se
interpune ca un filtru intre influentele educationale exercitate de parinti si achizitiile
comportamental realizate la nivelul personalitatii copiilor. Drumul de la influenta educationala la
achiziti comportamentala nu este un drum direct, nemijlocit, ci parcurge "meandrele" climatului
educational familial. O aceasi influenta educativa exercitata intr-un climat bun va avera cu totul
alte efecte decat atunci cand este exercitata intr-un climat educational negativ.
15

III.1.1. Familii dezorganizante

Mult timp s-a crezut ca familia dezorganizanta constituie cauza aproape sigura a
comportamentului deviant, aceasta convingere fiind sustinuta si de catre diverse statistici care
arata ca un numar mai mare de delincventi provin din aceasta categorie de familii. In ultimul
timp insa, un asemenea punct de vedere a fost depasit, considerandu-se ca de fapt, in cazul
familiilor dezorganizante nu structura familiei ca atare se face vinovata de aparitia conduitelor
deviante ci marile ei "lipsuri". Familia dezorganizanta este familia care isi pierde integritatea ca
urmare a separarii parintilor datorita unor motive precum: desfacerea casatoriei prin divort,
decesul unuia dintre parinti, etc.W.J.Goode realizeaza urmatoarea clasificare a familiilor
dezorganizate:
a) familia incomplet unita sau nelegitima;
b) familia dezmembrata prin indepartarea unuia dintre soti ca urmare a: anularii, separarii,
divortului sau parasirii;
c) familia tip "camin gol" in cadrul careia partenerii traiesc impreuna, insa interreltionarea si
intercomunicarea sunt realizate minimal, fara sa constituie, unul pentru celalalt, un suport
emotional;
d) familia in criza, datorita unor cauze ce determina absenta temporara sau permanenta a
unuia dintre soti: decesul, inchisoarea, inundatii, razboi.
e) existenta, in cadrul familiei, a unor situatii care determina fundamental esecurile
comportamentului de rol marital: retardarea severa a copilului, psihoza copilului sau a
sotului, or conditiile fizice cronic incurabile.
Studiile asupra delincventei juvenile au aratat ca, in mare masura, atmosfera din
familiile deorganizante, lipsa autoritatii parintesti, a controlului precum si a afectiunii
acestora, ca urmare a divortului, i-au determinat pe copii la adoptarea unor acte asociale
si antisociale. Astfel, divortul, care duce la dezorganizarea familiei, poate contura
serioase tulburari afective si comportamentale care duc la neadaptarea sociala.
III.1.2. Climat familial hiperautoritar
Atitudinea hiperautoritara manifestata in cadrul familiei poate fi adoptata de unul
dintre parinti (cel mai frecvent de catre tata) sau de catre ambii. Pe de alta parte trebuie
diferentiata situatia in care parintii hiperautoritari sunt "bine intentionati", in sensul ca au
o anumita "conceptie pedagogica" de cea in care autoritarismul este asociat cu
agresivitatea, inclusiv fizica si cu un inalt potential conflictual/familial.
16

Severitatea excesiva, cu multe rigiditati, cu interdictii nu lipsite uneori de

brutalitate, cu comenzi ferme pline de amenintari, cu privatiuni de tot felul isi lasa
puternic amprenta asupra procesului de formare a personalitatii copilului. Parintii
hiperseveri impun un regim de munca pentru copiii lor, care depaseste limitele de
toleranta psihologica si psihofiziologica ale acestora. Copiii sunt pusi mereu in fata unui
volum mare de sarcini pentru a putea realiza cat mai repede aceste achizitii care sa
corespunda intru totul aspiratiilor parintiilor. Mentinerea copilului intr-un climat
hipersever determina, treptat, modificari serioase in una dintre cele mai importante
dimensiuni ale personalitatii, este vorba de cea atitudinal-relationala, traduse in fenomene
de apatie si indiferenta accentuata fata de ceea ce trebuie sa intreprinda sau in ce priveste
relationarea cu cei din jur, atitudini de protest si revolta chiar fata de noile influente

exercitate asupra sa, toate acestea ca urmare a unei suite de frustratii acumulate in timp.
In categoria profilelor de parinti hiperseveri se includ urmatoarele tipuri:
tatal dominator, a carui autoritate este expresia unei personalitati puternice, exigente, care
stie sa se afirme si sa reuseasca si care se bucura de un prestigiu apreciabil. Este tipul de
tata care pretinde ascultare si respect, in ochii caruia sotia si copiii sunt fiinte slabe care
trebuie conduse si protejate.Copiii acestui tip de tata sunt adesea timizi si inhibati, dar se
pot manifesta, atunci cand caracterul lor prezinta analogii cu caracterul tatalui, si ca fiinte
rebele si autoritare. Conflictul dintre asemenea personalitati poate duce la rupturi brutale

ale raporturilor tata fiu;

tatal tiran are o autoritate care opereaza in compensatie si prin salturi, fiind in fond o fire
timida, adesea slaba. Izbucnirile sporadice si aberante de autoritate duc in ultima instanta
la defavorizarea figurii paterne de acest tip. Copilul reactioneaza la asemenea moduri de
comportare prin stari de inhibitie, frica, prin instabilitate. Se pot contura apoi si
dezechilibre mai profunde, care pot aparea in momentul cand copilul devine constient de

mediocritatea reala a parintelui, a carui imagine inceteaza de a se mai constitui ca model;

tatal demisionar, este tipul de tata vesnic plecat de acasa, cel care e mereu plecat si
pretinde sa nu fie intrerupt din ocupatiile sale. De asemenea, tatal demisionar este si cel
care, datorita personalitatii sale, nu se simte capabil sa-si controleze si sa-si indrume
copiii.
In fata parintelui hiperautoritar si hiperagresiv, copilul nu are o alta alternativa
decat supunerea oarba, neconditionata in raport cu cerintele si pretentiile acestuia dar
efectele negative ale unui asemenea "tratament" in planul dezvoltarii si evolutiei
17

personalitatii nu intarzie sa apara. La agresivitate si ostilitate, copilul nu raspunde direct

in raport cu parintele-agresor, ci indirect, prin atitudinile sau chiar actiunile agresive
orientate catre altii. Tensiunea acumulata in timp, ca urmare a frecventelor stari de
frustratie datorate regimului hiperautoritar si hiperpermisiv impus se va elimina prin
descarcari bruste, prin forme de conduita agresiva si exploziva la adresa altora. Si de aici,
pana la conduita delincventa nu mai este decat un pas.
III.1.3. Climat familial hiperpermisiv
Dac hiperautoritarismul reprezint o exagerare a exercitrii rolului parental n
direcia impunerii totale a voinei prinilor i limitrii posibilitilor de exprimare a
copilului, hiperpermisivitatea creeaz n mod exagerat condiii de aprare a acestuia
mpotriva posibilelor pericole. Prinii depun eforturi mari de a proteja copilul, chiar ntro manier exagerat.
Una din consecinele imediate ale exercitrii unei atitudini superprotectoare este
detaarea ntre imaginea de sine i posibilitile reale ale copiilor. Pot aprea atitudini de
ngnfare, de exacerbare a eului, de supraevaluare a propriilor posibiliti cu tendina de
a-i impune n faa celorlali voina n mod dominator.
R. Vincent nscrie n tipologia prinilor care adopt o conduit hiperpermisiv i
protectoare pe ,,tatl-bomboan. Acesta tinde s-i nsueasc atitudini materne. Copiii
crescui fr constngeri, avndu-i pe ambii prini la dispoziie, nu vor putea mai trziu
s suporte frustrrile sau un cadru disciplinar.
Acelai autor remarca existena alaturi de ,,tatl bomboan a ,,copilului inocent,
acesta are aur angelic i este adorat pentru perfeciunea lui. Un alt tip este ,,copilul
rege, ale crui dorine sunt porunci care necesit toate sacrificiile.
Statisticile apreciaz existena unui procent mare de delicveni provin din familii
protectoare i n acelai timp permisive. n general, astfel de familii sunt monoparentale,
mamele avnd n general o astfel de atitudine, astfel 45% din delicveni au primit o
educaie de tip permisiv din partea mamei i 30% din parte tatlui.
III.1.4. Eecurile privind integrarea colara i delincvena juvenil
Chiar daca nu in totalitate, un mod de validare a strategiilor educationale utilizate
in cadrul familiei il constituie adaptarea si integrarea scolara. Nivelul de adaptare si
integrare scolara, la randul lui, poate fi analizat in functie de doi indicatori mai
importanti:
18

a) randamentul scolar (note, medi, rezultate, etc)

b) gradul de satisfactie resimtit de elev (motivatii, interese, atitudini pozitive, etc)
Desigur exista mari diferente in ceea ce priveste adaptarea si integrarea scolara.
Practic aceasta poate fi conceputa ca un continum, ce are la o extremitate, nivelul maxim
de integrare (randament scolar crescut si grad inalt de satisfactie) si la cealalta extremitate
inadaptarea scolara(randament scolar foarte slab si lipsa nivelului de satisfactie). Copiii
inadaptati sau dezadaptati scolar intra in categoria "copiilor problema" care adopta o
conduita devianta in raport cu cerintele vietii si activitatii scolare. Acesti copii se

caracterizeaza de obicei prin:

insubordonare in raport cu regulile si normele scolare;
lipsa de interes fata de cerintele si obligatiile scolare;
absenteismul,chiulul de la ore;
repetentia;
conduita agresiva in raport cu colegii si cadrele didactice.
Cercetarile efectuate confirma faptul ca exista o corelatie intre conduita delincventa
si nivelul pregatirii scolare in sensual ca delincventii minori, de regula, prezinta un nivel
de pregatire scolara foarte scazuta.

CAPITOLUL IV
SERVICIUL DE PROBAIUNE
IV.1. Intocmirea referatului de evaluare
Referatul de evaluare este un document oficial, confidenial, preponderent necifric, scris
de consilierul de probaiune, la solicitarea judectorului sau a procurorului, avnd rolul de a
introduce informaie social n (posibile) decizii juridice.
1.1. Noiuni generale
Evaluarea este un proces dinamic de colectare, analiza si interpretare a datelor.
Pentru ca evaluarea sa fie eficienta, ea trebuie atent planificata, stabilindu-se atat
scopul general cat si obiectivele operationale si pasii prin care scopul propus poate fi
atins.
Evaluarea este un process ciclic desfasurandu-se pe toata perioada lucrului cu
clientul.
In practica, atunci cand ne gandim la procesul de evaluare trebuie sa avem in vedere cateva
aspecte cheie:

Adunarea de informatii despre client:

Explorarea si identificarea nevoilor si problemelor clientului,a motivatiei pentru
19

schimbare;

Intelegerea in context (social, familial) a situatiei clientului;

Dezvoltarea unei imagini de ansamblu asupra situatiei clientului pentru planificarea
actiunilor necesare rezolvarii problemelor identificate sau satisfacerii nevoilor clientului
si reducerii riscului identificat.

In literatura de specialitate intalnim trei tipuri de evaluare, definite in functie de momentul in

care aceasta are loc, utilizate in activitatea de reintegrare sociala si supraveghere: initiala,
continua si finala.
Evaluarea initiala se realizeaza cu doua finalitati distincte.Una dintre finalitati este intocmirea
referatului de evaluare iar cea dea doua este schitarea unui plan de interventie sub forma planului
de supraveghere sau sub cea a planului de reintegrare sociala.
Evaluarea continua este folosita pe perioada interventiei, in scopul revizuirii planului de
supraveghere si adaptarii acestuia la dinamica nevoilor persoanei condamnate si in scopul
masurarii progreselor obtinute in activitatea de reintegrare sociala. In cazul in care instanta
solicita acest lucru, evaluarea continua se poate concretiza intr-un referat de evaluare a persoanei
condamnate.
Evaluarea finala se realizeaza la incheierea supravegherii si se refera la modul in care
condamnatul a indeplinit obligatiile impuse in sarcina sa de catre instanta de judecata si la
eficienta metodelor si tehnicilor utilizate de catre consilierul de reintegrare pentru atingerea
acestui obiectiv.
1.2. Planificarea evalurii
Prima etapa pe care trebuie s-o urmarim in acest proces o reprezinta planificarea evaluarii
clientului.
Inainte de a demara procesul de evaluare trebuie sa tinem cont de cateva principia care stau la
baza unei activitati eficiente cu clientul:

Este necesar sa tinem seama si de impactul posibil al evaluarii asupra persoanei, scopul
evaluarii este acela de a cunoaste si intelege clientul dintr-o anumita perspectiva si nu de

a afla detalii despre intreaga viata a acestuia;

Este importanta implicarea cat mai activa a clientului in procesul evaluarii, avantajele
unei relatii de parteneriat fiind increderea mai mare in persoana consilierului si implicit o
relatie de lucru pozitiva;

20

O evaluare echilibrata trebuie sa acopere atat punctele slabe ale clientului cat si resursele
acestuia.

Referindu-se la evaluarea initiala realizata in scopul intocmirii referatului de evaluare,

planificarea evaluarii presupune:
Stabilirea scopului evaluarii. In acest caz scopul este acela de a oferi judecatorului
o analiza a modului de functionare a compartimentului infractional al persoanei pentru
care s-a solicitat referatul de evaluare,a modului in care anumite conditii sociale,
psihologice, medicale se transforma in factori criminogeni si a modului in care se poate
actiona asupra acestor factori pentru scaderea riscului de recidiva si reintegrarea sociala a

inculpatului.
Alegerea metodelor pe care le vom folosi pentru culegerea informatiilor. Aceste metode
pot fi: studierea unor documente, interviul, observatia, utilizarea unor instrumente.
Stabilirea surselor de informatii, de obicei, primul demers pe care il realizeaza
consilierul de reintegrare, dupa ce i-a fost incredintat cazul, este studierea dosarului
penal, care este si prima sursa de informatii.
Stabilirea timpului pe care il avem la dispozitie pentru realizarea evaluarii, este
cunoscut faptul ca referatul trebuie predate instantei de judecata in termen de 14 zile de la
inregistrarea solicitarii la serviciul de reintegarere. In interiorul acestui termen, consilierul
de reintegrare trebuie sa-si planifice culegerea informatiilor, analiza si redactarea
referatului de evaluare.

Pentru atingerea scopului referatului de evaluare,se contureaza cateva arii de investigare:

Mediul social al persoanei pentru care s-a solicitat referatul de evaluare: familie, nivel
scolar si professional, grup de prieteni, sistem de valori, modalitati de petrecere a

timpului liber, adictii;

Comportamentul acesteia: comportamentul inainte si dupa comiterea infractiunii,
comportamentul infractional, istoricul infractional, factori care pot influenta conduita

generala a persoanei;
Riscul de a comite alte fapte cu caracter penal,de autovatamare si de pericol public;
Perspectivele de reintegrare sociala:interventie necesara pentru diminuarea factorilor
precipitatori ai comportamentului infractional, resursele disponibile.

1.3. Stabilirea relaiei profesionale cu clientul

21

Relatia profesionala consilier - persoana pentru care s-a solicitat referatul de evaluare se
desfasoara intr-un cadru procedural si etic, determinat prin reglamentarile legislative,
metodologia si etica specifice activitatii de reintegrare sociala si supraveghere in Romania.
Consilierul desemnat sa intocmeasca referatul de evaluare trebuie sa isi desfasoare
activitatea cu respectarea termenelor de timp stabilite de lege,dupa cum urmeaza:

Stabileste de indata,dar nu mai tarziu de 5 zile de la data primirii solicitarii instantei de

judecata, locul, data si ora primei intrevederi cu persoana pentru care s-a solicitat

referatul de evaluare;
Prima intrevedere cu persoana pentru care s-a solicitat referatul de evaluare trebuie sa

aiba loc in termen de 7 zile de la data primirii solicitarii instantei de judecata;

Inainteaza referatul de evaluare instantei de judecata in termen de 14 zile de la primirea
solicitarii.
Din punctual de vedere al spatiului de desfasurare a relatiei dintre consilierul de reintegrare

desemnat sa intocmeasca referatul de evaluare

si persoana pentru care s-a solicitat referatul,

exista cateva locatii in care se pot desfasura intalnirile intre acestia in scopul culegerii
informatiilor necesare intocmirii referatului:

La biroul serviciului de reintegrare sociala;

La domiciliul persoanei pentru care s-a solicitat referatul de evaluare;
Intr-un spatiu pus la dispozitie de catre inspectoratul judetean de politie, in cazul in care

persoana pentru care s-a solicitat referatul de evaluare se afla in arestul IJP;
Intr-un spatiu pus la dispozitie in penitenciar, in cazul in care persoana pentru care s-a
solicitat referatul de evaluare se afla in arest preventive sau este condamnat pentru o
infractiune anterioara in cadrul penitenciarului.

1.4. Elaborarea referatului de evaluare

Dupa culegerea informatiilor necesare,ne aflam in momentul elaboraarii referatului de
evaluare este momentul in care estimam riscul de recidiva si identificam nivelul motivatiei
pentru schimbarea comportamentului infractional.

22

Estimarea riscului de recidiva este un proces continuu. Presupune elaborarea unor predictii
cu privire la posibilitatea aparitiei comportamentului infractional, frecventa acestor manifestari,
tipul de comportament si posibilele victime ale acestui comportament.
In procesul de estimare a riscului trebuie avut in vedere faptul ca exista doua tipuri de
factori care influenteaza comportamrntul persoanei:

Factori statici: ex. varsta comiterii primei infraciuni varsta actuala, sexul, istoricul

infracional;
Factori dinamici: ex. abilitaile sociale, anturajul, capacitatea de autocontrol, abuzul de
substane, locuina, etc.
Referatul de evaluare trebuie sa fie prezentat clar, coerent, respectandu-se structura

referatului i coninutul fiecarui capitol. Pentru a indeplinii aceste condiii, este recomandat ca
referatul sa nu depaeasca 4 pagini. Un referat care cuprinde un numar mare de pagini risca sa
nu-i atinga scopul, pe de o parte datorita faptului ca, solicitand mult timp pentru a fi citit, ar
putea deveni o simpla formalitate, iar pe de alta parte, in cazul in care ar fi citit, din amalgamul
de informaii oferite, ar deveni dificila evidentierea informatiilor cu adevarat relevante din
cuprinsul raferatului.
Limbajul utilizat trebuie sa fie unul profesional, simplu dar nu simplist, accesibil,
neabuzand de jargoul profesional si folosind citate din afirmatiile persoanelor intervievate numai
atunci cand este necesara evidentierea unor aspecte importante.
Consilierul de reintegrare care elaboreaza referatul de evaluare trebuie sa evite folosirea in
referat a unui limbaj discriminatoriu, care lasa sa transpara anumite judecati de valoare sau
credinte personale ale consilierului, care ar putea declansa anumite prejudecati persoanei care il
citeste.
Calitetea referatului de evaluare este data de respectarea, atat a regulilor de intocmire a
acestuia cat si de respectarea principiilor si a valorilor profesionale, acestea constituind premisele
unui referat profesional, obiectiv.
2.

Intocmirea planului de supraveghere

Intocmirea planului de supraveghere se face in termen de 5 zile lucratoare de la data

primirii hotararii judecatoresti, consilierului de reintegrare sociala si supraceghere responsabil de

23

caz are obligatia de a intocmi un plan de supraveghere al carui continut va fi in concordanta cu

masurile/obligatiile impuse de instanta de judecata.
Referitor la structura si continutul planului de supraveghere, acestea sunt determinate de:
a)

Introducere

b)

Numele,prenumele,data si locul nasterii persoanei condamnate sau minorului;

Infractiunea savarsita si numarul hotararii instantei;
Sanctiunea aplicata si masurile sau obligatiile impuse de instanta de judecata;
Perioada de supraveghere, mentionandu-se data inceperii si incetarii acesteia;
Numele si prenumele consilierului de reintegrare sociala si supraveghere.

Nevoile sau problemele identificate

Este un capitol important al planului de supraveghere si aceasta intrucat determinarea

precisa a nevoilor sau problemelor cu care se confrunta clientul ajuta la estimare riscului de a
comite noi infractiuni, precum si la stabilirea directiei de interventie in cazul sau. Acest capitol
se refera in special la acele nevoi ale persoanei supravegheate care au legatura cu riscul de
recidiva.
c)

Riscul savarsirii unor infractiuni/riscul de a pune in pericol siguranta publica

Riscul de a comite noi infractiuni reprezinta probabilitatea ca un client sa comita noi

fapte penale.
Estimarea riscului de recidiva este foarte importanta in activitatea de supraveghere si in
general in activitatea de reintegrare intrucat pe baza acesteia se asigura managementul riscului,
adica restrangerea gradului de libertate al clientului si stabilirea tipului si intensitatii interventiei.
d)

Descrierea activitatii, locul de executare si programul de lucru, in cazul minorului obligat

la prestarea unei activitati neremunerate intr-o institutie de interes public.

e)

Natura si frecventa intalnirilor dintre consilierul de reintegrare sociala si supraveghere

sociala si minorul condamnat pe perioada supravegherii.

f)

Metodele utilizate pentru asigurarea indeplinirii masurilor/obligatiilor stabilite de instanta

de judecata in sarcina persoanei supravegheate:

Pentru a supraveghea modul de respectare de catre client a masurilor/obligatiilor ce i-au
fost impuse de catre instanta, consilierul responsabil de caz poate utiliza diverse metode. In
acest sens Regulamentul prevede ca modalitatide asigurare a supravegherii colaborarea cu
familia, cu voluntarii comunitari si reprezentanti ai societatii civile, precum si cu organizatiile
guvernamentale si non-guvernamentale, vizite la domiciliu, legatura permanenta cu persoanele si
24

institutiile care ar putea furniza date utile in vederea identificarii locurilor de munca disponibile,
a cursurilor scolare, precum si a celor de calificare sau recalificare prefesionala. Pe langa aceste
metode, pot fi luate in considerare orice alte caide asigurare a supravegherii, atata timp cat ele
functioneaza si se dovedesc eficiente.
Planul de supraveghere trebuie sa prezinte:
Antetul serviciului de reintegrare pe coltul stanga-sus al primei pagini;
Stampila serviciului de reintegrare si semnatura consilierului responsabil de caz in coltul
din dreapta-jos;
Cu exceptia introducerii, celelalte capitole ale planului vor prezenta pe scurt, intr-o forma
narativa, evitand termenele de specialitate sau exprimarile care ar face dificila intelegerea
continutului acestuia.
2.1. Monitorizarea i evaluarea permanent a cazului
Procesul de supraveghere presupune o permanenta monitorizare si evaluare a cazului,
ceea ce inseamna ca se urmareste permanent modul in care clientul respecta masurile/obligatiile
ce ii revin, modificarile aparute in situatia sa si se apreciaza in ce masura aceste schimbari
influenteaza riscul de a comite noi infractiuni si perspectivele sale de reintegrare sociala.
Cel mai caracteristic aspect al acestei etape il constitue intrevederile de supraveghere care
au loc periodic, la data stabilita de catre instanta sau serviciul de reintegrare sociala si
supraveghere.
In cazul in care se constata ca apar modificari referitoare la situatia locativa, situatia sa
financiara, locul de munca si durata pentru care este angajat sau persoanele aflate in ingrijirea sa
ori persoanele in igrijirea carora acesta se afla, consilierul are obligatia legala de a solicita acte
care sa dovedeasca aceste modificari.
Pe perioada supravegherii consilierul responsabil de caz va realiza verificarea modului in
care clientul respecta masurile/obligatiile inpuse de catre instanta, astfel:
Sa constate autenticitatea informatiilor oferite de client in cazul schimbarii locului de
munca prin contactarea unitatii angajatoare;
Sa verifice periodic prezenta clientului la cursurile de invatamant sau calificare;
Sa efectueze vizite inopinante la domiciliul/resedinta persoanei, la locul de munca al
acesteia sau la scoala la care invata minorul;

25

 Sa verifice daca persoana condamnata respecta programul de tratament sau ingrijire si sa

constate in ce masura acesta este efficient, solicitand periodic, in scris, opinia
specialistilor;
Sa mentina o legatura cu personae sau institutii publice care pot sesiza orice modificare
aparuta in situatia acestora.
2.2. Incheierea supravegherii
Incheierea supravegherii reprezinta in primul rand o etapa a evaluarii si a concluziilor
finale in care se face analiza intregii perioade de supraveghere si se face analiza intregii perioade
de supraveghere si se realizeaza un bilant al rezultatelor obtinute in procesul de reintegrare
sociala a persoanei condamnate.
In cadrul acestei etape are loc ultima intrevedere cu clientul. Este momentul in care,
impreuna cu clientul, se va revizui intregul proces de supraveghere, astfel incat sa identificam
beneficiile, nevoile sau problemele care au fost acoperite, precum si cele care au ramas
nerezolvate.
Tot in cadrul ultimei etape de supraveghere trebuie intocmit reportul final de supraveghere.
Acesta cuprinde concluzii referitoare la modul de indeplinire a masurilor/oligatiilor impuse de
instanta de judecata, dar este indicat, ca si in cazul repoartelor intocmite pe perioada
supravegherii, sa contina si alte informatii cum ar fi: date de identificare ale clientului, informatii
privind sentinta penala, comportamentul pe perioada supravegherii, modificari semnificative
aparute in situatia clientului pe perioada supravegherii.
In final are loc inchiderea cazului si operarea in registrele de evidenta ale serviciului.

3. Programul Unu la Unu (OTO)

A. Introducere
Din punct de vedere cantitativ, s-a putut remarca o cretere de la an la an a activitilor
serviciilor de probaiune, dar bilanurile anuale realizate de Direcia de probaiune au relevat
ponderea destul de mic a componentei de asisten i consigliere la nivel naional.
n acest context, a fost introdus n Romnia programul de consiliere individual One
26

to one / Unu la Unu (agreat cu denumirea prescurtat OTO). Acest program are la baz
componentele altor programe de consiliere, care au fost aplicare cu succes n activitatea cu
infractorii n Marea Britanie i Canada. Programul i propune reducerea riscului de recidiv
a beneficiarilor serviciilor de probaiune, prin schimbarea modului de gndire i a
comportamentelor antisociale.
ntr-o prim etap, experii britanici Nigel Hosking i Bridget Hinkley au diseminat
programul ctre 8 consilieri de probaiune, care au aplicat experimental programul n
serviciile lor unui numr de 15 beneficiari. n urma formrii ca formatori, cei 8 consilieri au
putut disemina programul ctre colegii lor, astfel nct n prezent sunt pregtii la nivel
naional 50 de consilieri de probaiune.
B. Baza teoretic a programului OTO
Programul OTO are la baz studii realizate n Marea Britanie, Canada, SUA, precum
i tehnici specifice n lucrul cu infractorii (Interviul Motivaional, modelarea pro-social,
ciclul schimbrii), care urmresc reducerea riscului de recidiv.
Ideea central a programului schimbarea modului de gndire a infractorilor
determin schimbarea comportamentului acestora are ca suport teoretic abordarea
cognitiv-comportamental.
Succesiunea sesiunilor programului este marcat de principiul integritii, nefiind
posibil inversarea sau excluderea acestora. Acest aspect este determinat de folosirea
modelului/cercului schimbrii (Prochaska i Di Clemente, 1991), care presupune o strns
corelaie ntre fiecare modul al programului i stadiul schimbrii n care se afl beneficiarul.
Astfel, se presupune c infractorii vor ncepe programul cnd se afl n stadiul de
precontemplare sau contemplare (Modulul I), continund cu decizia/aciunea (Modulul II),
aciunea/meninerea (Modulul III), ajungnd n doritul stadiu de meninere (Modulele IV, V).
Bineneles c beneficiarii pot avea evoluii diferite n ceea ce privete schimbarea
comportamental, programul urmrind ordinea prestabilit a sesiunilor i
parcurgerea pailor schimbrii.
O alt tehnic folosit n cadrul programului OTO este Interviul Motivaional
(Miller, Rollnick, 1991, 2000). Consilierii de probaiune care aplic programul trebuie s
in cont, pe tot parcursul lucrului cu beneficiarii, de principiile care stau la baza acestei
tehnici (empatia, dezvoltarea discrepanelor, evitarea confruntrii, autoresponsabilizarea) i
27

s exerseze permanent abilitile necesare (ascultarea activ, observarea, ntrebrile

deschise/socratice/evocative, reflectarea i sumarizarea, evidenierea discrepanelor,
stabilirea de obiective, ncurajarea beneficiarului).
Programul OTO este caracterizat de o abordare dinamic, interactiv, i nu didactic,
scopul exerciiilor fiind ndeplinit atunci cnd consilierul reuete s determine
beneficiarul s gseasc singur argumente n vederea schimbrii sale.
C. Prezentarea programului OTO
Avnd ca principal suport teoretic abordarea cognitiv-comportamental, programul
OTO i propune sprijinirea beneficiarilor serviciilor de probaiune pentru a nva s-i
rezolve problemele, s stabileasc obiective i s gseasc soluii, s fie empatici i mai
flexibili, s-i dezvolte gndirea orientat spre consecine.
Programul OTO cuprinde un numr de dousprezece sesiuni sptmnale, excepie
fiind ultima sesiune a programului, care va fi derulat dup 4 sptmni de la desfurarea
sesiunii 11, timp acordat beneficiarului pentru a identifica situaiile riscante, pentru a aplica
strategii de evitare i a analiza sentimentele fa de modul n care a fcut fa situaiei.
Acest program este structurat n cinci module:
Modulul I Gnduri, atitudini, motivaie, obiective include sesiunile nti i a doua,
sesiuni n care beneficiarii se vor afla n stadii incipente ale Ciclului Motivaional (stadiul
pre-contemplativ/contemplativ). Prin urmare, deoarece structura prezentului program se
raporteaz la Ciclul Motivaional, este extrem de important s fie urmat progresia
sesiunilor, aa cum este propus n program.
Modulul II Rezolvarea problemelor st la baza ntregului program i este essential pentru
acesta. Cuprinde sesiunile 3, 4, 5 i 6, avnd n vedere aspecte cu privire la contientizarea,
identificarea, definirea i soluionarea problemelor, precum i comunicarea asertiv.
Modulul III Convingeri/Discuia cu sine cuprinde sesiunile 7 i 8, care examineaz
Ciclul Comportamental i se concentreaz pe convingerile pozitive i negative.
Modulul IV Empatia fa de victim include sesiunea 9 a programului i ofer
instrumente de lucru cu beneficiarii n scopul de a dezbate asupra atitudinilor acestora i de
a le dezvolta empatia fa de victimele lor.
Modulul V Prevenirea recidivei cuprinde sesiunile 10,11 i 12 i se axeaz pe etapele
practice care vizeaz efectuarea de schimbri cognitive i de comportament

28

Cele 12 sesiuni ale programului au obiective clar stabilite i fac cunoscute beneficiarului
diverse concepte care, prin intermediul exerciiilor propuse, determin restructurarea cognitiv,
beneficiarul fiind nvat pas cu pas s nlocuiasc tiparele vechi de gndire i s i canalizeze n
mod constructiv sentimentele, pentru ca n final s fie capabil s adopte un comportament prosocial.

CAPITOLUL V
STUDIU DE CAZ
Studiul urmareste traiectoria sociala a minorului ce a comis un delict, pentru a evidentia
influenta factorilor negativi asupra comportamentului minorului. In continuare voi incerca sa
urmaresc un caz de delincventa juvenila ce a ajuns in vizorul sistemului nostru judiciar.
1. Obiectivele cercetarii:
Identificarea cauzelor ce au determinat comportamentul delicvent;
Abordarea unor metode de cercetare care sa permita verificarea ipotezelor;
1. Ipotezele cercetarii:
- Un anturaj negativ din punct de vedere social duce la formarea
-

comportamentelor delincvente in randul minorului;

Masurile de supraveghere din cadrul procesului de resocializare duc la

corectarea comportamentelor delincvente.

2. Instrumente de lucru:
In realizarea cercetarii am utilizat urmatoarele instrumente de lucru: interviul, observatia
directa si analiza documentelor.
Interviul - convorbire aplicat tatalui, dirigintei, mi-a permis obtinerea unor informatii cu
privire la situatia scolara a minorului, mediul in care locuieste, comportamentul minorului si
cauzele care l-au determinat sa comita infractiunea.
Observatia directa, metoda pe care am utilizat-o complementar cu interviul mi-a permis
elaborarea ipotezelor de lucru.
Analiza documentelor (referate de evaluare, anchete sociale) mi-a permis culegerea mai
multor informatii cu privire la situatia familiala si scolara a minorului.

VI. SUMARUL DATELOR COLECTATE

29

1. Etapa I: Colectarea informaiilor

Pentru claritatea cercetarii voi urmarii ipotezele emise si voi prezenta cazul. Instanta
judecatoreasca a solicitat un referat de evaluare Serviciului de Supraveghere si Reintegrare
Sociala, pe baza acestui referat de evaluare se va da sentinta.
Prezentarea cazului: H.C. in varsta de 16 ani domiciliat in judeul Botoani, este inculpat de
furt calificat. Acesta in data de 15.03.2014, n jurul orei 19:00, minorul a ptruns n locuin a
prii vtmate, de unde a sustras un laptop. H.C. susine c n acea zi era cu nc trei prietenii,
iar unul dintre acetia, le-a propus celorlali s mearg n casa unei mtue de-a lui, pentru a
petrece restul serii. Casa era nelocuit. Cei patru au intrat n locuin i au plecat lund cu ei un
laptop. n incint camerei se aflau i alte lucruri de valoare. H.C. recunoate faptul c a intrat
n respectiva cas, ns susine c nu a avut intenia de a sustrage bunuri, ci a dorit s se
distreze alturi de prietenii si. Minorul declar c, la cteva zile dup acest incident, prietenul
su F.. a ptruns din nou n casa mtuii sale, de unde a mai sustras i un lnior de argint.
1.1.

Primul interviu este luat tatlui inculpatului

C. -Numele dumneavoastra si relatia cu H.C.

H.G.- Numele meu este H.G. si sunt tatal lui H.C.
C. - Ce varsta aveti?
H.G. Am 48 de ani.
C. - Ce studii aveti si cu ce va ocupati?
H.G. - Am absolvit 12 clase si sunt angajat ca electrician.
C.- De cat timp lucrati?
H.G.- Lucrez de vreo 10 ani.
C.- Ce venit aveti?
H.G. - Salariul este aproximativ 950 lei lunar plus bonuri de masa.
C.- Alti copiii in afara de H.C.?
H.G. Nu mai am.
C.- Cum se numeste sotia dumneavoastra?
H.G. Nu vreau sa vorbesc despre ea. Nu sunt casatorit.
C.- Va confruntati cu probleme financiare?
H.G.- Banii pe care ii castigam ne ajung sa ducem o viata decenta.
30

C.- Aveti persoane in familie care sa sufere de vreo boala fizica sau psihica?
H.G.- Nu.
C.- Dumneavoastra sau mama minorului ati avut vreodata probleme cu justitia?
H.G.- Nu.
C.- Care sunt relatiile in familia dumneavoastra? Cum va intelegeti cu mama minorului si
copilul dumneavoastra?
H.G.- Cu mama minorului nu tin mai de loc legatura. Ea m-a parasite pentru alt barbat
imediat dupa nasterea copilului. Cu H.C. m-am inteles bine pana in momentul cand a decedat
tatal meu. Ei erau foarte apropiati.
C.- Ce situati scolara are?
H.G.- Pana acum un an nu am avut treaba cu el,era un copil cuminte, mergea la scoala si
avea note destul de bune. Acum insa are foarte multe absente, nu stim daca reuseste sa termine
clasa.
C.- Are in anturajul sau prieteni care au avut probleme cu justitia?
H.G.- Pana acum el nu a mai avut problem cu Justitia, insa am inteles ca acesti prieteni ai lui
da.
C.- Ce spune el acum?
H.G.- Spune ca ii pare foarte rau.

1.2. Al doilea intrviu a fost luat dirigintei clasei din care face parte H.C.
C.- Spune-ti va rog numel duneavoastra si ce legatura aveti cu H.C.?
M.M. - Sunt diriginta clasei din care H.C. face parte.
C.- Cunoaste-ti fapta pe care H.C. a comis-o?
M.M. - Da si pot sa va spun ca ma asteptam sa "calce gresit" deoarece in ultima perioada se
imprietenise cu doi colegi, si impreuna absentau de la scoala.
C.- A mai avut H.D. probleme cu justitia pana acum?
M.M.- Din cate stiu eu nu.
C.- Ce situatie scolara are ?

31

M.M. - Cand a venit in clasa a IX a era un elev bun, cuminte, la locul lui nu crea probleme,
dar nu inteleg de ce s-a schimbat asa de mult.
C.- Ce parere aveti,poate H.D. sa-si corecteze acest comportament?
M.M.- Eu cred ca da, el si-a schimbat comportamentul datorita anturajului iar daca se iau
masurile corespunzatoare comportamentul lui se poate schimba in bine.

VII. CONCLUZII I PROPUNERI

Familiile dezoraganizate, reconstituite sau descompletate, instabile din punct moral,
afectiv si material sunt in general sursa delicventei juvenile. Mediul familial este un factor
extrem de important pentru integrarea psihic, social si fizic a copilului. Instabilitatea
mediului social duce la la aparitia diferitelor activitti antisociale. Certurile frecvente, strile de
tensiune, consumul exagerat de alcool precum si lipsa de educatie a copiilor duce la delicventa
in cadrul tinerilor.
Concurenta diferitilor factori sociali, psihologici si familiali pot duce, pe exponentul
acestora la svarsirea diferitelor infractionalitti de diferite naturi, mai mult sau mai putin
grave.
Nefrecventarea cursurilor de la scoala, duce in general la un abondon, precum si timpul
petrecut intr-un anturaj in preponderent delincvent cu valente infractionale, combinat cu o
imaturitate intelectual si moral, plaseaz adolescentul intr-un mediu propice svarsirii actelor
de delincventa.
In aceasta lucrare am prezentat factorii care determina o persoana sa savarseasca fapte
incriminate de lege.
Datele rezultate din studiu au confirmat ipotezele propuse. Astfel, factorul care are
ponderea cea mai mare in comiterea actului delincvent este influenta grupului de prieteni, dar
si climatul familial. Asa cum se stie grupul de prieteni constituie o forma aparte de socializare,
uneori cu valente pozitive, alteori cu valente negative, dar si o ocazie pentru copii in general,
de a-si constitui o identitate proprie, de a-si dezvolta constiinta de sine, de a constientiza ca
exista persoane de aceasi varsta cu care pot imparti aceleasi probleme si solutii de viata.
Incurajarea exprimarii n orice fel si cu mijloace diverse a vointei, conceptiilor, starii de
spirit, idealurilor, sperantelor, dorintei si sentimentelor de dragoste si ura, ntr-un cadru de
32

ncredere deplina, ar putea fi o solutie de recuperare a unor cazuri, daca specialistii si

educatorii si-ar asuma roluri succesive de parinti sau prieteni statornici si discreti. Din cele
constatate nsa, exista suficiente informatii care atesta superficialitate n derularea relatiei
specialist-profesor-elev, n care angajatii, din ratiuni economice sau de subzistenta, si rotunjesc
norma didactica n alte institutii de nvatamnt, diminundu-si disponibilitatile de timp si spatiu
pentru o apropiere n profunzime a relatiilor cu elevii sau pacientii deficienti educational si
psiho-afectiv. Orict de exclusivista ar parea afirmatia, corectarea unor carente cu rezonanta
psihica nu poate reusi acolo unde nu exista atasament total si n general sacrificiu pentru
aceasta cauza.
Pentru optima resocializare a persoanelor care au savarsit acte delincvente trebuie sa
schimbam mentalitatea socitatii in care traim, deoarece dupa savarsirea unor infractiuni acesti
indivizi sunt marginalizati de semenii lor,sunt indepartati la periferia socitatii iar sansele de a
comite alte acte delincvente sunt foarte ridicate.
Schimbarea mentalitatii presupune un proces lung si dificil, inceputul poate fi prin ai
invata pe cei mici intelesurile si consecintele comportamentelor delincvente.

BIBLIOGRAFIE
1. Sorin M. Rdulescu, Dan Banciu, ,,Introducere n sociologia delincvenei juvenile,
2.
3.
4.
5.
6.
7.

Bucureti, Edit. Medical, 1990;

Neamu., C., (2003), ,,Deviana colar, Ed. Polirom, Iai;
Stnior E., ,,Delincvena juvenil, Bucureti, Editura Oscar Print, 2003;
Maria Mutu-Strulea, ,,Delincvena juvenil: Suport de curs, Chiinu: CEP USM, 2008;
Universitatea ,,Andrei Saguna Constanta, ,,Delicventa juvenila, Editura Fundatiei
,,Andrei Saguna, Constanta, 2009;
Iacobuta Alecu Ioan, ,,Criminologie, Editura Junimea, 2002;
Practici i norme privind sistemul de justiie juvenil din Romnia, Ministerul Justitiei,
UNICEF;
33

8. Legea nr. 252/2013 privind organizarea i funcionarea sistemului de probaiune;

9. Vasile Alina Sanda, ,,Psihologia delicvenei juvenile, Universul Juridic;
10. Puicar Mariana, ,,Delincvena juvenil, Editura Eurobit, Timisoara, 2011;
Webografie:

http://ms.politiaromana.ro/prevenire/delicventa_juvenila/cauzele_delicventei.html
http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_protectiei_copilului.php
https://andreivocila.wordpress.com/2010/03/11/principalele-teorii-in-domeniuldelicventei-juvenile/

34