Sunteți pe pagina 1din 31

Căutarea, evaluarea, selectarea și prelucrarea

informațiilor
Surse de informare

Surse formale: manuale școlare, bibliotecile reale


sau virtuale), programele mass-media educative

Surse informale: emisiunile de divertisment,


experiența directă, rețeaua socială (persoanele
cunoscute: prieteni, rude, specialiști într-un
domeniu).
Pași în căutarea informațiilor
1. Definirea sarcinii (referat, eseu, proiect, studiu de caz)

2. Identificarea surselor disponibile și selectarea celor mai


potrivite

3. Localizarea surselor și accesarea lor

4. Utilizarea informației (extragerea informației relevante


pentru sarcina de realizat)

5. Sinteza (organizarea informațiilor din diverse surse)

6. Evaluarea rezultatelor
Factori care influențează prelucrarea
informației

Sursa: credibilitatea și atractivitatea ei

Mesajul: lungimea mesajului, discrepanța dintre


mesaj și cunoștințele anterioare ale receptorului,
amenințările produse, trăirile afective pozitive.

Particularitățile receptorului: tipul de


argumente preferate, valorile persoanei
La ce folosesc informațiile?

La rezolvarea de probleme

La luarea deciziilor


Învățarea în era TIC
Care sunt avantajele?

Care sunt dezavantajele?


Autoreglarea învățării
Se referă la capacitatea elevilor/studenților
de a exercita un control activ metacognitiv,
motivational și comportamental asupra
propriei învățări.
 Autoreglarea reunește atât cunoștințe, strategii și
abilitați metacognitive, cât și surse motivaționale .

Zimmerman (1997) distinge șase dimensiuni ale


autoreglării academice:

 motivația elevilor de a-și regla propriul proces de învățare,


 metodele, tehnicile, strategiile folosite în autoreglarea
învățării
 organizarea timpului de studiu
 monitorizarea propriei învățări
 controlul mediului de studiu
 dimensiunea socială a autoreglării (ex. solicitarea la nevoie
a ajutorului colegilor sau profesorilor, orientarea spre
modele).
Planul individual de învățare
Reprezintă o modalitate complexă de proiectare și
realizare a învățării.

Etape:
1. Cunoașterea potențialului de învățare personal
(autodiagnoza învățării)
2. Identificarea punctelor care necesită dezvoltare
3. Formularea obiectivelor de învățare
4. Planificarea activităților
5. Alegerea metodelor
6. Stabilirea criteriilor de reușită
7. Realizarea programului
Învățarea eficienta are 3 caracteristici
importante:

Este orientata către scop;

Este activă;

Duce la rezultate măsurabile;


Metacogniția – condiție esențială a unei
învățări eficiente
Aplicarea metacogniției în învățare presupune:
conștientizarea permanentă a felului în care
învățam, a metodelor pe care le folosim și a
rezultatelor pe care acestea le produc,
estimarea efortului necesar pentru a realiza o
achiziție cognitivă.
STRATEGII DE ÎNVĂȚARE
Strategii motivaționale

Strategii cognitive

Strategii metacognitive
Strategii motivaționale
STRATEGII DE CONTROL COGNITIV
Ignorarea intenționată a alternativelor atractive și a
aspectelor irelevante pentru învățare.

STRATEGII DE CONTROL EMOTIONAL


Managementul stărilor emoționale care pot inhiba sau
amâna acțiunea.

STRATEGII DE CONTROL AL MEDIULUI


Îndepărtarea de surse de zgomot și de distragere.
Strategii cognitive
Au în vedere prelucrarea cognitivă a
informațiilor

Utilizarea operațiilor gândirii (analiză, sinteză)


Strategii deductive
Strategii inductive
Rezolvarea de probleme
Memorarea etc.
Strategii metacognitive
Au în vedere controlul și eficientizarea învățării,
precum și dezvoltarea potențialului intelectual:

 Planificarea
 Monitorizarea
 Evaluarea
 Organizarea
 Stabilirea scopurilor
Jurnal metacognitiv
Ce am învățat in Cum am învățat? Cum m-am
cursul de astăzi? simţit?
Emoțiile în învățare
(a se vedea emoțiile de realizare de la seminarul 1)
Gândirea critică în învățare
 Gândirea critică îi învață pe elevi să-și emită și să-și
susțină propriile idei, formarea acesteia presupunând
respectarea anumitor condiții:

 Crearea unor situații de învățare, a unor ocazii în


care elevii să-și exerseze procesul gândirii critice și
alocarea timpului necesar pentru aceasta;

 Încurajarea elevilor să gândească independent, „cu


propriul cap”, să speculeze, să reflecteze;

 Acceptarea diversității de opinii și idei;


 Implicarea activă a elevilor în realizarea învățării
prin confruntarea de idei, prin cooperare și
colaborare, pentru a găsi soluții adecvate;

 Convingerea elevilor că nu riscă să fie ridiculizați


pentru opiniile exprimate;

 Încrederea în capacitatea fiecărui elev de a gândi


critic;

 Aprecierea pozitivă a gândirii critice manifestată


în orice situație;
Un model de predare-învățare care
dezvoltă gândirea critică.

Evocare
Realizarea sensului
Reflecție
Tehnici de eficientizare a învățării

Mnemotehnicile
Luarea notițelor
Utilizarea organizatorilor cognitivi
Logica si argumentarea
Creativitatea
Gândirea critica
Strategiile metacognitive
Întrebări care se pun în timpul predării-
învățării
1.Întrebări ce vizează nivelul literal al unui conţinut.
Ce spune textul? (descrie)
2.Întrebări interpretative
Ce vrea să spună textul (ce legături există)
3.Întrebări aplicative.
La ce folosesc informațiile? (rezolvarea de probleme).
4.Întrebări analitice
De ce e așa și nu altfel? Ce motiv are? (analizează)
5.Întrebări sintetice
Ce probleme ar mai putea fi rezolvate cu aceste
informații? (sinteza)
6.Întrebări de transpunere
Am putea vedea lucrurile de altfel?
7.Întrebarile de evaluare
Ce părere aveți despre aceste idei?
Exemple de organizatori cognitivi
Stiluri de învățare
Stilurile de învățare (Kolb)
Stilul concret reflexiv (Experiență+reflecție)
Stilul abstract reflexiv
(Reflecție+conceptualizare)
Stilul abstract activ (Generalizare+testare) –
pragmatic
Stilul concret activ (testare + experiență) - activ
A.Motivarea
pentru
invatare
B.Situatia
F.Evaluarea
pentru
invatarii
invatare
Etapele
Invatarii
E.Procesul
C.Scopul
propriu-zis
invatarii
de invatare
D.Strategia
de invatare