CONCILIEREA

Concilierea este in primul rand o metoda alternativa de rezolvare a conflictelor, ce vizeaza

obtinerea unei solutii favorabile partilor fara a se mai ajunge la litigiu. Concilierea este un proces
voluntar, flexibil si confidential, in cadrul caruia conciliatorul, ca o a treia parte neutra, este
reprezentantul si persoana resursa a ambelor parti implicate in conflict.
Concilierea (in dreptul comercial) este procedura prin care se urmareste realizarea
acordului partilor cu privire la stingerea unor litigii cum ar fi in procesele de divort sau in unele
pricini de competenta comisiei de judecata. Procedura de concilere indeplineste un rol important
in micsorarea numarului litigiilor si asigurarea unor relatii armonioase intre persoane, pe baza
respectarii legii si a normelor sociale.
Dintre toate celelalte modele restaurative de management al conflictelor, concilierea se
aseamana cel mai mult cu procesul de mediere, insa se diferentiaza totusi de acesta prin faptul ca
partile participa separat la intalniri, conciliatorul avand rolul de a transporta informatiile de la o
parte la cealalta fara sa se implice efectiv in proces. Concilierea functioneaza cand ambele parti
doresc un acord, dar nu reusesc sa se inteleaga reciproc si sa comunice. Aici intervine
conciliatorul care faciliteaza comunicarea si incurajeaza stabilirea unei solutii comune.
Metoda concilierii poate fi vazuta si ca o forma de negociere, in cadrul careia fiecare parte
incearca sa obtina cat mai mult de la cealalta, doar ca in cazul acesta nu mai exista niciun
dezechilibru de putere intre parti. In plus, concilierea aplica in principal strategia de solutionare a
conflictului prin compromis.
Intrucat metodele alternative de rezolvare a disputelor se afla mereu in competitie si
comparatie cu sistemul formal de justitie, iata cateva dintre avantajele apelarii la conciliere in
detrimentul litigiului:
 Concilierea ofera autonomie partilor; acestea isi stabilesc singure timpul, locul, persoana
conciliatorului si structura procesului.
 In conciliere este asigurata luarea tuturor deciziilor de catre parti, fara nicio implicare a
conciliatorului;
 Conciliatorul nu trebuie sa aiba o anumita pregatire profesionala, partile hotarasc
relevanta criteriilor de selectie;
 Concilierea este mai putin costisitoare si mult mai rapida;
 Concilierea asigura confidentialitatea datelor si a procesului.
 Este de asemenea important de mentionat ca in cadrul procesului de conciliere nu sunt
acceptate decat partile sau reprezentantii lor legali, iar cazul poate fi transferat in instanta daca
partile nu au ajuns la niciun acord sau a intervenit un aspect ce implica interventia instantei.

Persoana conciliatorului
Tinand cont de faptul ca exista posibilitatea ca un proces de conciliere sa nu inregistreze
un real succes chiar daca este manageriat de un conciliator foarte talentat, putem contura totusi,
in linii largi, principalele atributii ale unui conciliator, astfel:

 Conciliatorul asista partile intr-o maniera independenta si impartiala, pentru ca ele

sa ajunga la un acord amical;
 Conciliatorul va fi ghidat in practica sa de principiile obiectivitatii, onestitatii si
dreptatii, sa ia in considerare printre altele drepturile si obligatiile partilor, precum
si circumstantele din jurul disputei, inclusiv orice afacere anterioara realizata intre
parti;
 Conciliatorul trebuie sa conduca procesul in maniera pe care el o considera
potrivita, tinand cont de circumstantele cazului, de dorintele partilor si de nevoia
de a rezolva conflictul in timp util;
 Conciliatorul trebuie, in orice stadiu al procesului de conciliere, sa faca
propunerea de a se ajunge la un acord. Aceasta propunere nu trebuie sa fie scrisa
si nu trebuie sa fie insotita de un acord daca partile nu doresc;
 Conciliatorul clarifica toate problemele in conferintele cu partile pentru a evita
aparitia anumitor diferente intre acestea care ar putea afecta stabilirea unui acord.
(UNICITRAL Conciliation rules art.7).

In consecinta, procesul de conciliere depinde destul de mult de talentul conciliatorului,

insa acesta este lipsit de orice autoritate de a impune solutii sau moduri de a proceda partilor. El
nu negociaza cu partile, ci doar le ajuta sa negocieze intre ele, de aceea succesul depinde de
cooperarea si acceptarea acestora.
Practicarea concilierii

Practicarea concilierii reprezinta o traditie seculara in multe dintre culturile asiatice. In

traditia Confuciana, de exemplu, partile isi conduceau afacerile in mod prietenos conform
culturii lui LI (pace, armonie si conciliere) si nu a lui FA (aplicarea stricta a legii). In prezent
Japonia face adesea apel la conciliere, cel mai frecvent in cazul disputelor civile. Procesele de
conciliere sunt realizate sub auspiciile sistemului penal de catre un judecator si doi conciliatori.
Concilierea a devenit familiara si la indemana si pentru multe cazuri de conflicte
domestice din Statele Unite, deoarece este mai putin costisitoare si se desfasoara intr-o perioada
mai scurta de timp. De asemenea, concilierea a devenit o practica tot mai intalnita in domeniul
afacerilor datorita flexibilitatii acesteia si a posibilitatii partilor de a participa activ in gasirea
solutiilor si luarea deciziilor, economisind timp si bani.
In Europa, interesul pentru conciliere nu este atat de pronuntat, s-ar spune ca aici sunt
foarte putine insatisfactii in legatura cu sistemul de justitie penala sau poate ca oamenii isi
cunosc prea bine interesele si nu este posibil sa se ajunga la un conflict.
In orice tara sau regiune ar fi practicata, concilierea are si ea anumite limite si aspecte care
trebuie avute in vedere. De exemplu, concilierea nu poate fi aplicata pentru orice fel de dispute,
precum cele foarte inversunate. Depinde de conciliator daca stie cum sa ofere timp partilor
pentru a-si stinge furia si conflictul interior.
De asemenea, nu se poate apela la conciliere in cazul in care partile nu sunt dispuse sa
negocieze pentru gasirea unor solutii, precum si daca nu se pot pune deacord in alegerea unui
conciliator. Rolul conciliatorului este crucial in rezolvarea cu succes a unui conflict prin
conciliere.
O importanta deosebita o are si formularea acordului final dintre parti, caci o formulare
prea scurta si lacunara poate lasa loc de interpretari, generand astfel un nou conflict. Pornind de
la acest aspect, conciliatorii au gasit doua modalitati eficiente de a evita situatia. Una dintre ele
se refera la imbinarea concilierii cu arbitrajul in stilul asiatic, prin care cele doua proceduri se pot
intruni in una singura mult mai folositoare. O a doua modalitate ar fi aceea de a se stabili in
prealabil niste reguli standard pe care trebuie sa le respecte partile si care sunt prevazute in
contractul de conciliere.
Metoda concilierii in Romania

In ceea ce priveste procedura de conciliere, Romania a semnat Conventia privind

Concilierea si Arbitrajul in Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa in decembrie
1992 urmand sa fie ratificata si sa intre in vigoare in iulie 1996. Aceasta aderare s-a rasfrant
asupra noii legislatii romanesti, insa nu intr-un mod foarte alert si evident.
Astfel, in Romania conform vechiului Cod de Procedura Civila, concilierea directa este o
procedura care prevede ca in procesele si cererile in materie comerciala evaluabile in bani,
inainte de introducerea cererii de chemare in judecata, reclamantul este obligat sa incerce
solutionarea litigiului prin conciliere directa cu cealalta parte.
Potrivit art. 720 indice 1 alin. 2, reclamantul va convoca partea adversa, comunicandu-i in
scris pretentiile sale si temeiul lor legal, precum si toate actele doveditoare pe care se sprijina
acestea. Convocarea se va face prin orice mijloc de comunicare ce asigura transmiterea textului
actului si confirmarea primirii acestuia, data convocarii pentru conciliere fixandu-se peste cel
putin 15 zile de la data primirii actelor comunicate.
Rezultatul concilierii se va consemna intr-un inscris cu aratarea pretentiilor reciproce
referitoare la obiectul litigiului si a punctului de vedere al fiecarei parti.
Inscrisul despre rezultatul concilierii ori, in cazul in care paratul nu a dat curs convocarii,
dovada ca de la data primirii acestei convocari au trecut 30 de zile, se anexeaza la cererea de
chemare in judecata.
In noul Cod de Procedura Civila adoptat in iulie 2010 dispare obligativitatea apelarii la
conciliere inainte de a merge in instanta, dar ramane totusi o posibilitate la care partile pot apela
de bunavoie.

Legislatia nationala si internationala cu privire la metodele alternative de rezolvare a

disputelor

1. Recomandarea Comisiei Europene nr. 98/257/E.C. din 30 martie 1998 asupra Regulilor
aplicate de autoritatile responsabile de solutionarea extrajudiciara a litigiilor;
2. Recomandarea Comisiei Europene 2010/310/E.C. din 4 aprilie 2001, asupra Regulilor
aplicate de autoritatile extrajudiciare responsabilor pentru rezolvarea amiabila a
disputelor;
 3. Directiva 2008/52/C.E. din 21 mai 2008 a Parlamentului European si a Consiliului
privind anumite aspecte ale medierii in materie civila si comerciala.

Pentru Romania cadrul Legislativ este completat Cartea a IV-a din Codul de Procedura
Civila cu privire la procedura arbitrajului si de Art. 865.

O importanta deosebita pentru metodele de rezolvare alternativa a disputelor o ofera Legea

nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator completata si modificata prin
Legea 376/2009, care pune bazele solutionarii prin mediere a conflictelor aparute in domeniile
civil, comercial, penal, dreptul familiei, protectiei consumatorului, etc.

Inovatii prinvind concilierea

O organizatie non-profit din Guam (Inafa’ Maolek Conciliation) a carei activitate este
dedicata medierii si rezolvarii conflictelor pe cale informala, a infiintat in anul 2003 un Teatru al
Pacii. Piesele puse in scena in cadrul acestui teatru sunt realizate in principal in colaborare cu
workshopuri de formare si sensibilizare si au drept scop conectarea cognitiva si emotionala cu
publicul. Prin aceasta metoda auditoriul este invatat cum sa procedeze in cazul unui conflict si
cum sa gaseasca solutii restaurative pentru acesta. Scenetele dureaza 15 minute si au ca tematici
violenta, vandalismul, conflictele familiale, rasiale, sexuale, etc. Aceasta metoda a inregistrat un
real succes, raspandindu-se in timp in mai multe tari din Asia si America, fiind practicata chiar si
in penitenciare.
Alte state, precum Anglia si China, au adoptat o noua forma a concilierii, respectiv
concilierea victima-agresor care este practicata in cazurile in care agresorii sunt minori. In aceste
cazuri concilierea este folosita pentru ca agresorii sa-si intalneasca victimele si sa poata discuta
fata in fata intelegand repercursiunile faptelor comise. Procesele de conciliere pot schimba durata
pedepsei cu inchisoarea, dar nu o pot substitui. Rezultatele acestor grupuri de conciliere victima-
agresor nu au fost tocmai cele scontate, regretele si scuzele fiind adesea pur formale, insa asta
poate depinde intr-o mare masura de calitatea procesului de conciliere.
 Concluzii

In concluzie, putem spune ca procedura de conciliere este o metoda alternativa de

solutionare a disputelor prin care partile aflate intr-un conflict sunt de acord sa utilizeze serviciile
unui conciliator, care urmeaza sa se intalneasca separat cu partile in incercarea de a solutiona
disputa.
Concilierea nu implica demersuri de natura legala, iar conciliatorul (de cele mai multe ori)
nu este investit cu autoritatea de a face cercetari, de a instrumenta cazul, de a convoca si audia
martori, nu redacteaza decizii si nu emite hotarari.
In conciliere partile se gasesc fata in fata foarte rar, si atunci sunt descurajate discutiile
directe, procedurile fiind indeplinite prin intermediul conciliatorului. In conditiile in care
procesul de conciliere este finalizat cu succes, se elaboreaza un document care cuprinde acordul
partilor, purtand semnaturile acestora.
Prin semnarea acordului de conciliere de catre parti, acestui document i se confera statutul
de contract, din care decurg obligatii pentru partile semnatare.
 Bibliografie:

1. Burton, Steven, 1995, The conciliation alternative, in International Commercial

Litigation, ProQuest Central;
2. Codului de procedura civila al Romaniei din 01/07/2010 publicat in Monitorul Oficial,
Partea I nr. 485 din 15/07/2010;
3. Lane, W.S., 1986, Conciliation and Arbitration, in Business Quarterly 17, 3, ProQuest
Central pg. 157;
4. Launay, G., Murray, P.,1989, Victim/Offender Groups, in Wright, M., Galaway, B. (edt.),
Mediation and Criminal Justice: Victims, Offenders and Community, London, UK: Sage
Publications;
5. Soica-Constantin, Ana, 2008-2009, Fundamente teoretice ale conflictului, suport de curs
ID, Masterat Psihologia medierii conflictelor, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza”, Iasi;
6. Wolff, Patrick, 2008, Using Theatre to Communicate Restorative Justice, in Restorative
Justice Online december 2008 edition;

Surse de pe Internet
1. http://www.osce.org/cca, accesat in 18.12.2017, ora 16:38;
2. http://mediere.infojust.ro/2012/03/05/procedura-prealabila-in-cauzele-comerciale-
concilierea-si-medierea-pe-acelasi-plan/, accesat in 17.12.2017, ora 18:51;
3. http://www.dispute-resolution-hamburg.com/conciliation/what-is-conciliation/, accesat in
18.12.2017, ora 12:04;
4. http://www.acas.org.uk/index.aspx?articleid=2826, accesat in 18.12.2017, ora 20:12;