06.10.

2014
Medierea conflictelor in drept
-curs publicat medierea conflictelor, se va preda in plus
-examen oral: subiecte de teorie si spete
-la seminar se vor face numai spete
Ce se va discuta:
1. Ce inseamna metodele alternative de solutionare a conflictelor si care sun aceste metode
alternative de solutionare a conflictelor?
2. Metodele alternative:
-medierea
-arbitrajul
-concilierea
-negocierea
-jurisprudenta si literatura de specialitate (med-art=mediere care genereaza un arbitraj)
3. Med-art in lumina noilor reglementari
Medierea este principala metoda alternativa de solutionare a conflictelor si alaturi de arbitraj ele
detin cea mai mare pondere in solutionarea alternativa a disputelor.
Metodele alternative reprezinta o alternativa la justitia clasica. Este o alternativa mai ieftina, mai
eficienta .
Arbitrajul reprezinta o metoda alternativa de solutionare a conflictelor, caracterizata prin eficienta
ce presupune taxe arbitrale destul de ridicat iar soarta dosarului se afla in mana unui tribunal
arbitral constituit dn unul sau trei arbitrii. Atunci cand am trei arbitrii exista un arbitru desemnat
de fiecare parte iar cei doi arbitrii deseneaza e cel de-al treilea numit supraarbitru(presedintele
completului).
Cadrul legislativ
Medierea este stipulata in Legea 192/2006 modificata.
Arbitrajul: Regulile de arbitraj din Codul de prc civ. dar si la Curtea de Arbitraj : Regulile de
arbitraj
Pe plan european se va discuta despre regulamente si recomandari ale Consiliului Europei si in
Directiva 52/2008(se va pune accent) privind anumite aspecte in materie civila si comerciala
referitoare la medierea transfrontaliera.
Se va analiza Codul de Etica cu reguli clare cu privire la corpul mediatorilor la nivel rnational si
european.
Se vor analiza noile reguli ale medierii lansate de ICC PARis alaturi de regulile arbitrajului ale
aceleiasi institutii

Capitol nou: Analiza metodelor alternative de solutionare a conflictelro in cazurile de insolventa si

pre-insolventa in contextul dispozitiilor noi legi a insolventei.
Starea de preinsolventa este un concept nou introdus de Legea 85/2014, exista si inaintea acestei
legi in legi distincte (mandatul ad-hoc si concordatul preventiv).
Se vor analiza cazuri notorii de faliment in care au fost folosite metode ADR
Ce a insemnat falimentul in cazul Edmon brothers.
In Europa, legislatia insolventei face trimitere in mod direct la practicile ADR(alternative). Italia
are in anumite situatii mediere obligatorie .
In contestul procedurilor de insolventa si preinsolventa se va discuta despre UNCITRAL Ghidul
Cooperari Transfrontaliere privind Insolventa, despre principiile Bancii Mondiale pt reconstructie
si dezvoltare care sunt principii privind eficienta insolventei si regimul creditorilor unde se
vorbeste in mod direct de mediere.
Notiunea de conflict, ce este conflictul?Tipuri de conflict. Este important sa determinam tipul de
conflict oridecateori suntem mediatori deoarece in functie de acesta ne vom identifica metoda de
adresabilitate catre parti si identificarea conflictului in sine. Se va discuta de procesul de mediere,
de procedura ce este urmata atat de partile implicate cat si de mediator/comediatori.
Principiile care stau la baza derularii procesului de mediere:
-confidentialitatii
-neutralitatii si impartialitatii mediatorului
-voluntariatului procedurii
-informarii prealabile asupra procedurii medierii
Din perspectiva etapelor de mediere procesul de mediere este structurat ca un mini procecs in fata
instantei de judecata dar exista anumite diferente specifice procedurii de mediere care fac din
aceasta metoda alternativa o metoda de succes in raport de instanta clasica( se aplica in general
medierii corporatiste). Din perspectiva confifentialitatii, rapiditatii solutionarii procedurii,
costurilor financiare.
Cu privire la etapele procesului de mediere se va discuta despre:
-sesiunea de deschidere=> mediatorul stabileste regulile procedurale ce vor fi urmate
-sesiunea comuna => sesiuni separate, etapa identificarii si evaluarii optiuniilor, conceptul de
BATNA, ce inseamna si de ceste importanta sa se calculeze
-inchiderea procedurii de mediere-> poate fi finaizata cu: un proces verbal de esuare a medierii
sau cu un acord de mediere.
In ambele situatii dar mai cu seama in cazul acordului de mediere vom analiza conditiile de fond
si forma esentiale in vederea confirmarii acordului de mediere.
Acordul de mediere, odata semnat la mediator, trebuie sa fie validat fie de notar fie de judecator.
Se vor discuta la capitolul forta executorie a acordului de mediere. Exista norme interne si norme
europene cuprinse in Directiva 52/2008.

Referitor la conditiile de fond si formma, pt validarea/ infirmarea acordului de mediere este

necesar ca acesta sa fie redactat in conformitate cu dispozitiile legii. Confirmarea/infirmarea se
face de instanta sau de notar. Jurisprudentaa arata ca pe solicitarile adresate instantelor foarte
multe sentinte au fost de respingere.
Contractul de mediere
-parti
-obiect
-obligatii si drepturi
-caracteristicile contractului de mediere
-consecintele semnarii unui contract de mediere
Se va diferentia contractul de mediere fata de acordul de mediere. Analizarea certificatului de
informare prealabila cu rivire la avantajele medierii;acesta este un act eliberat de mediator partilor.
Informarea pralabila cu privire la avantajele medierii prin modificarea Legii 192 devenise o
procedura obligatorie. Ulterior sesizarii CCR aceasta dispozitie a fost declarata neconstitutionala
si a fost inlaturata din textul de lege. Instantele trimit spre informare prealabila partile in cazurile
limitativ prevazute de lege.

Medierea
Medierea este o procedura alternativa de solutionare a conflictelor in care partile asistate de o terta
persoana denumita mediator incearca sa ajunga in mod voluntar la o intelegere mutal-acceptata in
vederea solutionarii unui diferend/conflict.
Medierea mai este denumita si negociere asistata. Tertul(mediatorul) care asista intregul proces de
mediere este specializat in acest sens si ajuta partile sa comunice in vederea gestionarii situatiei
conflictuale. Mediatorul este denumit si facilitator al comunicarii. El nu este judecator, nu este
avocatul niciuneia dintre parti, nu emite opinii juridice, nu da sfaturi partilor ci doar
inlesneste comunicarea intre parti.

Se va studia si Consiliul de Mediere si regulemantele aplicabile exercitarii profesiei de mediator,

conditiiepe care o persoana trebuie sa le indeplineasca pt a fi mediator. Comisia de disciplina,
abaterile discplinare si sanctiuniile aplicabile.
Alaturi de mediere vom regasi in literatura de specialitate vom regasi concilierea, institutie care
exista in fostul Cod comercial. aceasta institutie era prevazuta ca obligativitate ca procedura
prealabila inainte de actionarea in judecata.

Negocierea

Se intrepatrunde cu medierea dar nu avem un tert.

Arbitrajul
Avem reguli de arbitraj si noile reguli ale medierii ICC Paris iar cele doua institutiicare merg si
separat dar si impreuna, ele nu se exclud. Se vor analiza cele 4 clauze standard ce pot fi inserate
in contractele comerciale pt a atrage compententa jurisdictionale specifice.
Avantajele medierii:
1. costuri reduse(costuri ocazionate de avocati si taxe de timbru)
2. confidentialitatea procedurii si flexibilitatea procedurii. Referitor confidentialitate deosebirea
principala fata de instanta clasica este cea referitoare la participarea publicului la sedinta de
judecata.
In procesul de mediere participa doar partile asistate sau nu de avocati, rude, prieteni, afini si
mediator pe cand la instanta accesul publicului este nerestricionat. Medierea este o procedura
extrem de flexibila lipsita de formalismul excesiv al instantei clasice. La prima intalnire dintre
mediator si parti, mediatorul va stabili cadrul procedural si regulilece trebuie a fi urmate de catre
partile implicate in procesu de mediere si comunicate acestora. Termenele nu sunt imperative ci
ele sunt stabilite de comun acord de parti si de mediator. La mediere partile trebuie sa se prezinte
personal, ele putand fi sau nu asistate de avocati.
Intregul proces de mediere este structurat ca un mini proces iar mediatorul se poate inspira din
NCPC oridecateori va stabili regulile aplicabile procedurii conduse de el. Mediatorul nu este
judecatorul cauzei supuse medierii conduse de el.

13.10.2014
Metodele alternative de solutionare a conflictelor
Un concept ce se refera la proceduri de solutionare alternativa a litigiilor.
Comparativ cu procedurile clasice de solutionare a litigiilor, solutionarea alternativa reprezinta o
procedura mai eficienta careia ii sunt afectate costuri reduse si timp mai scurt.
Justitia reprezinta modaitatea traditionala de solutionare a litigiilor; ea este incarcata cu un
formalism excesiv determinat de reguli stricte procedurale, durabilitate mare in timp, costuri
excesive(taxa timbru, onorarii avocati si experti). Justitia clasica ilustreaza principiu " oparte
castiga si cealalta pierde"' intotdeauna, niciodata in justitia clasca nu avem doua parti care castiga,
aspect ce o deosebeste fundamental de procedurile de solutionare alternativa a litigiilor. Exista o
apropiere intre justitia clasica si procedura arbitrala, in sensul in care in ambele situatii se ajunge
la emiterea unei sentinte.
Metodele alternative de solutionare a conflictelor se desprind din metodele clasice/traditionale si
nu propun eliminarea conflictului care a determinat litigiul ci o mai buna gestionare a litigiului
ajutand partile sa ajunga mai repede la o solutie. Gestionarea conflictelor este o institutie noua, un

concept nou. si se refera in principal la un progres social,.prin urmare, apeland la proceduri

alternative de solutionare a litigiilor partile inteleg sa-si gestioneze conflictul generator de litigiu.
In domeniul comercial, in procedurile alternative de solutionare a litigiilor sunt frecvent utilizate
in contextul in care apeland la astfel de proceduri si nu la instanta clasica, relatia comerciala dintre
subiecti se pastreaza; se pot relua negocieri stingandu-se litigiul conflictele intre parti fara dorinta
de razbunare. Acest lucru este cu atat mai puternic cu cat solutia la care se ajunge in urma
administrarii unei proceduri alternative de solutionare a conflictului.
SAL este o solutie data
de parti pt parti in urma unei negocieri asistate sau neasistate.
Principalele proceduri alternative de solutionare a litigiilor sunt:
-medierea
-negocierea
-concilierea
-arbitrajul

MEDIEREA
este cea mai de succes procedura alternativa de solutionare a conflictelor si ete definita ca fiiind
procesul ce se deruleaza intre doua sau mai multe parti asistate de o persoana neutra, impartiala si
independenta care le ajuta sa ajunga la o intelegere unanim acceptata.
NEGOCIEREA
este o alta metoda alternativa de solutionare a conflictelor; ea nu presupune existenta unei terte
persoane. Este o forma interactiva de comunicare intre partile implicate. Ceea ce se discuta intr-o
negociere poate sa ia forma unui acord, memorandum, intelegere etc.
CONCILIEREA
este o alta procedura alternativa de solutionare a conflictelor care presupune interventia unei terte
persoane. Este sinonima cu medierea dar nu merge dupa aceleasi proceduri aplicabile unuiproces
de mediere.
ARBITRAJUL
este o metoda alernativa de solutionare a conflictelor si consta in a solicita unuia sau mai multor
terti sa decida asupra litigiului supus judecatii printr-o decizie. Acesti terti chemati sa judece nu
sunt judecatori ai statului ci sunt persoane private alese de catre parti fie numite direct de parti fie
numite de camera de arbitraj, institutia de arbitraj.
Intotdeauna se va apela la instanta arbitrala oridecateori in contractul dintre parti exista o clauza
care exclude competenta materiala a instanteloor de drept comun, clauza care va indica si institutia
de arbitraj care are responsabilitatea gestionarii dosarului si ale carei reguli se vor aplica de
arbitrii.
Avem doua tipuri de arbitraj: institutionalizat si ad-hoc.
In cazul arbitrajului ad-hoc-arbitraj voluntar, cazional- se vor aplica normele din Codul de
procedura civila, normele din Conventia Europeana de Arbitraj si cele stabilite prin contractul
dintre parti. In cazul unui arbitraj ad-hoc se poate cere asistenta Curtii de Arbitraj iar referitor la

acest lucru in regulile curtii de arbitraj sunt prevazute reguli speciale cu privire la arbitrajul adhoc. Tot in acest caz se mai aplica si reguile stabilite prin conventii internationale la care Romania
este parte semnatara.
Referitor la arbitrajul institutionalizat, acest tip de arbitraj este organizat de catre o institutie
permanenta de arbitraj.
Organizarea arbitrajului institutionaslizat se face de catre Curtea de Arbitraj Comercial
International de pe langa Camera de Comerti si Industrie a Romaniei in baza Regulamentului de
organizare si functionare a Curtii de Arbitraj a Regulamentului Colegiului Curtii de Arbitraj si a
regulilor cuprinse in NCPC. Conform acestor prevederi, arbitrajul institutionalizat presupune
incredintarea prin conventia arbitrala sau compromis unui tribunal arbitral din cadrul Curtii de
Arbitraj sa judece un litigiu determinat sa pronunte o decizie obligatorie pt parti si executorie care
poate fi atacata cu actiune in anulare la curtea de apel.
(de aprofundat din curs)
Metodele alternative de solutionare a conflictelor se pot diferentia in functie de anumite criterii:
-prezenta unei terte persoane sau prezenta exclusiva a partilor
-participare voluntara sau participare impusa
-confidentialitatea procedurii
-procedurile formale si procedurile informale
-solutie baza pe interese si solutie bazata pe drepturi legale
-solutie accceptata si solutie impusa.
Alte metode alternative de solutionare a conflictelor:
-institutia desemnarii unui expert
-miniprocesul
-Med-Arb
-evaluarea preliminara neutra
-judecata privata
-Med-Rec
-avocatul poporului
O metoda alternativa de solutionare a conflictelor noua se refera la slutionarea on-line a
conflictelor (ODR).
20.10.2014
Cadrul legislativ al institutiei medierii
Medierea reprezinta o metoda alternativa de solutionare a conflictelor reglementata de Legea
192/2006, o lege modificata succesiv prin Legea 115/2012 si OUG 90/2012.Legea 192/2006 cu
modificarile ulterioare stabileste locul medierii in sistemul judiciar romanesc si pune bazele
organizarii unei noi ocupatii profesionale, aceea de mediator.

Conform dispozitiilor legii, medierea poate avea loc la initiativa partilor sau la recomandarea
instantei de judecata (in masura in care exista un dosar pe rolul instantei de judecata). Conform
legii, prin mediere partile pot solutiona toate problemele sau doar o parte din ele, restul urmand a
fi solutionate prin intermediul instantei de judecata.
Legea prevede dreptul partilor de a apela la mediere fie inainte de declansarea unei proceduri
judiciare fie ulterior inregistrarii sau declansarii unui proces. Legea privind medierea si
organizarea profesiei de mediator stabileste stimulente financiare pt solutionarea prin mediere a
conflictelor chiar si in situatia existentei pe rol a unui dosar in masura in care acesta se finalizeaza
printr-un acord de mediere, legea prevede restituirea taxei de timbru achitata la investirea
instantei.
Exista anumite exceptii legate de sfera prin care poate interveni medierea in solutionarea
conflictului si avem in vedere transferul dreptului de proprietate, cote succesorale, constituirea
unui drept real asupra unui imobil, domenii in care instanta eeste suverana, deci, nu putem discuta
de acorduri de mediere.
Medierea este o activitate de interes public si trebuie sa se desfasoare in conditii de egalitate
pentru toti participantii faa deoseire de rasa, cuuloare, sex, religie, antionalitate, origine etnica etc.
Legea 192/2006, lege care a fundamentat bazele profesiei de mediator in Romania, a fost extrem
de criticata si supusa modificarilor succesive, data fiind in principal din cauza unei insuficiente
raportari la situatia reala, de fapt. Este incontestabil faptul ca Legea 192/2006 a degrevat in buna
parte instantele de judecata de numarul excesiv de dosare, reusindu-se ca prin intermediul
acordurilor de mediere confirmate sa se stinga o multime de litigii dintre parti.
In ceea ce priveste domeniul de aplicare, daca legea nu prevede altfel, partile, persoane fizice sau
juridice, pot recurge la mediere in mod voluntar chiar si dupa declansarea unui proces in fata
instantei de judecata in urmatoarele situatiuni:
1. in domeniul protectiei consumatorilor cand consumatorul invoca existenta unui prejudiciu ca
urmare a achizitionarii unui produs sau a unui serviciu, ca urmare a nerespectarii clauzelor
contractuale sau a garantilor acordate ori prin existenta unei clauze abuzive in contractele
incheiate intre consumator, pe de-o parte, si operatori economici, pe de alta parte.
2. in materia raspunderii profesionale in care poate fi angajata raspunderea profesionala, respectiv
cauzelor de malpraxis, in masura in care prin legi speciale nu este prevazuta o alta procedura.
3. in materia Dreptului familiei, in situatia neintelegerilor dintre soti privitoare la continuitatea
casatoriei, partajul de bunuri comune, exercitiul drepturilor parintesti, stabilirea domiciliului
copiilor, pensie alimentara (stabilirea cuantumului), orice alte neintelegeri cu privire la drepturi de
care ei (sotii) pot dispune conform legii.
ORIDECATEORI avem de-a face cu gestionarea conflictelor privitorare la drepturile copiilor

minori este necesar punctul de vedere al autoritatii tutelare. Prin urmare, o procedura de mediere
care are ca scop transarea/rezolvarea conflictului intre soti cu privire la copiii minori se va realiza
intotdeauna, lundadu-se in calcul, punctul de vedere al autoritatii tutelare.
4. in domeniul litigiilor privind posesia, granituirea, stramutarea de hotare si orice alte litigii civile
care privesc raporturile de vecinatate.
5. domeniul litigiilor civile a caror valoare sub 50.000lei, cu exceptia litigiilor in care s-a
pronuntat o hotarare executorie de deschidere a proceduri insolventei sau a actiunilor referitoare la
registrul comertului sau cazurilor in care partile aleg sa recurga la procedura ordonantei de plata
sau la recurgerea procedurilor speciale privitor cererilor cu valoare redusa.
6. in procedurile de insolventa si mai degraba in cele de preinsolventa, conform
Legii
nr. 85/2014, medierea poate functiona inauntrul acestor proceduri de preinsolventa (mandatul adhoc si concordatul preventiv).
7. un alt domeniu in care medierea poate interveni cu succes este cel al infractiunilor pt care
retragerea plangerii prealabile sau impacarea partilor inlatura raspunderea penala.
Exista domenii in care medierea nu opereaza. Este vorba despre drepturile cu caracter strict
personal, ex: dreptul cu privire la statutul persoanei, precum si orice alte drepturi de care potrivit
legii partile nu pot dispune prin conventie sau in alt mod admis de lege.
Ordonanta 90/2012 a modificat legea cadrul in sensul in care, sub sanctiunea inadmisibilitatii
cererii de chemare in judecata, partile erau obligate sa faca dovada participarii la sedinta de
informare cu privire la avantajele medierii. Dovada participarii la sedinta prealabila de informare
cu privire la avantajele medierii se facea prin depunerea la dosarul cauzei a certificatului de
informare eliberat de mediator. Ulterior , in anul 2013, sesizata cu o exceptie de
neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala a Romaniei decide ca aceasta dispozitie din
Ordonanta 90 este neconstitutionala. Prin urmare, aceasta sedinta nu mai este obligatorie.
Conform NCPC judecata se suspenda cand dosarul ajunge la mediator. Daca avem pe rolul unei
instante arbitrale si partile solicita solutionarea litigiului prin mediere, procedura arbitrala se
suspenda.
In ceea ce priveste perimarea dosarelor, odata ce dosarul este trimis la mediere si cursul perimarii
este suspendat. In lege exista un termen de solutionare a dosarului prin mediere de 3 luni de la
data incheierii contractului de mediere.
8. Medierea poate interveni in domeniul litigiilor de munca, litigii izvorate din incheierea,
executarea si incetarea contractelor individuale de munca.
In materia Dreptului muncii, legea cadru a medierii se completeaza cu dispozitiile unei legi
speciale.

Contractul colectiv de munca este incheiat intre Guvern si reprezentanti ramurii, deci se poate
vorbi si despre mediere la momentul incheierii contractului de munca.
Legea cadru a medierii se aplica numai contractelor individuale de munca.
Prin mediere se ajunge la solutionarea conflictelor de munca atat sub aspectul conflictelor de
interese cat si sub aspectul conflictului de drepturi. De mentionat este faptul ca medierea este o
procedura facultativa, partile putand sa se retraga oricand din caest proces iar in momentul cand se
ajunge la un acord de mediere, acest lucru se produce voluntar.
In ceea ce priveste conflictul de interese in domeniul litigiilor de munca, procedura de mediere a
conflictelor de interese se staileste in cadrul contractului colectiv de munca incheiat la nivel
national iar in acest caz particular al litigiului de munca, procedura de mediere nu poate dura mai
mult de 30 de zile.
Medierea ca procedura alternativa de solutionare a conflictelor, asa cum este ea prevazuta in legea
cadru, se aplica in domenii limitativ prevazute de lege si este o procedura voluntara.

27.10.2014

10.11.2014
Reglementarea metodelor ADR-mediere la nivelul Uniunii Europene
La nivelul UE preocuparea de a reglementa metodele alternative de solutionare a conflictelor a
fost una constanta iar primul domeniu in care s-a vorbit, s-a discutat, s-a analizat implicarea
metodelor altenternative de solutionare a conflictelor/litigiilor a fost domeniul consumului- pietei
de consum=> Dreptul consumatorilor. Consiliul Europei este organismul care si-a asumat cel mai
important rol in promovarea insitutiei metodelor ADR. Inca din 1993, moment in care se lanseaza
cartea Verde cu privire la accesul consumatorilor la Justitie si rezolvarea disputelor in materie de
consum, se constata o implicare activa a Consilului Europei in reglementarea metodleor
alternative de solutionare a conflictelor (ADR).
Din 1993 au fost elaborate o serie intreaga de acte: Cartea Verde din 2002, Directiva 52/2008,
Directiva 11/2013, Recomandarea 257/1998.
Referitor la Recmandarea din 1998 nr. 257, acest act se refera la principiile care trebuie a fi
respectate de institutiile responsabile pentru solutionarea extrajudiciara a litigiilor in amterie de
consum. De subliniat faptul ca acest act normativ este din anul 1998 si abia in 2013 exista o

directiva cu privire la entitatile de solutionarea extrajudiciara a litigiilor de consum.

Principii din Recomandare:
1.Principiul transparentei - presupune o informare cu privire la regulamentul aplicabil procedurilor
alternative de solutionare a litigiilor, regulament ce trebuie adus la cunostinta consumatorului,
acesta trebuind a fi informat cu intreaga procedura aplicabila in acest domeniu.
2. Principiul eficientei - accesul consumatorului la o procedura alternativa extrajudiciara
trebuie sa fie efectiva, usoara si cu costuri reduse.
3. Principiul independentei - se refera la independenta celui care conduce procedura alternativa de
solutionare a litigiului.
Cartea Verde cu privire la metodele alternative de solutionare a conflictelor
Este un document lansat la nivelul UE cu privire la un anumit obiect de reglementare in care
statele mebre sunt invitate sa-si spuna punctul de vedere si sa raspunda la un anumit chestionar
indicat de Comisie, practic Cartea Verde/2002 cu privire la metodele ADR a fost documentul care
a stimulat o serie de dezbateri referitoare la intreaga problematica aferenta metodelor alternative
de slutionare a conflictelor. Acest document a reunit opinile statelor membre sub titlul de
Garantarea calitatii metodelor alternative de solutionare a disputelor.
Problematica abordata:
1. asigurarea celui mai inalt standard de calitate a metodelor alternative
2. asigurarea confidentialitatii procedurilor alternative de solutionare a conflictelor
3. forta executorie a a acordului de mediere si valabilitatea acestuia
4. formarea continua profesionala atertilor care furnizeaza astfel de servicii si cometenta lor.
5. armonizarea legislatiei ntre statele membre si Uniune.
Cartea Verde, documentul de consultare la nivelul UE, a pregatit terenul elaborarii Directivei
52/2008. In urma consultarii sa ajuns la concluzia ca metodele alternative reprezinta o prioritate
politica pentru institutiile UE; prin urmare, UE are obligatia de a promova utilizarea metoder
alternative si de a garanta cel mai bun context legislativ pentru devoltarea lor. Se arata in
docuentul european faptul ca metodele alternative reprezinta raspunsul la dificultatiile justitiei
clasice, la dificultatile accesului la justitiei s reprezinta un raspuns coerent la coonflicte de natura
transfrontaliera.
Metodele alternative sunt caracterizate prin flexibilitate si un cost extrem de redus in comparatie
cu justitia clasica, fapt ce le determina sa fie competitive pe piata serviciilor.
Documentul, Cartea Verde, a lansat o dezbatere politica cu privire la utilizarea metdelor
alternative, la neobligativitatea acestora. la modul in care se aplica dispozitiile legale privitoare la
termenele de prescriptie si perimare, la natura juridica a procesului verbal si a acordului d
emediere, la recunoaterea acordului de mediere si forta lui obligatorie si la responsabilitatiile
mediatorului.
In acest context, la 21 mai 2008 a fost emisa Directiva 52/2008 privind reglementarea anumitor
aspecte in materie civila si comerciala. Domeniul pe care il reglementeaza aceasta Directiva se
circumscrie obiectivului comunitatii europene privind mentinerea si dezvoltarea unui spatiu de
securitate, libertate si justitie, in care accesul fiecarei persoane la justitie sa fie garantat.

Directiva 52/2008 are obiectivul de a contribui la corecta functionare a pietei interne,

promobveaza utilizarea medierii in proceduri transfrontaliere si garanteaza faptul ca partile
implicate pot avea incredere intr-un context juridic si normativ sigur=> statele membre au
obligatia de a asigura cadrul legal aferent desfasurarii activitatii de mediere in cauze civile si
comerciale, statele membre au obligatia de a emite, de a incuraja emiterea de coduri de conduita
ale mediatorilor si organizatiilor care furnizeaza servicii de mediere, statele membre au obligatia
de a institui mecanisme de control si verificare a calitatii actului de mediere in domeniul furnizarii
de servicii de mediere. IN acceasi masura, statele membre trebuie sa se asigure prin instituirea de
mecanisme adecvate ca acordurile rezultate in urma procedurilor de mediere pot fi executate.
Directiva 52 prevede procedura executarii acordurilor de mediere in cazurile medierilor civile si
comerciale transfrontaliere dar acest lucru nu impiedica statele membre sa aplice aceste prevederi
si in cazul procedurilor de pe piata interna. Directiva 52 stabileste urmatoarele obligatii esentiale:
1. statele membre au obligatia sa isntituie mecanisme prin care sa incurajeze pregatirea
profesionala continua a mediatorilor si sa verifice calitatea serviciilor de mediere furnizate de
acestia.
2. fiecare judecator, in orice stadiu al procedurii, are dreptul sa invite partile sa recurga la mediere
sau sa invite partile sa participe la o sedinta de informare cu privire la avantajele medierii.
3. fiecare stat membru este obligat sa instituie mecanisme in vederea punerii in executare a
acordurilor de mediere.
4. directiva cuprinde mentiuni cu privire la principiul confidentialitatii procedurilor de mediere
instituind obligativitatea acesteia. Directiva precizeaza ca mediatorul nu poate sta martor decat in
conditiile stabilite de lege.
5. directiva cuprinde dispozitii cu privire la intreruperea termenelor de prescriptie.
In ceea ce priveste obligativitatea procedurii de mediere, directiva lasa la aprecierea fiecarui stat
membru acest aspect. Directiva nu interzice ca anumite state sa poata institui obligativitatea
medierii.

Directiva 11/2013
Aceasta se refera la proceduri alternative de solutionare a litigiilor on si offline in materie de
consum.
La nivel european s-a considerat neceasara adoptarea unei astfel de directive in contextul in care
procedurile judiciare sunt costisitoare, indelungate, cu rezultat incert. De asemenea, lipsa unor
mijloace de contestatie eficiente reprezinta o reala piedica in solutionarea itigiilor cu privre la
tranzactiile transfrontaliere.
Procedurile SAL (solutionarea alternativa a litigiilor) au ca drept scop solutionarea litigiilor intre
consumator si comecianti pe piata de consum offline(fizica) iar proceduurile SOL (ssolutionarea
alternativa a litigiilor dintre comercianti si consumatori
PE PIATA DE CONSUM
ELECTRONICA. La nivelul UE, pierderile suportate de consumatorul european din cauza
problemelor aparute in legatura cu achizitionarea unui produs sau serviciu este estitmata la

aproximativ 1 miliard euro. La nivel european s-a simtit nevoia unei astfel de directive in
contextul in care nu exista o uniformizare a accesului la metode alternative, la proceduri SAL de
calitate. Piata serviciilor SAL/SOL trebuie a fi uniformizata, consumatorul european, indiferent de
statul de provenienta, trebuie sa aiba acces la acelasi tip de informatie; comerciantii trebuie sa
ofere informatii delatiate cu privire la procedurile SAL.
Directiva 11 are menirea de a proteja consumatorul, de a-i proteja interesele ecnomice, de a
promova dreptul consumatorului la informare si de a-i asigura consumatorului accesul la servicii
sau proceduri SAL de calitate.
Obiectivul principal urmarit prin Directiva 11 consta in a asigura functionarea corecta a pietei
interne. Acest lucru se face prin definirea si stabilirea procedurilor SAL, prin stabilirea unor
principii comune in vederea gestionarii procedurilor SAL de catre statele membre atat in ceea c
epriveste tranzactiile nationale cat si cele transfrontaliere. Prin urmare, Directiva 11/2013 asigura
si garanteaza accesul consumatorului la proceduri SAL in vederea facilitarii solutionarii in afara
instantelor de judecata a litigiilor intre consumatori si comercianti in cazul tranzactiilr interne si
transfrontaliere. Directiva obliga ca procedurile SAL sa ofere servicii de calitate consumatorilor.
Consumatorii trebuie sa primeasca informatii detaliate despre procedura SAL competenta.
In ceea ce priveste comertul on-line directiva prevede proceduri SOL prin Regulamentul 524 fiind
norma de aplicare a solutionarii litigiior privind procedurile SOL. Regualamentul prevede un
mecanism care sa permita solutionarea on-line a litigiior in legatura cu comertul electronic.
Statele embre sunt obligate odata cu implementare directivei sa adopte instrumente juridice
obligatorii prin care sa fie create proceduri SAL si SOL.
Conform regulamentului 524, la nivelul UE se va crea o platforma on-line - platforma SOL - care
ofera comerciantilor si consumatorilor un punct unic de intrare pentru solutionarea extrajudiciara
a litigiilor on-line. prin intermediul entitatilor SAL care vor fi conectate la platforma.
Prin urmare, in materia pietei de consum avem instrumente separate de reglementare dar
complementare:
1. Directiva 11 care este o directiva cadru si permite solutionarea litigiilor nationale sau
transfrontaliere intre consumatori si comercianti prin proceduri SAL de calitate inclusiv servicii
on-line
2. Regulamentul 524 carre permite crearea unui sistem al Uniunii format dintr-o platforma on-line,
direct accesibila pentru consumatori care se va baza e proceduri nationale SAL si se va ocupa online de litigiile transfrontaliere legate de piata de consum.
Conform Directivei 11/2013 entitatile SAL sunt furnizori de servicii de solutionare alternative a
litigiilor care implica o terta persoana. Potrivit acestei directive, terta persoana propune sau poate
chiar impune o solutie sau reuneste partile pentru a le ajuta sa gaseasca o solutie.
Exista domenii exceptate de la aplicarea acestei directive(exceptii):
-procedurilor supuse sistemelor de instrumentare a reclamatiilor consumatorilor gestionate de
comerciant

-serviciilor neeconomice de interes general

-litigiilor intre comercianti
-in situatia dosarelor eistente pe rol unde judecatorul solutioneaza un litigiu pe procedura judiciara
-serviciilor din sanatate
-entitatilor publice de invatamant superior sau complementar

24.11.2014
PROCESUL DE MEDIERE
Procesul de mediere este modificat mult fata de ce este prevazut in cursul publicat.
Procesu de mediere este un proces dinamic si fluid care are drept scop restabilirea comunicarii
intre parti prin intermediul unui facilitator al comunicarii denumit mediator iar in masura in care
este posibil obiectivul principal al procedurii de mediere il constituie ajungerea la un acord.
Procesul de mediere nu este un proces in fata instantei de judecata, nu este arbitraj si se deosebeste
de celelalte forme alternative de solutionare a conflictelor(concilierea sau comisia de adjudecare in
cazul contractelor FIDIC). Procesul de mediere este caracterizat ca fiind o procedura flexibila,
informala condusa de o persoana autorizata in conditiile legii dar al carui rezultat apartine in
integralitatea lui partilor. Conform principiului ca mediatorul este responsabil de procedura iar
partile controleaza rezultatul.
Procesul de mediere se deruleaza in baza unor principiii:
1. Principiul voluntariatului in sensul in care intrarea si iesirea din procedura de mediere se face de
catre parti in mood voluntar.
2. Principiul independentei mediatorului, neutralitatii si impartialitatii lui
3. Principiul confidentialitatii procedurii este principiul care ajuta medierea sa castige foarte mult
teren in comparatie cu celalelte metode ADR si instantele judecatoresti.
4. Principiul autodeterminarii-> partile isi pot alege singure mediatorul, au dreptul de a alege
singure procedura alternativa de solutionare a disputei, partile au dreptul de a fi informate cu
privire la procedura, de a propune solutii etc.
Etapele procedurii de mediere:
1. Sedinta de informare prealabila cu privire la avantajele metodei.
Trebuie subliniat faptul ca aceasta etapa este lipsita de obligativitate
2. Incheierea contractului de mediere
3. Etapele propriu-zise:
a) sesiunea de deschidere, respectiv cuvantul introductiv al mediatorului
b) sesiunea comuna / plenara
c) sesiuni private

d) identificarea si evaluarea optiunilor

e) inchiderea procedurii fie prin: *redactarea acordului de mediere ce cuprinde vointa partilor in
sensul solutionarii litigiului fie prin * redactarea procesului verbal de esuare a medierii ce
cuprinde tot vointa partilor de a nu solutiona pe cale amiabila situatia litigioasa respectiva.
Sedinta de informare prealabila
are loc oridecateori partile sunt trimise de catre judecator (in situatia in care exista un dosar aflat
pe rolul instantei de judecata) sa se informeze cu privire la avantajele procedurii de mediere sau
daca partile doresc sa cunoasca avantajele acestei proceduri inainte de initierea unei actiuni in
instanta. Conform reglementarilor in vigoare aceasta sedinta nu mai este obligatorie. In urma
sedintei de informare mediatorul emite certificatul de informare prealabila. In masura in care
partile sunt hotarate sa demareze procedura medierii si inainte de a intra in procedura, mediatorul
impreuna cu partile vor incheia contractul de mediere in care sun stiulate drepturile si obigatiile
partilor, onorariul si orice alte clauze pe care partile le considera pertinente si relevante pentru ele.
Procesul de mediere propriu-zis
Prima etapa este constituita de cuvantul introductiv al mediatorului, este important in sensul in
care sunt stabilite de catre mediator regulile dupa care functioneaza procedura de mediere
respectiva, principiile la care se raporteaza procedura de mediere, modul concret in care se va
desfasura sau in care se vor desfasura intalnirile, respectiv intalnirei plenare si private. Mediatorul
va preciza daca la procedura vor participa martori experti, translatori. Este important ca
mediatorul sa fixeze prin cuvantul introductiv cadrul procesual.
Dupa finalizarea cuvantului introductiv se trece la etapa a doua: sesiunea plenara/comuna, ea este
elementul central al intregului proces de mediere. La sesiunea plenara partile isi expun punctul de
vedere stabilindu-se in concret despre ce anume se discuta. Partile expun persona sau prin
reprezentant punctul de vedere. Aceasta este prima etapa din sesiunea plenara.
Dupa ce s-a stabilit despre ce anume se discuta, mediatorul va conduce discutia spre etapa a doua
a sesiunii plenare unde va incerca sa determine partile sa raspunda la intrebarea de ce s-a ajuns la
acea situatie conflictuala. Este o etapa foarte delicata si importanta in procesul de mediere
deoarece partile printr-o comunicare eficienta, determinata de mediator, vor reusi sa-si identifice
interesele, valorile, nevoile si temerile la care ei se raporteaza in situatia conflictuala.
Se trece la etapa a treia a sesiunii plenare in care mediatorul trebuei sa determine partile sa
raspunda la intrebarea "cum putem rezolva aceasta situatie?". Este etapa in care partile trebuie sa
identifice cat mai multe optiuni posibile.
Ulterior identificarii optiunilor se ajunge la ultima etapa a sesiunii plenare si anume la alegerea de
catre parti a celei mai bune optiuni reciproc avantajoase.
In tot acest proces mediatorul are pozitia de coordonator al discutiilor, mediatorul foloseste un ton
informal, neutru fara favoritism sau empatie fata de una dintre parti avand obligatia sa pastreze
echilibrul dintre parti.

Medierea mai poarta denumirea in literatura de specialitate de "negociere asistata". Roger Fischer
in cartea sa "Getting to Yes" trateaza problematica negocierii principiale intr-o procedura a
medierii si sunt stabilite 4 principii fundamentale la care partile trebuie sa se raporteze inr-o
negociere asistata:
1. separarea oamenilor de probleme
2. concentreaza-te pe interese nu pe pozitii
3. generarea unei multitudini de posibilitati inainte de luarea deciziei finale
4. rezultatul final al medierii trebuie sa aiba la baza criterii obiective
In procedura de mediere indiferent de metoda de negociere aplicata trebuie sa respectam trei
criteerii:
-procesul de mediere trebuie sa produca, in conditiile in care produce, un acord agreat de toate
partile
-trebuie sa fie eficienta
-trebuie sa imbunatateasca sau cel putin sa nu strice relatia dintre parti
In ceea ce priveste rezultatul medierii care trebuie sa aiba la baza criterii obiective trebuie sa ne
raportam intotdeauna la standarde concrete atunci cand facem analiza problemei. In literatura de
specialitate sunt date cu titlu de exemplu>..... sunt : precedent, concluzii stiintifice, standarde
profesionale, costuri, eficienta, traditie, cutuma. Criteriile la care partile se raporteaza trebuie sa
fie obiective, legitime si practice.
La inceputul procedurii de mediere, in cuvantul introductiv, mediatorul va trebui sa se asigure ca
partile participa in mod voluntar la aceasta procedura si ca in mod voluntar se vor supune regulilor
ce le vor fi comunicate incluzand si intalnirile private.
Cand trebuie sa aiba loc intalnirile separate ale mediatorului cu cealalta parte?
1. cand mediatorul simte ca procesul de comunicare a ajuns intr-un impas
2. cand mediatorul considera ca partile au nevoie de discutii pe care nu le pot face in plen
Intalnirile private nu vor avea niciodata loc in prima etapa in care partile isi expun problematica.
Intalnirile private pot avea loc si la initiativa partilor aflate in proces nu numai la convocarea
mediatorului. Nu se vor tine intalniri private daca una dintre parti se opune unei astfel de intalniri.
De ce avem nevoie de intalniri private?:
-pt a intelege blocajul in care a ajuns comunicarea
-pt a determina partile sa fie mai deschise, mai comunicative
-putem avea intalniri private daca mediatorul considera ca mediatorul considera ca este mai bine
sa discute solutiile cu fiecare parte inainte de etapa alegerii celei mai bune solutii de catre parti.
Dupa intalnirile private se va relua sedinta plenara, continunandu-se dialogul de unde s-a oprit.
In sesiunea comuna / plenara mediatorul va adresa partilor intrebari generand astfel un proces
dinamic in care partile ajung sa-si cunoasca interesele.

Comunicarea in procedura de mediere este singura modalitate prin care partile vor ajunge la o
solutie viabila si reciproc-avantajoasa. Ascultarea este cea ma importanata tehnica a mediatorului;
este vorba de o ascultare activa, in sensul ca mediatorul asculta activ fiecare parte. Intreaga
procedura de ascultare activa a mediatorului, aceasta trebuie sa se asigure ca partile se asculta
reciproc si se si inteleg reciproc. Prin urmare, cand mediatorul sesizeaza ca sunt probleme in
comunicare el intervine prin reformulari, prin clarificari, traduceri, intrebari. Rolul mediatorului in
tot acest proces de comunicare este unul esential in sensul in care el trebuie sa interpreteze si sa
analizeze cea ce se discuta intre parti prin prisma conceptelor si a negocierii principiale.
In cursul procesului de mediere, mediatorul va adresa partilor intrebari inchise sau deschise.In
interbarile inchise raspunsul este afirmativ sau negativ-> este bine s anu fie folosite pt ca inchide
partilor posibilitatea comunicarii, dezvoltarii. Intrebarile deschise sunt intrebarile in care se
comporta comentarii. Rolul intrebarilor in procesul de mediere este foarte important in masura in
care adresandu-le, mediatorul invita partile la dezbatere, la analiza profunda a ideilor si
conceptelor lor.
In concluzie, medierea este un proces voluntar, flexibil, reprezinta o negociere asistata de o terta
persoana aautorizata, este un proces integral confidential si nu este contradictoriu. Medierea nu
este obligatorie, nu este decizionala, nu este contradictorie si nu este justitie.

08.12.2014
In cursul procesului de mediere sunt eliberate anumite documente de catre mediator, si anume:
1. in urma delurarii etapei informarii prealabile, medidatorul va elibera certificatul de informare
care atesta faptul ca partile au fost informate cu privire la avantajele procedurii de mediere de
catre mediator. Certificatul de informare trebuie semnat si stampilat, datat de mediator si semnat
de parti. Se va elibera certificat de informare si in cazul in care dupa sedinta de informare una
dintre parti refuza sa semneze. In situatia in care una dintre parti, invitata sa participe la sedinta de
informare, nu confirma participarea sau refuza sa participa, ori desi confirma, nu participa (deci,
informarea nu se poate realiza in conformitate cu disp. legii), mediatorul va elibera un proces
verbal in care se consemneaza situatia de fapt. In imposibilitatea finalizarii sedintei de informare,
indiferent de motiv, fapt ce lipseste de eficienta sedinta de informare, mediatorul va elibera tot un
procesverbal si nu un certificat de informare, care va atesta situatia de fapt.
Certificatul de informare este redactat de mediator si cuprinde:
-datele de identificare ale formei de exercitare a profesiei (BM, scp, b.asociate, denumire sediu,
date contact etc.);
-numarul de inregistrare al certificatului in registrul special;
-datele de identificare ale mediatorului
-data, ora si locul sedintei de informare
-partile participante la sedinta de informare cu tate datele de identificare
-obiectul conflictului;
-decizia partilor cu privire la acceptarea sau neacceptarea medierii

-semnatura si stampila
In situatia in care redactati un proces verbal, acesta va cuprinde:
-datele de identificare
-nr de inregistrare in registrul special
-datele mediatorului
-datele partilor
-etc.
2. Contractul de mediere este contractul incheiat la inceputul procedurii de mediere si dupa ce
partile si-au exprimat in scris consimtamantul de a initia procedura medierii. Contractul de
mediere este un acord de vointe in care mediatorul se obliga sa sprijine partile in solutionarea
disputei iar partile se obliga sa relationeze cu buna credinta in vederea solutionarii disputei. Este
un contract sinalagmatic, cu titlu oneros, comutativ, intuitu personae iar forma scrisa a lui este
ceruta ad validitatem. In contractul de mediere se va preciza ca partile sunt de acord cu
declansarea procedurii de mediere si sunt decise sa coopereze in acest sens. Obiectul contractului
de mediere consta in incercarea de rezolvare a conflictului supus spre solutionare acestei metode
ADR. Conform Legii 192/2006 esta anumite mentiuni obligatorii:
-obligatia mediatorului de a da explicatii/clarificari cu privire la principiile medierii;
-in cuprinsul contractului de mediere sa fie stipulat angajamentul ferm al partilor ca vor respecta
regulile prestabilitate pe tot parcursul medierii.
-de precizat limba in care are loc aceasta procedura; *fiecare parte trebuie sa aiba un certificat al
competentelor lingvistice straine*
-cauza rin care se stipuleazaca mediatorul are dreptul de a aplica propriile reguli de organizare a
procedurii, in conditiile legii;
-mediatorul are dreptul de a se abtine de la procesul de mediere daca pe tot parcursul procedurii
apar situatii care ii pot afecta neutralitatea/impartialitatea;
-partile au dreptul sa renunte la mediator daca acesta a incalcat principiul neutralitatii si al
impartialitatii sau al confidentialitatii ori a incercat sa constranga o parte sa ajunga la o intelegere,
a emis opinii juridice cu privire la ofertele ce se negociaza sau se afla in orice stare de
incompatibilitate pe care nu a adus-o la cunostinta partilor;
-de precizat ca procedura medierii este oo procedura voluntara, paartile avand dreptul sa se retraga
in orice moment fara justificare a gestului lor;
-partile au obligaia de a plati onorariul stabilit, contractul are forta executorie
In orice faza a procedurii, contractul de mediere poate fi denuntat de parti.
3. La finalul procedurii de mediere, in functie de rezultat, mediatorul va redacta acordul de
mediere sau procesul verbal de esuare a medierii. Acordul de mediere-> acesta este documentul
care va consimti invoiala partilor in termenii agreati; pt punerea lui in executare partile se pot
adresa notarului, pt eliberarea unui act notarizat sau instantei de judecat in vederea pronuntarii
unei sentinte. Procesul verbal de esuare a medierii-> documentul care atesta, redactat demediator,
ca disputa nu a putut fi solutionata si prin urmare, litigiul, in masura incare partile opteaza pt acest
lucru, va fi inregistrat pe rolul instantelor de judecata sau arbitrale sau in situatia in care exista, la
data declansarii procedurii de mediere exista un proces pe rolul instantei de judecata, litigiul va fi

repus pe rolul acelei instantei arbitrale sau de judecata.

Conflictul. Natura si mod in care este impartit in litteratura de specialitate

Conflictul reprezinta/apare oridecateori satisfacerea nevoii unei parti lezeaza satisfacerea nevoii
altei parti. O stare conflictuala reprezinta expresia unor interese opuse, reprezinta un dezacord in
care partile implicate se considera amenintate in propriile lor nevoi, interese etc. Un conflict se
considerra a fi rezolvat atunci cand se ajunge la identificarea unui set complet de actiuni
compatibile reciproc siavantajoase reciproc.
Medierea ca procedura de solutioanre a unei stari conflictuale are rolul de a crea o situatie
convenabila partilor, de a deschide dialogul si comunicarea, de a construi o relatie de tip win-win.
Analiza, pregatirea si managementul starilor conflictuale nu au ca obiect eliminarea conflictului si
a intereselor opuse ci isi propune adoptarea unor metode comportamentale si de dialog care sa
permita o abordare non-violenta a inereselor opuse si o rezolvare de tipul win-win
Exista 5 tipuri de conflict:
a) relational
b) structural
c) informational
d) de evaluare
e) de interese
Conflictul relational poate fi determinat de emotii puternice, stereotipuri culturale, o foarte slaba
comunicare, un comportament negativist cu repetitie.
Cum ne adresam unui astfel de conflict oridecateori il identificam?
Impunerea de reguli pt a controla expresiile negative ale participantilor, promvarea unui proces de
mediere care analizeaza trairile si sentimentele partilor, clarificarea perceptiilor, imbunatatirea
calitatii si cantitatii comunicarii, blocarea atitudinilor negative si incurajarea atitudinilor pozitive.
Conflictul structural poate fi determinat de existenta unor moodele distructive de comportament
sau actiune dar si in egala masura, de inferioritate, de putere inegala, un control inegal al
resurselor, odificari legislative, constrangeri de timp, de factori geografici, fizici etc.
Ca si remediu posibil de remediere este cel al cooperarii, mediatorul trebuind sa desfasoare actiuni
prin care partile sa-si defineasca interesele si nevoile, trairile, partile sa accepte reciproc nevoile si
trairile; mediatorul trebuie sa stabileasca o acceptare corecta si reciproca a procesului decizional
din partea partilor. Mediatorul trebuie sa transforme procesul de negociere dintr-o negociere
asupra pozitiilor intr-o negociere asupra interesului.
Conflictul informational este determinat de lipsa de informatie, de dezinformare, interpretari
diferite ale informatiei, consideratii fdiferite asupra a ceea ce este relevant in conflictul respectiv
sau surse diferite de informatii. ediatorul trebuie sa se asigure in acest tip de conflict ca informatia
este data intr-un nod legitim ambelorparti si sa se asigure in egala masura ca partile sunt de acord

asupra proceuslui de informatie. Singurul remediu posibil este cel a identificarii, adica
identificarea, obtinerea unui acord intre parti asupra informatiei si care este procesul de obtinere a
informatiei.
Conflictul de evaluare poate fi determinat de criterii diferite de evaluare a obiectului conflictului,
de-o evaluare grerita a informatiei primite, de constrangeri externe. Remediu: Identificarea unor
criterii obiective, comune de informare si identificarea unor valori comune la care partile se
adreseaza in evaluarea lor.
Conflictul de interese ese determinat de competitie, interese diferite, schimbari in interese
existente, continuturi diferite ale intereselor. Remediu: identificarea, in sensul in care mediatorul
separa pozitiile de interese si va trebuie sa determine partile sa identifice criterii obiective la care
sa se raporteze.
Prin urmare, mediatorul trebuie sa construiasca intre parti si cu partile o relatie care sa permita
negocierea. Oridecateori, partile intr-un conflict, intr-o procedura a medierii isi pun in balanta si
isi analizeaza afirmatiile si conceptele si reusesc sa asculte cealalta parte, sa se asculte intre ele
sansele de a se ajunge la un acord de mediere sunt foarte mari.

15.12.2014
Arbitrajul ca procedur alternativ de solutionare a disputelor
Arbitrajul este o jurisdictie privat, alternativ de solutionare a disputelor. Curtea de arbitraj a
emis reguli derogatorii de la dreptul comun n ceea ce priveste desfsurarea procedurii arbitrale.
Regulile arbitrale nu sunt contrare ordinii publice si bunelor moravuri. Dreptul comun n materia
arbitrajului l represzint Codul de procedur civil. Conform definitiei, arbitrajul apartine familiei
mijloacelor alternative de solutionare a litigiilor alturi de mediere, conciliere, negociere direct,
expertiz, comisie de adjudecare.
Arbitrajul se delimiteaz de aceste proceduri, metode prin functia sa jurisdictional. Prin urmare,
singura metod alternativ care detine o functie jurisdictional este arbitrajul, fapt ce permite
folosirea simultan sau consecutiv a acestor metode n vederea solutionrii situatiei litigioase;
celalalte metodesunt nejurisdictionale.
n practic, medierea si concilierea, ca metode nejurisdictionale, preced, de regul, arbitrajul. Mai
mult, n practic este folosit ca metod alternativ combinatia ntre mediere si arbitraj, med-arbul. Data fiind functia nejuridisctional a medierii, cele dou metode pot fi folosite concomitent sau
alternativ, lucru care nu se poate ntmpla n cazul existentei a dou mijloace juridictionale.
Arbitrajul are o natur conventional, modul de organizare si administrare fiind lsat la nvoiala
prtilor litigante sau a tribunalului arbitral, indiferent de forma arbitrajului. Chiar dac arbitrajul
are o natur conventional, dat fiind vorba de administrarea justitiei, arbitrajul, prin decizia

prtilor litigante, nu poate devia de la aceasta functie. Faptul c este o procedur alternatic nu
nseamn c este evitat instanta de judecat, ci nseamn c prin clauz compromisorie sau
compromis prtile de bun-voie hotrsc s renunte la garantiile procesului civil dar arbitrii sunt
obligati s respecte ordinea public, principiile imperative ale legii si n general principiile
fundamentale ale oricrui proces civil.

n cadrul unui contract, ori de cte ori prtile hotrsc, partile persoane fizice sau juridice pot
stabili prin inserarea unei clauze ca litigiul n legatur cu interpretarea, derularea, executarea
contractului s fie solutionat de instanta arbitral. n ceea ce priveste persoanele fizice, legea cere
ca acestea s aib doar capacitate de exercitiu. n ceea ce priveste persoanele juridice, sfera
arbitrajului este una vast, persoanele juridice de drept privat recurgnd la arbitraj n amterie
contractuala, piat de consum, de capital etc. n ceea ce priveste persoanele juridice de drept
public, acestea trebuie autorizate expres printr-o lege sau o conventie la care Romania este parte
semnatar. Odat ncheiat clauza compromisorie/compromisul, prtile pot hotr ca arbitrajul s
fie ncredintat uneia sau mai multor persoane nvestite s judece litigiul si s pronunte o hotrre
arbitral, definitiv si obligatorie pentru prti. Misiunea arbitrilor (act de misiune=act semnat de
arbitrii la nceputul procedurii) este n concordant cu functia jurisdictional a arbitrajului, anume
de a judeca si de a pronunta o hotrre definitiv si obligatorie. n ce msur un arbitru poate fi si
mediator, adic s faciliteze prtilor s ajung la o ntelegere!? Conform dispozitiilor legale n
vigoare, un arbitru poate s fie si mediator cu amendamentul c aceast calitate de mediator nu
este conferit automat arbitrului. Prin urmare, un arbitru poate fi mediatorul cauzei n msura n
care prtile i ncredinteaz cauza, cu conditia ca acesta s fie mediator autorizat.
Conventia abritral este actul n care nsumeaz aspectele reiterate si trebuie s mbrace n mod
obligatoriu forma scris. n situatia n cae conventia arbitral se refer la transferul dreptului de
proprietate si/sau la constituirea unui alt drept real asupra unui bun imobil conventia arbitral
trebuie ncheiat n form autentic sub sanctiunea nulittii absolute. Conventia arbitral poate
mbrca dou forme:
a) forma unei clauze compromisorii n contractul principal;
b) forma unei conventii separate, compromis, la care face trimitere contractul principal.
Validitatea clauzei compromisorii este independent de validitatea contractului n care a fost
nscris aceast clauz iar n caz de ndoial, clauza compromisorie se interpreteaz n sensul
aplicrii ei n cazul tuturor nentelegerilor rezultate din contract sau din raportul juridic la care ea
face referire.
Compromisul, conform disp. NCPC, prtile convin ca litigiul ntre ele s fie solutionat pe calea
arbitrajului iar, sub sanctiunea nulittii, se mentioneaz obiectul litigiului, numele arbitrilor sau
modalitatea de desemnare a acestora.
n ceea ce priveste tribunalul arbitral, acesta poate fi format dintr-o persoan sau din trei persoane,
doi arbitrii si un supraarbitru. Arbitrul trebuie s fie o persoan fizic creia n desfsurarea
activittii i se aplic interdictiile din NCPC. Fiecare parte numeste un arbitru iar cei doi arbitrii

numesc supraarbitrul. n situatiile n care sunt mai multe prti, regula este ca prtile cu interese
comune s numeasc un singur arbitru.
Este interzis stipularea clauzei in conventia arbitral care confer unei prti un priviliegiu cu
privire la desemnarea arbitrilor ori care prevede dreptul unei prti de a numi arbitrul n locul
celeilalte prti. n ceea ce priveste cazurile de incompatibilitate ale arbitrilor, se aplic dispozitiile
NCPC si se completeaz cu cazurile de incompatibilitate prevzute pentru judectori. NCPC
reglementeaz situatia rspunderii arbtrilor si situatiile n care aceast rspundere poate fi
angajat:
1. dac dup acceptare renunt n mod nejustificat la nsrcinarea cererii;
2. cnd nu particip fr motiv nejustificat la judecarea litigului si nu pronunt hotrrea n
termenul stabilit de conventia arbitral sau de lege;
3. nu respect caracterul confidential al procedurii;
4. ncalc cu rea-credint celalalte obligatii care-i revin.
Termenul n care trebuie sa fie solutionat litigiul este de 6 luni,de la data constituirii tribunalului
arbitral; aceste termen, n conditiile legii, se poate suspenda, ori de cte ori se solutioneaz o
cerere cu privire la orice incident procedural. Totodat, acest termen poate fi prelungit prin
nvoiala prtilor; de asemenea, tribunalul arbitral poate hotr prelungirea, n mod justificat,
pentru cel mult 3 luni.

Locul arbitrajului este supus unei proceduri flexibile. Limba este un aspect stabilit prin
conventie.
Prin urmare, procedura arbitral,este reglementat de NCPC si de reguli de arbitraj proprii
fiecrei curti de arbitraj.
Hotrrea arbitral este obligatorie pentru prti si definitiv, ea poate fi pus n executare.
mpotriva HA, partea nemultumit poate formula actiune n anulare pt. motivele din art.
608 NCPC. Singurele probe care pot fi aduse n actiunea n anulare sunt numai nscrisurile. dac
AA este admis litigiul va fi trimis spre rejudecare instantei statale dac una din prti nu insist sa
se recurg la arbitraj.
Competenta apartine curtii de apel din raza locului de desfsurare al arbitrajului iar termenul de
actionare este de 1 lun de la data comunicrii iar hotrrea pronuntate de curtea de apel este
supus recursului.
Arbitrajul este o procedur privat, alternativ de solutionare a conflictului controlat de instanta de
drept comun.