Arbitraj comercial- sem I 2018 examen grile + intrebari teoretice

serban.stanescu@drept.unibuc.ro raspunde prompt, maxim o zi.

tel 0723678471 raspunde propt la sms, nu prea raspunde la telefon
-o sa facem preponderant un curs seminarizat;
Curs 1 (08.10.2018)
Intrebarea : daca preferam ca nota de la examen sa fie obtinuta exclusiv pe baza examenului
sau pare din el la examen si parte pe parcursul semestrlui la intalniri. : asa e cand castigi
referendumul chiard aca nu castigi la numaratoarea nominala.
Rezulta= nota exclusiv din exmaen si posibilitatea otinerii pe parcursul semestrului 1 sau 2
puncte suplimentare in fct de activitatea pe care o avem :
1 pct pt 3 raspunsuri
2 pct pt cel putin 6 raspunsuri
Ne trecm singuri activitatea la seminar : sa fie o contributie personala (n-a zis corecta
sau gresita), treb sa fie un pct de vedere al nostru, nu este cunatificabil un raspuns care contine
un text de elge sau raspuns care cuprinde ceva ce ne a furnizat el ca atare. Practic e punctul
nostru de vedere bine conturat.
-iesim si intram liber orisicand, usa e deschisa ca sa nu fie curent dar nu est incuiata
-sa avem la noi cpc,
-sa avem la noi regulile de arbitraj ale curtii de aritraj de la Bucuresti, Curtea de arbitraj
comercial international de pe langa camera de comert si industrie a Romaniei.
-daor p sapt viitoare sa avem ordonanta privind taele de timbru si normele privin taxele si
cheltuielile arbitrare – sa ne facem idee in temrni de costuri, pt ca analziama
vatajele/dezanatajele arbitrajulu isi ale jusitiei statale.
Bibliografie
1. Cele 2 reglementari de mai sus : cpc si regulile de arbitraj de la curtea de arbitraj de
labucuresti
2. Notitele nostre de curs
3. Notitele de seminar
Subiectele teoretice de la examen sunt niste subiecte care nu se regasesc ca atere intr o
lcurare ci teoretizarea unei probleme discutate la seminar in spet sau grila.
4. Daca dorim sa incepem cu :
a) Cpc comentat Ciobanu și codul comentat boroi, referitoare la arbitraj
b) 2 lucrari mai vechi, dar arbitrajul este constant, sunt lucrari bune pt ca aduna
ganduri doctrinare :
 1. Mai tehnica mai apropiata de practician mai succinta : Titus Prescure ”Arbitraj
comercial” 2010, o gasim la biblioteca spre consultare.
2. Destinata teoreticianului, este altfel de lucrare. Autor profsorul deleanu, arbitraj
intern si international. Este o lucrare mai aporpiata de cuvantul exhaustiv, gaasim
idei pt interpretarea problemelor de arbitraj.
Stam putin pe procedrua dincodul proc cvila. Apoi arbitraj intern si apoi international.
Apoi procedura de arbitraj din cadrul (cirdi) ixid- washington. Solutioanre litigii dintre state si
investitori.
Proceduri de arbitraj itnernational ad-hoc organizate potrivit regulamentuluid e
arbitraj elaborat de uncitral. United nations comission for intrenational trade law. – se aplica
arbitrajului ad hoc pt ca acl oera nevoie de o asemenea regleemntare pt ca fiecare curte are
propriile reguli de arbitraj.
Mai avem reguli de arniraj in covnentia euopeana de arnitraj de laGeneva 1961.
Deci avem
intern ad hoc= cpc :
Insitutionalziat=curtea de la bucuresti
Extern Ad hoc : uncitral si conv de la geneva
Insitutionalziat : ixid
NE mai intereseaza si recunaosterea si executarea hot arbitrale straine in ro și aici folosim
cpc și convenția de la New York.
Începem cu o teorie generala a arbitrajului potrivit cpc.
I. Aspecte generale privind arbitrajul coemrcial – notiune, trasaturi definitorii,
avantaje si dezavantaje ale arbitrajului, clasificarea arbitrajului, natua juridica a
aritrajului.
A. Notiune
Arbitrajul comercial =
reprezintă o jurisdicție privată facultativă pentru soluționarea litigiilor
comerciale, cu excepșia celor excluse de lege din domeniul arbitrabilității,
dintre subiecte de drept privat și/sau subiecte de drept public după caz (inclusiv
statul în condițiile prev de lege sau de convenții internaționale), efectuată de
către persoane particulare, neînvestite cu autoritate publică, a căror
competență izvorăște de regulă din voința părților litigante, sau, în situații
excepționale, din lege ori din convenții internaționale, desfășurată potrivit unei
proceduri speciale și care se poate finaliza printr-o hotărâre definitivă și
obligatorie pentru toți.
B. Trăsături definitorii
Cand vb de arbitraj trebs a avem in vedere 3 acceptiuni (cand spunema rbitraj ne gandim la)
- Modalitate de solutionare a litigiilor
- Organul de jurisdictie arbitrară
- Procedură de soluționare a litigiilor aplicată de acest organ de jurisdicție și finalizată
prin pronunțarea unei sentințe.

1. Arbitrajul este o jurisdicție (este o formă de justiție), îl delimităm de modalitățile

alternative de soluționare a diferendelor unde piesa centrală o reprezintă medierea.
Medierea nu este o formă de justiție, nu este o jurisdicție. Pt ca medierea re loc in faza
prelitigioasa, este doar o modalitate prin care se preintampina apritia situatiei
litigioase care se sloutioneaza prin arbitraj sau la isntnata.
Arbitrajul se asemana cu instanta dar se deosebeste de mediere prin 2 aspecte
Arbitrajul are functia de a solutiona un litigiu pe cand mederea are functiade a preântampina
aparitia unui litigiu care abia atunci ar fi solutionat de un organ jurisdictonaș
A doua dif intre arbitraj si mediere ar fi rolul implicarii aprtilori in elaborarea solutiei. În
arbitrajpărtile nu sunt implicate in elaborarea solutiei, soutia este pron de jud sau de catre
arbitru. La ediere, partile sunt cele care vor oferi solutia, rolul mediatorului fiind numai acela
de a crea premiseleobtieri iunei asemnea solutii. Mediatorul nu stab solutia, nu propune
solutia, ci doar ajuta aprtile sa interactioneze pt ca ele insele sa identifice o asmenea solutie.
2. Este o jurisdicție privată. Este o formă de justiție ce consituie o alternativă la justiția
statală.
Este o modalitate de solutionare a litigiilor iar caracterul privat derivă din originea
contractuală
Daca privim aribrajul din ce a doua acceptiune, arbirajul nu consituie un organism statal,
ci el este fie creat de catre parti in cadrul arb ad hoc, fie e creat de o camera de comert
sau alta insituie inc azu larbitr insiutionalziat.
In cea de-a treia acceptiune, atunci cand prin arbitaj intelegm regulie de procedrua
arbitrare, caracterul privat este dat tot de fundamentul sau contractual, aprtile putand
alege regulile procedurale aplicabile.
Deci concluzionad: suntem in prez unei jurisdicțiie private pt ca aprtile aleg aceasta
modalit de solutionare ind etrimentului isntantei, pt ca org de jurisdictie are caracter pivat,
si pt ca regulile de arbitraj sunt/pot sa fie create/alese de către părți.
3. Est o jurisdictie privată facultativă.
Caracterul facultativ evidenșiaza posibilitatea pe care o au părșile de a opta sau nu pentru
arbitraj. Caracterul facultativ nu se referă la efectele hotărârii arbitrale. (hot arbitrală
comunciată părșilor are efectele unei hot jud definitive)
4. Este o jurisdictie pentru soluționarea litigiilor comerciale.
De ce nu s-a eliminat cuvantul comercial din notiunea abitraj comercial pt ca
1. La arbitraj recurg profesionsitii (comerciantii) recug în proportie de 99% la arbitraj. Nici nu
e bine ca neprofesionsitiis a recurga la arbitraj pt ca jusitia statala nsoita de gantii de care
neporsionistii au nevoie.
2. Noțiunea de comercial se regăseste in unele acte normative care prezintă interes pt arbitraj.
Conventia europeana de algeneva din 1962, spune in art 1 că se aplică pt reglementarea
litigiilor născute sau care se vor naște in operațiuni de comerț nternațional. Acesta este
omeniul său de aplicare. Însemnă că elemntul de coemrcial/coercialtiate s-ar putea să prezinte
relevanță.
Legea pecare o aplica arbitrul itnernational este dată de norma conflcituală si ar putea ca
disitnctia dintre coemrcial/necomercial să redevină importantă.
Aritrajul este o lume deschia tuturor, inclusiv neprofesionsitii,d ar in prncipal el este cfreat pt
nevoile profesionistilor.
5. Litigii neexcluse de lege din domeniul arbitrabilității.
Adcă unele litigii nu pot fi soluționate pe calea arbitrajului. Art 522 cpc.: de principiu litigile
dintre aprti pot fi solutioante prina rbitraj cu exceptia celor mentionate. Pt a desemna limitele
domeniului arbitrabilității legiuitorul foloseste 2 metode de excluziune
- O metoda analitică constând în enumeratea unor materii excluse: stare
civilă,capacitate, dezbaterea succesorală, relațiile de familie.
- O metodă sintetică de excluziune, respectiv ”litigi privind drepturile asupra cărora
părțile nu pot să dispună.” (Zanfir: formulare similară la interdicția încheierii tranzacției
în procesul civil etatist)

6. Arbitrajul soluționează de regulă litigii dintre persoane de drept privat.

Textele de proc icvlă nu lămueau problema posibiltiatii statulu ide a inchai conventii de
arbitraj. O bună parte din doctrină, influentată de drctrina fracnezăm, ziceau ca statul nu ar
avea capacitatea de a incheia conventi ide arbitraj. Partea simpatică este că doctrina franceză
eragrefată pe o relaitate nromativă dferită, respectiv pe un text din codul francez care
dispunea altfel decât legea română. Doctrina si apractica până la aoptarea NCPC s-au
pronuntat peponderent că statl nu are acces la arbirraj i absenta unorprevederi legale care să
prevadă expres acest lucru.
În prezent, cpc, are meritul de a fi preluat problema și de a fi oferit o soluție pentru ea.
Art 542 (2). Prevederile cărti ia 4a se vor aplica arbitrajulu ienternational iar arbitrajulu
itnernational i se vor aplcia dispozitiile cărtii 7 titlul 4, si i compeltare dispzoitiile cărtii a 4a.
Dispozitile din art 542 (2 și 3 ) se vor aplica in primul rand arbitrajului intern. Legiuitorul a
ascultat doctrina. Acm statul de principiu nua re acces la aribtraj.
Alin 3Ș regula este capacitatea de a icnehia reguli de abitraj. Improtnat e sa delimitam sfera
de icnidenta a fiecaruia dintre cele 2 texte.sa vedem sub de dr despre care discutam unde se
include, in alin 2 sau 3.
În arbitrajul internațional, art 112 (2) solutia ina rbitrajul itenrnational este diferita de
cea diferita de legiuitorul dia rbitraju nern. In arbitrajul international, toate sb de dr public au
capcitate de a icnhia conventii de arbitraj. De ce? Solutia dinc artea a a este fireasca tinand
cont de faptul ca cel care a redactat textul are si el o formatie, stie octrina si jurisprudenta
interna, este expriamrea normativă a solutiei exprimate inte ren.
La art 1112 (2) relaitatea este diferită. Dar acest text nu se naste totusi din neant. Există ceva
mai presus de cpc care cosnacră aceastpă soluie repsectiv o convenție itnernațională a care
Ro este parte și care cuprinde o dispozitie in acelasi sens. Respectiv covnentia europeana e
arbiraj de la Geneva, art 2 pct 1. Dat fiind acest text cpc nu putea să spună altfel.
7. Jurisdicția arbitrală este efectuată de persoane particulare neînvestite cu autoritate
publică.
Arbitrii nu sunt magistrați, poate fi arbitru oricine, cel care decide dacă persoana X are
calitatea de arbitru sunt părțile litigante.
În ceea ce priveste arittrajul la curtea de arbitraj de al bucurești, pt ca o persoană să
devină arbitru avem niște cerințe: Regulamentul privind organziarea și funcțioanrea Curtții de
abitraj de la București, art. 4 (4): paote fi arbitru orice pers. fizică careȘ are capaitate deplină
de exercitiu al dr seale, se bucură de o reptatie nestirbită, are o inaltă calificare si experientă
profesională in domenile dreptului, relatiilor economice interne si internationale si arbitrajului
intern si international.
8. Competența arbitrilor își are zivorul în voința părților litigante.
Avem compromis sau clauză compromisorie, compromsiul se ăncheie după nașterea litigiului.
Clauza compromisorie are o arie de aplicațe mai restrânsă. Compromisul paot să acopere o
sferă de litigii mult mai amre, chiar din aspecte extracontractuale.
Retiem caracterul izolt al arbitrajuluic are nu are sorginte contrcuala: oug 92/96- doar
ivnestitor poate decide să meragă in arbtiraj, fără să consulte statul.
9. Arbitrajul se desfășoaă pe baza unei proceduri speciale.- procedură specială raportaă
la cpc. La nivel ideal această procedură o elaborează părțile. În concret însă, părțiel își
valorifică acest drept nu prin confenctioanrea acestor reguli ci apelând alunele reguli
existente, la care vor ele. Espre ex regulamentul elaborat de uncitral aplicabile
arbitrajului ad hoc.
Libertatea de alegere este mai largă in cazu arbitrajulu iad hoc, si mai restransa inc azul
arbitrajului isnitutionalziat.Eacele insitutii sunt reticente pt ca doresc să si aplice regulile
lor de procedura arbitrlaă, arbitrii lor cunsoc aceste regului si există o încredere în acel
sistem creat.
 10. Procedura arbitrală se finalizează de regulă prin pronunțarea unei hotărâri definitive
și obligatorii pentru părțile litigante.
Art. 606: Efectele hotărârii arbitrale Hotărârea arbitrală comunicată părţilor este definitivă
şi obligatorie.
Art. 608: Acţiunea în anulare
(1) Hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare pentru unul
dintre următoarele motive:

Art. 635: Hotărârile arbitrale şi alte hotărâri ale organelor cu atribuţii

jurisdicţionale
Pot fi puse în executare hotărârile arbitrale, chiar dacă sunt atacate cu acţiunea în
anulare, precum şi alte hotărâri ale organelor cu atribuţii jurisdicţionale rămase
definitive, ca urmare a neatacării lor în faţa instanţei judecătoreşti competente.

C. Avantaje/dezavantaje ale arbitrajului în raport cu justițiastatală

Avantaje:

 este mai rapid. O să am termene când le decid aritrii, nu mai am căi de atac în arbitraj.
Părțile au posiiblitatea să stabilească niște limite în interiorul cărora să se finalizeze
procedura aribtrală. Art. 567: Termenul arbitrajului
o Dacă părţile nu au prevăzut altfel, tribunalul arbitral trebuie să pronunţe
hotărârea în termen de cel mult 6 luni de la data constituirii sale, sub
sancţiunea caducităţii arbitrajului.- părțile pot înlătura sancțiunea
caducității
 Oferă flexibilitate în soluțioanrea litigiului. Părțile pot alege reguli pocedurale, pot
alege arbitri, locul, durata, limba arbitajului,
 Posibilitatea de a-mi alege arbitrii și încrederea în ei
 Păstrarea confidențialității- art 4 reg curtiide arbitraj de la București.
 Părțile pot alege să se judece în echitate. :si jud etatist jdueca in ectiate cand admite
actiunea ina nlare a unu iarbitraj daotrita nultiatii unei parti a conventiei arbitrale dar
in cea conventie era prev sia ramas valabil că se jduecă in echtiate
Dezavantaje
Costuri (orice personalziat este mai scump decât ceva nepersonalizat)
Un nr mai mic de căi de atac
Art 589 (1) martori si experti audiati fără prestare de jurământ. – dezavantaj dpdv formal.
Art 585 (4) În cursul arbitrajului, măsurile asigurătorii şi măsurile provizorii, precum şi
constatarea anumitor împrejurări de fapt pot fi încuviinţate şi de tribunalul arbitral. În caz
de împotrivire, executarea acestor măsuri se dispune de către instanţa judecătorească,
potrivit prevederilor alin. (1).

Curs 2 (15.10.2018)
D. Clasificarea arbitrajului
Avem 3 criterii de clasificare:
1. După puterile conferite arbitrilor.
a) În drept strict
Este regula în materie de arbitraj. Art 601 cpc. Tribunalul va folosi normele stabilite de
părți precum și normele de drept aplicabile. Prin ”norme de drept aplicabile” facem
discutie dacă avem litigiu cu element de extraneitate sau nu.
 Dacă nu avem element de extraneitate discutăm despre dreptul român.
Daca raportul are element de extraneitate normele de dr aplicabile se referă la normle
dintr-un sistem de drept la care trimite norma conflictuala. (normele lui lex cause).
Tribunalul arbitral va aplica normle din contractul incheiat de părti, apoi normele din
sistemul de dr aplicabil (fie român fie străin dc am element de extraneitate și norma confl
trimite la un sistem străin), uzanțel se aplică? Părșile pot trimte ele în contact la uzanță și
se aplică cu titlu de legea părților, dar dacă părțile nu trimit la uzanță?
Cauza plicăii uzantelor este vointa părilor, iar in absenta părșilor avem art 2 alin 2 cc care
daufortță obligatorie uzanșelor. Ne ma itrebuie deci o reglementare, caracterul oblgiatoriu
al uzantelor rezultă din voința părților sau dintr-un text de lege.
Ideea este ca o lege, cea care se aplică rap juridic, indiferent că e lg română sa altele, să
confere caracter obligatoriu uzanțelor.
=aplic contractul, dreptul aplciabil, uzanțe ()dacă sunt incidente în speță fie că trmit părțile
la ele sau legea impune obligația de a se respecta respectiva uzanță prin insituirea
sancșiunii aplicabile în caz de nerespectare a uzanței)
b) În echitate
Art 601 alin 2 cpc. Pe baza acordului expres al părţilor, tribunalul arbitral poate soluţiona
litigiul în echitate. Reprezintă excepția.
Noțiunea arbitrajului în echitate.
Echitatea, din arbitrajul în echitate, înseamnă să cătăm în arbtirajul pe care il efectuam, ideea
d echilibrru, de solutie adecvată, nepărtinitoare. Echitatea nu este echivalentă cu principiile
generale de drept pt că principiile generale de drept reprezintă abstractizarea/sintetizarea
suprema a reulilor de dr, pe când echitatea este conjuncturala, ea tine cont de datele spetei
in cauz. Ceea ce este echitabil intr un caz, s ar putea să nu fie echitabil in alte situatii.
Avantaje și dezavantaje.
Avantajul major este acela de a găsi o solușie echilibrată și acceptabilă din perspectiva
intereselor ambelor părți. Soluționân șitigiul in echitate arbitrul se poate indepărta de riorile
legii, putând să inlaturea unele reguli de drept care pot sa fie inechitabile in litigiul repsectiv
Dezavantaje: unul semnificativ este riscul insecurității juridice pentru că judecata în echitate
este conjuncturală și deci lipseșe previzibilitatea.
Temeiul arbitrajului în echitate
=este întotdeauna acordul de voință al părților, excepșia este la 613 alin 2 lit b, ultima teză.
”În acest din urmă caz, curtea va pronunţa mai întâi hotărârea de anulare şi,
după administrarea probelor, hotărârea asupra fondului, iar, dacă părţile au convenit expres
ca litigiul să fie soluţionat de către tribunalul arbitral în echitate, curtea de apel va soluţiona
cauza în echitate.”
Prin soluțioarea litigiului în echitate funcția jurisdicșională a arbitajului nu este afectată
Sancțiunea nerespectări voinței părților cu privire la soluționarea litigiului în echitate.
2 iptoeze.
1. Părțile au dorit ca litigiul să se sol ine chtiate iar tribunalul a ajudecat in drept strict
2. Părțile nu audorit solut i echitate dar tribunalul a judecat în echitate.
În ambele situații hot este susceptibilă de a fi desfiinșată printr-o acț în anulare, temeiurile
concrete sunt în art 608 lit h, - dispozițiile imeprative ale lagii sunt alea care zic că se judecă in
arbitraj dacă există conventia părților, respectiv literea g)-hotărârea nu cuprinde motivele, pe
care o coroborăm cu 603 alin 1 litera e, adică treb să prevadă motivele pe care s-a întemeiat
când a dat soluția în echitate.
Reguli aplicate de către arbitri în soluționarea litigiului în echitate.
Arbitrii vor aplcia regulile echității. Acestea au ca scop găsirea unei soluții calmante urmărind
restabilirea echilibrului contractual, repartizarea egalitară a riscurilor operațiunii comerciale,
partajarea justă a pierderilor și a căștigurilor, și identificarea unei soluții adecvate din
perspectiva intenției părților de a continua colaborarea contractuală. A nu se confunda cu
medierea.
Aplicarea regulilor echității, este limitată de ordinea publică. Adică pronunțarea în echitate
va viza doar un liigiu arbitrabil. De asemnea, va trebui respectat termenul arbitrajului, vor
trebui respectate principiile fundamentale ale procesului civil precum egalitatea de tratament,
asigurarea dr la aparare, principiul contradictorialității.

2. Din perspectiva caracterului permanent sau temporar distingem între:

A) Arbitraj insituționalizat
CPC, art 616, Arbitrajul insitutionalizat este o formă de jurisdicție care funcționează în mod
permanent. Este un organism creat și oată creat așteaptă înn stand-by, are și sediu deci știm
unde-l găsim.
Pe unde se orgnizează? Pe lângă o organizație sau instituție, în concret pe lângă
camerele de comerț, dar și curți internașionale atașate unor organizații internaționale (IXID,
OSIM, pe lângă camerele de comerț, pe lângă organziații profesionale, pe lângă burse.)
Are regulament propriu de funcționare! Decivom ști și regulile de procedură arbitrală
aplicate de acel tribunal!
Arbitrajul instituționalizat se subclasifică în fcț de competența materială și includem
aici arbitrajele cu competență generală (care solționează orice fel de litigii arbitrabile) și
arbitraje cu competență specială. Ex: un abitraj creat pe lângă o anmită bursă de mărfuri, sau
pe lângă organizații profesionale.
În fcț de competentța teritorială avm: arbitraj cu competentă universală (curtea de la
bucurești) și arbitraje cu competență teritorială limitată la o anumită zonă geografică. Ex: ixid
Reținem trăsăturile: există caracterul permanent+ regulamentul propriu la arbitrajul
instituționalizat.
De asemenea, în cazul arbitrajului instituționalziat, utilziarea regulilor de arbitraj
menșionate, sunt de principiu obligatorie. Adică părțile își insusesc si regulile repspectivului
arbitraj instituționalizat.
Arb insitut ajută părțile să depășescă anumite probleme care ar interveni: oferă listă de
arbitri+ cadrul necesar pentru desfășuarea arbitrajului (în materie de logistică).
Arbitrajul instituționalizat oferă soluție ce se întâmplă cu dosarul si după, adică se
arhivează.
Însă el are și cheltuieli și taxe pentru acoperirea serviciilor enunțate.
Art. 619 (2).

B) Arbitraj ad hoc.
= este tot o formă dejurisdicție cu caracter temporar. Este constituit pentru un anumit litigiu,
petru litigiul părților. Deci arbitrajul nu preexistă soluționării litigiului și își va înceta existența
după soluționarea litigiului.
Normele de procedură sunt stabilite de părți.
2 inconveniente majore ale arbitrajului ad hoc:
1. Necesitatea unei convenții arbitrale mai ample/detaliate. Tot ce vrem trebuie să
fie acolo. Evident, cpc suplinește, dar daă dorim să crespundă cu viziunea noastră,
e bine să se reăsească expres în ocnenție.
 2. Relativa dificultate a oganizării arbitrajului ad-hoc, deși instituțiile de arbitraj pot
pune la dispoziție, contra-cost, logistica lor.
Art 3 b) din regulile de arbitraj de la bucurești.: insiuția asigură părților din arbitrajul ad hoc…
dacă au optat pt arbitraj ad-hoc.
Avantaje ale arbitrajului ad hoc:
1. poate fi mai rapid dacă părțile vor
2. părțile pot să aleagă/creeze regulile de arbitraj. Adică po folosi niste reguli de arbitraj
din lumea asta la care adaugam sau eliminăm ce nu ne place.
3. Costurile sunt mai mici. Părțile pot să facă ca arbitrajul să fie mai ieftin.
4. Oferă părților o încredere sporită în hotărâre, în considerarea faptului că părțile pot
alege orice arbitru.
5. Părțile pot alege locul, pentru a le fi mai ușor.
Dpdv cantitativ, părțile tind spre insituționalizat pt că e mai comod.

3. Din punct de vedre al absenței/prezenței elementului de extraneitate avem arbitraj

a) Intern
Arbitrajul este internațional dacă litigiul pe care îl soluționează este unul internațioal.
Art 1111 cpc. litigiul este internațional dacă prezintă un element de extraneitate.
Art 2. Pct 8 din regulile de arbitraj de la București.
b) internațional

E. Natura juridica a arbitrajului

O primă teză este teoria contractuală a arbitrajului care spune că arbitrajul are o natură
contractuală întrucât își are originea în convenția de arbitraj.
Cea de-a doua teză, este aceea a naturii jurisdicționale a arbitrajului, care este justificată prin
raportare la criteriile actului jurisdicțional.
Facem un fel de seminar în continuare.
Exercitiu.
Avem un litigiu de 100.000
La jusitita statala avem o taxa de timbru de 3.105 lei
In arbitraj: taxa inregistrare= 600 lei
Taxa administrativa= 1.700+ 100= 1.800
Onorariul arbitrilor= 1500+100=1.600 lei
=4000 lei, atentie, costul cu arbitrii se referă la un singur arbitru.
Total 7100 cu tot cu 19% tva
Foaia cu seminar 2
Regula este ca avem arbitraj ad hoc, ne uitam la 550, arbitrajul insitutionalziat este o specie
de arbitraj. Decivom citi conv e arbitraj si vom vedea partile au vrut sa deroge sau nu? Nu, n
au vrut sa deorge.
Regulile de procedura din cpc sunt pt arbitrajul ad hooc, pt ca pt insiutionalziat isi fac aia
singuri regulile. Treb sa rezulte clar intentia partilor de a alege arbitrajul insitutionalziat.
Dintr un criteriu pur geografic nu putem trage o concluzie in sensul aceptarii exceptiei, adica
a arbitrajului insitutionalizat.
Ceea ce era obligat sa faca a facut, adica sa invoce exceptia de necomeptenta a tribunalului,
pt ca altfel se acoperea si nu mai putea face actiunea in anulare. Desi discutabil.
Curs 3 (22.10.2018)
Convenția de arbitraj
Sediul materiei: 542 (1) CPC Persoanele care au capacitate deplină de exerciţiu pot conveni să
soluţioneze pe calea arbitrajului litigiile dintre ele, în afară de acelea care privesc starea civilă,
capacitatea persoanelor, dezbaterea succesorală, relaţiile de familie, precum şi drepturile
asupra cărora părţile nu pot să dispună.
3 conditii:
-partile să aibă cpacitate deplină deexercițiu
-părțile să fi încheiat o convenție de arbitraj
- respectiva convenție să vizeze soluționarea litigiilor arbitrabile.
Lui i se apre că prima și a 3a condiție vizează în relaitate aspecte ce țin de cond de valabilitate
ale vonvenției de arbitraj: capacitatea părților si obiectul convenției.
Nu există in CPC și nici în VCPC o definiție a ocnvenție de arbitraj ci există o def a celor
2 forme: clauzaă compromisorie și compromis.
Pronind de la cele 2 def putem da odef a conv de aribtraj= acel contract prin care acestea
convin ca un litigiu potențial sau actual dintre el să fie soluționat pe calea aarbitrajului.
Caracterele juridice ale conveției de arbitraj:
a) Este un contract numit fiind reglementat in CPC
b) Este un contract sinalagamatic
c) Este un contract solemn-formă scrisă pt încheierea valabilă.-art 548 (1) CPC
d) Este un contract comutativ
e) Este un contract cu executare succesivă, prestațiile părților executându-se de la
momentul declanșării ilitigiului și până la momentul soluționării acestuia. (să stabilești
arbitrii, să depui acte, să stabilești legea/limba aplciabile, etc, adică în timp părțile au
multe prestții în sarcina lor derivând din convenția lor. Nu s-a gândit la faptul că părțile
vor recurge în mod repetat la acea clauzaă ca să își arbitreze litigiile)
f) Are natura juridică aunui act de dispoziție. (deoarece prin icnheierea conv de arbitraj
părțile renunță la garanțiile inerente justiției statale, obligându-se să se conformeze
hotărârii arbitrale.)
 Formele convenției de arbitraj.- se paote încehia în 2 forme: clauză compromisorie sau
commpromis- art 549 CPC.
a. Clauza compromisorie
=este acea clauză contractuală prin care părțile stabilesc/convin ca litigiile născute di
contractul în ncare este inserată să fie soluționate pe calea arbitrajului. În acest sens art
550 (1).
Trăsături definitorii:
1. Clauza compromisorie trebuie redactată în formă scrisă, sub sancțiunea nulității.( Art.
548 (1)). Pt că asa a vrut legiuitorul dat fiind că este un act de dispoziție, impune
părților forma scrisă ca o conștinetizare a lor asupra renunțării la justiția statală.
→ Regula ar fi ca clauza s ăfie inclusă în contractul principal.
→ Clauza compromisorie poate fi stbilită printr-o covnenție separată la care
contractul principal face trimitere.
→ Condiția formei scrise poate să rezulte dintr-un schimb de corespondnță- art 548
(1) tz 2. Ex: am făcut un draft de contract și există și una rticol care conține acveastă
clauz, este un element care se găsește în ofertă iar celaltă parte când e de acord cu
tot contr, va fi și cu clauza compromisorie. Este un mecanism des întâlnit. Sau
ipoteza mea cu schimbul ede mailuri doar cu privire la clauza compromsiorie,
anterior survenirii oricărui litigiu.
→ ”Sau prin schimb de acte procedurale.” Ex: reclamantul introduce direct acțiunea
la isntanța aribtrală și părătul depune întâmpinare fără să invoce necompetența.
Dacă clazua compromsiorie nu poate fi identificată, părțile pot totuși încheia un compromis.
2. Sub sancțiunea nulității. Trebuie indicată modlaitatea de numire a arbitrilor (în cazul
arbitrajului ad-hoc). – de ce doar modaltiatea? Pt că e prematur, alegem arbitrii și în
funcție de natura lșitigiului, dar dacă alegi chair nmele arbitrulu icerința e îndepliintă
dar ești legat de clauză. 558 (2) vs 550 (1) – nulitatea paote fi acoperită.
Oricum, caluza compromisorie poate fi completată pe parcursul executării contractului până
la momentul nașteii litigiului
3. Relația dintre clauza compromisorie și contr în care este inserată este una de
autonomie relativă. Textul legal, aparent, zice altfel.-550 (2). Ex: violența, lipsa
capacității sunt motive de nultiate care se răsfrâng și asupra clauzei compromisorii.
b. Compromisul
=contractul prin care părțile stabilesc ca un litigiu ivit între ele să fie soluționat pe calea
arbitrajului, arătându-se sub sancțiunea nulității, obiectul și numele arbitrilor sau modalitatea
de numire a acestora în cazul arbitrajului ad-hoc.- art. 551 (1).
Trăsături definitorii
1. Se încheie în formă scrisă sub sancțiunea nulității. (forma scrisă în același înțeles ca
mai sus)
 Adăugăm și : situați în care compromisul rezultă din înțelegerea scrisă a părților făcută în
fața tribunașlului arbitral- art 542 (2).
2. Compromisul trebuie săp cuprindă obiectul litigiului, sub sancțiunea nulității. (nu avem
așa și in cazul clauzei compromisorii). Pt că în cazul compromisului știm cu privire la ce
se desfășoară litigiul. Pe de altă parte, clauza compromisorie arbitrează un litigiu cu
privire la contractul în care e inserată.
3. Tot sub sancțiunea nulității, la fel ca la clauză, compromisul treb să cuprindă numele
arbitrilor sau modalitatea de numire a lor.
Această cerință este prevăzută sub sancțounea nulității doar în cazul arbitrajului ad-hoc,
dar legea zice expres că în cazul arbitrajului insitutționalziat se vor aplica regulile de
procedură ale instituției care organizează arbitrajul- art 550 (1) tz fin + 551 (1) tz fin.
4. Compromisul poate fi încheiat și după sesizarea instanței judecătorești.
Comparație:
-ambele înlătură competența instanțelor de drept comun
-ambele conferă arbitrilor putere de jurisdicție.
-ambele prezintă o autonomie față de contractul principal, cu atăt mai evidentă în cazul
compromisului.
Deosebiri
-compromisul privește un litigiu actual, pe când clauza compromisorie privește un litigiu viitor
și eventual.
-caluza compromisorie nu trebuie să indice obiectul litigiului
- în cazul compromisului, obiectul litigiului trebuie menționt sub sancțiunea nulității.
- clauza compromisorie este în general inclusă în contractul principal, ceea ce determină în
general existența unui singur act juridic în sensul de instrumentum- un singur înscris, pe când
în cazul compromisului este necesară întocmirea unui înscris distinct în toate cazurile.
- în unele situații, compromisul devine singura formă atributivă de competență în favoarea
arbitrajului. (adică voința părților paote fi exprimată doar prin compromis, adică când litigiul
nu este grefat pe un contract, adică izvorăște din fapte delictuale.)
(Sfat: să nu scindăm sfera de competență a clauzei compromisorii pt că îngreunăm viața
părților inutil cu discuții despre întinderea clauzei cpompromisorii)- scopula rbitrajulu ieste de
a simplifica, nu de a complica rezolvarea litigiilor
Condiții de valabiltiate ale covnenției de arbitraj
Forma
-regula este un contract solemn și forma scrisă este cerută ad validitatem.
 excepția: legea impune chiar forma autentică (nu doar scrisă) în iptoezele de la 548(2):
transferul proprietății sau constituire de drept real.
Fondul conveției de arbitraj.
1. Caapacitatea-art 542.: persoanele care au capacitate deplină de exercițiu.
El zice că trebuie înțeles ca isnituind o incapactiate de folosință,a dică minorii, interzișii să
încheie în general o convențoie de arbitraj. El trebuie înțeles în sensul în care trebuie să
înțelegm și alte texte: art 88 parcă, nu poate să încheie șliberalități. Distincția prezintă interes
mai curând pe plan teoretic.
În legătură cu persoanele juridice, am discutat la trăsăturile definitorii ale arbitrajului.
Dsicuția este despre eprsoanele juridice de dr public dacăpot să încheie convenție de arbitraj,
art 542 (2,3), distingem după cum avem de a face cu arbitraj intern sau internațional.
2. Consimțământul: legea nu prevede reguli speciale, se aplică regulile generale: liber,
serios, neviciat, exprimat în cunoștință de cauză.
3. Obiectul convenției de arbitraj constă în rezolvarea litigiului pe calea justiției părivate
și scoaterea acestuia di competența instanțelor judecătorești.
Caracterul licit al obiectului convenției de arbitraj aduce în discuție problema identificării
domeniului arbitrabilității. Reținem că arbitrabilitatea unui litigiu reprezintă caracteristica
respectivului litigiu de a fi încredințat prin voința părților itneresate soluționărrii pe calea
arbitrajului.
Înseamnă așadar că dacă litigiul nu este arbitrabil, atunci nici obiectul convenției de arbitraj
nu are cum să fie licit. Vom dezvolta domeniul arbitrabilității săpt viitoare.
Cauza. Legea nu cuprinde prevederi speciale.
Efectele convenției de arbitraj
Există un efect negativ al convenției de arbitraj constând din sustragerea litigiului din
competența instanțelor de drept comun- art 553. Există niște excepții.ș
Excepții de la efectul negativ.(adică cazuri în care deși avem convenția arbitrală mnu
se înlătură competența tribunalulu iarbitral)-art 554 (2):
a) Dacă pârâtul și-a formulat apărări în fond, fără nicio rezervă întemeiată pe
convenția arbitrală.
Ipoteza e: avem reclamant care introduce acțiunea la intanța de dr comun deși există
convenție arbitrală. Deși instanța trebuie să pună în discuția părților competența, totuși
convenția nu va produc efecte. Reclamantul nu a dat efecte clauzei, air pârâtul la fel. Este o
revocare tacită. Pârâtul s-a apărat pe fond în fața unei instanțe care ara necomeptentă,
manifestarea lor de voință scrisă este necesară pentru a pune capăt covnenției de arbitraj.
Pentru o ipoteză, în care nu avem întâmpianre, nu mai avem manifestare în scris a părților cu
privire la renunțarea în scris la efectele clauzei.- ipoteza mea e mai mult acoperită de 554 (1).
Esential: isntanta nua ctiponează ea din oficiu cu privire al invocarea necomeptentei ci treb
invocată de către una dintre părți or dacă niciuna nu invocă necpmpetenta inst jud, potrivit
alin 1 isnt rămâne comeptnetă
Dc avem intampianre depusă de păârât dar doar epo aaspecte de fond, litera a) zice că inst
rămâne competentă.la examen ar putea pica ce se intâmplă acă isntnata păune ea in discutie
de la sine comeptenta fără să zică nicio parte nmc cu privire la asta.
b) Convenția arbitrală este lovită de nultiate ori este inoperantă.
Ex: au numit un arbitru și acesta a murit sau zice nu am chef. Ceea ce este de evitat să prevezi
așa ceva în convenție. Alt exemplu: se desființează curtea de arbitraj la ccare au trimis părțile-
bune xemplu. Sau convenția de arbitraj nu se aplică și acelu itip de litigiu, spre ex, deși există
o conenție. Deși lui i se apre ca litigiul să fie în sfera convenției șoi să se întâmple ceva care să
facă inoperantă acea covnenție pt acel litigiu. eX: părțile au zis că o să ajungă la arbitraj în 2
ani dacă intervine un litigiu, dar dacă iontervine după 3 ani, convenția devine inoperantă.
c) Tribunalul arbitral nu paote fi constiuit din cauze vădit imputabile pârâtuluiîn
arbitraj.
O cale pe care o are reclamantul în exeplul este să se adreseze isntnaței cu obeictul de a numi
un arbitru pe care pârâtul nu a vrut să il desemneze. Reclamantul paote face accest lucru.
Practic ne putem găsi in fața a 2 posibilități pe care le are reclamantul. Fie se duce la tribunal
si c ere numirea arbitrului în locul pârâtului, fie se duce direct la instanță și cere să se judece
invocând litera c) în atribuirea competenței instanței etatiste.
Daca avem instituționalizat, se prevede acolo ce se intamplă când o parte nu își
numeste arbitrul,a dica unul din avantajele arbitrajului insitutionalziat este acela că acel
arbitraj prevede propriile reguli de surmontare a probelemlor privind organziarea arbitrajului,
fără recurgerea la instanta etatistă.
Efectul pozitiv, respectiv convenția de arbitraj învestește instanța arbitrală cu puterea de a
soluționa litigiul constituind temeiul competenței acesteia. Convenția de arbitraj stabilește
cadrul organizatoric și procedura arbitrală ce vor conduce la pronunțarea unei hotărâri
susceptibile de executare silită.
Foaia cu grile cu Curs 3.
Curs 5 (29.10.2018)
Grila 3 c) am ajuns.
La insituționalizat se aplică prima dată normele de procedură ale insituției de arbitraj. Apoi în
convenția părților, apoi în cartea a 4a referitoare la arbitrajul insituționalizat. Art 619 (2), nu
voința părților prevalează când vorbim de nirmele de procedură aplicabile, ci regulamentul
insituției. Decizia dacă sesoluționează în echitate sau nu ține tot de procedură, de modalitate
în care se judecă litigiul.
4) d)
Medierea se concretizează într-un proces verbal încheiat de părți. Adică încă nu a apărut
litigiul în anvergura lui de litigiu. Recurgerea la mediator vazuta n u ca o mdoaltiate de
soluționare a diferendelșor ci ca prevenire ca o situațiede neînțelegere să se transforme în
litigiu. Arbitrajul este o formă de mediere. NU! Arbitrajul este o ormă de judecată, presupune
că există un litigiu. Cum se soluționează litigiul, e altă treabă, chiar dacă în echitate.
Un arbitraj în echitate nu e o mediere de ce? Pt că sentința dată de arbitru este oblgiatorie pt
părți, or procesul-verbal de mediere nu are putere de a fi pus în executare.
5 d) art 615.
Facem o speță.
Speță cu curs 5.
1200is ceva zice ca se aplica imrpeviziunea doar contractelor încheiate după intrarea
în vigoare.
Întrebarea este: dacă formularea clauzei din contract permite judecarea în echitate.
In cpc zice că trebuie în mod expres că se dorește judecata în judecată.
Facem investigație preliminară la reglulie de arbitraj ale Curții de la București.
Art 30(3). Trib arbitral va putea statua în echitate nu mai cu acordul expres al părților.
Înseamnă că pt a aplica regulile echității nu trebuie să vedem dacă părțile or fi avut în vedere
regulile echității sau nu, pt că ele reprezintă o situație de excepție.
Acolo unde nu vom găsi expres, tribunalul arbitral nu va judeca în echitate pt că dacă va judeca,
se va admite acțiunea în anulare.
În clauză nu avem autorizare expresă, tocmai d-aia prezintă interes discuția despre
impreviziune pt că este un mecanism de drept. În trecut, codul nu admitea instituția
impreviziunii. Unele soluții atunci(izolate) se fundamnetau pe executarea cu bună-credință,
ccr a tras niște concluzii. Eaapreciază că există sub vcc imrepviziune de când există și codul și
tratează lucruruile ca și cum ar fi existat de când lumea.
E deanalizat dc oblgiațiauneia dintre părți a devenit mult mai oneroase. Criteriul
principal a fost să analizăm global condițiile, la cifra de afaceri ale părților, contractul, etc. În
speță n-ar fi.
Partea de curs.
Chestiune restantă de la curs despre domeniul arbitrabilității.
Domniul arbitrabilității.
Atunci când discutăm despre caracterul licit al obeictului convneției de arbitraj aducem în
dsicuție chestiunea despre domeniul arbitrabilității.
Art 542 (1) CC.
Această dispoziție folosește 2 metode de excludere din domeniul arbitrabilității:

-o metodă analitică, expresă dar nelimitativă:

- și un criteriu sintetic, litigii privind drepturi asupra cărora părțile nu pot să dispună.
Condițiile arbitrabilității unui litigiuu. 2 condiții.
1. Litigiul să privească drepturi patrimoniale
a)Nu vor fi arbitrabile litigiile având ca obeict drepturi nepatrimoniale, repsectiv litigii care să
vizeze existența, itnegritatea fizică a persoanei, litigii care vizează drepturi privind identificarea
persoanei, litigii decurgând din creații intelectuale în măsura în care nu au caracter patrimonial
b)Există ipoteza cererilor având obiect direct evlauabil în bani, nu ridică probleme în practică.
(ațiuni în pretenții: plata prețului, despăgubiti, penalități, restituirea unui bun deținut în
temeiul unui contract)
Există o a doua categorie de posibile litigii, cele având ca obiect
rezilierea/rezoluțiunea/anularea/nulitatea unui contract, precum și acțiunile în constatare.
(Și în trecut doctrina zicea că aceste litigii erau arbitrabile și când nu se cerea repunerea în
situația anterioara). Există o decizie pronunțată –RIL, 332/2008-ne interesa fundamentul ca
având caracter patrimonial. În prezent chiar normele privind taxele și cheltuielile arbitrale
prevăd care este taxa arbitrală în cazul unor asemenea tipuri de acțiuni pentru că sunt
considerate arbitrabile.
Normele privind taxele arbitrale, art. 3 (1).
2. Litigiul să privească doar drepturi cu privire la care părțile pot să dispună
-art. 12 CC + 542 CC care asimilează drepturile patrimoniale ca bunuri. Nu putem avea
convenții nici cu privire la bunurile propreitate publică.
Ex: art 38 CM: salariații nu pot renunța la dr care le sunt recunoscute prin lege. Orice
tranzacție părin care se urmărește renunțarea/limitarea acestor drepturi este lovită de
nultiate. Înseamnă că fiind vorba de eventuale litigii cu privire la care părțile nu pot
dispune în mod liber, nu vor putea fi incluse aceste litigii în domeniul arbitrabilității.
3. Legea să nu rezerve instanțelor judecătorești în mod exclusiv competența de
soluționare a respectivului litigiu.
Pt anumite tipuri de litigii legea prevede că doar instanța jud le poate soluționa. Ex: litiigle
din materia contenciosului administrativ, litigiile în materia insolvenței (jud sindic sau
tribunal), litigii în amterie fiscală dată de CF în amteira isnt de contencios administrativ și
fiscal, prin lg 31 avem comeptență dată expres tribunalului, în materie de proprietate
industrială avem litigii date în competența expresă a tribunalului București.
(Recomandare: în fișa disciplinei avem o lucrare cu caracter obligatoriu, deși niciuna nu
are caracter obligatoriu.)
 Trecem la o a 3a temă a cursului

ORGANIZAREA ARBITRAJULUI
Reținem: principiul libertății contractuale aplicat convenției de arbitraj produce următoarele
consecințe:
a) Liberatatea de alegere a formei arbitrajului (din perspectiva celor 2 criterii de
clasificare)
b) Libertatea alegerii arbitrilor
c) Libertatea alegerii procedurii aplicabile
d) Libertatea alegerii limbii în care să se desfășoare procedura
e) Libertatea alegerii locului arbitrajului
f) Libertatea alegerii durtei maxime a arbitrajului.
B)Libertatea alegerii arbitrilor
CONSTITUIREA TRIBUNALULUI ARBITRAL
I. Calitatea de a fi arbitru
 -conditții impuse de lege
Ele rezultă din art. 555 CPC: persoană fizică+ care să aibă capacitate deplină de execițiu.
VCPC prevedea și o a3a condiție (apreciată ca desuetă): în litigiile fără element de extraneitate
și de arbitraj intern, se prevedea condiția ca persoana repsectivă să fie cetățean român.
Mai avem o condiție: persoana să nu fie incompatibilă: președ.
RO, avocatul poporului, magistrații, membrii consiliului de concurență.

 -impuse de regulile de arbitraj

Sunt prevăzute în regulamentul privind organziarea și funcționarea curții de arbitraj.
Art. 4 (4): .. care se bucură de o reputație neștirbită și are o înaltă calificare și experiență
profesională în domeniile drepturlui, relațiilor economice interne și internaționale și
arbitrajului intern/internațional

 -condiții stabilite de părți

Pot să fie condiții stabilite de părți, art. 562 (1) a). (să aibă studii de specialitate, să fie dr
în drept, etc, ce vor ele.)
II. Desemnarea arbitrilor
-indicarea numărului arbitrilor
Aceasta se realizează, în primul rând, prin conenția de arbitraj, cu respectarea
anumitor reguli astfel cum rezultă din art. 556, respectiv să fie vb despre un nr impar de arbitri.
(VCPC permitea arbitri în umăr par). Este nulă clauza care permite uneia dintre părți să
numească arbitrul în locul celeilalte părți sau să numească mai mulți arbitri decât cealaltă
parte. Nulitatea este parțială, nu vizează clauza arbitrală în ansamblul său.
Dacă părțile nu prevăd nr. arbitrilor? Art 556 (2,3): litigiu se judecă de 3 arbitri, câte unul numit
de fiecare dintre părți și supra-arbitrul desemnat de cei 2 arbitri.
Dacă avem de a face cu arbitraj instituționalizat vom căuta în regulile de arbitraj ca să vedem
ce soluție prevăd acestea. Art 18. Din regulile de procedură. Însemană că părțile păt să
prevadă, altfel vor fi 3 arbitri. Pot să fie 5 sau 9? Nu, dacă discutăm de cel insituționalizat de
la Bucurețțti, dar în sistemul CPC, se poate.
-indicarea nominală a arbitrilor.
Regula: se rezlizaează de părți prin vocnenția de arbitraj cu repsectarea principiului legalității-
art. 557. Dacă nu s-a prev numele arbitrilor în convenția de arbitraj, atunci indicarea nominală
a arbitrilor se va face în modalitatea prev în convenția de arbitraj. Dacă avem de a face cu
prevederile CPC, art 558+ regelementează această procedură. Dacă avem de a face cu
prevederilor regulilor de la C.A.B, art 19+ prevăd procedura.
Să analizăm noi aceste texte și să discutăm săpt viitoare despre abordarea comparativă
să vedem dc procedura este diferită. Să ne gândim la firul cronologic, la epatele ccare se
derulează, să vedem adacă sunt diferite.
-soluționarea eventualelor neînțelegeri cu privire la numirea arbitrilor sau asupra arbitrului
Distincție după cum e vb de arbitraj ad-hoc sau instituționalizat.
La cel ad-hoc, soluția este în CPC. art. 561 (1), competența revine tribunalului în cirscmscripția
căruia are loc arbitrajul.
La cel instituționalziat, unul dintre avantajele lui față de cel ad-hoc, era tocmai pe acest plan:
simplifica viața privind neînțelegerea părților privind desemnarea arbitrilor. Nu mai trebuia să
mă adresez instanței, ceea ce înseamnă un mic proces, înseamnă timp MULT.
În acest sens avem: art 11? (3) tz 2: președintele curții decide. Termenul este mult mai scurt
decât cel prin care se sesiza tribunalul etatist.
Momentul constituirii tribunalului arbitral.
Distincție între cele 2 tipuri de arbitraj.
Cel ad hoc: 566 (1). Data acceptării însărcinării de către arbitru, ultimul dintre ei în termen de
5 zile.
Cel instiuționalziat: Art.20. Data acceptării ultimului arbitru, în 5 zile cf art 21 (2).- aceeași
soluție ca la cel ad-hoc.
Incidenta cu privire la constituirea tribunalului arbitral
Incidente comune cu cele întâlnite și la judecători: abținerea+recuzarea
Incidente specifice: revocarea arbitrului, renunțarea arbitrului la însărcinare.
Rcuzarea.
Art 562 CPC: arbitrii pot firecuzați pentru aceleași motive ca și judecătorii, la care se adaugă cele
prevăzute la 652 (1).

Când se poate formula cererea de recuzara? R: art563, sub sancțiunea decăderii. Cui ne adresăm? Art.
563 (3), ne adresăm tot tribunalului etatis.

La arbitrajul instituționalizat: art 23 (6) Regulile de procedură. : de un complet de 3 arbitri sau un

arbitru, complet desemnat de președintele tribunalului arbitral.

Abținerea.

Art 562 (5): abținerea produce efecte fără vreo altă foamlitate,+ art 23 (8) coroborat cu 24 din regulile
de arbitraj.

Incidente specifice: revoccarea și renunțarea arbtrului la însărcinare.

Revocarea.

Există o dsicuție destul de complicată privind accepțiunea acestei noțiuni, a situațiilor când intervine
revocarea, a modului de manifestare a voinței părților. Cine poate să revoceun arbitru?

Reținem că revocarea ese definită în literatura de specialitate ca reprezentând actul de voință prin care
partea care și-a diminuat sau și-a pierdut încrederea în imparțialitatea, competența profesională sau
alte calități ale arbitrului îi retrage acestuia însărcinarea acordată fără a fi obligată să justifice în vre-un
fel decizia lui. Tot literatura de specialitate reține că o asmene revocare ar trebui să nu fie abuzivă.

Unii autori rețin că pt a produce efecte, aceată revocare treb comunicată celeilalt părți ș
itribunalului arbitral. Este aplicarea principiului simetriei.

Altă parte susține că nu e suficient ca partea să decidă și să revoce arbitul, ci ar trebui necesar
un acord de voință al părților pt ca un arbitru să fierevocat, indiferent cine l-a numit, altfel
spus, un arbitru nu ar ptuea fi revocat doar de partea care l-a desemnat ci doar prin acordul
ambelor părți.

Noi am tinde să credem că trebuie acordul părților, e adevărat că l-am numit eu, dar odată numit el e
comeptnet să soluționeze litigiul ca atare, el e arbitrul litigiului nu al părții. În plus, ar fi exsitat o
presiune asupra arbitrului dacă revocarea ar fi discreționară unilaterală.

Curs 6 (05.11.2018)

Motive de revocare: să facă părțile să-și piardă încrederea în el.

Asta la ad hoc, la insitutionalziat discutăm acum, pt că avem motive de revocare prevăzute expres, și
altă procedură de invocare.

Arbitrajul instituționalziat.

Competența privind revocarea arbitrului aparține colegiului curții de arbitraj. De asemenea există și
niste motive pt care arbitrul respectiv poate să fie revocat.

Art. 24 (3): colegiul curtii la cererea oricăreia dintre părti sau la propunerea… dispune revocarea atunci
când acesta nu îsi idneplineste obligatiile de arbitru.

Dpdv procedural, alin 4- posibiltiatea părților de a si exprima punctul de vedere in scris

inaitne de luarea acestei măsuri.
âÎn acest sens ar trebui să cercetăm regulamentul privind functionarea curtii de arbitraj pt că
aici avem normele d eprocedură.
(reguliel de procedură arbitrală + normele privind taxele si cehltuielile. Mai avem regulament
privind organziarea ccurti isi colegiul curtii, aceste 2 regulamente ne itneresează mai putin, pe
noi ne interesează normele de proc si taxele si cheltuielile)
Art 14. Reguli privind oblgiatiile arbitrilor:
- de a-și desfășiura activitatea independent și impartial.
- obligația de a se conforma cu agenda curții de arbitraj.
- obligația de a asigura părților un proces echitabil, dreptul la apărare.
Nerespectarea acetor oblgiatii cosntiutie motive de revocare si am văzut mia sus cum.
Există mecanismul de revocare in aribtraj ad hoc, declansat de părți.
Există un mecanismc are paote fi declansat de aritru, renuntarea la mnndat. Atentie discutăm
de ad hoc.
Este consacrat in cpc. ART 565 A) SI 564, renutnarea nu treb să fie nnejustiifcată, altfel se
angajează răspunderea sa. Arbitrul treb să prezinte motivele care l-a udeterminat să renunțe
la însărcinare.
In instiutionalziat: ccazurile deicnetare a mandatulu isunt cosntatate de colegiul curtiid e
arbitraj, si aici avem constatarea incetării mandatului pt situația în care arbitrul se află în
imposibiltiate fizică sau morală de a-și indeplini msiunea pe o perioadă mai lungă de timp, pt
motive survenite sau de care au luat cunsoștință după acceptarea misiunii/însărcinării.
Răspunderea arbitrilor

Art 565 cpc Art. 565

Ră spunderea arbitrilor

Arbitrii ră spund, în condiţiile legii, pentru prejudiciul cauzat, dacă :

a) după acceptare, renunţă în mod nejustificat la însă rcinarea lor;
b) fă ră motiv justificat, nu participă la judecarea litigiului ori nu pronunţă hotă rârea în
termenul stabilit de convenţia arbitrală sau de lege;
c) nu respectă caracterul confidenţial al arbitrajului, publicând sau divulgând date de care iau
cunoştinţă în calitate de arbitri, fă ră a avea autorizarea pă rţilor;
d) încalcă cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă alte îndatoriri ce le revin.

Art 53 din regulile de arbitraj de al Bcuurești, text dar care nu reglementează alte cazuri de
răspiundere a arbitrilor, si deci se aplică tot cpc. Acest text are scopul de a preciza una din
condițiile unei acțiuni în răspundere civillă delictuală. Acest text vizează doar condiția
vinovăției sub forma intenției! (inr egulile vechi răspudnerea era palfonată la nivelul onrariului
incasat, acum s-a eliminat)
Libertatea alegerii regulilor de procedură aplciabile
Dsitingem între arbitraj ad hoc si isntitutionalziat.
În ad hoc
1. prima mdoaltiate: aleg părțile.
a. . Art 544 cpc. Părțile aleg! Si isi manifestă voința direct prin cofnectioanrea
regulilor de către părți, sau prin referirea la anumite reguli de arbitraj, orice
reguli de arbitraj, orice curte, sau regulamnetul elaborat de UNCITRAL (aplcaibil
arb ah-hoc international). Practic părțile ce fac prin această trimitere? Relatia
dintre conv de arbitraj si regulile la care părțile fac trimitere? Este o parte
compoenntă, este o incorporare a acelor reglui la care au trimis in conventia de
arbitraj.
2. tribunalula rbitral va stabili. Art 544 (3).
3. In lipsă, se aplică dispozițiile cărții a4a.
Înseamnă că vom verifica dacă părțile au stabilit regulile, apoi dacă tribnalul arbitral paote să
sstab el, apoi se aplică prevederile cărtii a 4a.
În instituționalizat.
Art 619 (2)cpc. alegerea insusi a arbitrajului isnitutionalziat atrage si alegerea regulilor de
procedură. Intrebare: părțile le pot modofiica/amenda acele reguli ale tribunlului arbitral?
Art 619 (2) tz a2a cpc: orice derogare.. + regulile de aribtraj. Art 7. Alin 2 se referă ca nu cumva
regulkile curtid e arbitraj din japonia ssă nu interzică aplciarea lor de către altă isnitutie de
arbitraj. Este o curtoazie între curtile de arbitraj.
Alin 3: competneta de a aprecia asupra comaptibilității si aplicării regulilor de procedură
revine tribunalului arbitral, pe când cpc zicea că asemnea derogare ar fi de comepnetata
conducerii curtii de arbitraj, pe când regulile de la bucuresti plasează lșa alt nivel si anume dă
în competenta arbitrilor care aplică în concret procedura în acel litigiu. (zanfir: mie nu m
ipalce pt că arbitrii pot face abuz de lene să nu itneleagă acele reguli, dar asta e, când intri in
jutistia privată îți asumi lipsa unor garantii de a apela la isntnata etatistă)
Sunt 2 texte relevante în materie. Al 2lea este art 26 (2). . practic ajungem pe acest palier.
Aveam pe primu laplier regulile de arbitraj ale curtii de la care se paote deroga prin voint
aaprtilor si după caz prin acordul consiliului tirubalului arbitral sau cu acordul tribunalulu
iarbitral, si in compeltare s eaplcia cpc
Avem art 52 care spune că în compemtare se aplică cpc. sintagma tribunalul arbitral insemnă
ceea ce in sistemul instnatelor vorbim de complet. Deci tribunalula rbitral nu in regulile de
procedură de la bucurești nu se referă la instituția de arbitraj.
Iar notiunea de curte de arbitraj se referă la conducerea insitutiei care organizează arbitrajul.
Libertatea alegerii locului arbitrajului
Art. 569 cpc. regula e că părțile stabilesc iar îna bsență stabilește tribunalul arbitral.
În insituționalziat treb făcută distincție între conceptelede :
-locul arbitrajului, =locul efectiv unde se desfășoară procedura arbitrală, care pot fi mai multe,
diverse de la termen al temren.
-sediul arbitttrajului= locul unde se pronuntă hotărârea,
- sediul instanței arbitrale,
- sediul curții de arbitraj.
Ne uităm în regulile de arbitraj.
Art. 28. Regula: părțile stabilesc locul arbitrajului. Dacă părțile nu stabilesc, locul arbitrajuluii
este la sediul curții.
De ce e important stabilirea locului arbitrajului? Pt că acolo se ocnsdieră că s-a desf procedura,
șia acolo se consdieră că s-a pronunțat hotărârea arbitrală.
Hotăârea se pronunță la locul arbitrajului.
Este important acest lcru atât pe tărâmul arbitrajului intern (înc az de promovare a acțiunii în
anulare sau pe parcursul procesului dacă este nevoie de itnervenția instanței statale) cât și pe
tărâmul arbitajului internațional. Evident că se pot desfășura diferite etape ale arbitrjului și in
alte locuri dar acolo se cosndieră că s-a desf arbitrajul.
Alin 2+3 din art 28. In realitate părțile nu pot satbili locul arbitrajului=adică locul unde se pornunță
hot- ci cel mult pot stabili cel mult

La ad hoc părțile pot satbili pur s isimplua cest loc, inc azu lcelu instutituionalziat părțile nu
pot satbili acel loc, ci pot stabili cel mul locul desfășurării arbitrajului pt că hot s epronunță
mereu la locu lsediului curtii.
Am putea stabili sediul arbitrajului in străinătate?ar insemna că o eventuală actiuen care să
vizeze desfiintarea hot arbitrale ar putea fi promovată acolo, in ro nu ăppti face act in anulare
de tipul celei reglementata de cpc, in ro poti ce lmult să pui o problemă de recunoastere.
Art 1124.
Arbitraj itnernational= litigiu cuelemnt de extraneitate, altfel litigiu leste intern.
Arbitraj intern in sensul 1124 se raportează la faptul să nu aibă elemnt de extranietate, se
raprotezză la isntnata de recunaostere rromanească
Art 1124 are in vedere cand vb de hotarari straine hot pronutnate in solutoinarea unor litigii
cu sau fără elem de extraneitate inr aport cu isntanta din ro,c are să nu fie cosmnierate hot
nationale.
Adică avem de a face cu hotărâri naționale cele care sunt consdierate ca naționale în românia
deși au fost pronunțate în străinătate.
Ar putea fi situaii în care avem hotărâri sunt pronunțate în străinătate si sunt
cosmndierate ca naționale. Deci există hotărâri naționale pronunțate în străinătate.
Asemenea hotărâri nu vor face obiectul recunoașterii în ro. Nefiind străine nu fac obiectul
recunoașteriii în ro pt că sunt hot națțioanle, or dacă nu fac obiectul unei recunoașteri,
întrebarea este unde le atacăm? Sigur putem să le atacă in străinătate pt că isntnata de acolo
se uită in regulile codului ei de procedură și văd dacă ea e compententă. Deci da, eventual
discutăm de recunaosterea acelei hot etatiste ale insntei străine si trebuei să orecunaostem.
Am o hot pronuntață ins trăinătate dar care hot paote fi cosniderată ca natională pe teriotriul
ro pt că n are un elem de extraneitate, locul a rbitrajului nu e un elemm jujuridic litigos, dar
când discutăm de hot in anulare in fata isntantelor române am elemnt de extrnaeitate fiind
locul pronunțării hotărârii a cărei nultiate face obiectul procesulu idin fata isntnatei române.
Acest nou demers litigios=act in anulare= priveste o siituatie cu elemnt de extraneitate dim
moemnt ce insăsi hot e pronuntată in străinătate si ne găsim in zona de incidnetă a cărți ia 7a
din cpc și înseamnă că avem motiv să folosima cea comeptneță reziduală despre care vorbea
znafir în favoarea tribunalului bucurești. Asta crede el că este soluția. Nu e foarte simplă nici
de o rigoare exagerată., ridică unele semne de itnrebare dar e o solutie pe care ne o propune
atâta timp câtă vre din 1124 rezultă că e de imaginat săp ne găsim inf ata unei hot nationale
chair dacă este pronunțată în străinătate. Competnea in careta a 7a apratie curiti de apel. Pt
că potrivit cărții a 7a comeptnta este in fucntie de materie la nivel de jduecătroie sau nivel de
tribunal. Si ce facem? Deci? Tot la tribunal am concide noi, pt că cartea a 7a cuc urtea de apăel
este comeptnetă reziduală dacă nu am alte comeptențe. Problema noastră era de
teritorialziare, dpdv material intrebarea este la ce instanță, de ce grad. Vedemc a ea să ajungă
la curtea de apel? Nu prea. Undeva cnv nu a analziat această iptoeză. Sau 1124 are o problemă.
Dacă un judecător zice că nu e cu elemnt de extrneitate, si e hot internă, unde mă duc?
Ppt că legiuitorul a zis la 610 calea de atac la curtea de apel pt a face recurs la iccj.
Tentaita lui este că nu putem aplcai dispzoitia care consacră competența curtii de apel.
Dacă negăm 1124 si zicem că e hot externă mergem la tribunal, pt competența reziduală a
tribunalului in materie de litigiu cuelemnt de extraneitate.
Conclzuie: problema ar fi că in ro s ar naste o problemă de recunaostere a hot arbitrale
iar nu o probl de anulare a hot arbitrale.
Fie aplicăm 610 textul comun in amterie d ecomeptneță teritoirlaă si materială și zicem că fie
1126 dacă cosndierăm litigiul itenr cu elemnt de extraneitate.zanfir ar lua amteriale de la 601
pt ratiunile avute in vedere d elegiuitor si rzifduala de la 1124 pt locul bucuresti deci curtea de
apel bucuresti.
Continuăm
Alegerea limbii arbitrajului
Interesantă e reglementarea în CPC.
Art 570. Și 1116. –sunt la fel. In vcpc părțile puteau alge limba arbitrajulu idoar în arbitrajul
itnernational, decinu exista un text ca 570. In viziunea codulu iactual arbitrjul international a
fost rupt de aprtea de arbitraj itnern, a fost inclusă înc artea a 7a cu cosnecinta faptului ăcă
redactarea textelor cu privppricina a fost ins arcina celor care au redactat cartea a 7a. cei din
cartea a 4a a fsot luată din vechea carte a 4a din codul trecut. Si au cosndierat de cuviință să
introducî posibiltiatea introducerii alegetii limbii si in arbitrajul itnern (poate părțile au sedi
isecudnare in atle țări sau deși litigiul nu are elemnt de extraneitate vor ei să aibă hotărârea
arbitrală în altă limbă), ambele texte au pelcat de la vechea discpiztie din cartea a 4a din vcpc.
Aceasta este oscăpare a faptului că textul trebuai inclus doar inc artean a 4a, 1111-1123
trebuiau să fie și la finele cărții a 4a.
Art 29 din regulile de arbitraj este sediul materiei în cadru larbitrajului instituționalziat.
Alin 1 este criticat, s-a reprosat că est mult mai cosnervator decât textul codului de cpc.să
căutăm pe net comentari irăutăcioase despre acest text. Ex: că arbitrii nu ar fi cunoscători ai
limbilor străine.
Determianrea duratei arbitrajului
Art 567-568 cpc.+ art 28 RP (regulile d eprocedură)
Durata= înj principal este durata stabilită de părți.ele pot să prevadă termenul inc are să se
soluționeze litigiul după cum nu pot să prevadă nici un fel de termen. Părțile ajung deseori să
nu stabilească un termen mai aales că sancțiunea e caducitatea arbitrajului.
Dacă părțile nu stabilesc un asmenea teremn dar și-ar dori să existe un asmenea
termen, atunci temrenul prev de lege dar si de reguli este de 6 luni.
În mod obișnuit, în arbitrajul internațional, toate termenele se dublează. Regulile actuale par
să se fi abătut de la această soluție, realitatea este că nici nu prea se justifică având în vedere
că există atâtea modalități de comunicare+ videoconferințe, nu se mai jhustifică un termen
mai lung. Codul stabileste totusi unt ermen dublu.
În ceea ce priveste stabilriea curgerii temrenului= data cosntituirii tribunalului arbitral.-
momentul acceptării sarcinii de către supra-arbitru/arbitrul unic.
De la acest moment incepe să curgă temrenul arbitrajului pt că de aici tribunalu larbitral poate
să ia măsuri.
Suspendarea curgerii termenului arbitrajului.
Potrivit cpc, termenul arbitrajului se suspendă pe timpul judecării cererii de recuzare sau a
altei cereri de competența instanței judecătorești.
De asmenea regulile curtii de la bucuresti mai prevăd suspendarea termenulu
iarbitrajului pe parcursul soluționării unei excepțiide neconstituționalitate, pe durata
suspendaroii litigiului în baza unor dispzoiții legale și pe durata efectuării unei expertize.
În ceea ce privește prelungirea teremnului arbitrajului, prelungirea poate să itnervină prin
acordul părților sa usă fie dispusă de tribunalul arbitral sau să intervină de drept.
Cât privește prelungirea prin acordul părților, este necesar, fiind vorba practic despre o
menifestare de voință a părților n sesnul prelungirii termenului arbitrajului.
Este o modificare a covnenției de arbitraj. Pt că trebuie să respect aceeași formă ca șli
convenția de arbitraj. Asta dacă părțile vor să modifice covnențșia de arbitraj. Dar părțile pot
să prelungească doar pentru acel litigiu.
Este o abatare de la clauza compromisorie deci trebuie să imbrace formal clauzei
compromisorii chair si prin cosnemnarea in incehiearea de sedinta.
Se paote prelungi oricât.
Prelungirea de către ribunalul arbitral- zice 567 (4)- o singură dată cu cel mult 3 luni.
Alin 4 art 43 nu prevede la fel, sunt mai flexibile normele aici. Improtant este că nu am nici
duarată, si nici un nr de ori, ci de câte ori este necesar pt motive temeinice. Est eo solutie ami
flexibilă dar paote ridica si smene de intrebare pt că arbitrii pot să prelungească cât au nevoie.
Coroborăm acest text cu 565 care stabilesc cazuri de răspundere a arbitrilor.
La nivel rpicnipial, discutând de părți de b-c șia rbitri de b-c, e mai ok sa nu se stabilească o
dată cu 3 luni-ca in cpc- pt că e ma ibn să prelungesti pt motive obeictive decât să itnervină
caducitatea.
Prelungirea de drept= in cazul mortii unei păr/i/incetarea personalității juridice a unei
părți(intervine o fuziune, o achiziție)
Sancțiunea nerespectării termenului arbitrajului.
Poate fi analziată pe 2 palnuri: cu privire al arbitraj pe de o parte și cu privire la arbitri pe de
altă parte.
Cu privire la arbitraj sancțiunea constă în caducitatea arbitrajului, sancțiune caduciității e
difeirtă de sanctiunea nulităății . caducitatea presupune o convenție de arbitraj valabil
încheiată dar care este lipsită de eficacitate prin trecerea timpăuluistabilit de părți/lege.
Ne uităm la 568.
Un prim moment: la primul t de jud trebuie delcaratie privind invocarea caducității (altfel
avem decădere)
Al doilea moment:la momentul expirării termenului, părțile declară că renunță la caducitate.
In arnbitraj caducitatea intră in viata părților doar dacă aplică 568 adică să fac ădeclaratie că s
efolsoesc de caducitate, altfel 567nu se aplică automat. Si părțile pot renunta la caducitate,
revenind al situatia naturală initială adică cu caducitatea afară din viata lor. Mda, e o
relgementare dubioasă în aceste 2 articole.
Asta in sistemul cpc.
Regulile de la bucurești ce zic.
Art 46 (6). Si alin 7. Atnetie al teza finală de la (7).
Mai avem art 608 (1) e) cpc- părțile au zis că doresc să se prevaleze d ecaducitate si
trib arbitral a pronuntat hotărârea, poti face actiune in anulare. (dar cine plătește? hmm)
Al 2lea plan, cu privire la arbitri: sanctiounea nerespectării temrenulu iarbitrajului constă în
posibilitatea angajării răspunderii arbitrilor, astfel cum prevede art 565 b) teza finală.
Păroblemă: s-a pronunțat constatarea caducității arbitrajului.
Avem 568 (3), in al 2lea ciclu de arbitraj folosesc probele din primul. O problemă ar putea fi
prescipția drpetului in sine. Sigur pot relșua procedura arbitrală, am text expres. Singura
discutie era iptoeza sesizări iisntanței statale, coelgul (zanfir) susținuse o teză că caducitatea
e o sancțiune ce afectează arbitrajul, nu convenția de arbitraj.
Sigur, părțile pot renunța la ocnvenția de arbitraj in al 2lea ciclu din primul exemplu,
rclamantul se duce al isntnaă și pârâtul nu face apărări referiundu se si la convenția arbitrală

Dacă in covnentie zice că putem face arbitraj doar in 2 luni de la survenienta litigiului, fac
arbitraj, e caduc, apoi nu pot să mă mai duc in arbitraj pt că nu mai e operantă conentie,
devine caducă insăși convenția.

Competența tribunalului arbitral.