Arbitraj comercial Curs 1

06 octombrie 2014

Materiale:
Arbitrajul comercial Modalitate alternativa de solutionare a litigiilor
patrimoniale Titus Prescure & Radu Crisan (Ed. Universul Juridic, 2010)
Examen (1h30):
5 intrebari de teorie (3 vizeaza cursul predat, iar 2 vizeaza aspectele
discutate la seminar).
Sediul materiei:

NCPC (Cartea a IV-a + Cartea a VII-a, Titlul IV);

Regulile de procedura arbitrala ale Curtii de Arbitraj Comercial
International de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei

(2014) www.arbitration.ccir.ro;
Regulamentul de organizare si functionare al Curtii de Arbitraj de la

Bucuresti (2014);
Regulamentul Colegiului Curtii de Arbitraj de la Bucuresti (2014);
Normele privind taxele si cheltuielile arbitrajului (2014);
Conventia Europeana de Arbitraj Comercial International, adoptata la

Geneva (1961) ratificata de Romania prin Decretul nr. 281/1963;

Conventia pentru recunoasterea si executarea sentintelor arbitrale
straine, adoptata la New York in 1958.

Structura materiei:
1.
2.
3.
4.
5.
6.

Privire generala asupra arbitrajului comercial

Conventia de arbitraj, ca fundament al arbitrajului
Organizarea arbitrajului
Procedura arbitrala
Sentinta arbitrala, inclusiv calea de atac impotriva acesteia
Arbitrajul comercial international particularitati specifice

Arbitraj comercial Curs 1

06 octombrie 2014

1. PRIVIRE GENERALA ASUPRA ARBITRAJULUI COMERCIAL

DEFINITIE, TRASATURI, AVANTAJE/DEZAVANTAJE IN RAPORT CU
PROCEDURA DE DREPT COMUN (JUSTITIA STATALA), CLASIFICARE
I.

DEFINITIE

Arbitrajul comercial reprezinta o justitie privata facultativa pentru

solutionarea litigiilor comerciale, cu exceptia celor excluse din domeniul
arbitrabilitatii, dintre subiecte de drept privat si/sau dupa caz, subiecte de
drept public, efectuata de persoane particulare, a caror competenta
izvoraste, de regula, din vointa partilor litigante, iar, in cazuri exceptionale,
din lege/conventii internationale, desfasurata potrivit unei proceduri speciale
si care se poate finaliza printr-o hotarare definitiva si obligatorie pentru parti.
Prin arbitraj, putem intelege:
II.

O modalitate de solutionare a unui diferend;

Tribunalul arbitral;
Procedura arbitrala (regulile de procedura arbitrala).
TRASATURI DEFINITORII

1. Forma de justitie privata

Aceasta trasatura evoca o competenta a arbitrilor de a judeca, de a
solutiona un litigiu, prin aceasta trasatura, arbitrajul asemanandu-se cu
justitia statala, dar diferentiindu-se de mediere. Aceste doua institutii se
diferentiaza prin cel putin 2 aspecte esentiale:
a. Functia indeplinita de arbitru/mediator. Sub acest aspect, arbitrul este
un judecator, el este cel care va pronunta o hotarare cu privire la un
litigiu, pe cand mediatorul nu face acest lucru, acesta din urma avand
ca scop sa puna partile in legatura, sa le conduca spre gasirea unei
solutii reciproc avantajoase. Mediatorul nu se substituie partilor,
nepropunand solutii si, cu atat mai putin nu decide. De aici, se
intrevede in mod evident diferenta fata de arbitraj;

Arbitraj comercial Curs 1

06 octombrie 2014

b. Implicarea partilor in aceasta procedura. In cazul arbitrajului, desi

partile sunt cele care desemneaza arbitrii, totusi, ele nu sunt implicate,
in mod evident, in solutionarea litigiului, care este solutionat de catre
arbitrii desemnati, pe cand, in cazul medierii, partile sunt puternic
implicate in gasirea unei solutii, acordul de mediere fiind rezultatul
vointei lor: ,,mediatorul nu poate impune partilor o solutie cu privire la
conflictul supus medierii Legea nr. 192/2006 privind medierea si
organizarea profesiei de mediator.
2. Arbitrajul este o jurisdictie privata
Acest caracter privat poate fi evidentiat in oricare dintre acceptiunile
arbitrajului mentionate anterior. Daca este avut in vedere arbitrajul, ca
modalitate de solutionare a unui litigiu, caracterul privat este dat de latura
conventionala o alternativa aleasa de catre parti. Daca avem in vedere cea
de-a doua acceptiune, arbitrajul ca organ de jurisdictie, caracterul privat
rezulta din faptul ca regulile de organizare sunt stabilite de parti/organisme
private pe langa care functioneaza respectivul arbitraj.
3. Caracterul facultativ al arbitrajului
Acesta are in vedere posibilitatea de optiune. Altfel spus, functioneaza
justitia statala ca regula, iar o optiune facultativa este arbitrajul.
4. Jurisdictie pentru solutionarea litigiilor comerciale
5. Litigiile mentionate trebuie sa nu fie excluse din domeniul
arbitrabilitatii
Art. 542 alin. (1) NCPC: Persoanele care au capacitate deplina de exercitiu
pot conveni sa solutioneze pe calea arbitrajului litigiile dintre ele, in afara de
acelea care privesc starea civila, capacitatea persoanelor, dezbaterea
succesorala, relatiile de familie, precum si drepturile asupra carora partile nu
pot dispune. Legiuitorul foloseste o metoda analitica, respectiv o enumerare
nelimitativa, care are ca scop evidentierea aspectelor pe care legiuitorul nu
le-a vrut incluse.

Arbitraj comercial Curs 1

06 octombrie 2014

Acest text se coroboreaza cu anumite texte din NCC:

-

Art. 12, care consacra principiul libertatii de a dispune de bunurile sale;

NCPC asimileaza in art. 542 drepturile patrimoniale bunurilor. Astfel,
regula este aceea ca o persoana poate dispune de drepturile sale
patrimoniale -> ar trebui ca legea sa excluda anumite drepturi din

domeniu arbitrabilitatii.
6. Arbitrajul solutioneaza, ca regula, litigii intre persoane de drept privat
In legatura cu persoanele de drept public, art. 542, in alin. 2 si 3 ne
precizeaza pentru prima data niste solutii, consacrate, in mod traditional de
doctrina.
Art. 542 alin. (2): Statul si autoritatile publice au facultatea de a incheia
conventii arbitrale numai daca sunt autorizate prin lege sau prin conventii
internationale la care Romania este parte. Asadar, ca regula, in lipsa unei
autorizatii sau conventii, ca regula, statul si autoritatile publice nu au
capacitatea de a incheia conventii de arbitraj.
Art. 542 alin. (3): Persoanele juridice de drept public care au in obiectul
lor de activitate si activitati economice au facultatea de a incheia conventii
arbitrale, in afara de cazul in care legea ori actul lor de infiintare sau de
organizare prevede altfel. Solutia este una traditionala, in absenta unei
reglementari in VCPC.
Literatura de specialitate a apreciat ca statul si autoritatile publice nu
puteau incheia o conventie de arbitraj, fie pentru ca statul si aceste autoritati
nu sunt comercianti, fie pentru ca, practic, statul, autoritatile publice si
actele incheiate de acestea sunt de interes public, ceea ce impiedica
efectuarea unor tranzactii.
Pe taramul arbitrajului comercial international, solutia este net diferita si
legea nationala, in art. 1111 NCPC si conventiile internationale (a se vedea
Conventia de la Geneva 1961) recunosc facultatea statului, a autoritatilor
publice, a subiectelor de drept, in general, de a incheia in mod favorabil

Arbitraj comercial Curs 1

06 octombrie 2014

conventii de arbitraj. Mai mult de atat, este interzis acestora sa-si invoce
propriul drept national pentru a argumenta fie excluderea din domeniul
arbitrabilitatii, fie lipsa capacitatii proprii de a incheia o conventie arbitrala.