Sunteți pe pagina 1din 9

ARBITRAJUL INTERNATIONAL

Prin arbitraj international se intelege modul de reglementare a diferendelor internationale, in care partile, printr-o conventie formala, se supun deciziei unei terte parti in urma unei proceduri contencioase din care rezulta o hotarare definitiva si obligatorie. Scopul arbitrajului este acela de a hotari pe baza aplicarii regulilor convenite anterior de parti si a dreptului international, solutionarea intr-un anumit mod a conflictului ivit intre ele. Partile contractante prefera arbitrajul comercial pentru: simplitatea procedurii, caracterul confidential al dezbaterilor, cheltuieli de arbitrare reduse, rapiditatea rezolvarii, specializarea arbitrilor, posibilitati egale de informare pentru ambele parti cu privire la procedura de urmat si alegerea arbitrilor. In litigiile comerciale internationale1 se aplica atat regulile Curtii de Arbitraj romane cat si prevederile conventiilor internationale la care Romania este parte. Partile au libertatea sa opteze fie pentru regulile Curtii de Arbitraj, fie pentru Regulamentul de arbitraj al Curtii Natiunilor Unite pentru dreptul comercial international UNCITRAL. In cazul in care se opteaza pentru regulamentul UNCITRAL, autoritatea de nominare a arbitrilor este Presedintele Camerei de Comert si Industrie a Romaniei. UNCITRAL2 este organismul legal central in cadrul sistemului Natiunilor Unite in domeniul dreptului comercial international. UNCITRAL a fost insarcinata de Adunarea Generala cu armonizarea si unificarea progresiva a dreptului comercial international, in special prin pregatirea de noi conventii internationale, modele de lege si legi uniforme. UNCITRAL cuprinde 36 de membri alesi de catre Adunarea Generala. Structura este
1 2

O. Capatana, B. Stefanescu, Dreptul comertului international Octavian Capatana, Aplicarea in Romania a Legii-model si a regulamentului de arbitraj al UNCITRAL, Revista de drept comercial nr.7-8 / 1996.

de asa natura incat sa reprezinte diferitele zone geografice ale lumii si principalele sisteme economice si juridice. Legea procedurala dupa care se solutioneaza litigiul poate fi prevazuta de parti prin conventia arbitrala sau printr-o intelegere separata, in lipsa unei identificari conventionale, un arbitraj international desfasurat in Romania va fi judecat dupa procedura romana. Dreptul comun in Romania il reprezinta Codul de procedura civila dar partile au dreptul sa apeleze si la alte institutii specializate sau chiar sa-si creeze propriile reguli procedurale. Codul de procedura civila califica un arbitraj desfasurat pe teritoriul Romaniei ca fiind international in functie de caracterul de internationalitate al raportului litigios dedus judecatii. Existenta unuia sau mai multor elemente de extraneitate in alcatuirea acestui raport juridic este esentiala. Arbitrajele internationale se clasifica: 1. In raport cu regulile urmarite de arbitri in solutionarea litigiilor. In cadrul arbitrajului de drept arbitri solutioneaza cauza aplicand normele procedurale legale si dreptul material competent intocmai judecatorilor. Arbitrajul in echitate nu se situeaza in afara dreptului. Arbitrajul in echitate este specific contractelor complexe de comert international care nu cunosc reglementari proprii in legislatiile nationale si nici forme uniforme formulate de conventii internationale. 2. Un al 2-lea criteriu de clasificare este acela al existentei in timp a instantei de arbitraj. Instantele de arbitraj sunt: ad-hoc sau ocazionale si instante permanente sau institutionalizate. In arbitrajul ad hoc completul de arbitri este ales pe durata solutionarii litigiului, poate fi organizat de parti sau de un tert, in cazul unui tert acesta nu trebuie sa fie o institutie specializata. Tribunalul arbitral ad-hoc3 isi inceteaza existenta o data cu pronuntarea sentintei, existenta acestuia fiind, asadar, efemera.

Viorel Ros, Arbitrajul comercial international

Arbitrajul ad-hoc nu exclude implicarea Curtii de Arbitraj, aceasta poate ajuta la solutionarea litigiului la cererea partilor sau a uneia dintre parti, urmata de acceptarea celeilalte parti. Arbitrajul institutionalizat are un caracter permanent si solutionalizeaza diferite litigii de comert international dupa reguli proprii. Spre deosebire de arbitrajul intern, arbitrajul international poate fi desfasurat atat in Romania cat si in orice alta tara, asa cum partile convin. Aceasta posibilitate de libera exprimare contractuala privind locul unde se desfasoara arbitrajul este caracteristica arbitrajului international si ofera lejeritate in acest sens pana chiar, in cazul arbitrajului ad-hoc, locatia isi pierde importanta. In aceeasi paralela se observa ca in arbitrajul international, codul civil roman impune formarea tribunalului arbitral dintr-un numar impar de arbitri, fiecare din parti avand dreptul sa numeasca un numar egal de arbitri. Cu privire la cetatenia arbitrilor, acestia pot fi alesi de catre partea straina dar arbitrul unic sau supraarbitrul poate fi cetatean al unei tari, terta parte fata de tarile din care provin partile. Suportarea onorariilor arbitrilor straini, daca nu a fost convenit altfel, cade in sarcina partii care si-a numit arbitrul strain, daca este cazul arbitrului unic sau al supraarbitrului, cheltuielile sunt platite in avans de catre ambele parti in cote egale. Spre deosebire de arbitrajul intern, onorariile arbitrilor nu sunt incluse in taxa arbitrala. Arbitrul4 trebuie sa aiba capacitatea deplina de exercitiu a drepturilor. Codul nostru de procedura civila nu solicita ca arbitrii sa aiba o anumita calificare profesionala, dar dificultatile care pot sa apara in legatura cu solutionarea conflictelor de legi si a interpretarii normelor materiale determina, de regula, partile sa recurga la juristi. Limba in care se poarta dezbaterile in fata tribunalului arbitral este fie stabilita de parti anterior, fie printr-o intelegere ulterioara separata iar in cazul in care nu se ajunge la o intelegere, tribunalul arbitral este cel care stabileste limba dezbaterilor. Tribunalul poate alege prin raportare la
4

Ion Deleanu, Sergiu Deleanu, Arbitrajul intern si international

limba in care s-a semnat contractul din care s-a nascut litigiul sau poate alege o limba de circulatie internationala, tinandu-se cont de nationalitatea partilor dar si a arbitrilor. In cazul partii care nu cunoaste limba in care se desfasoara dezbaterile, ea poate fi asistata de un traducator propriu sau de catre unul asigurat prin decizia tribunalului, la cererea si pe cheltuiala partii. Termenele procedurale5 in cazul arbitrajului international sunt dublate ca si durata, ele fiind cauzate de distanta fizica dintre parti si vin ca necesitate pentru indeplinirea unor formalitati procedurale. Un termen esential dar neluat in calcul in acest caz este cel de solutionare a arbitrajului, care ramane si in cazul arbitrajului international ad-hoc tot de 5 luni de la data constituirii tribunalului arbitral, daca nu exista o prevedere de derogare expresa a Codului de procedura civila. In cazul arbitrajului institutionalizat, tribunalul arbitral pronunta hotararea in termen de 9sau 12luni. Privind recunoasterea si executarea hotararilor arbitrale straine in Romania, Codul roman de procedura civila dispune ca aceste hotarari pot fi recunoscute in tara noastra spre a beneficia de puterea lucrului judecat. Arbitrajul international a primit consacrare ca si denumire prin conventii internationale ce reglementeaza arbitrajul comercial international si care au o deosebita importanta in recunoasterea si executarea hotararilor arbitrale straine. Una dintre aceste conventii este Conventia de la New York din 1958 privind recunoasterea si executarea hotararilor arbitrale straine6, ratificata de Romania in 1961. O alta conventie importanta este conventia europeana de arbitraj comercial international, incheiata la Geneva in 1961, la care Romania a devenit parte in 1963. Din aceasta conventie se desprinde si o definitie a conventiei de arbitraj, care are doua forme: compromisul (sub forma unei intelegeri de sine statatoare) sau clauza compromisorie (inscrisa in contractul principal).

5 6

Titus Prescure, Radu Crisan, Curs de arbitraj comercial Octavian Capatana, Circulatia transnationala a sentintelor arbitrale, Revista de drept comercial nr. 1 / 1998.

Atat clauza compromisorie cat si compromisul trebuie sa indice numele arbitrilor sau modalitatea de numire a acestora. Conventia arbitrala nu isi produce efectele decat intre cei care au incheiat-o, neputand fi opusa tertilor, chiar daca si acestia sunt parti in contractul principal. In cazul raporturilor de solidaritate sau indivizibilitate, ori a coparticiparii procesuale pasive, in care cel putin o parte nu este legata de conventia arbitrala, se apreciaza ca reclamantul nu poate sa ii actioneze pe toti paratii inaintea instantei judecatoresti, ci este tinut sa respecte conventia arbitrala referitor la cei care au semnat-o, deci paratul interesat poate solicita instantei judecatoresti ca, in privinta lui, sa se declare necompetenta. Conventia de arbitraj nu vizeaza doar modalitatea de solutionare, pe cale arbitrala a litigiului dintre parti, ci si alte elemente cum sunt cele referitoare la: constituirea tribunalului arbitral, numirea, revocarea si inlocuirea arbitrilor, termenul si locul arbitrajului, normele de procedura pe care tribunalul arbitral trebuie sa le urmeze in judecarea litigiului, inclusiv procedura unei eventuale concilieri prealabile, repartizarea intre parti a cheltuielilor arbitrale, continutul si forma hotararii arbitrale. Una dintre cele mai importante clauze de arbitraj este clauza compromisorie. Prin aceasta clauza se exprima vointa comuna a partilor ca un eventual litigiu ce s-ar ivi intre ele cu referire la diferite aspecte ale raportului juridic obligational convenit sa fie solutionat pe calea arbitrajului. Partile inlatura astfel jurisdictia de drept comun normal, competenta pentru un asemenea litigiu. Clauza compromisorie, desi este cuprinsa in contractul principal are un obiect distinct, se refera doar la modalitatea de solutionarea a unui litigiu viitor. De obicei clauza compromisorie se insereaza in cuprinsul contractului, poate fi adaugata si ulterior, insa doar pana la ivirea litigiului. Datorita caracterului preparator al clauzei, partile nu se pot adresa arbitrajului in mod direct.

Fiind inclusa in contractul principal, clauza compromisorie se infatiseaza cel putin din punct de vedere formal ca o stipulatie contractuala, in realitate, ea este un veritabil contract distinct si are obiect distinct si o fizionomie proprie. Prin acest contract partile isi asuma reciproc obligatia ca in eventualitatea ivirii unui litigiu intre ele cu privire la contractul principal sa incheie un compromis cu privire la acest litigiu. Compromisul este conventia intervenita intre partile in litigiu prin care acestea convin sa supuna solutionarii arbitrale, precizand si instanta de arbitraj competenta. Capacitatea partilor va fi determinata de legea personala pentru persoanele fizice respectiv de legea nationala pentru persoanele juridice. Existenta unui litigiu este de esenta contractului de compromis. Inexistenta litigiului semnifica lipsa de obiect a compromisului si este sanctionata cu nulitatea actului de compromis, precum si a sentintei care ar fi data in aceste conditii. Arbitrii pot statua numai asupra cererii ce au fost sesizati, daca ei se pronunta cu privire la un litigiu inexistent, inseamna ca statueaza ultra petita, cu toate consecintele aferente unei asemenea statuari. Hotararile arbitrale straine pot produce efecte pe teritoriul Romaniei astfel: recunoasterea puterii de lucru judecat a hotararii arbitrale straine, de catre instanta judecatoreasca sau tribunalul arbitral roman in fata caruia se ridica aceasta exceptie; recunoasterea fortei probatorii a aspectelor de fapt retinute in cuprinsul hotararii arbitrale straine; posibilitatea punerii in executare silita, pe teritoriul Romaniei, a unei hotarari arbitrale straine. Recunoasterea hotararilor arbitrale straine in Romania este de doua feluri : de drept se refera la statutul civil al cetatenilor tarii unde au pe cale judecatoreasca dupa verificarea de catre instanta fost pronuntate competenta a tuturor conditiilor (pozitive/negative) 6

Hotararile care nu implica procesele privitoare la statutul civil al persoanei, pot fi recunoscute in tara noastra, spre a beneficia de puterea lucrului judecat, daca se indeplinesc cumulativ conditiile : hotararea este definitiva potrivit legii statului unde a fost pronuntata instanta care a pronuntat hotararea a avut, potrivit legii competenta sa judece procesul respectiv exista reciprocitate in ce priveste efectele hotararilor straine intre Romania si statul al carei instante a pronuntat hotararea Refuzul recunoasterii hotararilor straine poate exista in cazul in care : 1. cand hotararea este rezultatul unei fraude comise in procedura urmata in strainatate 2. cand hotararea incalca ordinea publica de drept international privat roman 3. cand un proces avand acelasi obiect a fost solutionat intre aceleasi parti printr-o hotarare a unei instante romane, chiar nefinitiva, ori se afla in curs de judecare in fata unei instante romane la data sesizarii instantei straine Recunoasterea hotararilor arbitrale straine7 se face dupa regulile procedurale ale tarii in care se solicita aceasta recunoastere. Procedura judecarii acestui tip de cereri are caracter contencios, astfel se cere citarea partilor de fiecare data, exceptie face situatia in care, din cuprinsul hotararii straine rezulta ca paratul a fost de acord cu admiterea actiunii in fata tribunalului arbitral strain. Executarea silita a hotararilor arbitrale straine se face in situatia in care aceste hotarari nu sunt aplicate de catre cei obligati sa o faca. In Romania, executarea silita in cazul hotararilor straine se face prin aplicarea corespunzatoare a prevederilor din legea nr.105/1992. Pentru incuviintarea executarii sunt obligatorii conditiile: 1. hotararea sa fie executorie potrivit legii statului in care a fost pronuntata
7

Ion Deleanu, Sergiu Deleanu, Arbitrajul intern si international

2. sa nu se fi implinit termenul de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita , determinat potrivit legii Avand in vedere evolutia fascinanta a comertului, practica internationala a trebuit sa puna in valoare noi metode de contractare, deoarece in conditiile unei economii care cunoaste o productie in masa, o consumatie in masa si schimburi comerciale in serie, mijloacele de comunicare si de transport fara precedent, vechea tehnica de a contracta in urma unor lungi si prealabile negocieri, care reclama timp, si prin urmare intarzieri in circulatia bunurilor (mai cu seama in sfera distributiei) a devenit incompatibila cu exigentele comertului international. Extinderea continua a practicii solutionarii litigiilor internationale prin arbitrajul ad-hoc dar mai ales prin arbitrajul institutionalizat , are ca beneficiu dezvoltarea si perfectionarea dreptului afacerilor, precum si dezvoltarea fara precedent a relatiilor de comert exterior ale Romaniei atat cu tarile memebre Uniunii Europene cat si cu celelalte tari care participa la schimbul mondial de valori.

BIBLIOGRAFIE :

O. Capatana, B. Stefanescu, Dreptul comertului international, Editura Academiei, Bucuresti 1985; 8

Ros Viorel, Arbitrajul comercial international, Editura Monitorul Oficial 2000; Titus Prescure, Radu Crisan, Curs de arbitraj comercial, Editura Rosetti 2005; Ion Deleanu, Sergiu Deleanu, Arbitrajul intern si international, Editura Rosetti 2005; Revista Dreptul.