Arbitrajul

«  de indata ce un om incape pe mainile justitiei, el numai e decit o

fiinta morala, o problema de drept sau de fapt, dupa cum in
ochistatisicienilor nu e decit o cifra »

Arbitrajul este astazi considerat o forma de jsutitie adaptata in mod special litigiilor dintre
coemrcianti si care prezinta pentru lumea oamnilor de afacere o atractie deosebita.
Arbitrajul general cit si cel ad-hoc in particular reduc in mod considerabil distanta pe care o
creeaza orice institutie publica de juridictie, creind o relatie “familiar” intre judecatori si
justitiabili, iar arbitrii avind o fucntie particulara care este rezervata doar statului.
 Actele normative în R. M. ce reglementează arbitrajul sunt:
22.Legea cu privire la arbitraj nr. 23 din 22.02.2008;
23.Legea cu privire la arbitrajul comercial internaţional nr. 24 din 22.02.2008;
24.Codul de procedură civilă.
Arbitrajul coemrcial international se clasifica
in concordanta cu urmatoarele criterii:
1.In functie de competenta materiala a arbitrajului:
-arbitraje avind ca materie competenta generala in materie de comert international
-arbitraje avind competenta speciala in domeniul comertului international
2. In fucntie de compententa teritoriala a intstantei de arbitraj:
-Arbitraje bilaterale
-arbitraje de tip regional
-arbitraje avind vocative universal
3. In functie de structura organziatorica
-arbitraj ad-hoc/ocazional
-arbitraj institututionalizat
4.In fucntie de atributiile conferite arbitrilor
-arbitraj de drept strict /iure
-arbitraj de echitate
5.In functie de aderentele (nationale /interantionale) pe care le are obiectul litigiului
-arbitraj national
-arbitraj strain
 Conventii
Arbitrajul comercial internaţional este modalitatea specifică de soluţionare a litigiilor din
comerţul internaţional caracterizată prin următoarele trăsături:
1. Temeiul competenţei arbitrilor îl constituie convenţia de arbitraj (acordul părţilor);
2. Arbitrii sunt persoane particulare, adică nu sunt funcţionari publici cum sunt
judecătorii, astfel oricine poate să fie arbitru;
3. Hotărîrea pronunţată este, de principiu, una definitivă şi irevocabilă.
Convenţii
 La nivel internaţional putem menţiona următoarele convenţii internaţionale:
1. Conventia Europeană de Arbiraj Comercial Internaţional de la Geneva din 1961 (se aplică
numai între statele părţi);
2. Convenţia de la Washington din 1965 pentru reglementarea diferendelor relative la investiţii
între state şi persoane ale altor state (se aplică în domeniul investiţiilor internaţionale);
3. Acordul de la Kiev din 20.03.1992 privind ordinea soluţionării litigiilor legate de activittatea
de producere a statelor CSI;
4. Regulile de Arbitraj UNCITRAL adoptate sub egida UNCITRAL în 1976, modificate ulterior în
2010;
5. Legea Model UNCITRAL privind arbitrajul comercial internaţional adoptată în 1985,
modificată în 2006;
6. Convenţia de la New York din 1958 pentru recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale
străine, de asemenea se aplică numai între statele care sunt părţi.
Convenţia de arbitraj
Temeiul competenţei arbitrilor îl constituie voinţa părţilor exprimată într-o convenţie de arbitraj. Legea model
UNCITRAL defineşte convenţia de arbitraj ca fiind un acord al părţilor să supună arbitrajului toate sau unele litigii care
apar sau care vor apare între ele în legătură cu relaţiile lor comerciale, indiferent dacă sunt sau nu contractuale.
Convenţia de arbitraj are două forme:

1. Clauza compromisorie sau clauza de arbitraj – reprezintă clauza inserată în contract prin care părţile aleg ca
litigiu viitor ce va apărea în legătură cu contractul respectiv, să fie soluţionat prin arbitraj. Validitatea clauzei
compromisorii (clauzei de arbitraj) este independentă de valabilitatea contractului, deoarece ea conţine actul de
voinţă a părţilor prin care este stipulat principiul supunerii litigiilor ce ar apare în raporturile lor de comerţ
internaţional unei instanţe de arbitraj (elementul caracteristic al clauzei compromisorii este cerinţa ca litigiul să fie
viitor şi eventual);

2. Compromisul de arbitraj – acordul de voinţă al părţilor privind soluţionarea prin arbitraj al unui litigiu deja
născut, arătîndu-se, sub sancţiunea nulităţii, obiectul litigiului, numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor.
Compromisul trebuie să îndeplinească mai multe condiţii:
• Să se refere la un diferend existent între părţi, care să fie expus în textul acordului;
• Să se exprime voinţa părţilor de a supune litigiul respectiv arbitrajului;
• Să fie desemnat arbitrul sau arbitrii care vor soluţiona litigiul;
• Să preconizeze organizarea fie şi procedura în cazul arbitrajului ad-hoc.
 Una dintre cele mai importante clauze de arbitraj este clauza compromisorie
.Prin aceasta clauza se exprima vointa comuna a partilor ca un eventual litigiu
ce s-ar ivi intre ele cu referire la diferite aspecte ale raportului juridic
obligational convenit sa fie solutionat pe calea arbitrajului.Ele inlatura astfel
jurisdictia de drept comun normal,competenta pentru un asemenea litigiu.

Cateva dintre functiile indeplinite de

clauza compromisorie sunt:

1.produce efecte obligatorii pentru parti –

sunt obligate sa respecte sentinta data de
organul de jurisdictie desemnat
2.inlatura competenta instantelor
judecatoresti ordinare in problema
solutionarii litigiului
confera arbitrilor puterea de a solutiona
litigiul dintre parti
3.permite organizarea unei proceduri care
sa conduca in conditii de eficienta optima
la pronuntarea unei sentinte susceptibile de
executare fortata
 Procedura arbitrală

 Conform Legii Model asupra arbitrajului comercial internaţional, părţile

sunt libere să determine numărul de arbitri. Dacă o asemenea
determinare nu a fost posibilă, numărul arbitrilor va fi de 3.

Procedura arbitrală: Tribunalul arbitral este sesizat de

reclamant printr-o cerere scrisă.
1.Desemnarea arbitrilor
1.Numele şi domiciliul, pentru persoanele
2.Sesizarea tribunalului arbitral fizice, denumire şi sediul, pentru
3.Referinţa (întîmpinarea) persoanele juridice, sau reşedin ţa păr ţilor;
2.Numele persoanei care reprezintă
4.Cererea reconvenţională
partea în litigiu;
5.Dezbaterea litigiului 3.Referinţa la convenţia de arbitraj;
6.Hotărîrea arbitrală 4.Motivele de fapt şi de drept, precum şi
probele pe care se întemeiază cererea;
5.Obiectul şi valoarea cererii, precum şi
indicarea calculului prin care s-a ajuns la
determinarea acestei valori;
6.Numele şi domiciliul persoanei numite
în calitate de arbitru;
7.Semnătura părţii.
 Despre Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional

Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lîngă Camera de Comerţ şi Industrie a Republicii Moldova a fost
înfiinţată în anul 1994 pentru administrarea arbitrajului comercial, în scopul soluţionării litigiilor de comerţ
exterior şi litigii interne.
-este o instituţie permanentă de arbitraj, fără personalitate juridică,
neguvernamentală şi independentă în exercitarea funcţiilor ce îi revin.
Structura Curţii de Arbitraj
Atribuţiile Curţii de Arbitraj
Vicepresedint
Presedinte secretariatul
e
1.Arbitrajul pentru soluţionarea litigiilor comerciale internaţionale şi interne,
competenţa fiind stabilită în baza înţelegerii convenite de comercianţi în
contracte sau acte adiţionale;
2.Convenţii arbitrale, elaborate pentru a fi inserate în contract, sau sub formă de
acord de sine stătător. Gheorghe Adela
3.Consultanta procedurala este asigurată de secretariatul Curţii de Arbitraj la Avornic Harunjen
sediul Curţii, telefonic sau prin corespondenţă;
4.Cooperarea internaţională cu instituţii si organizaţii similare de arbitraj din Dumitru
alte ţări, în vederea stabilirii sau dezvoltării unor relaţii de colaborare. Postovan.
Participarea, organizarea de conferinţe, reuniuni, forumuri si seminare
internaţionale; Vladimir
5.Studierea si cercetarea legislaţiei arbitrale internaţionale si a legii aplicabile Volcov.
litigiilor;
6.Evidenţa practicii arbitrale, documentare în domeniul arbitrajului comercial
intern şi internaţional.
 Normele privind taxele şi cheltuielile arbitrale pentru
soluţionarea litigiilor civile şi comerciale intern

Art.3. - Taxa de înregistrare
(1) Taxa de înregistrare constituie 1000
lei.
(2) Taxa de înregistrare se distribuie în
părţi egale între taxa administrativă şi
onorariu. Valoarea acţiunii Taxa de arbitraj
(3) Taxa de înregistrare este (MDL) (MDL)
ireturnabilă. Pînă la 50000 lei 3% dar nu mai puţin de
  1000 MDL
Art.4. - Taxa de arbitrare De la 50001 lei pînă la 1500 lei + 2,8% din
(1) Taxa de arbitrare se calculează 100000 lei ceea ce depăşeşte
după cum urmează: 50000 lei
  De la 100001 lei pînă la 3000 lei + 2,6% din
200000 lei ceea ce depăşeşte
100000 lei
De la 200001 lei pînă la 6000 lei + 2,4% din
500000 lei ceea ce depăşeşte
200000 lei
De la 500001 lei pînă la 15000 lei + 2,2% din
1000000 lei ceea ce depăşeşte
500000 lei
De la 1000001 lei pînă 30000 lei + 2% din ceea
Bibliografie

 https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/dreptul-comertului-int
ernational/arbitrajul-comercial-international
/
 https://dreptmd.wordpress.com/referate/conventia-de-arbitraj/
 http://arbitraj.chamber.md/index.php?id=2