Sunteți pe pagina 1din 17

Universitatea OVIDIUS Constana

Facultatea de Drept i tiine Administative


Masterat - Drept Maritim

Referat
Arbitrajul
International

Tema:

COORDONATOR TIINIFIC,
Lect. Univ. dr. G. Grigore
MASTERAND ,
Delistoi
an Ana.

Planul lucrrii

Constana
2016

INTRODUCERE
Capitolul I : Consideratii generale privind
arbitrajul international
1.1. Principalele notiuni.
1.2. Procedura arbitrala internationala

Capitolul II :

Clasificarea arbitrajelor

internationale.
Capitolul III :

Arbitrii.

Capitolul IV : Conventiile Si Clauzele Arbitrajul


International.
4.1. Conventiile internationale ce
reglementaeaza arbitrajul comercial international.
4.2. Clauzele Arbitrajului International

Capitolul V : Hotarirea si Executarea Arbitrala.


5.1.Hotarirea Arbitrala
5.2. Executarea hotaririlor arbitrale.

CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE

Introducere:
Pe fondul unei crize accentuate a jurisdictiei comerciale de drept
comun, existind la nivel european nord-american, a aparut necesitatea
stringenta a activarii unei forme alternative de solutionare a litigiilor
comerciale. Criza de sistem judiciar in materie comerciala, manifestata
prin cresterea continua volumului cauzelor aflate pe rolul instantelor,
costurile exagerate ale proceselor, lipsa de eficacitate a hotararilor
judecdtoresti, a determinat cu acuitate utilizarea unei cai

rapide,

functionale pentru rezolvarea disputelor intervenite intre participantii la


circuitul comercial.
Astfel, arbitrajul comercial a devenit o modalitate esentiala de
stingere a disputelor izvorite din efervescenta" relatiilor comerciale
internationale. Pe de o parte, arbitrajul comercial se configureaza ca un
instrument mai complex decat medierea si concilierea, ce reprezinta cai
de rezolvare a unor diferende comerciale mai putin importante. Pe de
alta

parte, arbitrajul comercial este o institutie juridica, prolifica

flexibila care

si

permite evadarea din universul constrictor al formei

juridice clasice, promovat de justitia etatica.


In plan intern asistam la o retinere din partea agentilor economici
de a apela la arbitraj, datorita ignorantei in intelegerea fenomenului
necunoasterii calitatilor acestei forme de justitie adaptata. Trebuie
precizat ca in Occident comerciantii recurg la arbitraj

in mai mult de

jumatate din numarul cauzelor comerciale interne.


In acest context, pornind de la natura dinamica a circuitului
comercial, se impune reabilitare" si o revitalizare" a arbitrajului si la
nivel intern. Acest deziderat este realizabil numai in conditiile actiunii
unei ferme vointe generalizate pentru promovarea si perfectionarea
arbitrajului.

Pe plan international, arbitrajul comercial este mijlocul primordial,


dominator" in solutionarea litigiilor comerciale, reprezentand peste
doua treimi din totalul cauzelor deduse judecatii.
Acest tip de arbitraj s-a dezvoltat datoria supletei sale in adaptarea
la exigentele practicii comertului international, domeniu caracterizat prin
mobilitate diversitate.
Extinderea arbitrajului comercial international reprezinta, potrivit
cunoscutului specialist in domeniu Jan Paulsson, o realitate recunoscuta
si o cerinta a vietii comerciale internationale".
Arbitrajul maritim este o institutie juridica, specifica domeniului
transporturilor de marfuri pe mare, fundamentata

pe uzantele

regulamentele proprii desfasurarii acestei activitati comerciale.

De la

natura dinamica a comertului maritim international, arbitrajul maritim


constituie

modalitatea

optima

de

solutionare

litigiilor

time

internationale.
Pornind de la aceasta am examinat tema cu denumirea Arbitrajul
International. Primul capitol al lucrrii este o introducere n vasta
problematic a arbitrajului n activitile internationale, prezentnd pe
scurt principalele noiuni ale acesteia. n capitolul al doilea am acentuat
casificarea arbitrajului. n capitolul trei am descries statutul arbitrilor
internationali. O seciune important in capitolul patru am acordat
conventiile internationale ce reglementaeaza arbitrajul comercial
international si clauzelor marbitrajului International.n finalul capitolului
cinci voi vorbi despre hotarirea si executarea acestea a arbitrajului international.

Capitolul I : Consideratii generale privind

arbitrajul international

1.1. Principalele notiuni.


Notiunea de arbitraj are o semnificatie multipla. In acceptiunea sa cea
mai larga, termenul de ,,arbitraj,,

desemneaza modalitatea de

solutionare a unui litigiu de catre o persoana numita arbitru

Arbitrajul reprezinta o jurisdictie contraventionala de drept privat,


pentru rezolvarea anumitor litigii de catre una sau mai multe personae,
in cadrul unei proceduri bazate pe autonomia de vointa a partilor si cu
respectarea ordinii publice, a bunelor moravuri si a

dispozitiilor

imperative ale legii. Prin aceasta notiune se are in vedere instanta


(organul de jurisdictie) care solutioneaza un anumit litigiu, structura sa
organizatorica , procedura potrivit careia se va solutiona litigiul sau se
desemneaza insusi obiectul activitatii jurisdictionale (res litigiosa),
respective pretentiile partilor aflate in litigiu, intr-un caz determinant ca
element de fond.
Se considera ca suntem in prezenta unui concept care insumeaza atit
forma litigiului, instanta competenta si procedura pa care o urmeaza, cit
si fondul sau , respective litigiul dintre parti supus spre solutionare
arbitrajului2.Aplicabilitatea arbitrajului este redusa in materie civila, in
1
2

Viorel Ros, Arbitrajul commercial international, Regia Autonoma ,, Monitorul Oficial,, , Bucuresti, 2000, p.18
Marin Voicu, Dreptul Comertului International, Constanta, Ed. EX Ponto, 2002,p.123.

schimb, in materie comerciala aceasta procedura isi regaseste o


prezenta semnificativa in materia comerciala si mai ales in arealul
dreptului comertului international. Actualmente, institutia arbitrajului
commercial tinde sa-si extinda sfera de aplicabilitate in dreptul
commercial autohton.
Expansiunea arbitrajului international , unul din factorii cei mai
important ai dezvoltarii relatiilor de cooperare economica international,
intereseaza atit fiecare stat in parte, cit si intreaga comunitate
economica internationala. Prin raporturi de comert, persoanele fizice
si/sau juridice romane sau staine participa la un process global de
schimburi de bunuri si servicii. Cind intre aceste parti se nasc unele
litigii, ele trenuie solutionate.
Litigiile se pot naste fie din raporturi privind vinzarea , cumpararea
sau schimbarea de marfuri, prestatiile de servicii, trasporturile si
expeditiile

international,

fie

din

raporturile

privind

proiectarile,

prospectarile, executarile de lucrari de antrepriza, constructii sau


montaj, operatiuni financiare valutare si orice alte acte sau fapte de
comert.
Complexitatea relatiilor economice, dar si celeritatea desfasurarii
operatiunilor comerciale, au condus la diversificarea modurilor de
solutionare a diferendelor, solutiile fiind adaptate necesitatilor timpului.
Arbitraj Internaional, este modalitatea de soluionare a unui litigiu
arbitral, dac s-a nscut dintr-un raport de drept privat cu element de
extraneitate. Poate avea loc n Romnia sau n alt ar, potrivit
conveniei arbitrale.

1.2. Procedura arbitrala internationala


Prin arbitraj international se intelege modul de reglementare a
diferendelor internationale, in care partile, printr-o conventie formala, se
supun deciziei unei terte parti in urma unei proceduri contencioase din
care rezulta o hotarare definitiva si obligatorie. Scopul arbitrajului este
acela de a hotari pe baza aplicarii regulilor convenite anterior de parti si

a dreptului international, solutionarea intr-un anumit mod a conflictului


ivit intre ele3.
Partile contractante prefera arbitrajul comercial pentru: simplitatea
procedurii, caracterul confidential al dezbaterilor, cheltuieli de arbitrare
reduse, rapiditatea rezolvarii, specializarea arbitrilor, posibilitati egale de
informare pentru ambele parti cu privire la procedura de urmat si
alegerea arbitrilor.
In litigiile comerciale internationale se aplica atat regulile Curtii de
Arbitraj romane cat si prevederile conventiilor internationale la care
Romania este parte4.
Partile au libertatea sa opteze fie pentru regulile Curtii de Arbitraj,
fie pentru Regulamentul de arbitraj al Curtii Natiunilor Unite pentru
dreptul comercial international UNCITRAL. In cazul in care se opteaza
pentru regulamentul UNCITRAL, autoritatea de nominare a arbitrilor este
Presedintele Camerei de Comert si Industrie a Romaniei.
UNCITRAL este organismul legal central in cadrul sistemului
Natiunilor Unite in domeniul dreptului comercial international. UNCITRAL
a fost insarcinata de Adunarea Generala cu armonizarea si unificarea
progresiva a dreptului comercial international, in special prin pregatirea
de noi conventii internationale, modele de lege si legi uniforme.
UNCITRAL cuprinde 36 de membri alesi de catre Adunarea Generala 5.
Structura este de asa natura incat sa reprezinte diferitele zone
geografice ale lumii si principalele sisteme economice si juridice 6.
Legea procedurala dupa care se solutioneaza litigiul poate fi
prevazuta de parti prin conventia arbitrala sau printr-o intelegere
separata, in lipsa unei identificari conventionale, un arbitraj international
desfasurat in Romania va fi judecat dupa procedura romana. Dreptul
comun in Romania il reprezinta Codul de procedura civila dar partile au
dreptul sa apeleze si la alte institutii specializate sau chiar sa-si creeze
propriile reguli procedurale.
3

www.arbitration.ccir.ro
O. Capatana, B. Stefanescu, Dreptul comertului international, Bucuresti, Ed. National,p. 595.
5
Ion Bacanu, Litigii arbitrale, Dreptul nr.2/2000, p. 22.
6
Octavian Capatana, Aplicarea in Romania a Legii-model si a regulamentului de arbitraj al UNCITRAL, Revista de drept comercial
nr.7-8 / 1996.
4

Codul de procedura civila califica un arbitraj desfasurat pe


teritoriul Romaniei ca fiind international in functie de caracterul de
internationalitate al raportului litigios dedus judecatii. Existenta unuia
sau mai multor elemente de extraneitate in alcatuirea acestui raport
juridic este esentiala7.

Capitolul II :

Clasificarea arbitrajelor
internationale.

Arbitrajele internationale se clasifica:


1. In raport cu regulile urmarite de arbitri in solutionarea litigiilor.
In cadrul arbitrajului de drept arbitri solutioneaza cauza aplicand
normele procedurale legale si dreptul material competent intocmai
judecatorilor. Arbitrajul in echitate nu se situeaza in afara dreptului.
Arbitrajul in echitate este specific contractelor complexe de comert
international care nu cunosc reglementari proprii in legislatiile nationale
si nici forme uniforme formulate de conventii internationale.
2. Un al 2-lea criteriu de clasificare este acela al existentei in timp
a instantei de arbitraj. Instantele de arbitraj sunt: ad-hoc sau ocazionale
si instante permanente sau institutionalizate. In arbitrajul ad hoc
completul de arbitri este ales pe durata solutionarii litigiului, poate fi
organizat de parti sau de un tert, in cazul unui tert acesta nu trebuie sa
fie o institutie specializata. Tribunalul arbitral ad-hoc isi inceteaza
existenta o data cu pronuntarea sentintei, existenta acestuia fiind,
asadar, efemera8.
Arbitrajul ad-hoc nu exclude implicarea Curtii de Arbitraj, aceasta
poate ajuta la solutionarea litigiului la cererea partilor sau a uneia dintre
parti, urmata de acceptarea celeilalte parti.
Arbitrajul

institutionalizat

are

un

caracter

permanent

si

solutionalizeaza diferite litigii de comert international dupa reguli proprii.


Spre deosebire de arbitrajul intern, arbitrajul international poate fi
desfasurat atat in Romania cat si in orice alta tara, asa cum partile
convin. Aceasta posibilitate de libera exprimare contractuala privind
7
8

Monica Salagean Ionas, Arbitrajul commercial, ed. All beck, Bucuresti, 2001,p.14.
Viorel Ros, Arbitrajul comercial international, Regia Autonoma ,, Monitorul Oficial,, , Bucuresti, 2000, p.342.

locul unde se desfasoara arbitrajul este caracteristica arbitrajului


international si ofera lejeritate in acest sens pana chiar, in cazul
arbitrajului ad-hoc, locatia isi pierde importanta.

Capitolul III :

Arbitrii.

In aceeasi paralela se observa ca in arbitrajul international, codul


civil roman impune formarea tribunalului arbitral dintr-un numar impar
de arbitri, fiecare din parti avand dreptul sa numeasca un numar egal de
arbitri.
Statutul arbitrilor internationali.
Cu privire la cetatenia arbitrilor, acestia pot fi alesi de catre partea
straina dar arbitrul unic sau supraarbitrul poate fi cetatean al unei tari,
terta parte fata de tarile din care provin partile. Suportarea onorariilor
arbitrilor straini, daca nu a fost convenit altfel, cade in sarcina partii care
si-a numit arbitrul strain, daca este cazul arbitrului unic sau al
supraarbitrului, cheltuielile sunt platite in avans de catre ambele parti in
cote egale. Spre deosebire de arbitrajul intern, onorariile arbitrilor nu
sunt incluse in taxa arbitrala9.
Arbitrul trebuie sa aiba capacitatea deplina de exercitiu a
drepturilor. Codul nostru de procedura civila nu solicita ca arbitrii sa aiba
o anumita calificare profesionala, dar dificultatile care pot sa apara in
legatura cu solutionarea conflictelor de legi si a interpretarii normelor
materiale determina, de regula, partile sa recurga la juristi10.
Limba in care se poarta dezbaterile in fata tribunalului arbitral este
fie stabilita de parti anterior, fie printr-o intelegere ulterioara separata
iar in cazul in care nu se ajunge la o intelegere, tribunalul arbitral este
cel care stabileste limba dezbaterilor. Tribunalul poate alege prin
raportare la limba in care s-a semnat contractul din care s-a nascut
litigiul sau poate alege o limba de circulatie internationala, tinandu-se
cont de nationalitatea partilor dar si a arbitrilor. In cazul partii care nu
cunoaste limba in care se desfasoara dezbaterile, ea poate fi asistata de
9

Ion Bacanu, Litigii arbitrale, Dreptul nr.2/2000, p. 57.


Ion Deleanu, Sergiu Deleanu, Arbitrajul intern si international, Ed. All Beck, Bucuresti, 2001, p.14.

10

un traducator propriu sau de catre unul asigurat prin decizia tribunalului,


la cererea si pe cheltuiala partii.
Termenele procedurale in cazul arbitrajului international sunt
dublate ca si durata, ele fiind cauzate de distanta fizica dintre parti si vin
ca necesitate pentru indeplinirea unor formalitati procedurale.

Un

termen esential dar neluat in calcul in acest caz este cel de solutionare a
arbitrajului, care ramane si in cazul arbitrajului international ad-hoc tot
de 5 luni de la data constituirii tribunalului arbitral, daca nu exista o
prevedere de derogare expresa a Codului de procedura civila 11. In cazul
arbitrajului institutionalizat, tribunalul arbitral pronunta hotararea in
termen de 9sau 12luni.
Privind recunoasterea si executarea hotararilor arbitrale straine in
Romania, Codul roman de procedura civila dispune ca aceste hotarari
pot fi recunoscute in tara noastra spre a beneficia de puterea lucrului
judecat.

Capitolul IV : Conventiile Si Clauzele


Arbitrajul International.
4.1. Conventiile internationale ce reglementaeaza
arbitrajul comercial international.
Arbitrajul international a primit consacrare ca si denumire prin
conventii

internationale

ce

reglementeaza

arbitrajul

comercial

international si care au o deosebita importanta in recunoasterea si


executarea hotararilor arbitrale straine. Una dintre aceste conventii este
Conventia de la New York din 1958 privind recunoasterea si executarea
hotararilor arbitrale straine, ratificata de Romania in 196112.
O alta conventie importanta este conventia europeana de arbitraj
comercial international, incheiata la Geneva in 1961, la care Romania a
devenit parte in 1963. Din aceasta conventie se desprinde si o definitie
a conventiei de arbitraj, care are doua forme: compromisul (sub forma
unei intelegeri de sine statatoare) sau clauza compromisorie (inscrisa in
contractul principal).
11
12

Titus Prescure, Radu Crisan, Curs de arbitraj commercial, R.D.C. nr. 12/2001, p. 150.
Octavian Capatana, Circulatia transnationala a sentintelor arbitrale, Revista de drept comercial nr. 1 / 1998.

Atat clauza compromisorie cat si compromisul trebuie sa indice


numele arbitrilor sau modalitatea de numire a acestora.
Conventia arbitrala nu isi produce efectele decat intre cei care au
incheiat-o, neputand fi opusa tertilor, chiar daca si acestia sunt parti in
contractul principal.
In cazul raporturilor de solidaritate sau indivizibilitate, ori a
coparticiparii procesuale pasive, in care cel putin o parte nu este legata
de conventia arbitrala, se apreciaza ca reclamantul nu poate sa ii
actioneze pe toti paratii inaintea instantei judecatoresti, ci este tinut sa
respecte conventia arbitrala referitor la cei care au semnat-o, deci
paratul interesat poate solicita instantei judecatoresti ca, in privinta lui,
sa se declare necompetenta13.
Conventia de arbitraj nu vizeaza doar modalitatea de solutionare,
pe cale arbitrala a litigiului dintre parti, ci si alte elemente cum sunt cele
referitoare la: constituirea tribunalului arbitral, numirea, revocarea si
inlocuirea arbitrilor, termenul si locul arbitrajului, normele de procedura
pe care tribunalul arbitral trebuie sa le urmeze in judecarea litigiului,
inclusiv procedura unei eventuale concilieri prealabile, repartizarea intre
parti a cheltuielilor arbitrale, continutul si forma hotararii arbitrale.

4.2. Clauzele Arbitrajului International


Una dintre cele mai importante clauze de arbitraj este clauza
compromisorie. Prin aceasta clauza se exprima vointa comuna a partilor
ca un eventual litigiu ce s-ar ivi intre ele cu referire la diferite aspecte
ale raportului juridic obligational convenit sa fie solutionat pe calea
arbitrajului. Partile inlatura astfel jurisdictia de drept comun normal,
competenta pentru un asemenea litigiu.
Clauza compromisorie, desi este cuprinsa in contractul principal
are un obiect distinct, se refera doar la modalitatea de solutionarea a
unui litigiu viitor.
De

obicei

clauza

compromisorie

se

insereaza

in

cuprinsul

contractului, poate fi adaugata si ulterior, insa doar pana la ivirea

13

American Aebitration Association, A Guide to Madiation and Arbitration for Business People,New York,2001, p.8.

litigiului. Datorita caracterului preparator al clauzei, partile nu se pot


adresa arbitrajului in mod direct.
Fiind inclusa in contractul principal, clauza compromisorie se
infatiseaza cel putin din punct de vedere formal ca o stipulatie
contractuala, in realitate, ea este un veritabil contract distinct si are
obiect distinct si o fizionomie proprie. Prin acest contract partile isi
asuma reciproc obligatia ca in eventualitatea ivirii unui litigiu intre ele cu
privire la contractul principal sa incheie un compromis cu privire la acest
litigiu.
Compromisul este conventia intervenita intre partile in litigiu prin
care acestea convin sa supuna solutionarii arbitrale, precizand si
instanta de arbitraj competenta. Capacitatea partilor va fi determinata
de legea personala pentru persoanele fizice respectiv de legea nationala
pentru persoanele juridice14.

Capitolul V : Hotarirea si Executarea


Arbitrala.
5.1.Hotarirea Arbitrala
a. Efectele produse pe teritoriul Romaniei in urma hotaririlor
Arbitrale straine.
Existenta unui litigiu este de esenta contractului de compromis.
Inexistenta litigiului semnifica lipsa de obiect a compromisului si este
sanctionata cu nulitatea actului de compromis, precum si a sentintei
care ar fi data in aceste conditii. Arbitrii pot statua numai asupra cererii
ce au fost sesizati, daca ei se pronunta cu privire la un litigiu inexistent,
inseamna ca statueaza ultra petita, cu toate consecintele aferente unei
asemenea statuari15.
Hotararile arbitrale straine pot produce efecte pe teritoriul
Romaniei astfel:
recunoasterea puterii de lucru judecat a hotararii arbitrale
straine, de catre instanta judecatoreasca sau tribunalul arbitral roman in
fata caruia se ridica aceasta exceptie;
14
15

www.arbitraj.chamber.md
Marin Voicu, Dreptul Comertului International, Constanta, Ed. EX Ponto, 2002,p.249.

recunoasterea fortei probatorii a aspectelor de fapt retinute


in cuprinsul hotararii arbitrale straine;
posibilitatea

punerii

in

executare

silita,

pe

teritoriul

Romaniei, a unei hotarari arbitrale straine.


b. Recunoasterea hotararilor arbitrale straine in Romania este
de doua feluri :

de drept se refera la statutul civil al cetatenilor tarii unde au

fost pronuntate.

pe cale judecatoreasca dupa verificarea de catre instanta

competenta a tuturor conditiilor (pozitive/negative).


Hotararile care nu implica procesele privitoare la statutul civil al
persoanei, pot fi recunoscute in tara noastra, spre a beneficia de puterea
lucrului judecat, daca se indeplinesc cumulativ conditiile :
hotararea este definitiva potrivit legii statului unde a fost
pronuntata;
instanta care a pronuntat hotararea a avut, potrivit legii
competenta sa judece procesul respectiv;
exista reciprocitate in ce priveste efectele hotararilor straine
intre Romania si statul al carei instante a pronuntat
hotararea.
Refuzul recunoasterii hotararilor straine poate exista in cazul in
care :
1. cand hotararea este rezultatul unei fraude comise in procedura
urmata in strainatate
2. cand hotararea incalca ordinea publica de drept international
privat roman
3. cand un proces avand acelasi obiect a fost solutionat intre
aceleasi parti printr-o hotarare a unei instante romane, chiar nefinitiva,
ori se afla in curs de judecare in fata unei instante romane la data
sesizarii instantei straine
Recunoasterea hotararilor arbitrale straine16 se face dupa regulile
procedurale ale tarii in care se solicita aceasta recunoastere.
16

D. Mazilu, Dreptul commertului international, Bucuresti, Ed. Lumina Lex, 2003,p.399.

Procedura judecarii acestui tip de cereri are caracter contencios,


astfel se cere citarea partilor de fiecare data, exceptie face situatia in
care, din cuprinsul hotararii straine rezulta ca paratul a fost de acord cu
admiterea actiunii in fata tribunalului arbitral strain17.

5.2. Executarea hotaririlor arbitrale.


Executarea silita a hotararilor arbitrale straine se face in situatia in
care aceste hotarari nu sunt aplicate de catre cei obligati sa o faca. In
Romania, executarea silita in cazul hotararilor straine se face prin
aplicarea corespunzatoare a prevederilor din legea nr.105/1992.
Pentru incuviintarea executarii sunt obligatorii conditiile:
1. hotararea sa fie executorie potrivit legii statului in care a fost
pronuntata
2. sa nu se fi implinit termenul de prescriptie a dreptului de a cere
executarea silita , determinat potrivit legii
Avand in vedere evolutia fascinanta a comertului, practica
internationala a trebuit sa puna in valoare noi metode de contractare,
deoarece in conditiile unei economii care cunoaste o productie in masa,
o consumatie in masa si schimburi comerciale in serie, mijloacele de
comunicare si de transport fara precedent, vechea tehnica de a
contracta in urma unor lungi si prealabile negocieri, care reclama timp,
si prin urmare intarzieri in circulatia bunurilor (mai cu seama in sfera
distributiei)

devenit

incompatibila

cu

exigentele

comertului

international.
Extinderea continua a practicii solutionarii litigiilor internationale
prin arbitrajul ad-hoc dar mai ales prin arbitrajul institutionalizat , are ca
beneficiu dezvoltarea si perfectionarea dreptului afacerilor, precum si
dezvoltarea fara precedent a relatiilor de comert exterior ale Romaniei
atat cu tarile memebre Uniunii Europene cat si cu celelalte tari care
participa la schimbul mondial de valori18.

17

Victor Babiuc, Dreptul camertului international, Ed. Sylvi, Bucuresti, 2001,p.120.

18

Popescu Tudor, Dreptul comertului international, Ed. Didactica si Pedagogica, Buceresti, 1983, p. 421.

CONCLUZIE:
In urma celor mentionate mai sus putem concluziona urmatoarele: prin
urmare, solutionarea litigiilor aparute intre parti daca acestea au convenit astfel,
sa realizeaza prin intermediul arbitrajului.

In situatia in care partile nu au

ajuns la un acord in aceasta privinta, litigiul nu poate fi solutionat pe calea


arbitrajului

Astfel,

procedura

arbitrajului

este

diferita

de procedura

judecatoreasca , avind in vedere ca aceasta din urma se defasoara la cererea


reclamantului, fara a fi necesar acordul piritului.
In ceea ce priveste arbitrajul, aceasta este o cale de solutionare a unor
litigii

in

baza

acordului partilor

excluzindu-se

competenta

instantelor

judecatoresti. Asadar, arbitrajul are caracter conventional, de aceea el nu este


obligatoriu pentru partile in litigiu ( ca mod de solutionare ) , ci facultativ.
Arbitrajul reprezinta o jurisdictie contraventionala de drept privat, pentru

rezolvarea anumitor litigii de catre una sau mai multe personae, in cadrul unei
proceduri bazate pe autonomia de voita a partilor si cu respectarea ordinii publice,
a bunelor moravuri si a dispozitiilor imperative ale legii. Prin aceasta se are
invedere instant (orgasnul de jurisdictie) care solutioneaza un anumit litigiu,
structura sa organizatorica , procedura potrivit careia se va solution litigiul sau se
desemneaza insusi obiectul activitatii jurisdictionale, respective pretentiile partilor
aflate in litigiu , intr-un caz determinat ca element de fond.
Aplicabilitatea arbitrajului este redusa in materie civila, in
schimb , in materie comerciala aceasta procedura isi regaseste o
prezenta semnificativa in materie comerciala si mai ales in arealul
dreptului comertului international.
Arbitrajul este astazi considerat o forma de justitie adaptata in mod
special litigiilor dintre comercianti si care prezinta pentru lumea
oamenilor de afaceri o atractie deosebita.
Arbitrajul reprezinta o alternative la justitia clasica. Justitiabilii
asteapta de la arbitri ca litigiul sa fie splutionat rapid , intr-o procedura
supla , stabilita, in arbitrajul ad-hoc mai ales , chiar de parti, cu cheltuieli
mai mici.

BIBLIOGRAFIE:

American Aebitration Association, A Guide to Madiation and Arbitration for

Business People,New York,2001.


D. Mazilu, Dreptul commertului international, Bucuresti, Ed. Lumina Lex, 2003.

Ion Bacanu, Litigii arbitrale, Dreptul nr.2/2000.

Ion Deleanu, Sergiu Deleanu, Arbitrajul intern si international, Ed. All Beck,

Bucuresti, 2001.
Marin Voicu, Dreptul Comertului International, Constanta, Ed. EX Ponto, 2002.

Monica Salagean Ionas, Arbitrajul commercial, ed. All beck, Bucuresti, 2001.

Octavian Capatana, Aplicarea in Romania a Legii-model si a regulamentului de


arbitraj al UNCITRAL, Revista de drept comercial nr.7-8 / 1996.

Octavian Capatana, Circulatia transnationala a sentintelor arbitrale, Revista de

drept comercial nr. 1 / 1998.


O. Capatana, B. Stefanescu, Dreptul comertului international Bucuresti, Ed.

National.
Popescu Tudor, Dreptul comertului international, Ed. Didactica si Pedagogica,

Buceresti, 1983.
Titus Prescure, Radu Crisan, Curs de arbitraj commercial, R.D.C. nr. 12/2001.
Victor Babiuc, Dreptul camertului international, Ed. Sylvi, Bucuresti, 2001.
Viorel Ros, Arbitrajul commercial international, Regia Autonoma ,, Monitorul
Oficial,, , Bucuresti, 2000.

Resurse web

www.arbitraj.chamber.md
www.arbitration.ccir.ro