Raportul juridic de drept international privat

Dreptul international privat este cel care reglementeaza raporturile juridice cu elemente de
extraneitate.
Dreptul international privat este o ramura de drept pur interna a dreptului roman care se ocupa cu
solutionarea conflictelor de legi, a conflictelor de jurisdictii si cu situatia juridica a strainului.
Element de extraneitate= element strain
Dreptul international privat opereaza cu norme specifice care sunt de trei tipuri. Norma de drept
international regementeaza raporturi juridice.
Raportul juridic de drept international privat sunt acele raporturi (civile, comerciale, dreptul
familiei, succesorale s.am.d.) caracterizate prin prezenta unui element strain care face/determina
ca acel raport juridic sa prezinte legatura cu doua sau mai multe state, sisteme de drept.
Trasaturi ale raportului juridic cu element extraneu:
-prezenta unui element strain prin care se asigura legatura cu unul sau mai multe sisteme de
drept;ca urmare a acestui element strain se naste si conflictul de legi.
-acest raport juridic ia nastere in domeniul dreptului privat in sens larg.
-subiectele raportului juridic de drept privat pot fi persoane fizice sau persoane juridice, inclusiv
statul ca subiect de drept privat.
Nu intra in sfera raporturilor juridice de drept international privat raporturile juridice din
domeniul:
-dreptului administrativ
-dretul penal si procesual enal
-drept financiar- fiscal
Elementul de extraneitate este o imprejurare de fapt care poate avea legatura cu oricare din
componentele de strucura ale raportului
juridic.
Elementul de extraneitatenu este un element de structura al raportului juridic ci este un fapt juridic
care referindu-se la unul sau mai multe din elementele de structura asigura legatura acelui raport
juridic cu mai multe sisteme de drept.
Elementul de extraneitate este calificat ca fiind strain prin raportare la un anumit sistem de drept.
Aceasta raportare se realizeaza la sistemul de drept al forului (lex fori).
Nu in toate cazurile elementul de extraneitate este element international cum ar fi dreptul
comertului international.
Elementul de extraneitate constituie elementul premisa pt aplicarea normei de drept international
in speta.
Elementul de extraneitate distinge raporturile juridice de drept international privat de celelalte
raporturi juridice.

SCHEMA:
*subiect:
-cetatenia/nationalitatea subiectelor
-domiciliu/resedinta obisnuita, sediul social al persoanei juridice
-fondul de comert al unei persoane juridice
*obiect:
-locul situarii unui bun
-locul unde se afla un bun
-incidenta legii straine asupra obiectului
*continut:
-locul executarii unei obligatii
-locul nasterii raportului juridic
-locul incheierii unui act
-locul platii
-locul producerii unui prejudiciu-locul producerii delictului
-locul producerii efectelor
-locul decesului

Metoda de reglementare a dreptului international privat

Dreptul international privat opereaza cu 3 categorii de norme:
-normele conflictuale
-normele de aplicatie imediata (tot norme materiale)
-normele materiale
Raportul juridic cu element de extraneitate este reglementat fie cu ajutorul normelor conflictuale
care ne indica sistemul de drept aplicabil fie de norme materiale care se aplica in mod direct
raportului juridic.
Cu privire la metoda de reglementare:
Metoda de reglementare constituie o modalitate, o optiune a legiuitorului cu privire la un anumit
tip de reglementare adica legiuitorul opteaza pentru un anumit sistem.
Metode de reglementare:
1. Metoda conflictualista/conflictuala:
-potrivit acestei metode legea competenta a reglementa raportul juridic cu element de extraneitate
se determina cu ajutorul normei conflictuale.
-legea competenta - in aceasta situatie - astfel determinata poate fi fie legea locala (lex fori) fie
legea straina fie chiar ambele legi

2. Metoda normelor de aplicatie imediata:

-constituie o foma particulara a metodei confictuale ce presupune existenta unei categorii specifice
de legi(legi de aplicatie imediata), aplicarea normei conflictuale fiind conditionata de imprejurarea
ca in materia respectiva sa nu existe norme de aplicatie imediata.
-aspecte specifice: normele de aplicatie imediata prezinta o importanta deosebita si au caracter de
imperativitate ce exclude de la aplicare legea straina si in consecinta insasi conflictul de legi.

13.10.2014
3. Metoda normelor materiale:
-caracterizata prin aplicarea in mod direct a normelor materiale asupra raportului juridic cu
element de extraneitate
-norma materiala poate fi o norma care se declara aplicabila raportului juridic sau o norma
materiala care inlatura posibilitatea conflictului de legi in masura in care aceasta contine o
reglementare comuna pentru doua sau mai multe tari, situatie in care aceasta norma va reglementa
ea raportul juridic.
4. Metoda proper law:
-este o varianta a metodei conflictuale care prespune ca pentru fiecare situatie juridica,
determinarea legii aplicabile sa se realizeze in raport de totalitatea imprejurarilor de fapt si a
particularitatilor pe care respectiva situatie juridica le prezinta.
-metoda presupune gruparea si aprecierea punctelor de legatura pt stabilirea legii aplicabile
indicata de cele mai puternice puncte de legatura.
-cercetarea continutului legilor aflate in conflict pt a determina scopul pe care acestea il au urmand
a se aplica legea care are cel mai mare interes in a reglementa respectiva situatie juridica. aplicarea
aceleia dintre legile aflate in conflict care este mai avorabila partilor/partii ce trebuie protejate
exrimand ideea de justitie astfel cum o considera judecatorul.
-in sistemul roman de drept regasim aceasta metoda aplicata in art. 2565 C.civ.
NORME IN DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT
1. Normele conflictuale
sunt acele norme care au o structura proprie diferita de cea a normelor juridice de drept intern si
care au rolul de a solutiona conflictele de legi. Aceste norme nu reglementeaza in mod direct
raportul juridic cu element de extraneitate ci au rolul de a stabili care dintre sistemele de drept in
prezenta sunt susceptibile de a se aplica raportului juridic.
Rolul normei este de trimitere sau de fixare.
Aceste norme pot fi:
-conflictuale interne
-conflictuale apartinand reglementarilor UE
-conflictuale apartinand conventiilor internationale

Structura normei conflictuale

Continutul normei
este acea parte a normei juridice care cuprinde raporturile de drept la care se refera norma. Ele
sunt descrise intr-o maniera abstracta.
Legatura normei
este acea parte a normei conflictuale care indica legea competenta a carmui raportul juridic
Punctul de legatura
este un criteriu, care poate fi un crieriu de fapt sau juridic-de drept-, prin intermediul caruia se
asigura localizarea raportului juridic in cadrul unui sistem de drept (lex causae).
Principalele puncte de legatura admise de legea romana:
-resedinta
-domiciliul
-sediul social
-cetatenia
-locul situarii unui bun imobil
-locul unde se afla un bun mobil
-locul incheierii unui act juridic
-locul executarii unei obligatii contractuale
-locul unde s-a produs faptul cauzator de prejudiciu
-vointa partilor
-autoritatea care examineaza valabilitatea unui act
-instanta sesizata
-locul platii
Punctele de legatura sunt de doua tipuri: mobile si fixe.
Normele confictuale pot prezenta mai multe criterii/puncte de legatura, situatie in care acestea
intra in concurs. Acest concurs poate fi:
a) un concurs succesiv atunci cand punctele de legatura se afla intr-un raport de subsidiaritate ceea
ce inseamna ca numai in situatia in care primu punct de legatura indicat nu exista sau nu poate fi
aplicat urmeaza sa se aplice punctul d elegatura secundar s.a.m.d.
b) concursul alternativ se caracterizeaza prin aceea ca norma juridica prezinta mai multe puncte de
legatura care pot fi aplicate la libera alegere in functie de rezultatul practic la care urmeaza sa se
ajunga.
c) concursul cumulativ care se caracterieaza prin prezenta unui unic element de legatura care
trimite la dua sau mai multe sisteme de drept diferite.
20.10.2014
NORMELE DE APLICATIE IMEDIATA

Mai sunt denumite si norme de aplicatie necesara si sunt acele norme materiale ce apartin
sistemului de drept al statului forului sau unui alt stat, norme care datorita caracterului lor de
imperativitate se aplica imediat raportului juridic cu element de extraneitate atunci cand acel
raport juridic are un punct de legatura concret cu statul respectiv.
Prin aplicarea acestui tip de norma se inlatura conflictul de legi.
Felurile normelor de aplicatie imediata:
1. Norme apartinand statului instantei sesizate( apartin lui lex fori)
2. Norme apartinand sistemului de drept al altui stat decat cel al forului care acest alt stat se
numeste lex causae.
Structura si efectele normelor de aplicatie imediata
Structura este una obisnuita, specifica normei materiale adica ipoteza, continut si dispozitie/
Efectele-> ea se aplica in mod direct raportului juridic caruia i se adreseaza.
Exemple de norme de aplicatie imediata din dreptul roman:
Majoritatea normelor nationale prevazute in regulamentele BNR sau dispozitiile ce prevad
regimul autorizatiilor si licentelor de import-export de marfuri din/catre Romania, dispozitii din
OG 85/2004 cu privire la protectia consumatorilor, OUG 54/2006 cu privire la reglementarea
regimului concesiunii bunurilor proprietate publica care prevede in art 7 alin. 1: "contractele de
concesiune se incheie in baza legii romane indiferent de nationalitatea sau cetatenia
concesionarului.
Dispozitiile art. 2566 C.civ. fac referirein alin. 1 numai la aplicarea nomelor de aplicatie imediata
in sistemul de drept roman. In alin. 2 se prevede inclusiv posibilitatea aplicarii unei norme
imperative a unui alt stat atunci cand raportul juridic cu elemen de extraneitate prezinta stranse
legaturi culegea acelui stat iar interesele legitime ale partilor o impun
Comparatie cu normele confictuale
*asemanari:
-ambele norme se aplica in cazul raporturilor juridice cu element strain care au un punct de
legatura cu tara forului
-ambele categorii de norme apartin sistemului intern al unui stat
*deosebiri:
-in timp ce norma conflictuala este o norma de trimitere (fixare) ceea ce inseamna ca ea nu ofera
solutia pe fond raportului juridic, norma de aplicatie imediata este o norma materiala care contine
in ea chiar solutia pe fond.

APLICAREA LEGII STRAINE

Legea straina nu se aplica in sistemul de drept roman prin propria-i forta ci ca o consecinta a
trimiterii pe care norma romana o realizeaza, o face la ea.
Legea straina se aplica in doua moduri principale:
- ca lex causae
-altfel decat lex causae
Legea straina la care norma romana a trimis este privita sau urmeaza a fi privita ca un intreg
sistem de drept, adica incluzand totalitatea izvoarelor legislative din sistemul strain respectiv.
Aplicarea altfel decat lex causae, in aceasta situatie legea straina este privita fie ca reglementare
izolat, fie ca un element de fapt.
Cazurile in care se aplica altfel decat lex causae:
1. atunci cand pt aplicarea legii romane este impusa conditia reciprocitatii. (art. 2561 alin. 1
C.civ.).
#exemplu: Art. 2582 alin. 2 C.civ.: " recunoasterea persoanelor juridice straine fara scop lucrativ
pot fi recunoscute in Romania pe baza aprobarii prealabile a Guvernului prin hotarare
judecatoreasca sub conditia reciprocitatii..."
2. efectele unei hotarari judecatoresti straine, acestea putand fi recunoscute in Romania numai
daca sunt indeplinite anumite conditii prevazute de legea straina.(art. 1095 NCPC).
3. receptiunea contractuala a legii straine = exista receptiune contractuala atunci cand partile unui
contract fac trimitere la o lege straina nu pt ca acea lege sa li se aplice cu titlu de lex causae ci cu
scopul de a face din legea straina un mijloc de completare sau de interpretare a contractului
respectiv.
4. in materia normelor de siguranta si comportament care se aplica, de regula, in materia faptelor
juridice , mai cu seama a delictelor si apartin tarii locului unde s-a savarsit fapta.
5. in materia chestiunilor prealabile de natura civila in procesul penal. Atunci cand aceste chestiuni
sunt supuse unei legi straine, instanta romana va trebui sa aiba in vedere respectiva lege straina ca
o conditie pt aplicarea legii romane.

CALIFICAREA SI CONFLICTUL DE CALIFICARI

Calificarea poate fi definita in doua moduri: primul mod, pornindu-se de la norma conflictuala
catre situatia de fapt, raportul juridic iar a doua modalitate, pornindu-se de la situatia de fapt la

norma conflictuala
Calificarea este operatiunea logico-juridica de determinare a sensului exact si complet a notiunilor
cuprinse in continutul, legatura normei , respectiv punctul de legatura.
Calificarea este interpretarea unui raport juridic a situatiei de fapt concrete pt a stabili in continutul
si legtura carei norme conflictuale intra.
Notiuniile din continutul, legatura si punctul de legatura al normei nu au acelasi inteles in toate
sistemele de drept aflate in prezenta cu privire la un raport juridic. In aceasta situatie se naste un
conflict de calificari. Conflictul de calificari este definit ca situatia ce a apare atunci cand
notiuniile din structura normei conflictuale au intelesuri diferite in sistemele de drept susceptibile
a se aplica unui raport juridic.
EXEMPLE:
Testamentul olgraf in unele sisteme de drept este tratat ca fiind o problema de fond in alte state o
chestiune de forma.
Prescriptia in unele state este tratata ca o problema de drept substantial in alte state este tratata ca
o problema de procedura.
Dreptul statului de a culege succesiunea vacanta in unele state este tratat ca un drept originar al
statului ce decurge din suveranitate, in alte state este tratat ca o chestiune de mostenire supus legii
succesiunii.
Celebrarea religiosa a casatoriei iin unele state este reglementata ca o conditie de fond in alte state
este tratata ca o chestiune de forma.
IMPORTANTA CALIFICARII
Atunci cand obiectul calificarii il constitutie notiuniile din continutul normei conflictuale, modul
de solutionare al acesti conflic determina insasi norma conflictuala apicabila si influenetaza astfel
sistemul de drept aplicabil.
Atunci cand se califica legatura normei conflictuale modul de solutionare a conflictului de
calificari nu influenteaza norma conflictuala dar determina sistemul de drept aplicabil si in
consecinta, solutia in speta.

Legea dupa care se face calificarea

=>art. 2558 C.civ.
REGULA: Calificarea realizata in sistemul de drept roman impune ca regula calificarea potrivit
legii romane. Atunci cand, prin trimitere, se ajunge la sistemul de drept strain, calificarea se
realizeaza potrivit dreptului strain.
Argumente in favoarea calificarii dupa lex fori:
1. Pentru ca normele conflictuale apartin sistemului de drept al forului( norme nationale). Prin
urmare, interpretarea acestora trebuie sa se realizeze conform sistemului de drept care le contine.
2. Reducerea la absurd in sensul ca daca am statua faptul aplicarii lex causae in materia calificarii,

am fi in imposibilitatea determinarii acestei legi.

Calificarea potrivit reguii generale este cunoscuta sub denumirea de calificare legala si poate avea
izvoare diferite: primul izvor fiind legea interna a forului.
ex: Art. 2571 alin. 1, C.civ. - se califica sediul social
art. 2613 C.civ. - calificare bunuri
art 2628ali. 2 C.civ.
27.10.2014
Exceptii de la calificarea dupa lex fori:
1. Calificarea voluntara
In acele situatii in care partile decid printr-o clauza contractuala (pactum de lege utenda) sau chiar
printr-o conventie separata (pactio de electio juris) isi aleg legea aplicabila raportului lor juridic
atunci calificarea se realizeaza in baza legii tarii convenite de parti. Art. 2558 C.civ.: Atunci cand
partile prin contract au calificat ele insele intelesul notiuniilor dintr-un act juridic, calificarea se
realizeaza potrivit principiului autonomiei de vointa a partilor, conform vointei acestora.
2. Calificarea legala
Uneori, notiunile din normele dreptului international privat sunt calificate in chiar continutul
normei (ex: art 2613 alin2 C.civ.)
3. Calificarea secundara
Acest tip de calificare intervine dupa calificarea poivit regulilor generale si se realizeaza in baza
legii aplicabile fondului cauzei (potrivt lex causae). Acceasta calificare nu influenteaza legea
aplicabila ci solutia data pe fondul cauzei.
4. Calificarea notiunilor din norma conflictuala straina la care sse face trimitere
art. 2558 alin. 2 C.civ.

5. Calificarea termenilor, notiunilor, institutiilor juridice necunoscute legii forului

Institutiile juridice, notiunile si termenii care nu sunt cunoscuti dreptului forului urmeaza a fi
calificate potrivit sistemului de drept care le cunoaste; potrivit art. 2558 alin. 4 C.civ, daca legea
romana nu cunoaste o institutie juridica straina sau o cunoaste sub o alta denumire ori cu un alt
continut, se poate lua in considerare calificarea juridica facuta de legea straina, ex: institutiile trust
si agency urmeaza a fi calificate potrivit sistemului de drept anglo-saxon.
6. Calificarea realizata de catre arbitrii in arbitrajul international ad-hoc
In arbitrajul international ad-hoc nu exista o lege a forului, drept pt care arbitrul nu este tinut sa
realizeze calificarea dupa sistemul de drept al statului unde statueaza. In principiu, arbitrii
realizeaza calificarea dupa sistemul de drept potrrivit spetei.

7.Interpretarea autonoma realizata de Dreptul european. In sistemul de drept al UE funcioneaza

principiul interpretarii autonome a notiunilor juridice si a conceptelor teoretice sau
jurisprudentiale la nivel UE => studiu individual in curs Sitaru dr int privat.
8. Calificarea potrivit tratatelor internationale

CONFLICTUL IN SPATIU AL NORMELOR CONFLICTUALE

SI
RETRIMITEREA
Suntem in prezenta unu conflict in spatiu al normelor conflictuale atunci cand sistemele de drept
in prezenta contin puncte de legatura diferite.Poate fi: un conflict pozitiv si un conflict negativ cel
pozitiv apare atunci cand normele conflictuale trimit la propriul sistem de drept.
Conflictul negativ apare atunci cand normele conflictuale din sistemele de drept in prezenta nu
declara niciuna dintre ele ca fiind aplicabil propriulsau siste de drept ci fie retrimitla ssistemul de
drept al celuilalt stat fie retrimit la sistemul de drept al unui stat tert.
Retrimiterea este situatia juridica aparuta atunci cand norma confictuala a forului trimite la un
sistem de drept strain in intregul sau, inclusiv la normele conflictuale, iar acest sistem de drept
strain prin norma sa conflictuala in materie nu primeste trimiterea ci, fie retrimite inapoi la
sistemul de drept al forului, fie trimite mai departe la sistemul de drept a unui stat tert.
Suntem in prezenta retrimiterii daca sunt indeplinite doua conditii:
1. sa fim in prezenta unui conflict negativ
2. norma conflictuala a forului sa trimita la intregul sistem de drept inclusiv la normele
conflictuale, adica trimiterea sa nu se realizeze doar la normele materiale ale sistemului de drept
strain.

10.11.2014
FRAUDA LA LEGE / FRAUDA LEGI APLICABILA IN DREPTUL INTERNATIONAL
PRIVAT
Frauda la lege in DIP exista atunci cand partile unui raport juridic folosind in mod ilicit/fraudulos
un mijloc de DIP determina aplicarea unei alte legi raportului juridic decat cea normal competenta.
Conditii:
a) sa existe un act de vointa a partilor pt a deplasa punctul de legatura cu privire la un raport
juridic. Schimbarea punctelor de legatura se poate realiza numai cu privire la raporturile juridice
care au puncte de legatura mobile: resedinta obisnuita, cetatenie, domiciliu, sediu social, locul
situarii unui bun mobil. Frauda la lege nu poate sa apara in situatia raporturilor juridice cu puncte
de legatura fixe.

b) partile sa foloseasca un mijloc licit.

c) scopul urmarit de parti sa fie unul ilicit
Frauda la lege presupune in mod esential existenta unui element subiectiv constand in intentia
frauduloasa a partilor. Scopul urmarit consta in inlaturarea legii normal-aplicabile unui raport
juridic in favoarea legii unui alt stat. Frauda consta si in incalcarea indirecta a normei conflictuale
a forului prin deturnarea acesteia de la scopul ei firesc.
d) rezultatul urmarit de parti trebuie sa fie si el ilicit.
Rezultatul obtinut prin aplicarea sistemului de drept rezultat din frauda trebuie sa fie mai favorabil
partilor raportului juridic decat rezultatul la care s-ar ajunge prin aplicarea normei legal
competente.
Sanctiunea fraudei la lege
Este distincta in functie de obiectul fraudei.
A. Situatia in care dreptul roman este fraudat in favoarea unui drept strain, doua efecte:
a) negativ: inlaturarea aplicarii legii straine
b) pozitiv: aplicarea in golul ramas a legii romane
B. Dreptul strain este fraudat in favoarea legii romane, art. 2564 C.civ
Desi in sistemul de drept roman nu exista o reglementare cu privire la sanctiunea fraudarii
dreptului strain in favoarea dreptului roman, umeaza a aprecia ca frauda la lege trebuie sanctionata
fata de urmatoarele argumente:
1. dreptul strain ca si dreptul roman(dreptul forului) este un element de drept care trebuie sa se
bucure de aceeasi protectie juridica
2. fraudarea dretului strain normal competent constituie de fapt o incalcare a normei conflictuale
romane care ca regula are caracter imperativ
3. ceea ce se sanctioneaza este de fapt intentia frauduloasa a partilor
Materiile in care apare cel mai des frauda la lege:
- starea civila
-capacitatea si relatiile de familie (a se vedea speta Bertola)
-statutul organic al persoanei juridice
-regimul juridic al bunurilor mobile
-forma exterioara a actelor juridice
-continutul contractelor
MODALITATI ALE FRAUDEI LA LEGE
De regula, se realizeaza in doua modalitati:
1. in cadrul unui raport juridic de drept intern se introduce in mod fraudulos un element de
extraneitate care declanseaza in mod artificial un conflict de legi iar prin aplicarea normei
conflictuale se trimite la un sistem de drept strain.
2. intr-un raport juridic de DIP partile schimba in mod fraudulos punctul de legatura facand
aplicabil acelui raport juridic prin intermediul normei conflictuale aplicabile pt noul punct de
legatura un alt sistem de drept decat cel normal competent a reglementa raportul juridic.

DOVADA FRAUDEI LA LEGE:

Frauda la lege poate fi demonstrata cu orice mijloace de proba intrucat este o situatie de fapt.
Dificultatea probei consta in aceea ca trebuie dovedit elementul intentional, adica intentia
frauduloasa a partilor

CONFLICTUL IN TIMP SI SPATIU

Conflictul in timp si spatiu exista atunci cand efectele unui raport juridic nascut, modificat sau
stins sub incidenta unui sistem de drept se cer a fi ulterior recunoscute intr-un alt sistem de drept
(intr-un alt stat).
Conflictul este in spatiu deoarece cele doua sisteme de drept in prezenta coexista spatial.
Conflictul este in timp deoarece intre momentul nasterii, modificarii sau stingerii raportului juridic
sub incidenta legii straine si momentul in care efectele acestuia se cer a fi recunoscute (in
Romania) exista un interval de timp.
Acest conflict mai este cunoscut si sub denumirea de teoria recunoasterii drepturilor dobandite sau
teoria efectelor extrateritoriale a drepturilor castigate.
FORMELE CONFLICTULUI DE LEGE IN TIMP SI SPATIU (2 FORME):
1. Raportul juridic/dreptul se naste, modifica sau stinge in dreptul intern al unui stat strain iar apoi
se invoca in Romania.
2. Raportul juridic/dreptul se naste, modifica sau stinge in Dreptul international privat iar ulterior
se invoca in Romania.
Domeniile in care poate sa apara conflictul in timp si spatiu:
a) in domeniul dreptului material cu privire la un drept subiectiv dobandit in temeiul unei legi
straine
b) in materia dreptului procesual(civil) cu privire la un drept dobandit in temeiul unei hotarari
judecatoresti sau a unei hotarari arbitrale straine, hotarare care se cere ulterior a fi recunoscuta in
Romania.
CONDITIILE RECUNOASTERII
STRAINATATE

IN

ROMANIA

UNUI

DREPT

DOBANDIT

IN

Articolul 2567 C.civ. reglementeaza aceste conditii:

a) dreptul sa fie legal nascut, modificat sau stins sub incidenta legii straine
b) dreptul sa nu fie contrar ordinii publice de drept international privat roman
Daca cele doua conditii sunt indeplinite este vorba de recunoasterea dreptului sau hotararii
judecatoresti pe teritoriul Romaniei.
Efecte:
-un drept dobandit legal intr-o tara straina produce in Romania, in principiu, toate efectele admise
de legea straina respectiva
-un drept dobandit in strainatate nu poate produce in Romania mai multe efecte decat in tara
straina in conformitate cu a carei lege a fost creat.

CONFLICTUL MOBIL DE LEGI

Exista conflict mobil de legi atunci cand un raport juridic este supus in mod succesiv la doua
sisteme de drept diferite ca urmare a deplasarii punctului de legatura a normei conflictuale
aplicabile.

COMPARATIA cu CONFLICTUL DE LEGE IN TIMP SI SPATIU

Ambele forme de conflict presupun coexistenta in spatiu a doua sisteme de drept precum si
incidenta in timp a acestora cu privire la acelasi raport juridic. Deosebirea consta in aceea ca in
timp ce conflictul in timp si spatiu nu presupune o schimbare a punctului de legatura, conflictul
mobil presupune o deplasare a punctelor de legatura si implica astfel insasi schimbarea legii
aplicabile raportului juridic respectiv.
Domeniile in care apare conflictul mobil de lege: in cazul urmatoarelor puncte de legatura:
-resedinta obisnuita a persoanei fizice, sediu pj
-domiciliu,
-locul situarii bunului mobil
-in cazul punctelor d elegatura aplicabile conditiilor de forma ale testamentului
Solutionarea conflictului mobil de legi se realizeaza in conformitate cu dispozitiile normelor
conflictuale sau ale altor norme din sistemul de drept al forului Aceste norme sunt cele care indica
actiunea in timp a dreptului national respectiv a dreptului strain asupra unui raport juridic.

13.11.2014

Conflictul mobil de legiapare n normele uridice in care se aplica norme conflictuale cu puncte d
elegatura variabile care pot fi deplasate pe timpul existentei raportului juridic respectiv, ex puncte
de legatura mobile: cetatenia, raporturile privind starea, capacitatea si relatiile de familie, resedinta
obisnuita, drepturile creditorilor asupra debitorilr, mostenire, sediul persoanei juridice
(posibilitatea schimbarii sediul socia), locul situarii bunuriloor mobile in raporturile juridice cu
privire la egimul acestor bunuri.
Solutionarea conflictului mobil de legi se realizeaza prin dispozitiile normelor confictuale sau a
normelor materiale apartinand sistemului de drept al forului (sist. de drept roman). Aceste norme
juridice sunt cele care indica actiunea in timp a dreptului national, respectiv dreptul strain, asupra
raportului juridic.
Dreptul roman reglementeaza doua moduri de solutionare a conflictelor de legi:
In prima situatie, norma conflictuala poate face aplicabila raportului juridic fie legea veche, fie
legea noua, fie indica pana cand se intind efectele legii vechi si de cand incep sa se aplice cele ale
legii noi
Exceptie:
In a doua situatie, norma conflictuala romana aplica principiul legii mai favorabile (asa-numitul
milior lex).

CONFLICTUL IN TIMP AL NORMELOR

Exista un conflict in timp al normelor conflictuale in cazul in care in cadrul aceluiasi sistem de
drept, o orma conlictuala este inlocuita cu o alta norma conflictuala.
In sistemul nostru de
drept un cocnflict temporal s-a nascut in momentul abrogarii
Legii 105/1992 prin
introducerea NCC si NCPC. Solutiile legale in situatia acestui conflict temporal sunt urmatoarele:
1. este vizata situatia in care atat nasterea rartului juridic cat si sesizarea instantei competenta au
avut loc inainte de intrarea in vigoarea a N. Codului civil. In aces caz, legea aplicabila se
determina potrivit legii vechi.
2. atunci cand raportul juridic litigios s-a nascut anterior intrarii in vigoare a codului civil dar
instanta sau, dupa caz, alta autoritate au fost sesizate dupa intrarea in vigoarea NCC. In acest caz
dispozitiile de drept international privat din NCC se aplica numai cauzelor deduse judecatii dupa
data intrarii in vigoarea nCC, avand ca obiect raporturi juridice cu eement strain indiferent de data
si locul incheierii actelor juridice ori producerii sau savarsirii faptelor generatoare ale respectivelor
raporturi juridice.

De retinut, ceea ce intereseaza este data sesizarii instantei sau autoritatii.

3. atunci cand atat raportul juridic cat si litigiul s-au nascut dupa data intrarii in vigoare a NCC.
PARTE SPECIALA
NORMALE CONFLICTUALE PRIVIND STAREA SI CAPACITATEA PERSOANEI FIZICE
(art. 2568-2579 NCC)
Starea civila si capacitatea persoanei, impreuna cu relatile de familie constituie statutul persoanei
fizice. Normele conflictuale privind statutul persoanei fizice au in general ca punct de legatura
cetatenia, respectiv resedinta obisnuita a persoanei fizice. Stareaa civila si capacitatea persoanei
fizice su carmuite de legea sa nationala atunci cand prin dispozitii speciale nu se prevede altfel.
Legea nationala este legea statului a carui cetatenie o are persoana in cauza.
Argumente in favoarea legii nationale:
-caracterul de stabilitate, avand in vedere ca cetatenia ca legatura politico-juridica dintre stat si
cetateni se dobandeste si se pierde in conditii strict reglementate de lege;
-caracterul de certitudine, cetatenia se dovedeste cu acte ofciale emise de autoritaile statului caruai
ii apartine cetateanul. cetatenia este o stare de drept fata de resedinta care e una de fapt;
-legile statului de cetatenie sunt mai bine adaptate in functie de particularitatiile persoanei fizice
nationale: obicei, traditii, nevoi, temperament etc.; aceste legi asigura mai bine ocrotirea
intereselor persoanei fizice resortisante a statului respectiv;
-interesul statului de a asigura o extindere a legilor sale asupra persoanelor fizice resortisante
oriunde s-ar afla acestea.

Situatia persoanelor care au mai multe cetatenii

Daca persoana are ma multe cetatenii se aplica legea aceluia dintre state cu care persoana are cea
mai stransa legatura, in special prin resedinta obisnuita. In aceasta situatie este vorba despre o
aplicatie a teoriei celei mai potrivite legi. Criteriul principal este resedinta obisnuita dar nu este
singurul criteriu, instanta avand libertatea de a localiza statutul personal al persoanei fizice in sfera
oricarei legi cu care persoana are cele mai stranse legaturi.
In situatia in care persoana nu are nicio cetatenie trimiterea la legea nationala urmeaza a fi
inteleasa ca fiind facuta la legea statului unde aceasta persoana isi are resedinta obisnuita. Regula
se aplica si refugiatilor.
In cazul copiilor nascuti inafara casatoriei, fliatia se stabileste conform legii nationale celei mai
favorabile atunci cand copilul are mai multe cetatenii. Determinarea si proba cetateniei se
realizeaza in conformitate cu legea statului a carui cetatenie se invca (art. 2569 C.civ.)
Cu privire la resednta obisnuita, de notat este faptul ca art. 2570 C.civ., realizeaza o calificare

legala a notiunii de resedinta obisnuita, definindu-o astfel: pt. persoana fizica resedinta obisnuita
este in statul in care persoana isi are locuinta principala, chiar daca nu a indeplinit formalitatile
legale de inregistrare. Resedinta obisnuita este un element de fapt iar in cazul in care resedinta
obisnuita se confunda cu domiciliul legea aplicabila poate fi exprimata prin expresia lex domicili.
Pentru persoana fizica care actioneaza in exercitiul acivitatii sale profesionale, resedinta obisnuita
este locul unde aceasta persoana isi are stabilimentul principal. PRoba resedintei obisnuite se
poate face cu orice mijloc de proba. Definitia din codul civil a resedintei obisnuite nu se aplica
reglementarilor UE atunci cand acestea califica ele insele aceasta notiune.
Caracterul normelor conflictuale privitor la pf
-imperativ; partile nu pot deroga de la ele
-de ordine publica
Domeniul de aplicare al starii civile a persoanei, formata din ansamblul de elemente personale
care isi au izvorul in acte si fapte de stare civila de care legea leaga anumite efecte juridice
specifice si care servesc pentru identificarea familiei in societate, este reglementata de urmatoarele
norme conflictuale:
-cele privind filiatia
-privind casatoria
-cu privire la adoptie
-cu privire la rudenie
Intocmirea actelor destare civila si a faptelor de stare civila este supusa regulii locus regit actum
sau este supusa legii autoritatii care efectueaza inregistrarea, intocmeste actul.
Capacitatea civila a persoanei fizice
Capacitatea de folosinta a persoanei fiizice este supusa legii sale nationale. Aceasta lege
determina, in primul rand, inceputul personalitatii dar si incetarea acesteia. Tot legea nationala
determina cntinutul capacitatii de folosinta. Legea nationala nu se va aplica decat in situatiile in
care prin dispozitii speciale nu se prevede atfel.
Incapacitatiile speciale care se refera la un anumit raport juridic sunt supuse legii aplicabil acelui
raport juridic. Incapacitatiile cu caracter de sanctiune (decaderea din drepturile parintesti) sunt
supuse legii nationale a persoanei.
Capacitatea de exercitiu este supusa legii nationale
Drepturie inerente fiintei umane, incluzand existenta si continutul acestora, sunt supuse legii
nationale ( dr demnitate, onoare, viata, respectarea vietii intime).
Legea aplicabila ocrotirii majorului
Masurile de ocrotire aplicate majorului sunt supuse legii resedintei obisnuite de la data instituirii
lor. In mod exceptional, in masura in care este necesar pentru ocrotirea persoanei fizice,
autoritatea competenta poate sa aplice si sa ia in considerare si legea altui stat cu cacre situatia
respectiva prezinta cele mai stranse legaturi. Ca domeniu de aplicare, legea privind masurile de

ocrotire a majorului guverneaza si existenta, intinderea, modificarea si stingerea puterii de

reprezentare incredintate de persoana cu capacitate deplina de exercitiu pt situatia in care nu se va
mai putea ingriji de interesele sale. Aceasta persoana poate sa aleaga pt a reglementa puterea de
reprezentaresi una din urmatoarele legi: legea nationala, a unei resedinte obisnuite anterioare, a
statului unde sunt situate bunurile in ceea ce priveste masurile de crotire cu privire la acestea.
24.11.2014
Teoria interesului national=> exceptie de la aplicarea legii personale normal competente cu privire
la capacitatea persoanei fizice
Persoana care conform legii sale nationale sau legi domiciliului este lipsita de capacitate de
exercitiu sau are capacitate de exercitiu restransa nu va putea opune aceasta cauza de nevaliditate
celui care l-a considerat cu buna-credinta ca fiind pe deplin capabil potrivit legii locului incheierii
actului. In aceeasi masura, lipsa calitatii de reprezentant stabilita potrivit legii aplicabile ocrotirii
persoanei fizice. De asmenea, lipsa caitatii de reprezentant conform legii aplicabile persoanei
fizice nu poate fi opusa tertului care cu buna credinta s-a incezut in aceasta calitate conform legii
locului unde actul a fost intocmit daca actul a fost incheiat intre prezenti si pe teritoriul aceluiasi
stat.
Pentru aplicarea teoriei interesului national trebuie indeplinite in mod cumulativ urmatoarele
conditii(art. 257 C.civ.):
-persoana straina sa fie incapabila potriv legii sale personale sau, dupa caz, sa existe o lipsa a
calitatii de reprezentant.
-aceasta persoana sa fie considerata capabila potrivit legiii forului sau, dupa caz, ca avand toate
prerogativele calitatii de reprezentant.
-cocontractantul sa fie de buna-credinta, adica sa nu fi cunoscut si in mod rezonabil nici sa nu fi
putut cunoaste cauza de nevalabilitate a actului juridic rezultand din aceasta incapacitate sau lipsa
calitatii de reprezentand.
Daca aceste conditii sunt indeplinite, atunci legea persoanala care poate sa fie lex patrie sau lex
domicili este inlocuita cu legea locului incheierii actului.
Teoria interesului national nu se aplica actelor juridice referitoare la aporturile de familie, la
mostenire si drepturilor reale asupra imobilelor situate intr-un alt stat decat cel al locului incheierii
actului.
Normele conflictuale cu privire la numele si resedinta obisnuita a persoanei fizice
Numele persoanei fizice este guvernat, in principiu, de legea sa nationala ( 2576 alin. 1 C.civ.).
Exceptii:
1. stabilirea numelui copilului la nastere se realizeaza la alegere fie in baza legii statului a carui
cetatenie comuna o au parintii cat si copilul, fie in baza legii statului unde copilul s-a nascut si
locuieste de la nastere
2. schimbarea numelui pe cale administrativa se realizeaza potrivit regulii locus regit actum
3. stabilirea si modificarea numelui ca efect al incheierii casatoriei, filiatiei, adoptiei etc. sunt

supusae legii care guverneaza efectele acestor institutii.

Pseudonimul este guvernat de legea nationala a persoanei in cauza.

Ocrotirea impotriva actelor de incalcare a dreptului la nume savarsite in Romania se realizeaza in
baza legii romane

Resedinta obisnuita a persoanei fizice si a persoanei juridice.

Potrivit art. 2570 C.civ., resedinta obisnuita a persoanei fizice se afla in statul in care aceasta isi
are locuinta principala chiar daca nu si-a indeplinit formalitatiile legale de inregistrare. Persoana
fizica care actioneaza in exercitiul activitatii sale profesionale isi are resedinta obisnuita in locul in
care aceasta isi are stabilimentul principal. Notiunea de resedinta reglementata de art. 88 din C.civ
nu se confunda cu notiunea de resedinta obisnuita a carei calificare legala se realizeaza in art.
2570 C.civ.
Determinarea locuintei principlae se realizeaza pin luarea in considerare a circumstantelor
personale, respectiv profesionale care indica legaturile durabile cu un anumit stat sau intentia de a
stabili asemenea legaturi.
Resedinta obisnuita nu se confunda nici cu domiciliul. Stabilirea domiciliului de drept comun al
strainului in Romania este supusa legii materiale romane fiind vorba de o problema ce tine de
conditia juridica a straiinuui in Romania reglementata de OUG 194/2002.
Normele conflictuale privind statutul organic al persoanei juridice
Statutul organic al persoanei juridice este carmuit de legea sa nationala. Normele conflictuale
privind statutul organic al persoanei juridice constituie dreptul comun pentru toate persoanele
juridice atat in materie civila cat si comerciala. Sisteul de drept aplicabil persoanei juridice
frmeaza legea personala a acesteia este desemnata si de notiunea d elex societatis. Norma
conflictuala pivind statutul organic are un caracter imperativ de la care partile nu pot deroga prin
conventie. Fondatorii persoanei juridice isi pot alege in mod liber sediul social al persoanei
juridice (punct de legatura de drept comun) dar nu pot face aplicabila persoanei juridice o alta lege
decat cea a sediului social.
Nationalitatea persoanei juridice este cea care exprima apartenenta acesteia la un anumit stat.
Aceasta are un rol similar cetateniei pt persoana fizica.
Criteriile de determinare a nationalitatii persoanei juridice:
1. criteriu de drept comun al sediiului social
Conflictul mobil de legi apare in normele juridice in care se aplica norme conflictuale cu puncte
de legatura variabile care pot fi deplasate pe timpul existentei raportului juridic respectiv, ex
puncte de legatura mobile: cetatenia, raporturile privind starea, capacitatea si relatiile de familie,
resedinta obisnuita, drepturile creditorilor asupra debitorilor, mostenire, sediul persoanei juridice

(posibilitatea schimbarii sediul socia), locul situarii bunuriloor mobile in raporturile juridice cu
privire la regimul acestor bunuri.
Solutionarea conflictului mobil de legi se realizeaza prin dispozitiile normelor confictuale sau a
normelor materiale apartinand sistemului de drept al forului (sist. de drept roman). Aceste norme
juridice sunt cele care indica actiunea in timp a dreptului national, respectiv dreptul strain, asupra
raportului juridic.
Dreptul roman reglementeaza doua moduri de solutionare a conflictelor de legi:
In prima situatie, norma conflictuala poate face aplicabila raportului juridic fie legea veche, fie
legea noua, fie indica pana cand se intind efectele legii vechi si de cand incep sa se aplice cele ale
legii noi
Exceptie:
In a doua situatie, norma conflictuala romana aplica principiul legii mai favorabile (asa-numitul
milior lex).

CONFLICTUL IN TIMP AL NORMELOR

Exista un conflict in timp al normelor conflictuale in cazul in care in cadrul aceluiasi sistem de
drept, o norma conlictuala este inlocuita cu o alta norma conflictuala. In sistemul nostru de drept
un conflict temporal s-a nascut in momentul abrogarii Legii 105/1992 prin introducerea NCC si
NCPC. Solutiile legale in situatia acestui conflict temporal sunt urmatoarele:
1. este vizata situatia in care atat nasterea rartului juridic cat si sesizarea instantei competenta au
avut loc inainte de intrarea in vigoarea a N. Codului civil. In aces caz, legea aplicabila se
determina potrivit legii vechi.
2. atunci cand raportul juridic litigios s-a nascut anterior intrarii in vigoare a Codului civil dar
instanta sau, dupa caz, alta autoritate au fost sesizate dupa intrarea in vigoarea NCC. In acest caz
dispozitiile de drept international privat din NCC se aplica numai cauzelor deduse judecatii dupa
data intrarii in vigoarea NCC, avand ca obiect raporturi juridice cu element strain indiferent de
data si locul incheierii actelor juridice ori producerii sau savarsirii faptelor generatoare ale
respectivelor raporturi juridice. De retinut, ceea ce intereseaza este data sesizarii instantei sau
autoritatii.
3. atunci cand atat raportul juridic cat si litigiul s-au nascut dupa data intrarii in vigoare a NCC.
PARTE SPECIALA
NORMELE CONFLICTUALE PRIVIND STAREA SI CAPACITATEA PERSOANEI FIZICE

(art. 2568-2579 NCC)

Starea civila si capacitatea persoanei, impreuna cu relatile de familie constituie statutul persoanei
fizice. Normele conflictuale privind statutul persoanei fizice au in general ca punct de legatura
cetatenia, respectiv resedinta obisnuita a persoanei fizice. Starea civila si capacitatea persoanei
fizice sunt carmuite de legea sa nationala atunci cand prin dispozitii speciale nu se prevede altfel.
Legea nationala este legea statului a carui cetatenie o are persoana in cauza.
Argumente in favoarea legii nationale:
-caracterul de stabilitate, avand in vedere ca cetatenia ca legatura politico-juridica dintre stat si
cetateni se dobandeste si se pierde in conditii strict reglementate de lege;
-caracterul de certitudine, cetatenia se dovedeste cu acte ofciale emise de autoritatile statului
caruai ii apartine cetateanul. Cetatenia este o stare de drept fata de resedinta care e una de fapt;
-legile statului de cetatenie sunt mai bine adaptate in functie de particularitatiile persoanei fizice
nationale: obicei, traditii, nevoi, temperament etc.; aceste legi asigura mai bine ocrotirea
intereselor persoanei fizice resortisante a statului respectiv;
-interesul statului de a asigura o extindere a legilor sale asupra persoanelor fizice resortisante
oriunde s-ar afla acestea.

Situatia persoanelor care au mai multe cetatenii

Daca persoana are mai multe cetatenii se aplica legea aceluia dintre state cu care persoana are cea
mai stransa legatura, in special prin resedinta obisnuita. In aceasta situatie este vorba despre o
aplicatie a teoriei celei mai potrivite legi. Criteriul principal este resedinta obisnuita dar nu este
singurul criteriu, instanta avand libertatea de a localiza statutul personal al persoanei fizice in sfera
oricarei legi cu care persoana are cele mai stranse legaturi.
In situatia in care persoana nu are nicio cetatenie trimiterea la legea nationala urmeaza a fi
inteleasa ca fiind facuta la legea statului unde aceasta persoana isi are resedinta obisnuita. Regula
se aplica si refugiatilor.
In cazul copiilor nascuti inafara casatoriei, fliatia se stabileste conform legii nationale celei mai
favorabile atunci cand copilul are mai multe cetatenii. Determinarea si proba cetateniei se
realizeaza in conformitate cu legea statului a carui cetatenie se invoca (art. 2569 C.civ.)
Cu privire la i obisnuita, de notat este faptul ca art. 2570 C.civ., realizeaza o calificare legala a
notiunii de resedinta obisnuita, definindu-o astfel: pt. persoana fizica resedinta obisnuita este in
statul in care persoana isi are locuinta principala, chiar daca nu a indeplinit formalitatile legale de
inregistrare. Resedinta obisnuita este un element de fapt iar in cazul in care resedinta obisnuita se
confunda cu domiciliul legea aplicabila poate fi exprimata prin expresia lex domicili. Pentru
persoana fizica care actioneaza in exercitiul acivitatii sale profesionale, resedinta obisnuita este
locul unde aceasta persoana isi are stabilimentul principal. Proba resedintei obisnuite se poate face
cu orice mijloc de proba. Definitia din Codul civil a resedintei obisnuite nu se aplica
reglementarilor UE atunci cand acestea califica ele insele aceasta notiune.

Caracterul normelor conflictuale privitor la pf

-imperativ; partile nu pot deroga de la ele
-de ordine publica
Domeniul de aplicare al starii civile a persoanei, formata din ansamblul de elemente personale
care isi au izvorul in acte si fapte de stare civila de care legea leaga anumite efecte juridice
specifice si care servesc pentru identificarea familiei in societate, este reglementata de urmatoarele
norme conflictuale:
-cele privind filiatia
-privind casatoria
-cu privire la adoptie
-cu privire la rudenie
Intocmirea actelor de stare civila si a faptelor de stare civila este supusa regulii locus regit actum
sau este supusa legii autoritatii care efectueaza inregistrarea, intocmeste actul.
Capacitatea civila a persoanei fizice
Capacitatea de folosinta a persoanei fizice este supusa legii sale nationale. Aceasta lege determina,
in primul rand, inceputul personalitatii dar si incetarea acesteia. Tot legea nationala determina
continutul capacitatii de folosinta. Legea nationala nu se va aplica decat in situatiile in care prin
dispozitii speciale nu se prevede atfel.
Incapacitatiile speciale care se refera la un anumit raport juridic sunt supuse legii aplicabil acelui
raport juridic. Incapacitatiile cu caracter de sanctiune (decaderea din drepturile parintesti) sunt
supuse legii nationale a persoanei.
Capacitatea de exercitiu este supusa legii nationale
Drepturie inerente fiintei umane, incluzand existenta si continutul acestora, sunt supuse legii
nationale ( dr demnitate, onoare, viata, respectarea vietii intime).
Legea aplicabila ocrotirii majorului
Masurile de ocrotire aplicate majorului sunt supuse legii resedintei obisnuite de la data instituirii
lor. In mod exceptional, in masura in care este necesar pentru ocrotirea persoanei fizice,
autoritatea competenta poate sa aplice si sa ia in considerare si legea altui stat cu ca care situatia
respectiva prezinta cele mai stranse legaturi. Ca domeniu de aplicare, legea privind masurile de
ocrotire a majorului guverneaza si existenta, intinderea, modificarea si stingerea puterii de
reprezentare incredintate de persoana cu capacitate deplina de exercitiu pt situatia in care nu se va
mai putea ingriji de interesele sale. Aceasta persoana poate sa aleaga pt a reglementa puterea de
reprezentare si una din urmatoarele legi: legea nationala, a unei resedinte obisnuite anterioare, a
statului unde sunt situate bunurile in ceea ce priveste masurile de crotire cu privire la acestea.
Conflictul mobil de legi apare in normele juridice in care se aplica norme conflictuale cu puncte
de legatura variabile care pot fi deplasate pe timpul existentei raportului juridic respectiv, ex

puncte de legatura mobile: cetatenia, raporturile privind starea, capacitatea si relatiile de familie,
resedinta obisnuita, drepturile creditorilor asupra debitorilor, mostenire, sediul persoanei juridice
(posibilitatea schimbarii sediul socia), locul situarii bunuriloor mobile in raporturile juridice cu
privire la regimul acestor bunuri.
Solutionarea conflictului mobil de legi se realizeaza prin dispozitiile normelor confictuale sau a
normelor materiale apartinand sistemului de drept al forului (sist. de drept roman). Aceste norme
juridice sunt cele care indica actiunea in timp a dreptului national, respectiv dreptul strain, asupra
raportului juridic.
Dreptul roman reglementeaza doua moduri de solutionare a conflictelor de legi:
In prima situatie, norma conflictuala poate face aplicabila raportului juridic fie legea veche, fie
legea noua, fie indica pana cand se intind efectele legii vechi si de cand incep sa se aplice cele ale
legii noi
Exceptie:
In a doua situatie, norma conflictuala romana aplica principiul legii mai favorabile (asa-numitul
milior lex).

CONFLICTUL IN TIMP AL NORMELOR

Exista un conflict in timp al normelor conflictuale in cazul in care in cadrul aceluiasi sistem de
drept, o norma conlictuala este inlocuita cu o alta norma conflictuala. In sistemul nostru de drept
un conflict temporal s-a nascut in momentul abrogarii Legii 105/1992 prin introducerea NCC si
NCPC. Solutiile legale in situatia acestui conflict temporal sunt urmatoarele:
1. este vizata situatia in care atat nasterea rartului juridic cat si sesizarea instantei competenta au
avut loc inainte de intrarea in vigoarea a N. Codului civil. In aces caz, legea aplicabila se
determina potrivit legii vechi.
2. atunci cand raportul juridic litigios s-a nascut anterior intrarii in vigoare a Codului civil dar
instanta sau, dupa caz, alta autoritate au fost sesizate dupa intrarea in vigoarea NCC. In acest caz
dispozitiile de drept international privat din NCC se aplica numai cauzelor deduse judecatii dupa
data intrarii in vigoarea NCC, avand ca obiect raporturi juridice cu element strain indiferent de
data si locul incheierii actelor juridice ori producerii sau savarsirii faptelor generatoare ale
respectivelor raporturi juridice. De retinut, ceea ce intereseaza este data sesizarii instantei sau
autoritatii.
3. atunci cand atat raportul juridic cat si litigiul s-au nascut dupa data intrarii in vigoare a NCC.
PARTE SPECIALA

NORMELE CONFLICTUALE PRIVIND STAREA SI CAPACITATEA PERSOANEI FIZICE

(art. 2568-2579 NCC)
Starea civila si capacitatea persoanei, impreuna cu relatile de familie constituie statutul persoanei
fizice. Normele conflictuale privind statutul persoanei fizice au in general ca punct de legatura
cetatenia, respectiv resedinta obisnuita a persoanei fizice. Starea civila si capacitatea persoanei
fizice sunt carmuite de legea sa nationala atunci cand prin dispozitii speciale nu se prevede altfel.
Legea nationala este legea statului a carui cetatenie o are persoana in cauza.
Argumente in favoarea legii nationale:
-caracterul de stabilitate, avand in vedere ca cetatenia ca legatura politico-juridica dintre stat si
cetateni se dobandeste si se pierde in conditii strict reglementate de lege;
-caracterul de certitudine, cetatenia se dovedeste cu acte ofciale emise de autoritatile statului
caruai ii apartine cetateanul. Cetatenia este o stare de drept fata de resedinta care e una de fapt;
-legile statului de cetatenie sunt mai bine adaptate in functie de particularitatiile persoanei fizice
nationale: obicei, traditii, nevoi, temperament etc.; aceste legi asigura mai bine ocrotirea
intereselor persoanei fizice resortisante a statului respectiv;
-interesul statului de a asigura o extindere a legilor sale asupra persoanelor fizice resortisante
oriunde s-ar afla acestea.

Situatia persoanelor care au mai multe cetatenii

Daca persoana are mai multe cetatenii se aplica legea aceluia dintre state cu care persoana are cea
mai stransa legatura, in special prin resedinta obisnuita. In aceasta situatie este vorba despre o
aplicatie a teoriei celei mai potrivite legi. Criteriul principal este resedinta obisnuita dar nu este
singurul criteriu, instanta avand libertatea de a localiza statutul personal al persoanei fizice in sfera
oricarei legi cu care persoana are cele mai stranse legaturi.
In situatia in care persoana nu are nicio cetatenie trimiterea la legea nationala urmeaza a fi
inteleasa ca fiind facuta la legea statului unde aceasta persoana isi are resedinta obisnuita. Regula
se aplica si refugiatilor.
In cazul copiilor nascuti inafara casatoriei, fliatia se stabileste conform legii nationale celei mai
favorabile atunci cand copilul are mai multe cetatenii. Determinarea si proba cetateniei se
realizeaza in conformitate cu legea statului a carui cetatenie se invoca (art. 2569 C.civ.)
Cu privire la i obisnuita, de notat este faptul ca art. 2570 C.civ., realizeaza o calificare legala a
notiunii de resedinta obisnuita, definindu-o astfel: pt. persoana fizica resedinta obisnuita este in
statul in care persoana isi are locuinta principala, chiar daca nu a indeplinit formalitatile legale de
inregistrare. Resedinta obisnuita este un element de fapt iar in cazul in care resedinta obisnuita se
confunda cu domiciliul legea aplicabila poate fi exprimata prin expresia lex domicili. Pentru
persoana fizica care actioneaza in exercitiul acivitatii sale profesionale, resedinta obisnuita este
locul unde aceasta persoana isi are stabilimentul principal. Proba resedintei obisnuite se poate face

cu orice mijloc de proba. Definitia din Codul civil a resedintei obisnuite nu se aplica
reglementarilor UE atunci cand acestea califica ele insele aceasta notiune.
Caracterul normelor conflictuale privitor la pf
-imperativ; partile nu pot deroga de la ele
-de ordine publica
Domeniul de aplicare al starii civile a persoanei, formata din ansamblul de elemente personale
care isi au izvorul in acte si fapte de stare civila de care legea leaga anumite efecte juridice
specifice si care servesc pentru identificarea familiei in societate, este reglementata de urmatoarele
norme conflictuale:
-cele privind filiatia
-privind casatoria
-cu privire la adoptie
-cu privire la rudenie
Intocmirea actelor de stare civila si a faptelor de stare civila este supusa regulii locus regit actum
sau este supusa legii autoritatii care efectueaza inregistrarea, intocmeste actul.
Capacitatea civila a persoanei fizice
Capacitatea de folosinta a persoanei fizice este supusa legii sale nationale. Aceasta lege determina,
in primul rand, inceputul personalitatii dar si incetarea acesteia. Tot legea nationala determina
continutul capacitatii de folosinta. Legea nationala nu se va aplica decat in situatiile in care prin
dispozitii speciale nu se prevede atfel.
Incapacitatiile speciale care se refera la un anumit raport juridic sunt supuse legii aplicabil acelui
raport juridic. Incapacitatiile cu caracter de sanctiune (decaderea din drepturile parintesti) sunt
supuse legii nationale a persoanei.
Capacitatea de exercitiu este supusa legii nationale
Drepturie inerente fiintei umane, incluzand existenta si continutul acestora, sunt supuse legii
nationale ( dr demnitate, onoare, viata, respectarea vietii intime).
Legea aplicabila ocrotirii majorului
Masurile de ocrotire aplicate majorului sunt supuse legii resedintei obisnuite de la data instituirii
lor. In mod exceptional, in masura in care este necesar pentru ocrotirea persoanei fizice,
autoritatea competenta poate sa aplice si sa ia in considerare si legea altui stat cu ca care situatia
respectiva prezinta cele mai stranse legaturi. Ca domeniu de aplicare, legea privind masurile de
ocrotire a majorului guverneaza si existenta, intinderea, modificarea si stingerea puterii de
reprezentare incredintate de persoana cu capacitate deplina de exercitiu pt situatia in care nu se va
mai putea ingriji de interesele sale. Aceasta persoana poate sa aleaga pt a reglementa puterea de
reprezentare si una din urmatoarele legi: legea nationala, a unei resedinte obisnuite anterioare, a
statului unde sunt situate bunurile in ceea ce priveste masurile de crotire cu privire la acestea.