9.12.

2020

DREPTURI ȘI RESPONSABILITĂȚI ALE COPILULUI

I. Istoric
Ideea elaborării unui document special care să cuprindă drepturile copilului îi aparţine lui Eglantyne
Jebb. În 1919, la Londra, aceasta a fondat prima organizaţie neguvernamentală numită Salvaţi
Copiii, care îşi propunea să intervină şi în zonele în care protecţia copilului nu era aplicată, iar
drepturile copilului nu erau respectate. Programele create în acea vreme urmăreau în special
combaterea foametei şi asigurarea asistenţei medicale a copiilor. Mişcarea de promovare a
drepturilor copilului a început în anul 1924, odată cu adoptarea de către Liga Naţiunilor Unite a
Declaraţiei Drepturilor Copilului. România a fost printre primele state care au ratificat Convenţia
ONU cu privire la Drepturile Copilului, prin Legea nr. 18 din 28 septembrie 1990.
Organizația Națiunilor Unite, ce cuprinde aproape toate statele lumii, a întocmit o listă cu drepturile de
care trebuie să se bucure fiecare copil. Această listă, care se numește Convenția cu privire la drepturile
copilului, a fost adoptată la 20 noiembrie 1989.
La baza Convenţiei ONU cu privire la drepturile copiilor stau câteva principii fundamentale pentru
respectarea tuturor drepturilor copiilor.
 Interesul superior al copilului.
 Nediscriminarea şi egalitatea de şanse.
 Viaţa, supravieţuirea şi dezvoltarea.
 Participarea.

Drepturile fundamentale ale copilului cuprinse în Convenţie:

 Dreptul la viaţă;
 Dreptul la un nume şi o naţionalitate;
 Dreptul la educaţie;
 Dreptul de a-şi exprima liber ideile;
 Dreptul la îngrijire medicală;
 Dreptul de a fi protejat împotriva oricărei forme de violenţă, abuz sau neglijenţă;
 Dreptul la joacă şi timp liber.