I.

Citiți textul:
fișa 12

Între 1843 și 1856, în Țara Românească și Moldova, au

fost adoptate legi care i-au eliberat pe romi din situația
juridică, socială și economică de robi:
• 1843, Țara Românească: Legiuire pentru desființarea
dajnicilor de sub administrația Vorniciei Temnițelor și
Legile dezrobirii

trecerea lor sub administrația ocârmuirilor de județe (în

conținutul său legea prevedea desființarea robiei țiga-
nilor statului și asimilarea lor cu masa contribuabililor
clăcași);
• 1844, Moldova: Legiuirea pentru regularisirea țiganilor
Mitropoliei, a episcopiei și mănăstirilor îndeobște;
• 1844, Moldova: Lege pentru desrobirea țiganilor statului;
• 1847, Țara Românească: Lege pentru desrobirea țiganilor
Mitropoliei, episcopiilor, tuturor mănăstirilor, metohu-
rilor, bisericilor și tuturor așezămintelor publice fără
despăgubire;
• 1855, Moldova: Legiuirea pentru desființarea sclăviei,
regularea despăgubirei și trecerea emancipaților la dare,
cu despăgubire;
• 1856, Țara Românească: Legiuirea pentru emanciparea
tuturor țiganilor din Principatul Țării Românești, cu
despăgubire.

1. Din denumirile legilor mai sus prezentate, notați în dreptul

categoriilor de robi de mai jos legile care face referire la aceștia:

– Robi domnești
– . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
– . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

– Robi mănăstirești
– . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
– . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

– Robi boierești
– . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
110 – . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2. Plasați pe o axă a timpului anii în care au fost date legi pentru
dezrobirea robilor mănăstirești și boierești:

1840  1860

3. Din informațiile avute, precizați dacă există vreo deosebire în-

tre emancipare și dezrobire.

II. Citiți textele:

A. Ne înalță țara deopotrivă cu staturile [statele] cele mai

civilizate în privirea principiului moralului și al dreptății
[…] acum patria noastră dezrobindu-și țiganii, sfințește
principiul că toți oamenii se nasc și rămân slobozi […].

Mihail Kogălniceanu, Desrobirea țiganilor, în Foaia științifică și

literară (Propășirea), nr. 5/1844

B. În anul 1855, la 10 decembrie, în Moldova, domnitorul

Grigorie Alexandru Ghica și în anul 1856, la 20 februarie,
în Țara Românească domnitorul Barbu Știrbei aboleau
robia. Prin această lege robii boierești sunt declarați liberi.

În Moldova, proprietarii urmau să încaseze o despăgu-

bire, care era de 8 galbeni pentru lingurari și vătrași și 4
galbeni pentru lăieși.

Viorel Achim, Țiganii în Istoria României, Ed. Enciclopedică, 1998

În Țara Românească, proprietarilor li se acordă o despă-

gubire de 10 galbeni pentru fiecare individ.

George Potra, Contribuțiuni la istoricul țiganilor din România,

București, Ed. Mihail Dascăl Editor, 2002, p. 109

C. [...] Emanciparea țiganilor fu primită cu bucurie nespusă

și aclamată de toate elementele progresiste din Moldova. 111
 [...] Și toată lumea civilizată a aplaudat mișcarea progre-
sului națiunei române, care până într-un pătrar de secol
după aceea a cucerit toate libertățile.

G. Sion, Emanciparea țiganilor, în Suvenire contimpurane,

București, 1888

1. Analizând sursele date, precizați dacă legislația dezrobirii a

avut la bază interesul economic al proprietarilor sau conceptul de
moralitate și de respectare a drepturilor și libertăților cetățenești.
2. Considerați că despăgubirea stăpânilor de robi a fost morală?
3. Cunoașteți populații care au mai trăit în stare de sclavie?

III. Citiți textele:

A. Vasile Alecsandri despre robii dezrobiți de pe moșia sa:

[…] Peste șase luni, s-au întors cu toții la Mircești, goi,
bolnavi, morți de foame, înghețați de ger, și au căzut
în genunchi cu rugăminte ca să-i primesc iar robi ca în
vremile cele bune, după cum spuneau ei... Această reîn-
toarcere de bunăvoie la sclavie m-a făcut a cugeta mult
asupra modului de a libera popoarele ce sunt sclave din
născare și m-am convins că pe cât e de neomenos faptul
de a lipsi pe un om de libertate, pe atât e de necumpătat
faptul de a libera deodată pe un sclav fără a-l pregăti
la fericirea ce-l așteaptă și a-l feri de neajunsurile unei
libertăți pripite […].

Vasile Alecsandri, Vasile Porojan, în Convorbiri literare, la 1 august,

1880

B. […] anii care au urmat imediat după 1858 au constituit

perioada de cea mai mare mobilitate teritorială a țigani-
lor, în care cei mai mulți dintre ei și-au părăsit așezarea
unde figurau cu domiciliul în favoarea altei așezări, de
pe altă moșie, a stabilirii în orașe sau a reluării vieții
nomade. […] mulți dintre ei erau deja instalați la mar-
112 ginea satelor și orașelor, unde constituiau o categorie
 socio-profesională aparte (a meșteșugarilor în cazul
unora, a zilierilor în cazul altora), intrând, mai ales acolo
unde era vorba de grupuri mici și mai ales în mediul
rural, într-un lent proces de asimilare lingvistică și
culturală, dar și etnică. […] O altă parte a țiganilor luase
drumul pribegiei în alte țări.

Viorel Achim, Țiganii în istoria României, București, Ed.

Enciclopedică, 1998, p. 105

1. Din sursele citate, precizați care au fost consecințele dezrobirii

robilor.
2. În sursa B este menționat procesul de asimilare lingvistică,
culturală și etnică a foștilor robi romi. La ce credeți că s-a referit
autorul?
3. Menționați trei locuri în care s-au așezat dezrobiții după pără-
sirea moșiilor de care aparținuseră.

113