Situația generală a robilor în Țările Române și evoluția capacității

Civile
Evoluția legislației privind “țiganii” (termen generic pentru instituția sclaviei), inclusiv a
prețurilor de vânzare-cumpărare este explicită, în mii de documente, disponibile în arhivele
românești și străine. O lista a celor mai importante este prezentată:
 1646, Pravila lui Vasile Lupu, cunoscuta sub numele de “Cartea Românească de
învățătură”;
 1652, Pravila lui Matei Basarab (de la Târgovişte), cunoscută sub numele de
“Îndreptarea legii”,
 1766, Hrisovul lui Grigorie Alexandru Ghica la Anaforaua marilor boieri ai Moldovei
 1780, Pravilniceasca Condică a lui Alexandru Ipsilanti
 1783, De Regulatione Zigarorum, adoptat de împărăteasa Austro-Ungariei Maria
Teresa
 1785 24 mai, Actul de desființare a robiei în Ardeal, Banat și Bucovina, dat de
împăratul Iosif al II-lea
 1785, Hrisovul sobornicesc al lui Alexandru Ioan Mavrocordat
 1817, Codul Calimah
 1818, Legiuirea Caragea
 1831, Regulamentul Organic , în cadrul căruia Adunarea Obștească Extraordinară din
Ţara Românească a adoptat, "Regulamentul privind îmbunătățirea soartei ţiganilor
statului"; Adunarea Moldoveană a adoptat un "Regulament pentru statornicirea
ţiganilor"
 1844, 31 ianuarie/12 februarie La propunerea domnitorului Mihail Sturdza,
Adunarea Obştească a Moldovei a votat "Legea pentru regularizarea ţiganilor
Mitropoliei, episcopiilor şi mănăstirilor îndeobşte"
 1847, 1/23 februarie. La propunerea domnitorului Gheorghe Bibescu, Adunarea
Obştească a Ţărilor Române a adoptat o Lege prin care erau eliberaţi din robie, fără
nici un fel de despăgubire, "ţiganii Mitropoliei şi episcopiilor, mănăstirilor,
metocurilor bisericeşti şi ai oricăror alte aşezăminte publice".
 1848, 9/21 iunie. În Proclamaţia de la Islaz a revoluţionarilor munteni era menţionat
un articol privind "emanciparea robilor ţigani, prin despăgubire".
 1848, 26 iunie/8 iulie, Guvernul Provizoriu de la Bucureşti a decretat "eliberarea
robilor ţigani ai boierilor, începând cu data de 10/22 iulie 1848". Decret anulat in
septembrie de Fuad pasa
 10/22 decembrie 1855. Adunarea Obştească a Moldovei şi domnitorul Grigore Al.
Ghica au adoptat "Legea pentru desfiinţarea robiei şi regularizarea despăgubirii şi
trecerea emancipaţilor la dare către stat". Ţiganii aflaţi în proprietăţile private erau
eliberaţi din robie, cu drept de strămutare de pe o moşie pe alta. Despăgubirea
proprietarilor se fixa la 8-4 galbeni de persoană, în funcţie de categorii - lingurari,
respectiv lăieşii. "Invalizii şi sugarii" erau exceptaţi de la despăgubire.

 8/20 februarie 1856. În Muntenia, principele Barbu Stirbey promulga

“Legiuirea” pentru emancipaţia tuturor ţiganilor din Principatul Românesc” S-a
desfiinţa robia ţiganilor aparţinând proprietarilor particulari, cu despăgubire de 10 gal-
beni pentru fiecare persoană, plătită eşalonat în mai mulţi ani. “Emancipatii” erau
obligaţi să se statornicească, fiindu-le interzisă strămutarea pe o perioadă de 10 ani
(două perioade fiscale a cinci ani fiecare).