Puterea executiva

Puterea
judecatoreasca
Realizat de: Popa Miruna
Spinu Eliza
 PUTEREA EXECUTIVA
• Puterea executivă, a doua componentă a puterii publice, denumită
şi puterea sau autoritatea administrativă a statului presupune un
sistem de organe ale statului (executivul) căruia îi este încredinţată
activitatea specifică şi fundamentală de punere în executare şi
organizarea executării în concret a legilor.
• În România executivul este dualist, format din Preşedintele
Republicii şi Guvern, fiecărei autorităţi fiindui stabilite atribuţii
specifice, pe care le exercită relativ independent.
• Alături de Preşedintele Republicii şi de Guvern mai includem în puterea
executivă ceea ce Constituţia numeşte Administraţie publică (capitolul V Titlul
III din Constituţie):
• ministerele şi alte organe de specialitate,
• autorităţi administrative autonome,
• consilii locale,
• primari,
• consilii judeţene,
• prefecţi.
• Deşi executivul dualist este o caracteristică a regimului parlamentar,
constituantul român din 1991 a optat pentru un executiv dualist, în cadrul
căruia, totuşi, Preşedintele se bucură de o reprezentativitate egală cu a
Parlamentului, fiind ales prin vot universal şi direct de către întreg corpul
electoral.
Potrivit ARTICOLUL 80 Din Constitutia
Romaniei:
• (1) Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul
independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării.
(2) Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la
buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele
exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat
şi societate.
• Preşedintele României este ales prin vot universal, egal, direct, secret
şi liber exprimat.
PUTEREA JUDECATOREASCA
• Puterea judiciară sau judiciarul (numit și sistem judiciar) este
una din cele trei puteri fundamentale dintr-un stat democratic
modern, conform principiului lui Montesquieu numit Separația
puterilor în stat, celelalte două puteri fiind executivul și
legislativul.
Înfăptuirea justiţiei
Justiţia se înfăptuieşte în numele legii numai de instanţele
judecătoreşti.
Instanţele judecătoreşti
• Justiţia se înfăptuieşte prin Curtea Supremă de Justiţie, prin curţile de apel şi
prin judecătorii.
• Pentru anumite categorii de cauze pot funcţiona, potrivit legii, judecătorii
specializate.
• Înfiinţarea de instanţe extraordinare este interzisă.
• Organizarea instanţelor judecătoreşti, competenţa acestora şi procedura de
judecată sînt stabilite prin lege organică.
Caracterul public al dezbaterilor judiciare
• În toate instanţele judecătoreşti şedinţele de judecată sînt publice. Judecarea
proceselor în şedinţă închisă se admite numai în cazurile stabilite prin lege, cu
respectarea tuturor regulilor de procedură

Limba de procedură şi dreptul la interpret

• Procedura judiciară se desfăşoară în limba română.
• Persoanele care nu posedă sau nu vorbesc limba română au dreptul de a lua
cunoştinţă de toate actele şi lucrările dosarului, de a vorbi în instanţă prin
interpret.
• Persoanele care nu posedă sau nu vorbesc limba română au dreptul de a lua
cunoştinţă de toate actele şi lucrările dosarului, de a vorbi în instanţă prin
interpret.
Folosirea căilor de atac
• Împotriva hotărîrilor judecătoreşti, părţile interesate şi organele
de stat competente pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.
Caracterul obligatoriu al sentinţelor şi al altor hotărîri
judecătoreşti definitive
Este obligatorie respectarea sentinţelor şi a altor hotărîri definitive ale
instanţelor judecătoreşti, precum şi colaborarea solicitată de acestea în
timpul procesului, al executării sentinţelor şi a altor hotărîri judecătoreşti
definitive.