3.1.

Locul şi rolul Preşedintelui României în echilibrarea puterilor statului

 Constituantul din 1991 s-a pronunăat în favoarea formei de guvernământ
republicane ăi a optat, în acelaăi timp, pentru republica semiprezidenăială.
Caracterul semiprezidenăial al republicii este rezultatul receptării în sistemul
constituăional românesc a modelului de alegere a ăefului statului în sistemele
prezidenăiale, precum ăi a modalităăilor de răspundere politică a guvernului faăă
de puterea legislativă, caracteristice regimurilor politice parlamentare. Din
împletirea unei trăsături esenăiale a regimului politic prezidenăial (alegerea
directă a ăefului statului) cu răspunderea politică a guvernului faăă de parlament
a rezultat modelul republicii semiprezidenăiale. 308 Drept constituţional şi
instituţii politice  Preăedintele României face parte din puterea executivă ăi
întruneăte, în această calitate, prerogativele esenăiale ale acestei puteri, ce revin
prin definiăie ăefului statului. Ca model de organizare a puterii executive,
Constituantul român a instituăionalizat modelul executivului bicefal sau dualist.
Potrivit acestui model, puterea executivă este repartizată echilibrat între ăeful
statului ăi guvern. Între atribuăiile acestei din urmă autorităăi publice ăi cele ale
instituăiei prezidenăiale există demarcaăii clare.  În sistemul constituăional
românesc, instituăia prezidenăială ăi Guvernul au legitimităăi diferite ăi provin
din voinăe politice diferite. Astfel, Preăedintele României beneficiază de o
legitimitate populară – rezultat al alegerii sale directe de către corpul electoral –,
iar Guvernul, în ansamblul său, este numit de ăeful statului pe baza votului de
învestitură acordat de Parlament. 3.2. Funcţiile constituţionale ale Preşedintelui
României  Constituăia României conferă Preăedintelui, în calitatea pe care o
are ca ăef al statului, patru funcăii principale: funcăia de reprezentare [art. 80
alin. (1)]; funcăia de garant al independenăei naăionale, al unităăii ăi al
integrităăii teritoriale a ăării [art. 80 alin. (1)]; funcăia de a veghea la respectarea
Constituăiei [art. 80 alin. (2)]; funcăia de mediere [art. 80 alin. (2)]. 
Preăedintele României este organul de vârf al puterii executive ăi, în această
calitate, ocupă demnitatea de ăef al statului. Ca ăef al statului, Preăedintele
reprezintă statul român ăi este garantul independenăei naăionale, al unităăii ăi al
integrităăii teritoriale a ăării.  Deăi Constituăia nu face nicio menăiune în acest
sens, activitatea de reprezentare a statului român de către Preăedinte se referă
atât la raporturile interne ale acestuia, cât ăi la relaăiile internaăionale ale
României.  Preăedintele României – ca ăef al statului – se identifică cu statul
român, dar nu se confundă cu acesta. Dimpotrivă, statul îăi subordonează
autorităăile de guvernare, întrucât devine chintesenăa voinăei suverane a
naăiunii.  Parlamentul nu este învestit cu prerogativa de a reprezenta statul
român, ci numai poporul, pe când Preăedintele este învestit cu această
prerogativă în mod expres, prin Constituăie. În schimb, Preăedintele României
nu are prerogativa constituăională de a reprezenta poporul. 13. Preşedintele
României 309  În calitate de ăef al statului, Preăedintele României este
garantul independenăei naăionale, al unităăii ăi al integrităăii teritoriale a ăării.
Pentru a-ăi îndeplini rolul de garant al valorilor menăionate, preăedintele
dispune de importante prerogative: prezidează Consiliul Suprem de Apărare a
ăării, este comandantul forăelor armate, poate declara, cu aprobarea prealabilă a
Parlamentului, mobilizarea parăială sau totală a forăelor armate.  Preăedintele
României este în drept să acăioneze ca garant al independenăei naăionale ăi în
cazul în care aceasta ar fi ameninăată de factori interni sau dacă factorii interni
ar acăiona, împreună cu forăe străine, împotriva independenăei naăionale. 
Preăedintele României uzează de atribuăiile sale de garant al independenăei
pentru a iniăia, organiza sau conduce (din punct de vedere politic) actul de
ripostă împotriva oricărui atentat provenind din interiorul sau din afara ăării,
prin care s-ar urmări afectarea independenăei statale, dar ăi a independenăei
naăiunii române.  Preăedintele este, totodată, garantul unităăii ăării. Sintagma
„unitatea ăării” trebuie raportată, în special, la caracterul unitar al statului
român. Din această perspectivă, orice acăiune, indiferent de natura ei, prin care
s-ar afecta caracterul unitar al statului român îndreptăăeăte pe Preăedintele
României să acăioneze ca garant al unităăii statului.  Preăedintele este ăi
garantul integrităăii teritoriale a ăării. În această calitate, Preăedintele
acăionează, prin excelenăă, în virtutea art. 92 din Constituăie: este comandant
suprem al forăelor armate ăi poate declara, în condiăiile stipulate în alin. (2) al
art. 92, mobilizarea totală sau parăială a forăelor armate.  Alineatul (2) al art.
80 din Constituăie învesteăte Preăedintele României cu prerogativa de a veghea
la respectarea Constituăiei ăi la buna funcăionare a autorităăilor publice. În ceea
ce priveăte respectarea Constituăiei, menăionăm că prin acest concept se are în
vederea îndatorirea generală ce revine cetăăenilor români, ca ăi autorităăilor
publice centrale sau locale, partidelor politice, organismelor care desfăăoară
activitate economică, organizaăiilor de cult, organizaăiilor neguvernamentale,
sindicatelor, presei ă.a. de a respecta litera ăi spiritul Constituăiei.  Constituăia
nu foloseăte însă termenul de control prezidenăial. Rezultă, aăadar, că
Preăedintele României nu are competenăa de a exercita un control de
constituăionalitate a activităăilor sociale. 310 Drept constituţional şi instituţii
politice  În două situaăii, prevăzute expres în Constituăie, Preăedintele
acăionează direct pentru a se sancăiona derogarea de la conăinutul Legii
fundamentale: sesizarea Curăii Constituăionale privind neconstituăionalitatea
unei legi ce i s-a trimis de către Parlament în vederea promulgării ăi sesizarea
Curăii Constituăionale potrivit art. 146 lit. e) din Constituăie.  Atribuirea
Preăedintelui României a dreptului de a cere poporului să îăi exprime prin
referendum voinăa cu privire la probleme de interes naăional, chiar ăi după
consultarea Parlamentul, lasă deschisă calea asumării de către ăeful statului a
unei puteri considerabile sau a unei influenăe politice constituăionale, în faăa
căreia prerogativele forului legislativ ăi ale Guvernului se pot estompa. 
Preăedintele veghează, totodată, ăi la buna funcăionare a autorităăilor publice.
Constituăia nu precizează ce se înăelege prin „buna funcăionare” a autorităăilor
publice. Rezultă, deci, că raportăm acest termen la specificul fiecărei autorităăi
(instanăă judecătorească, primar, guvern, prefect, minister, Curtea de Conturi,
consiliu local ă.a.) ăi la reglementările legale în materie.  Alineatul (2) al art.
80 precizează că, pentru a veghea la respectarea Constituăiei ăi la buna
funcăionare a autorităăilor publice, Preăedintele exercită funcăia de mediere
între puterile statului, precum ăi între stat ăi societate. Observăm că terminologia
folosită de constituant este foarte generală, poate prea generală. În virtutea
acestei prerogative, Preăedintele României are dreptul conferit prin art. 146 lit.
e) din Constituăie să sesizeze Curtea Constituăională cu privire la conflictele
juridice de natură constituăională dintre autorităăile publice.  Funcăia de
mediere, care presupune activitate de arbitraj, inclusiv concesii reciproce între
părăile aflate în divergenăă, corespunde prerogativei prezidenăiale de veghere la
buna funcăionare a autorităăilor publice.  Medierea între puterile statului se
referă, în mod clar, la arbitrarea unui conflict între cele trei puteri
constituăionale.  Medierea este însă total nepotrivită pentru restabilirea
legalităăii constituăionale, acăiune ce exclude orice fel de compromis sau
concesii ăi care presupune intervenăia directă, promptă a Parlamentului, în cazul
în care Curtea Constituăională ar decide că sesizarea Preăedintelui privind
neconstituăionalitatea unei legi este întemeiată. După părerea noastră, funcăia de
mediere a Preăedintelui nu poate avea ca scop asigurarea respectării
Constituăiei. 13. Preşedintele României 311 3.3. Alegerea Preşedintelui
României  Opăiunea pentru modalitatea de alegere directă a Preăedintelui
României se explică ăi prin voinăa Legiuitorului constituant de a nu lăsa
desemnarea ăefului statului la latitudinea jocului politic al partidelor
reprezentate în Parlament. În cazul în care un partid politic ar avea o majoritate
confortabilă în Parlament, el ar impune un preăedinte care ar fi ulterior legat prin
servituăi de partidul care la impus la conducerea statului. Într-un asemenea caz,
Preăedintele nu ar mai fi putut să îndeplinească cu imparăialitate prerogativele
de arbitru între forăele politice ăi sociale. Potrivit art. 81 alin. (1) din Constituăie
ăi art. 1 din Legea nr. 370/2004, Preăedintele se alege prin vot universal, egal,
direct, secret ăi liber exprimat.  Sufragiul universal direct oferă ăefului statului
o legitimitate populară care îl face egal, din punct de vedere reprezentativ, cu
Parlamentul.  La alegerile prezidenăiale se pot prezenta candidaăi propuăi de
partide ăi formaăiuni politice sau candidaăi independenăi. Legea nr. 370/2004
prevede că partidele ăi formaăiunile politice pot propune, fie separat, fie
împreună, numai câte un singur candidat. Legea pentru alegerea Preăedintelui
României cere ca fiecare candidatură să fie susăinută de cel puăin 200.000 de
alegători. Propunerile de candidaăi se depun la Biroul Electoral Central cel mai
târziu cu 30 de zile înainte de data alegerilor.  Curtea Constituăională a decis
că, potrivit Constituăiei, persoana care candidează la funcăia de Preăedinte al
României trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiăii: a) să aibă
drept de vot [art. 36 alin. (2)]; b) să aibă cetă ăenia română ăi domiciliul în ăară
[art. 16 alin. (3)]; c) să nu intre în categoria persoanelor care nu pot face parte
dintrun partid politic [art. 40 alin. (3)]; d) să fi împlinit, până în ziua alegerilor
inclusiv, vârsta de cel puăin 35 de ani [art. 37 alin. (2)]; e) să nu fi îndeplinit,
anterior, două mandate în funcăia de Preăedinte al României [art. 81 alin. (4)]. 
Legiuitorul constituant a consacrat pentru sistemul de alegere a Preăedintelui
sufragiul cu două tururi de scrutin. Potrivit art. 81 alin. (3), este declarat ales
candidatul care a întrunit, în primul tur de scrutin, majoritatea de voturi ale
alegătorilor înscriăi în listele electorale. În cazul în care niciunul dintre
candidaăi nu a întrunit această majoritate, se organizează al doilea tur de scrutin,
la care participă primii doi candidaăi care au obăinut în primul tur cel mai mare
număr de voturi valabil exprimate pe întreaga ăară. Confir- 312 Drept
constituţional şi instituţii politice marea acestui număr se face de Curtea
Constituăională, prin aducerea la cunoătinăă publică a prenumelui ăi numelui
celor doi candidaăi care vor participa la cel de-al doilea tur de scrutin ăi a zilei
votării.  Pentru a fi declarat ales în al doilea tur, oricare dintre candidaăi
trebuie să obăină majoritatea relativă, fiind suficient, prin urmare, ăi un singur
vot în plus faăă de cele obăinute de către contracandidat.  Constituăia
precizează în art. 81 alin. (4) că nicio persoană nu poate îndeplini funcăia de
Preăedinte al României decât cel mult două mandate, care pot fi ăi succesive.
Această dispoziăie urmează a fi corelată ăi cu art. 28 din Legea nr. 370/2004
pentru alegerea Preăedintelui României, potrivit căruia în alegerile prezidenăiale
nu pot candida persoanele care, la data depunerii candidaturii, au fost alese
anterior, de două ori, ca Preăedinte al României.  Curtea Constituăională nu
declară ales candidatul care a obăinut cele mai multe voturi, ci doar confirmă
rezultatele sufragiului.  În termen de 24 de ore de la validarea rezultatului
alegerilor pentru funcăia de Preăedinte al României de către Curtea
Constituăională, cele două Camere sunt convocate de preăedinăii acestora pentru
depunerea jurământului de către candidatul a cărei alegere a fost validată.
Depunerea jurământului se consemnează într-o declaraăie a Parlamentului, prin
care acesta ia act de începerea exercitării mandatului de către Preăedintele
României.  Potrivit uzanăei, Preăedintele a cărui alegere a fost validată de
Curtea Constituăională păstrează această calitate până la depunerea jurământului
în faăa Parlamentului de către Preăedintele nou ales. 3.4. Durata mandatului 
Potrivit art. 83 alin. (1) ăi a art. 82 alin. (2) din Constituăie, mandatul
Preăedintelui României este de patru ani ăi se exercită de la data depunerii
jurământului preăedintelui ales în faăa celor două Camere întrunite în ăedinăă
comună. Până la această dată, continuă să îăi exercite atribuăiile Preăedintele în
exerciăiu.  Pentru raăiuni practice, Constituăia stabileăte că mandatul
prezidenăial poate fi prelungit prin lege organică în caz de război sau de
catastrofă. Este clar că atât starea de război, cât ăi catastrofa sunt de natură a
împiedica organizarea de alegeri prezidenăiale. Se înăelege că după încetarea
stării de război ăi a efectelor catastrofei se vor organiza noi alegeri
prezidenăiale. 13. Preşedintele României 313  Mandatul prezidenăial încetează
înainte de termen în caz de demisie, demitere din funcăie, imposibilitate
definitivă a exercitării atribuăiilor ăi în caz de deces. În toate aceste situaăii,
intervine vacanăa funcăiei. Competenăa de a constata existenăa situaăiilor ce
duc la vacanăa funcăiei prezidenăiale revine, potrivit art. 146 lit. g) din
Constituăie, Curăii Constituăionale, care va comunica cele constatate
Parlamentului ăi Guvernului, în vederea organizării alegerilor pentru un nou
Preăedinte. Până la depunerea jurământului de către Preăedintele ales,
interimatul funcăiei prezidenăiale se asigură, în ordine, de preăedintele Senatului
sau de preăedintele Camerei Deputaăilor. Interimatul se asigură, potrivit art. 98
alin. (1) din Constituăie, ăi în cazul în care Preăedintele este suspendat din
funcăie sau dacă se află în imposibilitate temporară de a-ăi exercita atribuăiile.
În general, constituăiile nu precizează ce se înăelege prin „imposibilitatea
temporară” ca preăedintele de republică să îăi exercite funcăiile. Este vorba însă
de situaăii extraordinare, când ăeful statului este împiedicat temporar să îăi
îndeplinească atribuăiile, datorită, de pildă, supunerii sale unei operaăii
chirurgicale sub efectul anesteziei sau aflării în comă. Se înăelege că în astfel de
cazuri ăeful statului nu are discernământul necesar pentru a acăiona în această
calitate. 3.5. Regimul juridic al incompatibilităţii Preşedintelui României 
Importanăa funcăiei prezidenăiale impune ca Preăedintele să i se consacre întru
totul, fără a mai fi legat de o altă funcăie publică sau privată. Nu este vorba de
prevenirea unui conflict de interese între funcăia de preăedinte ăi o anumită
funcăie publică sau privată, ci de faptul că Preăedintele României, fiind arbitru
între puterile statului, precum ăi între stat ăi societate, trebuie să fie imparăial ăi
independent. În felul acesta, Preăedintele va putea adopta o poziăie pe deplin
obiectivă faăă de toate părăile aflate în conflict.  Textul constituăional se referă
la trei categorii de incompatibilităăi: a) incompatibilitatea între funcăia
prezidenăială ăi calitatea de membru al vreunui partid politic; b)
incompatibilitatea cu orice altă funcăie publică, indiferent care ar fi domeniul în
care s-ar exercita aceasta ăi natura funcăiei; c) incompatibilitatea cu orice
funcăie privată.  În ceea ce priveăte al doilea gen de incompatibilitate,
conceptul de funcăie publică este cel definit de dreptul administrativ: o funcăie
în aparatul de stat central sau local, implicând exercitarea autorităăii de stat. 314
Drept constituţional şi instituţii politice 3.6. Regimul imunităţii prezidenţiale 
Constituăia României consacră ăi un regim de protecăie, de tip parlamentar, a
Preăedintelui. Astfel, potrivit art. 84 alin. (2) din Constituăie, acesta se bucură
de imunitate ăi de neresponsabilitate juridică pentru opiniile politice exprimate
în timpul ăi în legătură cu exercitarea mandatului său. Constituăia face, astfel,
trimitere expresă la regimul juridic al independenăei opiniilor aplicabil
membrilor Parlamentului.  Imunitatea nu echivalează cu exonerarea de
răspundere pe plan politic a ăefului statului pentru modul în care îăi exercită
atribuăiile ce îi revin în funcăia pe care o ocupă.  Evident, Preăedintele
României nu poate fi reăinut, arestat, percheziăionat sau trimis în judecată
penală pentru fapte săvârăite în legătură cu prerogativele prezidenăiale. Avem în
vedere acele fapte ăi acte prin care se materializează atribuăiile prezidenăiale,
care sunt compatibile cu rolul ăi funcăiile Preăedintelui. Dimpotrivă, încălcarea
acestor prerogative ridică problema răspunderii ăefului statului, în funcăie de
natura ăi gravitatea faptelor ce i se impută. 3.7. Atribuţiile Preşedintelui
României  Natura juridică, rolul ăi funcăiile instituăiei prezidenăiale impun ca
atribuăiile acesteia să fie prevăzute exclusiv în Constituăie. Atribuăiile
Preăedintelui României stabilite în Constituăie privesc, prin excelenăă, raporturi
de drept public, fie de drept constituăional, internaăional sau de drept
administrativ. Exercitând astfel de atribuăii, Preăedintele României acăionează
ca autoritate statală, reprezentând statul român. 3.7.1. Atribuţii prevăzute în
Constituţie pentru exercitarea cărora Preşedintele „cooperează” cu alte autorităţi
publice  Atribuţii care implicţ aprobarea sau consultarea Parlamentului: –
declară, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parăială sau totală
a forăelor armate; – instituie starea de asediu sau starea de urgenăă în întreaga
ăară ori în unele localităăi. În acest caz, aprobarea Parlamentului este ulterioară
adoptării măsurii respective [art. 93 alin. (1) din Constituăie]; – cere poporului,
după consultarea Parlamentului, să îăi exprime prin referendum voinăa cu
privire la probleme de interes naăional (art. 90 din Constituăie). 13. Preşedintele
României 315  Atribuţii care necesitţ contrasemnarea actelor emise de
Preţedinte de cţtre primul-ministru: – încheie tratate internaăionale în numele
României, negociate de Guvern, ăi le supune spre ratificare Parlamentului [art.
91 alin. (1) din Constituăie]; – la propunerea Guvernului, acreditează ăi
recheamă reprezentanăii diplomatici ai României ăi aprobă înfiinăarea,
desfiinăarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice [art. 91 alin. (2) din
Constituăie]; – declară, cu aprobarea Parlamentului, mobilizarea parăială sau
totală a forăelor armate [art. 92 alin. (2) din Constituăie]; – ia măsuri pentru
respingerea agresiunii armate împotriva ăării [art. 92 alin. (3) din Constituăie]; –
instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenăă în întreaga ăară ori
în unele unităăi administrativ-teritoriale [art. 93 alin. (1)]; – conferă decoraăii ăi
titluri de onoare [art. 94 lit. a) din Constituăie]; – acordă gradele de mareăal, de
general ăi de amiral [art. 94 lit. b)]; – acordă graăierea individuală [art. 94 lit. d)
din Constituăie].  Atribuţii a cţror exercitare implicţ conlucrarea directţ a
Preţedintelui României cu alte autoritţ ţi publice: – desemnează un candidat
pentru funcăia de prim-ministru [art. 85 alin. (1) din Constituăie]; – numeăte
Guvernul, pe baza votului de încredere acordat de Parlament [art. 85 alin. (1) din
Constituăie]; – revocă ăi numeăte, la propunerea primului-ministru, pe unii
membri ai Guvernului [art. 85 alin. (2) din Constituăie]; – dizolvă Parlamentul
[art. 89 alin. (1) din Constituăie]; – iniăiază revizuirea Constituăiei [art. 150 alin.
(1) din Constituăie] ă.a. 3.7.2. Atribuţii prevăzute în Constituţie pentru
exercitarea cărora Preşedintele nu solicită „concursul” unor autorităţi publice –
cere convocarea, în sesiune extraordinară, a Camerei Deputaăilor ăi Senatului
[art. 66 alin. (2) din Constituăie]; – adresează Parlamentului mesaje cu privire la
principalele probleme politice ale naăiunii (art. 88 din Constituăie); – promulgă
legile votate de Parlament [art. 77 alin. (1) din Constituăie]; – cere reexaminarea
legii înainte de promulgare [art. 77 alin. (2) din Constituăie]; 316 Drept
constituţional şi instituţii politice – numeăte trei judecători ai Curăii
Constituăionale [art. 142 alin. (3) din Constituăie]; – solicită Curăii
Constituăionale să soluăioneze conflictele juridice de natură constituăională
dintre autorităăile publice [art. 146 lit. e) din Constituăie]. 3.8. Răspunderea
politică şi juridică a Preşedintelui României  În formele de guvernământ
republicane, ăefului statului îi revine o responsabilitate directă pentru modul în
care îăi exercită mandatul. În ceea ce priveăte regimul politic instituit în
republică, nu are importanăă, sub aspectul asumării ca atare a răspunderii, dacă
acesta este prezidenăial sau parlamentar. Doar forma răspunderii diferă, în
funcăie de caracterul prezidenăial sau parlamentar al sistemului politic. 
Constituăia României, aprobată prin referendum în 1991, a instituit, deopotrivă,
o răspundere politică ăi juridică a Preăedintelui. Suportul constituăional al
răspunderii politice a Preăedintelui României este art. 95 alin. (1) din
Constituăie, potrivit căruia, în cazul săvârăirii unor fapte grave prin care încalcă
prevederile Constituăiei, ăeful statului poate fi suspendat din funcăie de Camera
Deputaăilor ăi de Senat, în ăedinăă comună, cu votul majorităăii deputaăilor ăi
senatorilor, după consultarea Curăii Constituăionale. Răspunderea politică a
Preşedintelui României  Răspunderea politică a Preăedintelui României
cuprinde, practic, două faze distincte: răspunderea politică propriu-zisă, pe care
ăeful statului ăi-o asumă în condiăiile art. 95 alin. (1) din Constituăie faăă de
Camera Deputaăilor ăi Senat, ăi o răspundere faăă de popor, concretizată în
referendumul organizat pentru demiterea Preăedintelui suspendat. Atragem
atenăia că cele două faze, deăi sunt distincte, se presupun una pe alta. Ele sunt
deci cumulative.  Constituăia nu prevede natura faptelor a căror comitere ar
atrage declanăarea procedurii de suspendare a ăefului statului. Constituantul a
precizat doar că ar fi vorba de fapte grave, prin care Preăedintele României
încalcă prevederile Constituăiei. Gravitatea faptelor va fi apreciată de iniăiatorii
procedurii de suspendare ăi, în cazul declanăării acesteia, de cele două Camere.
 Propunerea de suspendare din funcăia de Preăedinte poate fi iniăiată, potrivit
art. 95 alin. (2) din Constituăie, de cel puăin o treime din numărul deputaăilor ăi
senatorilor ăi se aduce, 13. Preşedintele României 317 neîntârziat, la cunoătinăa
Preăedintelui. Regulamentul ăedinăelor comune ale Camerei Deputaăilor ăi
Senatului prevede, în art. 66 alin. (1), că propunerea de suspendare se depune
concomitent la birourile permanente ale Camerelor Parlamentului. Constituăia
recunoaăte dreptul ăefului statului de a da Parlamentului explicaăii cu privire la
faptele ce i se impută. Aceste explicaăii pot fi verbale sau scrise. De asemenea,
explicaăiile pot fi prezentate personal de Preăedinte sau transmise de acesta
celor două Camere legislative.  În cazul în care s-a apreciat că datele sunt
suficiente, propunerea de suspendare, însoăită de informaăiile necesare ăi
dovezile pe care se întemeiază, se trimite de îndată, de către preăedintele care a
condus ăedinăa comună, Curăii Constituăionale, spre consultare, menăionându-
se ăi termenul până la care aceasta trebuie să se pronunăe.  În termen de 24 de
ore de la primirea avizului Curăii Constituăionale, Camerele Parlamentului se
întrunesc în ăedinăă comună, pentru a hotărî asupra propunerii de suspendare
din funcăie. La dezbateri este invitat ăi Preăedintele României, căruia i se va da
cuvântul, la cererea sa, oricând în timpul dezbaterilor, pentru a da explicaăii
asupra faptelor ce i se impută. Hotărârea se adoptă cu votul majorităăii
deputaăilor ăi senatorilor. Votul este secret, prin bile.  Hotărârea adoptată de
Parlament în cadrul procedurii de suspendare din funcăie a Preăedintelui
României se comunică acestuia, în termen de 48 de ore, sub semnătura
preăedinăilor celor două Camere.  Dacă propunerea de suspendare din funcăie
a fost aprobată, hotărârea se trimite ăi Guvernului, în vederea iniăierii
proiectului de lege privind organizarea ăi desfăăurarea referendumului pentru
demiterea Preăedintelui.  În cazul aprobării propunerii de suspendare din
funcăie a Preăedintelui României, urmează să se declanăeze procedura de
instituire a interimatului funcăiei prezidenăiale.  Autoritatea publică
competentă să constate existenăa împrejurărilor care justifică interimatul este
Curtea Constituăională.  Dacă în urma referendumului organizat în temeiul art.
95 alin. (3) din Constituăie Preăedintele este demis, se instituie vacanăa funcăiei,
urmând ca, în termen de trei luni de la destituire, Guvernul să organizeze alegeri
pentru un nou Preăedinte.  În cazul în care electoratul a refuzat demiterea
Preăedintelui, interimatul funcăiei acestuia, instituit în virtutea art. 98 alin. 318
Drept constituţional şi instituţii politice (1) din Constituăie, încetează, iar
Preăedintele suspendat îăi reia exerciăiul mandatului său. Răspunderea juridică a
Preşedintelui României  În afara răspunderii politice a Preăedintelui României,
Constituăia a prevăzut ăi o răspundere juridică (penală) a acestuia. Articolul 96
din Constituăie consacră procedura de impeachment, care constă în punerea sub
acuzare a Preăedintelui pentru „înaltă trădare”. Constituăia nu defineăte
conăinutul acestei noăiuni. În condiăiile în care nici Codul penal nu precizează
conăinutul material al infracăiunii de înaltă trădare, Înalta Curte de Casaăie ăi
Justiăie nu ar avea un temei legal de a-l judeca pe Preăedintele României în
cazul când Parlamentul ar hotărî punerea sub acuzare a acestuia. „Înalta trădare”
a fost echivalată cu cea mai gravă încălcare a jurământului ăi intereselor
poporului ăi ăării în exerciăiul atribuăiilor prezidenăiale.  Articolul 96 din
Constituăie prevede că procedura de punere sub acuzare a Preăedintelui
României se declanăează de majoritatea deputaăilor ăi senatorilor. Cererea
trebuie să cuprindă descrierea faptelor care îi sunt imputate ăi încadrarea lor
juridică. După primirea cererii de către birourile permanente ale celor două
Camere legislative, acestea vor informa neîntârziat Preăedintele României
asupra cererii de punere sub acuzare, pentru a da explicaăii cu privire la faptele
ce i se impută.  Dacă se hotărăăte punerea sub acuzare a Preăedintelui
României, Parlamentul, sub semnătura preăedinăilor celor două Camere, solicită
de îndată procurorului general să sesizeze, potrivit legii, Înalta Curte de Casaăie
ăi Justiăie. În tot cursul procedurii de punere sub acuzare, Preăedintele României
este în drept să se apere. De la data punerii sub acuzare ăi până la data demiterii,
preăedintele este suspendat de drept.  La data rămânerii definitive a hotărârii
de condamnare pronunăate de Înalta Curte de Casaăie ăi Justiăie, Preăedintele
este demis de drept ăi urmează să se declanăeze procedura de instituire a
vacanăei prezidenăiale.  Este posibil ca instanăa supremă să constate
nevinovăăia Preăedintelui. În această situaăie ipotetică, în tăcerea
Constituantului, considerăm că Preăedintele exercită în continuare mandatul
încredinăat de popor. În fond, Preăedintele beneficiază de principiul prezumăiei
de nevinovăăie. 3.9. Actele Preşedintelui României 13. Preşedintele României
319  În exercitarea atribuăiilor sale, Preăedintele României emite decrete.
Acestea pot avea caracter normativ sau pot fi individuale.  În afară de decrete –
care sunt acte juridice –, Preăedintele poate întocmi acte politice (declaraţii,
apeluri, mesaje). Aceste acte nu produc efecte juridice.  Aăa cum am văzut
deja, unele decrete emise de Preăedintele României trebuie contrasemnate de
primul-ministru, care angajează astfel răspunderea Guvernului pentru conăinutul
ăi efectele acestora.  Constituăia prevede în art. 100 alin. (1) că decretele
prezidenăiale se publică în Monitorul Oficial, nepublicarea atrăgând inexistenăa
actelor juridice respective