Capitolul XI

INSTITUŢIA ŞEFULUI DE STAT

1. Locul instituţiei prezidenţiale în echilibrarea puterilor în stat.

Instituţia şefului de stat îşi are originea în chiar istoria lumii, a sistemelor
statale. Din totdeauna, colectivităţile umane organizate au avut un şef, recunoscut
sau impus în contextul împrejurărilor istorice. Cu atât mai mult statele, concepute ca
mari colectivităţi umane grupate pe teritorii mai mult sau mai puţin întinse,
delimitate prin frontiere, au cuprins în sistemul organizării lor politice şi instituţia
şefului statului.
De asemenea şeful de stat a cunoscut şi cunoaşte fie organizări unipersonale,
fie colegiale. Cei care au ocupat această înalta demnitate statală s-au numit sau se
numesc regi, principi emiri, împăraţi ,preşedinţi
În unele State, executivul este format dintr-un organ statal unic, adeseori un
preşedinte, care-şi legitimează împuternicirile pe votul universal. Acestea sunt
regimuri prezidenţiale pure, în care preşedintele dispune de o echipă care îl ajută în
atribuţiile sale de guvernare, dar membrii acestei echipe sunt de fapt funcţionari, şi
nu guvernanţi.
Într-un al doilea grup de state, puterea executivă este realizată de două
organe de stat
 Şeful de stat;
 Guvernul.
Conform Constituţiei României, prin articolul 80 aliniatul (1), Preşedintele
României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii
şi al integrităţii teritoriale a ţării.
Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna
funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele Ţării, exercită funcţia
de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.
Preşedintele României face parte din puterea executivă şi întruneşte, în
această calitate, prerogativele esenţiale ale acestei puteri ce revin prin definiţie
şefului statului.
Ca model de organizare a puterii executive, constituantul român a
instituţionalizat modelul executivului bicefal sau dualist. Conform acestui model,
puterea executivă este repartizată echilibrat între şeful statului şi guvern.
În sistemul constituţional românesc, instituţia prezidenţială şi Guvernul au
legitimităţi diferite şi provin din voinţe politice diferite.
Astfel, Preşedintele României beneficiază de o legitimitate populară, rezultat
al alegerii sale directe de către corpul electoral, iar guvernul în ansamblul său este
numit de şeful statului pe baza votului de învestitură acordat de Parlament.
Constituţia României conferă Preşedintelui, în calitatea pe care acesta o are ca
şef al statului, patru funcţii principale: '
 funcţia de reprezentare (articolul 80, aliniatul 1);
 funcţia de garant al independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii
teritoriale a ţării (articolul 80, aliniatul 1);
 veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a
autorităţilor publice (articolul 80, aliniatul 2);
 funcţia de mediere (articolul 80, aliniatul 2).
 Preşedintele României este organul de vârf al puterii executive şi în această
calitate ocupă demnitatea de şef al statului. Ca şef al statului preşedintele reprezintă
statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii
teritoriale a ţării.
Preşedinte României, ca şef al statului se identifică cu statul român. În
politica internă şi internaţională a României, pot fi identificate diverse modalităţi prin
care preşedintele reprezintă pe plan intern şi extern statul român,
Pe plan intern se pot menţiona, în acest sens, promulgarea legilor, acţiune
prin care legea este învestită cu formulă executorie sau garantarea independenţei
ţării. Pe plan extern, sunt de menţionat acreditarea ambasadorilor ,primirea
scrisorilor de acreditare, semnarea unui acord. internaţional în numele României.
În calitate de şef al statului, Preşedintele României este garantul
independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării.
Pentru a-şi îndeplini rolul de garant al valorilor arătate, preşedintele dispune
de importante prerogative: prezidează Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, este
comandantul suprem al forţelor armate, poate declara, cu aprobarea prealabilă a
Parlamentului, mobilizarea parţială sau generală a forţelor armate, instituie, conform
legii, starea de asediu sau starea de urgenţă.
Preşedintele României uzează de atribuţiile sale de garant al independenţei
pentru a iniţia, organiza sau conduce, din punct de vedere politic, actul de ripostă
împotriva oricărui atentat provenind din interiorul sau din afara ţării, prin care s-ar
urmări afectarea independenţei statale, dar şi a independenţei naţiunii române.
Preşedintele României este garantul unităţii ţării. Sintagma „unitatea ţării", trebuie
raportată, în special, la caracterul unitar al statului român .
Preşedintele este şi garantul integrităţii teritoriale a ţării. În această calitate,
preşedintele acţionează, prin excelenţă, în virtutea articolului (92) din Constituţie,
este comandantul suprem al forţelor armate şi poate declara, în condiţiile stipulate în
aliniatul (2) al articolului 92, mobilizarea generală sau parţială a forţelor armate.
Aliniatul (2), articolul 80 din Constituţie învesteşte pe Preşedintele României
cu prerogativa de a veghea la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a
autorităţilor publice.
În ceea ce priveşte respectarea Constituţiei, prin acest concept se are în
vedere îndatorirea generală ce revine cetăţenilor români, ca şi autorităţilor publice
centrale şi locale, partidelor politice, organismelor care desfăşoară activitate
economică organizaţiilor de cult, organizaţiilor ne guvernamentale, sindicatelor,
respecta litera şi spiritul Constituţiei.
Preşedintele veghează, totodată şi la buna funcţionare a autorităţilor publice.
Aliniatul (2) al articolului 80 din Constituţie precizează că pentru a Veghea da
respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice, preşedintele
exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate;
Este de subliniat opinia că funcţia de mediere, care presupune activitate de
arbitraj, inclusiv concesii reciproce între părţile aflate în divergenţă, corespunde
prerogativei prezidenţiale de a veghea la buna funcţionare a autorităţilor publice. În
opinia noastră, funcţia de mediere a Preşedintelui nu poate avea ca scop asigurarea
respectării Constituţiei.
Medierea între puterile statului se referă în mod clar la arbitrarea unui Conflict
între cele trei puteri constituţionale, Ca mediator sau arbitru, preşedintele este
imparţial. Imparţialitatea preşedintelui este facilitată şi de faptul că acesta nu este
membru al vreunui partid politic:

2.Atribuţiile Preşedintelui României

Înţelegerea mai clară a atribuţiilor prezidenţiale presupune clasificarea

acestora conform anumitor criterii Unii autori folosesc drept criteriu condiţiile de
exercitare a atribuţiilor respective.
Conform acestui criteriu; atribuţiile Preşedintelui României pot fi clasificate în
două mari categorii:
 atribuţii pentru exercitarea cărora actele sau faptele Preşedintelui sunt
supuse unor condiţii exterioare (aprobarea Parlamentului,
contrasemnarea decretelor emise de şeful statului, consultarea cu alte
organisme sociale);
 atribuţii pentru exercitarea cărora actele sau faptele Preşedintelui nu
sunt supuse nici unei condiţii exterioare.
Alţi autori clasifică atribuţiile Preşedintelui după criteriile conţinutului acestor
atribuţii :
 atribuţii privind legiferarea;
 atribuţii privind organizarea şi funcţionarea puterilor publice;
 atribuţii privind alegerea formarea, avizarea formării, numirea sau
revocarea unor autorităţi publice
 atribuţii în domeniul politici interne
 atribuţii în domeniul apărării şt asigurării ordinii publice;
 luarea de măsuri excepţionale
 atribuţii în domeniul politicii externe;
 alte atribuţii.
Această clasificare are, pe lângă suportul doctrinar şi un suport formal
constând în diferite texte constituţionale ce grupează, ele însele, unele atribuţii ale
şefului statului, în funcţie de domeniul în care acestea se exercită . În ceea ce
priveşte atribuţiile în domeniul politici externe , preşedintele încheie tratate
internaţionale în numele României , negociate de Guvern şi le supune spre ratificare
Parlamentului, într-un termen rezonabil. Celălalte tratate şi acorduri internaţionale se
încheie , se aprobă sau se ratifică , conform procedurii stabilite prin lege.
Preşedintele, la propunerea Guvernului, acreditează şi recheamă
reprezentanţii diplomatici ai României şi aprobă înfiinţarea, desfiinţarea sau
schimbarea rangului misiunilor diplomatice
Reprezentanţii diplomatici ai altor state sunt acreditaţi pe lângă Preşedintele
României.

Atribuţiile în domeniul apărării. Preşedintele României este comandantul

forţelor armate şi îndeplineşte funcţia de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare
a Ţării - articolul 92 alineatul (1).
El poate declara, cu aprobarea prealabili a Parlamentului, mobilizarea parţială
sau totală a forţelor armate. Numai în cazuri excepţionale, hotărârea Preşedintelui se
supune ulterior aprobării Parlamentului, în cel puţin cinci zile de la adoptare.
În caz de agresiune armată îndreptată împotriva ţării, Preşedintele României
ia măsuri pentru respingerea agresiunii şi le aduce neîntârziat la cunoştinţă
Parlamentului, printr-un mesaj. Dacă Parlamentul nu se află în sesiune el se
convoacă de drept în 24 de ore de la declanşarea agresiunii. În caz de mobilizare
sau de război, Parlamentul îşi continuă activitatea pe toată durata acestei stări, iar
dacă nu se află în sesiune, se convoacă de drept, în 24 de ore de la declararea lor.

Luarea de măsuri excepţionale. Preşedintele României instituie conform legii,

starea de asediu sau starea de urgenţă în întreaga ţară sau în unele unităţi
administrativ-teritoriale şi solicită Parlamentului încuviinţarea măsurii adoptate în cel
mult 5 zile de la luarea acesteia -articolul 93 aliniatul (1).
Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în cel mult 48
de ore de la instituirea stării de asediu sau a stării de urgenţă şi funcţionează pe
toată durata acestora.

Alte atribuţii. Preşedintele României , îndeplineşte şi alte atribuţii, care sunt

stipulate în articolul 94 din Constituţie; acestea sunt:
 conferă decoraţii şi titluri de onoare;
 acordă gradele de mareşal , de general şi de amiral;
 numeşte în funcţii publice, în condiţiile prevăzute de lege
 acordă graţierea individuală.

3. Suspendarea din funcţie si punerea sub acuzare a Preşedintelui

României

În cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei ,
Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de
către Senat, în şedinţă comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor , după
consultarea Curţii Constituţionale.
În aceste situaţii , Preşedintele ţării poate da explicaţii cu privire la faptele ce i
se impută.
Propunerea de suspendare din funcţie poate fi iniţiată de cel puţin o treime
din numărul deputaţilor şi senatorilor şi se aduce neîntârziat la cunoştinţa
Preşedintelui.
Conform articolului 96 (aliniatul 1) din Constituţie, Camera deputaţilor şi
Senatul , în şedinţă comună ,cu votul a cel puţin 2/3 din numărul deputaţilor şi
senatorilor , pot hotărî punerea sub acuzare a Preşedintelui României pentru înaltă
trădare. Propunerea de punere sub acuzare poate fi iniţiată de majoritatea
deputaţilor şi senatorilor şi se aduce neîntârziat la cunoştinţa Preşedintelui
României, pentru a putea da explicaţii cu privire la faptele ce i se impută.. De la data
punerii sub acuzare şi până la demitere, preşedintele este suspendat de drept.
Competenţa de judecată aparţine înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Preşedintele ţării ,este demis de drept de la data rămânerii definitive a
hotărârii de condamnare.

4. Actele Preşedintelui României

În exercitarea atribuţiilor sale, Preşedintele României emite decrete, conform

articolului 100 (alineatul 1) din Constituţie. Decretele se publică în Monitorul Oficial al
României; nepublicarea acestora, atrage inexistenţa decretului.
Decretele pot avea caracter normativ sau pot fi individuale. De pildă, decretul
prezidenţial prin care se declară mobilizarea parţială sau generali a forţelor armate
sau decretul prin care se instituie starea de asediu sau starea de urgenţă ar avea
caracter normativ.
Decretul prin care, de exemplu, se conferă decoraţii sau prin care se acordă
gradul de general ori prin care Preşedintele numeşte în funcţii publice are caracter
individual.
În afară de decrete, care sunt acte juridice, Preşedintele poate întocmi acte
politice (declaraţii, apeluri, mesaje). Aceste acte nu produc efecte juridice.
Unele decrete emise de Preşedintele României trebuie contrasemnate de
primul-ministru, care angajează astfel răspunderea Guvernului pentru conţinutul şi
efectele acestora.
În ceea ce priveşte mesajele, acestea au ca suport constituţional articolul 88
din Constituţie, potrivit căreia Preşedintele României adresează Parlamentului mesaje
cu privire la principalele probleme politice ale naţiunii.
Mesajul este un act politic prin care şeful statului adresează Parlamentului
opiniile sale privind principalele probleme politice ale naţiunii. Este de subliniat opinia
că, deşi Constituţia prevede conţinutul acestor mesaje la probleme politice, credem
că Preşedintele României se poate referi şi la probleme de natură economico-socială
etc.
Conform articolului 101 din Constituţie, indemnizaţia şi celelalte drepturi ale
Preşedintelui României se stabilesc prin lege.