Uniunea Avocaților din Republica Moldova

Союз Адвокатов Республики Молдова

Union of Advocates of the Republic of Moldova
______________________________________________________________________________________________________________________________________________

MD-2012, mun. Chișinău, str. București, 46, tel.: 022226152, fax: 022226152
email: uniunea.avocatilor.rm@gmail.com, www.uam.md

Nr. UA/42/2023 din16.01.2023

Ministerul Justiției al Republicii Moldova
Comisia juridică, numiri și imunități
a Parlamentului Republicii Moldova

copie: Cancelaria de Stat

Urmare solicitării Ministerului Justiției privind comunicarea avizului asupra
proiectului de lege nr. 484 din 27.12.2022 (Legea taxei de stat), Uniunea Avocaților
din Republica Moldova (în continuare – UARM), în cele ce urmează, își expune opinia
pe marginea proiectului de lege, exprimând îngrijorarea și aprecierea sa critică în
privința acestuia, în baza argumentelor de fapt și de drept expuse infra.
1. Cu privire la respectarea procedurii de elaborare, consultare și promovare a
proiectului, remarcă că, Legea nr. 100/2017 cu privire la actele normative prevede care
este procedura și modalitatea de inițiere a elaborării unui proiect de lege, în special
atunci când este vorba despre modificarea/schimbarea conceptuală a domeniului de
reglementare.
Tot prin Legea nr. 100/2017 este determinat foarte clar că, elaborarea actelor
normative este precedată, în funcție de importanța și complexitatea proiectului, de
efectuarea unui studiu de cercetare și de impact, urmat de elaborarea conceptului
actului normativ, elaborarea versiunii inițiale, care trebuie să fie însoțită de o notă de
argumentare detaliată în care să se regăsească elementele prevăzute la art. 30 alin. (1)
din Legea nr. 100/2017, în special cele care se referă la scopul legii, condițiile care au
impus elaborarea acestei legi în redacție nouă, eventuala analiză a impactului
reglementărilor noi, descrierea și argumentarea prevederilor propuse.
Putem afirma că proiectul de lege propus pentru examinare, așa cum acesta a fost votat
în prima lectură, nu satisface exigențele prevederilor Legii nr. 100/2017, fiind mai
degrabă o versiune inițială de concept decât un proiect de lege definitivat, pregătit
pentru a fi pus în discuție de Parlament pentru votarea sa.
Or, în cadrul grupului de lucru constituit pe platforma parlamentară pentru elaborarea
modificărilor la Legea taxei de stat, la care au participat și avocați delegați de Uniunea
Avocaților din Republica Moldova, s-au discutat mai multe versiuni conceptuale, acest
proiect de lege urmând inițial a fi discutat cu părțile interesate și profesioniștii din
domeniu și doar ulterior propus Parlamentului pentru votare.
2. Totodată, procedural și sub aspectul regulilor de transparență decizională,
considerăm insuficient de scurt termenul rezervat pentru examinarea și consultarea
publică a conceptului proiectului, or proiectul a fost înregistrat la data de 27.12.2022 și
votat în prima lectură la data de 29.12.2022, promovarea acestuia fiind efectuată cu
încălcarea prevederilor legale stabilite la art. 32, 33 din Legea nr. 100/2017 privind
actele normative, referitoare la avizarea și consultarea publică a proiectului Legii taxei
de stat, precum și a prevederilor legale stabilite la art. 5, 6, 7, 8, 11, 12 din Legea nr.
239/2008 privind transparența în procesul decizional.
3. Cu privire la existența unei motivări a conceptului și a soluțiilor propuse prin
proiect, menționăm că taxa de stat și alte taxe instituite prin proiectul nominalizat
impun existența unei motivări suficiente în nota informativă cu privire la necesitatea și
proporționalitatea lor. Astfel, nota informativă trebuie să răspundă la întrebarea dacă
stabilirea taxei de timbru, majorarea taxelor precedente și stabilirea unor noi taxe, vor
asigura dreptul privind accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil prin
exercitarea drepturilor procedurale, sau dacă sunt în măsură să împiedice/îngrădească
dreptul persoanei de ași apăra drepturile sale pe cale judiciară, cât și pe cale
extrajudiciară, inclusiv prin exercitarea dreptului la petiționare.
În acest context, se va reține că, acest drept face incident art. 20 și 52 din Constituția
Republicii Moldova și art. 6 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor
Omului și Libertăților Fundamentale. Articolul 20 din Constituție își găsește
corespondența în dispozițiile articolului 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor
Omului, care garantează dreptul la un proces echitabil.
Cu privire la incidența articolului 20 din Constituție, Curtea Constituțională a subliniat
că acesta reglementează dreptul de acces liber la justiție și presupune că orice persoană
are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești competente
împotriva actelor care violează drepturile, libertățile şi interesele sale legitime. Dreptul
de acces la un tribunal trebuie să fie unul practic şi efectiv, nu teoretic şi iluzoriu.
Efectivitatea dreptului în discuție reclamă ca persoanele să beneficieze de o
posibilitate clară şi concretă de a contesta un act care constituie o ingerință în
exercitarea drepturilor lor (HCC nr. 31 din 17 decembrie 2020, § 36; DCC nr. 106 din
1 iulie 2021, § 27).
În Hotărârea nr. 12 din 6 aprilie 2021, la § 59, și Hotărârea nr. 14 din 15.11.2012, §58,
Curtea a notat că dreptul de acces liber la justiție nu este un drept absolut, ci unul care
poate suferi limitări, inclusiv de ordin procedural, atât timp cât nu îi este afectată
esența. Aceste limitări trebuie să urmărească 1. un scop legitim şi 2. să existe o relație
rezonabilă de proporționalitate între mijloacele utilizate şi scopul urmărit (a se
vedea Szwagrun-Baurycza v. Polonia, 24 octombrie 2006, § 49). Dacă restricția este
compatibilă cu aceste exigențe, nu va avea loc nicio încălcare a dreptului în discuţie (Z
şi alţii v. Regatul Unit, 10 mai 2001, § 92-93; Momčilović v. Croaţia, 26 martie 2015,
§§ 55-57).
Potrivit § 59 – 61, 71 și 76 din Hotărârea Curții Constituționale nr. 14 din 15.11.2012:
„59. Curtea Europeană a statuat că, dincolo de limitele care circumscriu conținutului
acestui drept, există loc pentru restrângeri aduse implicit. 60. Dreptul de acces la o
instanță de judecată impune, prin însăși natura sa, a fi reglementat de către stat,
reglementare care poate fi variabilă în timp și spațiu, în funcție de nevoile și resursele
comunității și ale indivizilor (Ashingdane contra Regatului Unit al Marii Britanii). 61.
În jurisprudența sa Curtea Europeană a indicat că, în elaborarea unei astfel de
reglementări, statele se bucură de o anumită marjă de apreciere. Cu toate acestea,
limitările nu trebuie să restrângă dreptul de acces într-atât, încât să fie atinsă însăşi
2
substanţa sa. […] 71. În același context, și Curtea Europeană menționează că accesul
la justiție poate fi limitat, în special prin instituirea condiţiilor de admisibilitate,
domeniu în care statul se bucură de o anumită marjă de apreciere. Aceste limitări
trebuie să urmărească un scop legitim, asigurându-se o proporţionalitate între
interesul persoanei şi scopul legitim urmărit (Guérin contra Franţei, 29 iulie 1998, §
37). Totuşi, limitările nu trebuie să reducă la zero esenţa acestui drept. Regulile de
procedură au scopul de a asigura o bună administrare a justiţiei şi, în special, a
asigura securitatea raporturilor juridice, iar cei implicaţi în proceduri trebuie să se
aştepte ca aceste reguli să fie aplicate (Miragall Escolano ş.a. contra Spaniei, 25
ianuarie 2000, § 33). […] 76. Concomitent, Curtea menționează că reglementarea de
către legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferită prin Constituţie, a
condiţiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual, inclusiv prin
instituirea unor proceduri speciale, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia,
ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor
titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite.”.
Conform jurisprudenței Curţii, o astfel de limitare poate fi financiară, cu condiția să
urmărească un scop legitim şi să existe un raport rezonabil de proporționalitate între
mijloacele folosite şi scopul urmărit (Kreuz împotriva Poloniei, nr. 28249/95, §§ 52-
55, CEDO 2001-VI şi Weissman şi alţii împotriva României, nr. 63945/00, §§ 34-36,
CEDO 2006-... (extrase)). Cheltuielile de procedură urmăresc un scop legitim, în
măsura în care acestea au fost impuse în interesul unei bune administrări a justiţiei
(Tolstoy-Miloslavsky împotriva Marii Britanii, 13 iulie 1995, seria A nr. 316-B, pp.
80-81, § 61).
Așadar, fiind conștienți de faptul că, accesibilitatea justiției nu înseamnă caracterul
gratuit al acesteia, chiar dacă este vorba de un serviciu prestat de stat și examinarea
cererilor de chemare în judecată reprezintă o atribuție exercitată de instanțele de
judecată conform legii, accesul la instanța de judecată poate fi condiționat de plata
unei taxe necesară pentru acoperirea cheltuielilor de judecată, pentru buna
administrare a justiției, urmărind astfel un scop legitim, cu condiția și în măsura în care
există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite şi scopul
urmărit.
În lumina acestor exigențe/standarde obligatorii pentru legiuitor, proiectul trebuie
analizat din perspectiva cerințelor nominalizate supra și care trebuie reflectate în nota
informativă a proiectului, cu analiza detaliată în ce măsură acestea au fost luate în
calcul.
Examinând nota informativă, constatăm că aceasta nu conține informații convingătoare
cu privire la necesitatea măsurilor normative propuse, nu există anexat un studiu de
cercetare a problemei și a soluțiilor propuse, la acest capitol nota informativă
rezumându-se la remarca despre „necesitatea asigurării unui echilibru bugetar de
asigurare a unui serviciu public calitativ și obligația cetățeanului care folosește acest
serviciu”.
4. Propunerea prin acest proiect de aplicare a dublei impuneri pentru acțiunile
introduse în justiție (taxa de stat și taxa de timbru), nu este suficient de argumentată în
nota informativă și nici nu este bazată pe un studiu comparativ al prevederilor
existente în alte state cu referire la acest aspect. În cadrul grupului de lucru s-a opinat
pentru instituirea taxei de stat pentru acțiunile introduse în justiție și instituirea taxei de
3
timbru pentru unele acțiuni procesuale, față de care să nu se aplice taxa de stat.
Constatăm că proiectul nu ține cont de aceste propuneri.
5. În aceeași ordine de idei, instituirea taxelor de stat pentru cereri formulate pe
durata examinării cauzelor care implică anumite acțiuni procesuale, concomitent cu
taxarea acestora cu taxă de timbru, nu își are argumentare în nota informativă și nici nu
este în vreun fel justificată.
6. Potrivit prevederilor art. 58 alin. (1) din Constituție, cetăţenii au obligaţia sa
contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice.
Rezultă că, legislatorul are deplina legitimitate constituțională de a impune taxe de stat
fixe sau calculate în funcție de valoarea acțiunii și/sau în funcție de obiectul litigiului.
Cu toate acestea, potrivit prevederilor art. 20 din Constituție, orice persoană are
dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva
actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime. Nici o lege nu
poate îngrădi accesul la justiţie.
Din concurența acestor două norme constituționale, care nu se pot exclude reciproc, se
desprinde că, efectivitatea dreptului de acces la o instanță impune ca exercitarea
dreptului în cauza să nu fie împiedicată de existența vreunui obstacol de drept sau de
fapt ce ar putea afecta însăși esența dreptului.
Corespunzător, realizarea dreptului statului de a impune o taxă de stat pentru
introducerea în justiție a unei acțiuni civile nu trebuie să afecteze dreptul persoanelor
de acces la justiție în cazul în care acestea nu dispun de resurse suficiente pentru plata
acestor taxe.
Astfel, instituirea taxei de timbru în mărime de 200 lei, suplimentar taxei de stat, fără a
prevedea posibilitatea scutirii, amânării sau eșalonării achitării acesteia, în lipsa unei
argumentări corespunzătoare, riscă să reducă la zero dreptul de acces la un
tribunal. Necesitatea acestei taxe, în condițiile în care proiectul propune instituirea
unei taxe de stat separate pentru fiecare acțiune, cerere și act de procedură, nu este
argumentată, iar proporționalitatea unei astfel de măsuri impune o analiză a altor
soluții mai puțin restrictive care sunt posibile și măsura în care acestea pot duce la
atingerea scopului urmărit.
În continuarea acestei idei, menționăm că, la art. 54 din Constituție este stabilit că, în
Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile
şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului. Exerciţiul drepturilor şi
libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care
corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sînt necesare în
interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării,
ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării
drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării
informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.
Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele
20-24. Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu
poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.
Pornind de la prevederile art. 54 din Constituție, instituirea obligației de plată a taxei
de stat pentru formularea unei acțiuni în justiție cu plata concomitentă și a taxei de

4
timbru, așa cum stabilește proiectul de lege examinat, nu este justificată și nu se
încadrează în prevederile art. 54 din Constituție.
Or, dacă în cazul taxei de stat, în funcție de starea financiară a reclamantului acesta
poate solicita scutirea, amânarea sau eșalonarea plății, din textul de lege propus rezultă
că acesta (reclamantul), indiferent de starea sa financiară va fi obligat să plătească taxa
de timbru în situația în care proiectul stabilește la art. 2 alin. (1) că aceasta este
nesusceptibilă de scutire, amânare sau eșalonare.
În consecință, realizarea efectivă a dreptului de acces la justiție va deveni imposibilă
în cazul în care persoana nu va avea capacitate financiară suficientă pentru plata taxei
de timbru, chiar dacă este scutit de plata taxei de stat.
În lipsa unei analize cu privire la aspectele mai sus menționate, proiectul de lege dat
prezintă deficiențe serioase cu privire necesitatea instituii unor noi taxe și modificarea
celor existente, precum și proporționalitatea acestora, care riscă să determine
declararea neconstituțională a legii adoptate.
7. Referindu-ne nemijlocit la dispozițiile proiectului, menționăm că, instituirea la
art. 2 a taxei de timbru nu ține cont de faptul că prevederile art. 2 alin. (1) nu profită
nici reclamanților sau altor părți la proces care, de drept, prin lege (anexa nr. 2), sunt
scutiți de plata taxei de stat.
8. Pentru a efectua o analiză în această privință, este necesar mai întâi să se
stabilească natura juridică și scopul așa-numitei „taxe de timbru”. În proiectul legii,
art. 2, nu este stabilit clar ce este taxa de timbru și pentru ce este percepută. Totodată
nu este justificată perceperea taxei de timbru în mărime de 200 lei, pentru fiecare
acțiune, cerere sau act de procedură efectuat în primă instanță cât și în căile de atac,
pentru toate cauzele civile, de contencios administrativ, precum și pentru contestațiile
împotriva procesului-verbal și deciziilor agenților constatatori în procesele
contravenționale. Necesitatea existenței unei justificări corespunzătoare în acest sens
condiționează constituționalitatea normei juridice care ar putea constitui o barieră în
calea de acces la un tribunal. Corespunzător, având în vedere scopul declarat al
instituirii taxei de timbru – „pentru unele cheltuieli legate de administrarea dosarelor”,
putem presupune că este vorba despre acoperirea costurilor instanței de judecată
pentru acțiunile procesuale întreprinse pe parcursul litigiului.
Teoretic această taxă urmează să acopere cheltuieli poștale, de comunicarea actelor
emise de instanța părților prin poșta terestră, dar și cheltuieli de consumabile (hârtie și
încărcarea cartuș). Odată cu dezvoltarea tehnologiilor informaționale, comunicarea cu
avocații, autorități publice și, în unele cazuri, cu justițiabili tot mai des este efectuată
prin poșta electronică, iar odată cu implementarea Programului Integrat de Gestionare
a Dosarelor (PIGD) cheltuielile poștale se vor micșora semnificativ. În aceste
circumstanțe, suma de 200 lei per dosar nu este nicidecum motivată drept sumă
necesară pentru acoperirea cheltuielilor de administrare dosarului și urmează a fi
acoperită prin intermediul taxei de stat la depunerea actului de sesizare: cerere de
chemare în judecată, cerere în procedura specială, contestație, cerere de apel, cerere de
recurs.
În consecință, pornind de la scopul declarat de autori, instituirea taxei de timbru nu
este justificată, or, cheltuielile pentru secretariat sunt acoperite din taxa de stat achitată
la depunerea acțiunii. Mai mult decât atât, instituirea taxei de timbru este nejustificată

5
și disproporționată, în condițiile în care se implementează proiectul e-dosar, iar la
momentul de față, corespondența între instanțe și justițiabili se efectuează prin poșta
electronică.
Astfel, se impune ca realizarea dreptului de acces la instanță prin formularea unei
cereri de chemare în judecată să nu fie impusă concomitent cu taxă de timbru și taxă
de stat, urmând a fi impusă doar cu taxă de stat, de plata căreia, în funcție de situația
financiară a persoanei, aceasta să poată fi scutită, plata să fie amânată sau eșalonată.
9. Nu își are justificare nici instituirea la art. 3 alin. (1) lit. a) a taxei de stat pentru
cereri formulate de părțile litigante pe durata procesului (cereri de recuzare, amânare,
strămutare, asigurarea acțiunii etc.).
În eventualitatea în care prin instituirea taxelor de stat prevăzute la pct. 1.27 – 1.33 din
anexa nr. 1 se urmărește scopul contracarării abuzurilor de drepturile procesuale ale
părților în proces, acest scop nu poate fi atins prin impunerea cu taxă de stat a
exercitării drepturilor procesuale ale părților, disponibilitatea în drepturi fiind unul
dintre principiile de bază ale procesului de judecată.
Deși norma de la art. 54 alin. (3) din Constituție nu admite restrângerea dreptului
privind accesul liber la justiție, totuși este unanim acceptat că dreptul de acces la
justiție nu poate fi un drept absolut, ci unul care poate implica limitări, cât timp acestea
sunt rezonabile și proporționale cu scopul urmărit. Accesibilitatea justiției nu înseamnă
caracterul gratuit al acesteia. Întrucât este vorba de un serviciu prestat de stat, accesul
la instanța de judecată poate fi condiționat de plata unei taxe de stat necesară pentru
acoperirea cheltuielilor de judecată. Când se stabilesc, însă, taxe de stat și taxe de
timbru pentru una și aceiași acțiune (exercitare a drepturilor procedurale – formularea
de cereri și demersuri), care implică întreprinderea de către instanță a unor acțiuni
procesuale (emiterea unor încheieri), aceste acțiuni intermediare, care nu țin de
examinarea fondului cauzei, nu urmează a fi taxate concomitent cu taxă de stat și
cu taxă de timbru.
Referitor la scopul declarat de a motiva soluționarea extrajudiciară a litigiilor,
menționăm că acest scop poate fi atins prin promovarea serviciilor de mediere
extrajudiciară și accesibilitatea (ca și cost) a acestora, nu și prin impunerea unor taxe
mai mari. Or, există o multitudine de situații în care adresarea în instanța de judecată
este unica posibilitate de a apăra drepturile încălcate sau de a obține soluția pe o
problemă juridică nelitigioasă: proceduri speciale, partajul averii comune în cazul
desfacerii căsătoriei în lipsa unui acord și multe alte situații. Or, atunci când există
posibilitatea reală și dorința ambelor părți de a ajunge la compromis, litigiul este
soluționat fără aportul instanței; părțile înțelegând că și în varianta legii taxei de stat
actuale orice litigiu implică cheltuieli și examinarea durează. De asemenea, este
important de evaluat impactul taxelor propuse, exagerate pentru percepția justiției de
către cetățeni. În lipsa încrederii în instituțiile statului, majorarea taxelor va avea ca
efect și mai mare neîncredere din partea cetățenilor, fiind impusă concluzia: vrei să ți
se facă dreptate – achită.
10. Totodată, se va ține cont că, cuantumurile taxei de stat propuse prin proiectul în
discuție la pct. 1.27 – 1.33 din Anexa nr. 1 la proiectul de lege, la care se adaugă și
taxa de timbru, obligatorie spre plată, indiferent dacă justițiabilul a fost sau nu scutit de
la plata taxei de stat, reprezintă obstacole serioase în exercitarea dreptului de acces

6
liber la justiție, fapt care face ca proiectul de lege propus să nu se circumscrie
scopului declarat.
În acest context, remarcăm că, potrivit art. 56, 60 și 81 din Codul de procedură civilă,
părțile, participanții la proces și reprezentanții lor au un șir de drepturi stabilite de
Constituție și de lege, inclusiv drepturi procedurale, care trebuie să fie exercitate fără a
fi impuse cu taxe de stat și alte taxe.
În acest sens, este inadmisibil să fie percepută taxa de stat pentru exercitarea
drepturilor procedurale, or, acest fapt descurajează justițiabilii să-și apere drepturile și
interesele legitime în instanța de judecată.
Urmând logica care rezultă din conceptul acestei legi, astfel după cum este promovat
de autorii inițiativei legislative, ne putem aștepta ca în lectura a doua să fie taxate
cererile de anexare a înscrisurilor la materialele cauzei, cererile de reclamare a
probelor și pentru orice altă cerere/act/acțiune întreprinsă în cadrul procesului de
judecată pentru care a fost deja achitată taxa de timbru și taxa de stat corespunzătoare.
11. O altă deficiență a proiectului constă în lipsa reglementărilor privind amendarea
cadrului normativ conex, și anume în ceea ce privește includerea taxei de timbru în
categoria cheltuielilor de judecată, astfel încât să fie posibilă recuperarea acesteia prin
intermediul instanței de judecată de la cealaltă parte.
12. În temeiul argumentelor expuse supra, PROPUNEM:
i. A exclude în totalitate art. 2 din Proiectul Legii taxei de stat.
ii. La Anexa nr. 1,
- pct. 1.1.1.-1.1.4. se propun a fi substituite după cum urmează:
„1.1.1. dacă valoarea acțiunii este de până la 200.000 lei - sumă fixă în lei + 1,5% din
valoarea acțiunii;
1.1.2. dacă valoarea acțiunii este de la 200.000 lei la 500.000 lei - sumă fixă în lei +
1,3% din valoarea acțiunii;
1.1.3. - dacă valoarea acțiunii este de la 500.000 lei la 1.000.000 lei - sumă fixă în lei
+ 1,1% din valoarea acțiunii;
1.1.4. - dacă valoarea acțiunii este de la 1.000.000 lei la 5.000.000 lei - sumă fixă în lei
+ 0,9% din valoarea acțiunii;
1.1.5. dacă valoarea acțiunii este de la 5.000.000 lei la 10.000.000 lei - sumă fixă în lei
+ 0,7% din valoarea acțiunii;
1.1.6. dacă valoarea acțiunii este mai mare de 10.000.000 lei - sumă fixă în lei + 0,6%
din valoarea acțiunii.”

13. La pct. 1.2.3.1. propunerea de a taxa cu 2% asemenea contestații

(contestarea actelor/acțiunilor executorilor judecătorești în cauzele cu caracter
patrimonial) încurajează preluările ostile de bunuri și întreprinderi. Multe titluri
executorii se emit în procese, la care nu a participat debitorul procedurii de executare.
7
14. Pct. 1.16., 1.19., 1.20., 1.25., 1.26. – 1.33. se propune a fi excluse.
15. Un subiect aparte care necesită o analiză suplimentară și o argumentare bine
întemeiată este impunerea cu taxă de stat a cererilor de amânare formulate de către
părți, alți participanți la proces și reprezentanții acestora.
Or, raportat la procesul civil și procesul de contencios administrativ, Codul
administrativ și Codul de procedură civilă prevăd expres dreptul părților de a solicita
amânarea examinării fondului cauzei pentru o singură dată din motivul absenței
reprezentantului părții, această cerere nefiind posibil a fi taxată nici cu taxă de stat și
nici cu taxă de timbru.
În jurisprudența sa CtEDO a statuat că, caracterul rezonabil al duratei procedurii se
apreciază̆ cu ajutorul criteriilor consacrate de jurisprudența Curții, care sunt
următoarele: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului, cel al autorităților
competente și miza litigiului pentru partea interesată.
Atunci când discutăm despre comportamentul reclamantului/părților în proces, de cele
mai dese ori se face observată tendința de tergiversare a procedurilor de către una
dintre părți prin lipsa de voință de ași prezenta concluziile, schimbările
frecvente/repetate ale avocaților, formularea cererilor care afectează cursul procedurii,
abordarea unui comportament litigios evidențiat prin cereri multiple și alte reclamații,
care inevitabil duc la depășirea termenului rezonabil de soluționare a unei cauze.
Cu toate acestea, comportamentul părților într-un proces constituie un fapt obiectiv
care afectează obligația statului de a asigura judecarea cu celeritate a cauzelor, motive
din care, metodele de tergiversare utilizate de părțile unei proceduri judiciare nu le
exonerează de obligația de a asigura derularea procedurilor într-un termen rezonabil,
iar instituirea taxelor de stat și taxelor de timbru pentru cererile de amânare nu poate fi
considerat ca fiind un instrument care ar asigura respectarea celerității procedurilor
judiciare.
De asemenea, conform alin. (3) art. 56 CPC, „(3) Participanţii la proces sînt obligaţi să
se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de
aceste drepturi sau al nerespectării obligaţiilor procedurale, se aplică sancţiunile
prevăzute de legislaţia procedurală civilă.”.
Pornind de la aceasta, Codul de procedură civilă prevede la art. 191 care sunt situațiile
exprese care pot fi luate în considerare la schimbarea termenului de judecare a cauzei,
iar art. 205, 206 și art. 208 prevăd expres care sunt situațiile când judecarea cauzei
poate fi amânată pentru motive întemeiate de neprezentare a părților sau
reprezentanților acestora la termenul stabilit, considerente din care, stăvilirea utilizării
abuzive a tacticilor de amânare a judecării cauzelor ar putea fi realizată prin
respingerea cererilor nemotivate – procedeu legal disponibil și permis prin legislația în
vigoare actuală. Impunerea cu taxa cererilor motivate, precum este indicat în proiect,
este lipsită de logică: dacă cererea este motivată, urmează a fi admisă pe fond și nu
poate fi respinsă din motive de procedură/neachitarea unei taxe; dacă cererea este
nemotivată, urmează a fi respinsă pe fond nu și nu poate fi admisă doar din cauza
achitării unei taxe.
În caz contrar, redacția actuală a pct. 1.26 din anexa nr. 1 la proiectul discutat poate fi
considerată ca fiind un impediment serios în exercitarea dreptului de acces la justiție,

8
prevederi care nu se circumscriu scopului urmărit prin acest proiect de lege, fiind
afectat echilibrul între scopul legitim și proporționalitatea limitărilor instituite.
Nu mai puțin important este că în cazul aplicării taxei de timbru pentru cereri de
amânare nemotivate constatăm prezența fenomenului de dublă valență juridică,
întrucât pentru amânări, solicitanții de asemenea sunt taxați prin amendă judiciară,
suplimentar faptului că vor trebui să achite noua taxă de stat pentru amânarea care o
vor solicita.
Mai mult ca atît, prima ședință de judecată pe care o stabilește judecătorul - este în
absența părților la proces, respectiv evident că nu se coordonează cu agenda
participanților, și în majoritatea cazurilor, ședința de judecată stabilită de judecător
poate fi suprapusă cu o altă ședință de judecată a avocatului care a fost stabilită
anterior. În situația dată nu trebuie tolerată și încurajată o achitare a taxei de stat pentru
depunerea cererii de amânare, astfel încât vom fi în prezența a mai multor cheltuieli
injuste, inutile și inadmisibile.
Totodată, în cazul când avocatul intervine în proces, acesta este obligat în virtutea
Legii cu privire la avocatură, Statutului profesiei de avocat, cât și a Codului
deontologic al avocaților din Republica Moldova, să facă mai întâi de toate cunoștință
cu materialele cauzei întru acordarea asistenței juridice calificate, pentru a putea fi
pregătit de proces și pentru acordarea unei asistențe juridice calificate și calitative
clientului, motiv din care indubitabil se solicită amânarea procesului, iar aceasta este
un drept procesual, și nicidecum un abuz, așa cum eronat se interpretează de către
autorii proiectului.
Tot la capitolul amânări, mai sunt cazuri când persoana se îmbolnăvește, sau a fost
stabilit în prealabil perioada concediului la care are dreptul - respectiv, abuz poate avea
loc anume în impunerea cu taxă a unor cereri de amânare motivate, și nu prin
formularea propriu-zisă a cererilor de amânare.
În consecință, la anexa nr. 1 se propune excluderea pct. 1.26, iar la anexa nr. 2 se
propune excluderea pct. 1.2.4. și pct. 1.2.5.
16. Cu privire la taxa pentru depunerea cererii de recuzare, autorii proiectului
invocă în mod declarativ că aceasta va reduce depunerile de recuzări abuzive.
Apreciem critic această concluzie pripită a autorilor, or, atât Codul de procedură
penală, cât și Codul de procedură civilă, reglementează clar și expres că recuzările
depuse în mod abuziv, cu rea-credință, sunt sancționate cu amendă judiciară, or, părțile
prin efectul Legii procesuale, sunt obligați să se folosească cu bună-credință de
drepturile lor procesuale, și să nu abuzeze de ele, iar instanța la rândul său, are rolul de
a pune capăt încercărilor de a se abuza de drepturile procedurale, mai ales dacă aceste
abuzuri duc la amânări sistematice ale ședințelor de judecată.
Respectiv, în situația în care se achită și taxă de stat pentru depunerea recuzării sau a
mai multor recuzări, cât și amendă pentru depuneri repetate - în atare situații vom fi în
prezența așa-zisului fenomen al dublei valențe juridice, ceea ce considerăm că este
inadmisibil.
Potrivit art. 50 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecătorul care judecă cauza
urmează a fi recuzat dacă:
a) la judecarea anterioară a cauzei a participat în calitate de martor, expert, specialist,
interpret, reprezentant, grefier, executor judecătoresc, arbitru sau mediator;
9
b) se află în raporturi de rudenie până la al patrulea grad inclusiv sau de afinitate până
la al treilea grad inclusiv cu vreuna dintre părţi, cu alţi participanţi la proces sau cu
reprezentanţii acestora;
b/1) o rudă a sa până la al patrulea grad inclusiv sau un afin pînă la al treilea grad
inclusiv a participat, ca judecător, la judecarea aceleiași cauze;
b/2) este rudă până la al patrulea grad inclusiv sau afin pînă la al treilea grad inclusiv
cu un alt membru al completului de judecată;
c) este reprezentantul legal al uneia dintre părți;
d) şi-a expus opinia asupra cauzei care se judecă;
e) are un interes personal, direct sau indirect, în soluţionarea cauzei ori există alte
împrejurări care pun la îndoială obiectivitatea şi nepărtinirea lui.
Deci, în asemenea situații judecătorul nu trebuie să examineze cauza și trebuie, în mod
firesc, să se abțină/autorecuze. La rândul său, dacă judecătorul/grefierul/expertul omite
să se abțină din motivele prevăzute de lege, partea în proces nu va depune o cerere de
recuzare, pentru a nu plăti taxa de stat în mărime de 400 de lei. Drept urmare, riscăm
să generăm situații în care cauza va fi examinată de un judecător care, de exemplu, se
află în raporturi de rudenie până la al patrulea grad, inclusiv, sau de afinitate până la al
treilea grad inclusiv cu vreuna dintre părţi, cu alţi participanţi la proces sau cu
reprezentanţii acestora, ceea ce va duce la încălcarea principiului contradictorialității şi
egalității părţilor în drepturile procedurale, prin lipsa de imparțialitate și obiectivitate a
judecătorului, dar și prin imposibilitatea de a asigura cercetarea obiectivă a
circumstanţelor reale ale cauzei.
Suplimentar, apreciem lipsită de logică impunerea cu taxa de stat cererilor de
amânare motivate, a cererilor de recuzare și alte cereri depuse în cursul procedurii
judiciare. Acest aspect trebuie analizat prin prisma următoarelor:
1) Dacă scopul acestor taxe este de a majora veniturile bugetare sau acoperi cheltuieli
administrative ale instanțelor de judecată, atunci se încalcă dreptul privind accesul
liber la justiție (precum este descris supra), dar și se dublează scopul deja atins prin
introducerea taxei de timbru, după cum acesta a fost formulat de autorii proiectului.
2) Dacă scopul este de a combate abuzurile procedurale, atunci prin proiectul propus
acest scop nu poate fi atins. Or, „abuzurile” la care se face referire de cele mai dese
ori în mass-media și care, probabil au inspirat autorii proiectului, țin de cauze penale.
Dar, mai important, este că cererile de recuzare/strămutare/amânare sau altele
reprezintă mijloc legal de apărare a clientului, atât în procesul penal, cât și în procesul
civil/ contravențional. Dreptul la apărare și la asistența juridică calificată este un drept
fundamental, care trebuie respectat într-un stat de drept, fără limitări.
17. Cu privire la taxa de stat pentru contestarea proceselor verbale și a deciziilor
ale agenților constatatori, ținem să comunicăm că dreptul la apărare este garantat, fie
că justițiabilul se apără singur, fie că o face prin intermediul unui avocat.
Subsidiar, CtEDO în jurisprudența sa constantă în materie [a se vedea, printre altele,
Ezeh și Connors împotriva Regatului Unit al Marii Britanii (GC), nr. 39665/98 și
40086/98, pct.120, CE DO 2003-X], consideră că, în ciuda naturii pecuniare a
sancțiunii aplicate efectiv reclamantului, a cuantumului redus al acesteia și a naturii
civile a legii care sancționează contravenția respectivă, procedura în cauză poate fi
10
asimilată unei proceduri penale (cauza Anghel vs România, hotărârea din 04
octombrie 2007). Analizând caracterul „penal” al contravenției, Curtea a statuat că o
eventuala distincție între contravenții și infracțiuni în legislația internă a statelor
semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte
din sfera de aplicare a art. 6 din CEDO care garantează dreptul unui individ la
un proces echitabil.
Respectiv, impunerea cu taxă a cererilor de contestare a unui act prin care se aduce o
învinuire, v-a îngrădi fără echivoc accesul la justiție, mai ales că autorii proiectului
în mod evidențiat au menționat că taxa nu este susceptibilă de a fi scutită, amânată sau
eșalonată. Cu alte cuvinte, reclamantul care nu va avea surse financiare, va fi plasat
într-o altă categorie de persoane, care nu sunt admise de a li se face dreptate într-o
instanța de judecată, încălcându-se flagrant art. 13 СЕDО prin prisma dreptului la un
recurs efectiv în fața unei instanțe naționale.
18. Cu privire la taxa de stat pentru contestarea actelor executorului judecătoresc,
autorii proiectului, de asemenea, în mod inadmisibil au ignorat circumstanțe
importante și relevante care ar trebui să prevaleze în cadrul procedurii de executare,
atunci când se decide impunerea cu taxă pentru contestarea acțiunilor abuzive ale
executorului judecătoresc, mai ales în condițiile în care debitorii în cadrul procedurii
de executare deja se află în situație de a suporta anumite cheltuieli în legătură cu
executarea documentului executoriu, nemaivorbind de situația în care acestuia îi sunt
blocate conturile bancare și sursele de venit din care acesta își asigură existența. În caz
de neachitare a unei asemenea taxe, debitorul riscă să rămână nedreptățit și cu
drepturile și interesele legitime încălcate, fără a putea deferi justiției examinarea
legalității acțiunilor executorului judecătoresc.
19. În această ordine de idei, pentru acțiunile de contestare actelor/ acțiunilor
executorilor judecătorești și depunerea cererilor în cadrul procedurii de insolvabilitate,
stabilirea unei taxe de stat în suma fixă (pe lângă faptul că aceste cereri sunt impuse și
cu taxa de timbru), este o măsură injustă, or în cazul titlurilor de executare, taxa de
stat deja a fost achitată odată cu examinarea litigiului. Rezultă că în cazul anumitor
încălcări admise în cadrul procedurii de executare, atât creditorul, cât și debitorul sunt
impuși să achite taxa de stat repetat, în esență, pentru apărarea aceluiași drept.
20. Referitor la procedura de insolvabilitate, creditorul persoanei juridice
insolvabile deja este în dezavantaj: nu se pot solicita penalități/dobânzi suplimentare,
nu este cert când și în ce mărime va fi restituită suma datorată, însă este impus să
achite taxa de stat, fără a avea certitudine că aceste cheltuieli efectiv vor fi restituite,
având în vedere că debitorul este în incapacitate de plată. La fel, creditorul este plasat
într-o poziție neechitabilă în raport cu debitorul în ce privește depunerea cererii
introductive. Astfel, la Anexa nr. 1, la p. 1.3 este prevăzut că „Pentru cererile
introductive depuse de creditor privind intentarea procesului de insolvabilitate, taxa de
stat este în mărime de 250 lei + 1% din valoarea creanței, dar nu mai mult de 50 000
lei pentru persoane juridice și nu mai mult de 25 000 lei pentru persoane fizice.” În
același timp, la p. 1.4 este prevăzut că „Pentru cererile introductive depuse de debitor
privind intentarea procesului de insolvabilitate, taxa de stat este în mărime de 5 000
lei.” În opinia noastră aceste taxe sunt prea mari și îngrădesc accesul liber la justiție.
Drept urmare, se propune ca procedurii de insolvabilitate să se aplice taxele în vigoare
la momentul actual.
11
Totodată, proiectul legii adoptat în prima lectură nu corelează cu drepturile
procedurale și obligațiile stabilite în alte legi speciale. De exemplu, pe de o parte, art.
14 din Legea insolvabilității nr. 140/2012 obligă debitorul să depună cerere
introductivă dacă există unul din temeiurile prevăzute la art. 10 al aceleași legi, sub
sancțiunea răspunderii subsidiare în faţa creditorilor, iar pe de altă parte pentru
depunerea acestei cereri se percepe taxa de stat (în condițiile în care persoana juridică
în general este în incapacitate de plată și nu poate efectua plăți).
21. Se va ține cont că, taxarea unor acțiuni firești care rezultă și se impun drept
rezultat al derulării activității procesuale cu respectarea principiului disponibilității,
contradictorialității, egalității armelor, dreptului la un tribunal, dreptului la apărare și a
altor drepturi inerente unui proces judiciar, inclusiv la etapa finală a executării
deciziilor judiciare executorii, ab initio va plasa părțile pe poziții net
dezavantajoase nu doar față de oponenți, ci și față de acele organe și instituții
care din contra au menirea să combată, să contracareze abaterile, să apere aceste
drepturi și să se expună asupra legalității, pe care justițiabilii mizează drept ultim
resort.
22. În proiectul Legii taxei de stat și anume, în art. 6 - 8 se conțin norme
procedurale, fapt care este inadmisibil, or așa norme trebuie să se conțină, de exemplu,
în Codul de procedură civilă.
23. La art. 9 alin. (4) este inadmisibil să se perceapă taxa de stat pentru fiecare
cerință din acțiune, or, nu este clar ce înseamnă sintagma: „mai multe cerințe, cu
finalitate diferită”.
24. La fel, nu este clar cum va fi achitată taxa de stat în mod solidar în cazul
coparticipării obligatorii (art. 9 alin. (6) din proiect), în special în cazul în care
persoana intervine în proces în calitate de copârât, sau în calitate de coreclamant,
ulterior achitării taxei de stat de reclamantul care a depus acțiunea.
25. Potrivit art. 53 alin. (1) lit. d) din Legea 1260/2002 cu privire la avocatură,
avocatul are dreptul să solicite și să obțină de la instanțele judecătorești, organele de
drept, autoritățile publice, deținătorii de registre de publicitate, de la alte organizații, în
condițiile stabilite de legislație, informații, referințe și copii ale actelor necesare pentru
acordarea asistenței juridice. Însă, proiectul legii nu prevede scutiri de plata taxelor de
stat pentru avocați, deși în cazul notarilor proiectul legii prevede scutirea acestora
pentru solicitarea de acte și informații în exercitarea atribuțiilor lor prevăzute de lege.
26. Conform alin. (2) art. 2 și pct. 1.7 din Anexa nr. 2 se propune scutirea
autorităților publice de la plata taxei de stat și taxei de timbru în acțiunile ce vizează
bugetele acestor autorități și la înaintarea acțiunilor în instanța de judecată în orice alte
litigii, inclusiv pentru cererile în contencios administrativ.
27. În acest context, în aceeași logică devine justă acordarea aceleiași scutiri și
Uniunii Avocaților din Republica Moldova. Or, aceasta are calitatea de autoritate
publică în raporturile administrative și i-au fost atribuite prin lege, în interes public,
exercitarea unor competențe de putere publică. În acest scop, organul profesional
dispune de un buget propriu care servește doar gestionării atribuțiilor de interes public
date prin lege în competența Uniunii Avocaților din Republica Moldova. Prin urmare,
acțiunile în justiție înaintate de Uniunea Avocaților din Republica Moldova servesc
protejării interesului public pentru care a fost constituit organul profesional al

12
avocaților și pentru exercitarea conformă și efectivă a atribuțiilor date prin lege
acestuia. Impunerea acțiunilor și cererilor Uniunii Avocaților din Republica Moldova
cu taxă de stat și taxă de timbru sunt în măsură să limiteze accesul la justiție, să
afecteze bugetul uniunii, format exclusiv din contribuțiile avocaților și taxele
încasate, precum și să afecteze capacitatea organului profesional al avocaților să
exercite eficient și deplin atribuțiile transmise de stat prin Legea nr. 1260/2002 cu
privire la avocatură.
28. Astfel se propune pct. 1.7 de la Anexa nr. 2 în următoarea redacție:
„Autorităţile publice centrale, organele centrale de specialitate ale administraţiei
publice, Curtea de Conturi şi organele subordonate lor, finanţate de la bugetul de stat,
precum şi autorităţile administraţiei publice locale, Uniunea Avocaților din Republica
Moldova”.
29. Adițional, propunem introducerea la Anexa nr. 2 pct. 1.1.13. în următoare
redacție: „În acțiunile de contencios administrativ”.
Scopul procedurii de contencios administrativ constă în apărarea persoanelor de la
acțiuni arbitrare și ilegale a autorităților publice și este datoria statului de a asigura
apărarea efectivă acestor drepturi. Impunerea cu taxa de stat acțiunilor de contencios
administrativ, inclusiv celor de încasare a prejudiciului moral și material cauzat, vine
în contradicție atât cu obligația pozitivă a statului de a apăra cetățenii săi de abuzuri
din partea autorităților publice, cât și nu va responsabiliza autoritățile/funcționarii. De
fapt, efectul va fi invers: cu cât mai vulnerabil este cetățeanul, cu atât mai des
drepturile lui vor fi încălcate cu speranța că el/ea nu vor avea posibilitatea financiară să
conteste aceste acțiuni ilegale și/sau arbitrare.
29. La fel, propunem completarea Anexei nr. 2 după cum urmează:
- la pct. 1.11., de completat cu sintagma: „îngrijitorul persoanei cu dizabilităţi -
membru al familiei, al cărui venit lunar este mai mic decât un salariu mediu pe
economie”;
- la pct. 3.1., de completat cu sintagma: „îngrijitorul persoanei cu dizabilităţi -
membru al familiei, al cărui venit lunar este mai mic decât un salariu mediu pe
economie”;
- la pct. 6.10., de completat cu sintagma: „îngrijitorul persoanei cu dizabilităţi -
membru al familiei, al cărui venit lunar este mai mic decât un salariu mediu pe
economie”;
- la pct. 8.1. va avea următoarea redacție: „Persoanele de grad accentuat și/sau sau
sever dizabilitate1, la prezentarea legitimației de persoană cu dizabilitate, îngrijitorul
persoanei de grad accentuat și/sau sau sever dizabilitate - membru al familiei al cărui
venit lunar este mai mic decât un salariu mediu pe economie, la prezentarea actului
confirmativ – în mărime de 50% din tariful stabilit”;
30. Precum a fost menționat supra, impunerea costurilor excesive pentru adresarea în
instanța de judecată va încălca dreptul fundamental privind acces liber la justiție a
persoanelor, dar și este o normă discriminatorie pe criteriu de statut social/ venituri.
Posibilitatea soluționării litigiilor pe cale judiciară nu este și nu trebuie să fie un lux

1
Pct. 26 din Instrucțiune privind determinarea gradului de dizabilitate, Anexa nr. 3 la Hotărârea Guvernului
nr. 357 din 18 aprilie 2018.
13
accesibil doar celor ”bogați”, ci este în esența un serviciu public. Susținerea financiară
acestui serviciu public și accesibil efectiv tuturor cetățenilor, urmează a fi acoperită
din bugetul de stat, format din impozite/contribuții achitate de toate persoane fizice și
juridice.

Cu respect,

Dorin POPESCU
Președinte al Uniunii Avocaților din Republica Moldova

Ex. Vladislav Cîrlan

Tel. 022 221910;
e-mail: vladcirlan@yahoo.com

Digitally signed by Popescu Dorin

Date: 2023.01.16 17:45:08 EET
Reason: MoldSign Signature
Location: Moldova 14