UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT
DEPARTAMENTUL DREPT PENAL

Referat aplicativ

Tema: Delapidarea averii străine în proporții mari

Art.191 alin.(4)

A efectuat: NEAGU VIORICA, studenta anului II GR.1806

A verificat: EȘANU ADRIANA, doctor în drept, conferințiar universitar.

Chișinău, 2020
 1. Introducere
Ab initio, reținem că „ delapidarea averii străine reprezintă însușirea, dispunerea
sau folosirea ilegală a bunurilor altei sau ale altor persoane de către cel căruia i-au
fost încredințate în baza unui titlu și cu un anumit scop ori refuzul de a le restitui,
care a produs daune considerabile”.
După I.O. Selivanov, infracțiunile reunite sub denumirea marginală de
delapidare a averii străine nu se numără printre cele mai frecvent atestate
infracțiuni săvârțite prin sustragere. Cu toate acestea, gradul de pericol social al
acestora este sporit. Deloc întâmplător, infracțiunile reunite sub denumirea
marginală de delapidare a averii străine se raportează la așa-numita „criminalitate a
gulerelor albe”. Fiind cunoscute tuturor statelor cu economie de piață, aceste
infracțiuni subminează încrederea formată între participanții la relațiile sociale cu
privire la patrimoniu. În același timp, D.I. Skripnikov afirmă că infracțiunile
reunite sub denumirea marginală de delapidare a verii străine se caracterizează
printr-o latență considerabilă.
În cazul faptei incriminate la art. 191 din CP al RM, încredinţarea, în condiţii
de legalitate a bunurilor care constituie obiectul material al infracţiunii, subiectului
delapidării averii străine formează particularitatea determinantă a acestei fapte
infracţionale, ce presupune că subiectul special al acestei forme de sustragere poate
trece în folosul său doar bunurile care i-au fost date în grijă, în expectativa că acel
subiect este demn de încredere. Funcţionarul care săvârșește o astfel de faptă
demonstrează lipsa de respect faţă de legea penală.
Sprecificul acestei categorii de infracțiuni constă în faptul că poate fi săvîrşită
numai de un funcţionar sau de alt salariat, care gestionează sau administrează
bunurile din avutul proprietarului. Datorită calității făptuitorului, infracțiunile
reunite sub denumirea marginală de delapidare a averii străine pot fi mai ușor
comise și mai greu descoperite, cea ce le sporește gradul de pericol social. De
punctate că, delapidarea averii străine (art.191 CP RM)stabilește răspunderea
pentru cinci infracțiuni de sine stătătoare:
1) însuşirea ilegală a bunurilor altei persoane, încredinţate în administrarea
făptuitorului (în cazul în care se produce un prejudiciu patrimonial efectiv a cărui
mărime se situează în limitele de 25-2.500 u.c., şi care nu are un caracter
considerabil) (alin.(1) art.191 CP RM);
2) însuşirea ilegală a bunurilor altei persoane, încredinţate în administrarea
făptuitorului, săvârşită cu cauzarea de daune în proporţii considerabile (lit.c) alin.
(2) art.191 CP RM);
3) delapidarea averii străine săvârşită de administratorul unei bănci (alin.( 21 )
art.191 CP RM);
 4) delapidarea averii străine prevăzută la alin. (1)-( 21 ) sau (3), săvârşită în
proporţii mari (alin.(4) art.191 CP RM);
5) delapidarea averii străine prevăzută la alineatele (1)-( 21 ) sau (3), săvârşită în
proporţii deosebit de mari (alin.(5) art.191 CP RM)
Aceste infractiuni se pot afla între ele chiar și în concurs. De asemenia
menționăm că delapidarea averii străine presupune nu numai însuşirea bunului
administrat, dar şi irosirea lui prin consumare, cheltuire, dăruire sau transmitere
altor persoane fără restituirea echivalentului lui.
În acest context, vom analiza cea de-a patra variantă-tip de infracțiune,
consemnată la alin.(4) art.191 CP RM, ce se exprimă în delapidarea averii străine
prevăzută la aliniatele (1)-( 21 ) sau (3), săvârșite în proporții mari, valorificând
cadrul legal, abordările doctrinaire și practica judiciară în domeniu.

2. Rezultate și discuții
În termenii Codului penal al RM, se consideră proporții mari valoarea
bunurilor sustrase, dobândite, primite, fabricate, distruse, utilizate, transportate,
păstrate, comercializate, trecute peste frontiera vamală, valoarea pagubei
pricinuite de o persoană sau de un grup de persoane, care depășește 20 de
salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern
în vigoare la momentul săvârșirii faptei.
Astfel în sensul legii penale a Republicii Moldova, pentru reţinerea delapidării
(art.191 CP RM) este necesar să se dovedească un prejudiciu, întrucât aceasta
este o infracţiune contra patrimoniului inclusă în Capitolul VI din Partea
specială a Codului penal. Totodată, este necesar ca bunurile folosite, sustrase,
traficate să aibă o minimă valoare economică, întrucât relaţiile de serviciu vor
fi totuşi afectate prin intermediul unei pierderi patrimoniale în contextul
comiterii delapidării, nu doar prin lezarea încrederii; faptul că vorbim despre
folosire, însuşire sau traficare în contextul relaţiilor de serviciu funcţionează ca
agravantă a prejudicierii unui patrimoniu în contextul relaţiilor de serviciu şi în
niciun caz nu am putea susţine că există ori vreo prejudiciere a relaţiilor de
serviciu, ori a patrimoniului, în subsidiar, dacă autorul faptei va folosi, sustrage
sau trafica anumite bunuri fără valoare economică (ex., hârtie folosită, pixuri
folosite).
 În continuare analizând art 191, alin.(4) din Codul Penal al Republicii Moldova,
în conformitate cu practica judiciară prezintă relevanță următoarea speță:
În perioada de timp de la 14.01.2011 pînă la data de 14.12.2012, Alloiarova
Inga Nicolae, împreună și prin înțelegere prealabilă cu Gabuja Iulia Vladimir,
activînd în calitate de vînzătoare la magazinul nr. 57, amplasat pe str.
Salcîmilor, 22/3, mun. Chișinău, ce aparține SRL „Business Market”, fiind
persoane cu răspundere materială deplină în baza contractului individual de
muncă nr. 68/11 din 12.05.2011, şi respectiv, nr. 07/11 din 14.01.2011,
urmărind scopul însuşirii ilicite, a bunurilor altor persoane, încredinţate în
administrarea acestora, au creat un neajuns de marfă în sumă de 54 624, 60
lei şi mijloace bănești în sumă de 939, 86 lei, iar în total în sumă de 55 564, 60
lei, fapt confirmat prin Raportul de expertiză nr. 2456 din 23.12.2013, prin ce
au cauzat ÎCS « Business Market » SRL un prejudiciu material considerabil în
proporţii mari. Inculpatele au recunoscut în totalitate vinovăția, de cele
comise au adăugat că regretă și se căesc.
Organul de urmărire penală a încadrat juridic acțiunile lui Alloiarova Inga şi
Gabuja Iulia Vladimir conform art.191 alin.(4) Cod penal, ca delapidarea averii
străine, adică însușirea ilegală a bunurilor altei persoane, încredințate în
administrarea vinovatului, săvîrșite de două persoane, cu cauzarea de daune în
proporții considerabile, cu folosirea situației de serviciu, în proporții mari.
Pentru individualizarea pedepsei instanţa de judecată ţine cont de nivelul de
gravitate a infracţiunii săvîrșite (conform art.16 Cod penal, se referă la
infracţiuni grave), de circumstanţele ce caracterizează persoana inculpatelor
(inculpata Gabuja Iulia fără antecedente penale, nu se află la evidența
medicului narcolog sau psihiatru; inculpata Alloiarova Inga nu se află la
evidența medicului narcolog sau psihiatru, a restituit prejudiciul material
pricinuit. Conform art. 76 Cod penal, drept circumstanţe atenuante la stabilirea
pedepsei sau stabilit: recunoașterea vinovăției de către Alloiarova Inga și
Gabuja Iulia, căinţa sinceră a acestora
Totalitatea probelor administrate la etapa de urmărire penală, în cumul cu
recunoaşterea integrală de către inculpatele Alloiarova Inga și Gabuja Iulia a
faptelor indicate în rechizitoriu, şi nesolicitarea administrării de noi probe, a
convins instanţa de judecată în opinia că, Alloiarova Inga și Gabuja Iulia sunt
vinovate de comiterea infracţiunii și a decis:
Ai recunoaște pe Alloiarova Inga şi Gabuja Iulia vinovate de comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (4) Cod penal și în conformitate cu
sancțiunea articolului dat, cu aplicarea prevederilor art. 364 prim CPP, ai stabili
pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 5 (cinci) ani la fiecare. În
conformitate cu art.90 Cod penal, pedeapsa numită a o considera condiţionată
cu stabilirea unui termen de probă de 2 (doi) ani la fiecare. Executarea sentinței
a o pune în sarcina Biroului de probațiune la locul de trai al condamnatelor.
Ai obliga pe Alloiarova Inga şi Gabuja Iulia să informeze Biroul de probaţiune
despre schimbarea locului său de trai.
Măsura preventivă aplicată față de Alloiarova Inga obligare de a nu părăsi
localitatea, a o menţine pînă la intrarea sentinţei în vigoare.
Măsura preventivă aplicată față de Gabuja Iulia obligarea de a nu părăsi țara, a
o menţine pînă la intrarea sentinţei în vigoare.
Trebue să menționez că în termenii Codului penal al RM, se consideră
proporții mari valoarea bunurilor sustrase, dobândite, primite, fabricate,
distruse, utilizate, transportate, păstrate, comercializate, trecute peste
frontiera vamală, valoarea pagubei pricinuite de o persoană sau de un grup de
persoane, care depășește 20 de salarii medii lunare pe economie prognozate,
stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la momentul săvârșirii faptei.
Astfel analizând hotărârea guvernului din 2010, privind salariul mediu pe
economie prognozat pentru anul 2011 este de 3,300 lei astfel proporția mare
fiind de la 66,000 lei, ceea ce inseamnă că fapta comisă de Alloiarova Inga
Nicolae și Gabuja Iulia Vladimir întrunește gradul cifrat în proporții mari în
săvârșirea infracțiunii prevăzute de Codul Penal la art.191, alin.(4)
Deci, în acest caz suntem în prezența „delapidării averii străine în proporții
mari”. Obiectul juridic special în acest caz are un caracter multiplu: obiectul
juridic principal îl formează relațiile sociale cu privire la posesia asupra
bunurilor mobile; obiectul juridic secundar îl constitue relațiile sociale cu
privire la executarea corectă a atribuțiilor de administrare în privința bunurilor
încredințată.
Obiectul material – în acest caz îl constitue marfa în sumă de 54 624, 60 lei
şi mijloace bănești în sumă de 939, 86 lei deoarece obiectul material al
infracțiunii specifice la art.191 îl reprezintă bunurile care îndeplinesc
cumulative următoarele condiții: 1) au o existență materială, sunt create prin
munca omului, dispun de valoare materială și cost determinat, fiind bunuri
mobile și străine pentru făptuitor; 2) sunt încredințate de către o altă persoană
în administrarea făptuitorului. Întro altă ordine de idei, pot menționa că
bunurile ce reprezimtă obiectul material din această speță pot fi clasificate
conditional în bunuri statice fiindcă în momentul sustragerii bunurile se aflau
pe teritoriul păzit în cazul nostrum a magazinul nr. 57, amplasat pe str.
Salcîmilor, 22/3, mun. Chișinău, ce aparține SRL „Business Market” iar
efectuarea de către făptuitor a prerogativelor corespunzătoare în privința unor
asemenia bunuri este strict limitată de regimul de funcționare a magazinului,
zilele de lucru, obigatiile funcționale.
 Din punctul de vedere al laturii obiective, infracțiunile specificate la art.191
CP RM sunt săvârșite exclusiv pe calea acțiunii. Se are în vedere acțiunea de
însuşire ilegală, adică de sustragere
Latura obiectivă- are următoarea structură: 1)fapta prejudiciabilă care constă
în acțiunea de însușire ilegală, adică de sustragere în cazul nostru a mijloacelor
bănești în sumă de 55 564, 60 lei; 2) urmarea prejudiciabilă constituind în
cauzarea de daune cu folosirea situației de serviciu, în proporții mari; 3)
legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile.
. Un alt aspect legat de latura obiectivă este cel referitor la momentul de
consumare a infracțiunii. Astfel, consumarea infracțiunilor prevăzute la art.191
alin(4) CP RM este condiționată de producerea unui prejudiciu patrimonial
efectiv. Aceasta implică obținerea de către făptuitor a posibilității reale de a se
folosi sau a dispune ilegal de bunurile victimei. Ea se consider consumată din
momentul în care făptuitorul obține posibilitatea reală de a se folosi sau a
dispune illegal de bunurile altuia la propria sa dorință.
Astfel infracțiunea prevăzută la art.191 alin.(4) este o infracțiune materială.
Sub aspectul laturii subiective, este de menționat că doar intenția poate
reprezenta forma de vinovăție atestată în cazul infracțiunilor specificate la
art.191 CP RM în speța noastră se exprimă , în primul rând în vinovăție sub
formă de intenție directă. În afară de aceasta, la calificare este obligatorie
stabilirea scopului special- scopul de cupiditate.
Subiectul –subiectulul infractiunii conform speței este Alloiarova Inga
Nicolae, împreună cu Gabuja Iulia Vladimir, activînd în calitate de vînzătoare
la magazinul nr. 57 și având calitatea de administrator a bunurilor din acel
magazin. Deci subiectul infractiunii este persoana fizică responsabilă care la
momentul săvârșirii infracțiunii a atins vârsta de 16 ani și care are calitate
specială de administrator.
Prin “administrator”se înțelege persoana care vine în contact direct cu
bunurile altei persoane, datorită atribuțiilor sale legate de păstrare, prelucrarea,
vânzarea (livrarea), transportarea sau folosirea bunurilor.

În concluzie pot menționa faptul că prin infracțiunea comisă Alloiarova

Inga Nicolae, împreună cu Gabuja Iulia Vladimir a atentat la obiectul juridic
special al infracțiunii, care îl formează relațiile sociale cu privire la posesia
asupra bunurilor mobile, precum și la obiectul juridic secundar care îl formează
relațiile sociale cu privire la executarea corectă a atribuțiilor de administrator în
privința bunurilor încredințate. Săvârșind asemenia faptă făptuitoarele nu și-au
încălcat doar obligația de a nu aduce nici o atingere patrimoniului altuia, dar și
 obligația special pe care o avea în această privință tocmai datorită posturii lor
de administrator al acelui poatrimoniu.
Pot spune că  înainte de săvârșirea infracțiunii, este necesar ca făptuitorul să fi
obținut posesia asupra bunurilor victimei în prezența unor temeiuri conforme cu
legea. Tocmai această notă distinctivă permite disocierea infracțiunilor în cauză de
escrocherie (înșelăciune), de furt și de alte asemenea infracțiuni.

Bibliografie
1. Sergiu Brînză, Vitalie Stati, Tratat de drept Penal Partea Specială, Volumul I,
Chișinău, 2015
2. Codul Penal al Republicii Moldova nr.985/2002,republicat 2009
3. Portalul national al instanțelor de judecată
4. Alte surse web