CAPITOLUL X „INFRACŢIUNI ECONOMICE”

Prin „infracţiuni economice” se au în vedere faptele socialmente periculoase,

săvârşite cu intenţie sau din imprudenţă, care aduc atingere, prin excelenţă,
relaţiilor sociale cu privire la economia naţională, răspunderea penală pentru care
se stabileşte în art.236-258 CP RM.
Punând la bază clasificarea sferelor de activitate economică, putem identifica
următoarele tipuri de infracţiuni economice:
a) infracțiuni legate de circulația semnelor bănești, titlurilor de valoare,
cardurilor sau altor instrumente de plată false (art.236 și 237 CP RM);
b) infracțiuni legate de obținerea/acordarea de credite, împrumuturi,
despăgubiri/indemnizații de asigurare sau mijloace din fonduri externe (art.238-
240 CP RM);
c) infracțiuni legate de gestiunea sau supravegherea băncii, a societății de
investiții sau a societății de asigurări (art.2391 și 2392 CP RM);
d) infracţiuni săvârşite în sfera activităţii de întreprinzător (art.241, 241 1, 242,
2421, 2422 și 2423 CP RM);
e) infracțiuni săvârșite în sfera distribuirii bunurilor (art.243, 247 și 251 CP
RM);
f) infracţiuni fiscale (art.244, 2441, 250 și 2502 CP RM);
g) infracţiuni săvârșite pe piața gazelor naturale (art.2442 și 2443 CP RM);
h) infracţiuni săvârșite pe piața financiară bancară sau nebancară (art.245-
2453, 2455, 2456, 2458, 24511 și 24512 CP RM);
i) infracțiuni în domeniul societăților comerciale (art.2454, 2459 și 24510 CP
RM);
j) infracţiuni săvârşite în sfera concurenței (art.246 și 2461 CP RM);
k) infracţiuni săvârşite în sfera consumului de bunuri, servicii și lucrări
(art.2462, 2501, 255 și 256 CP RM);

1
 l) infracţiuni săvârşite în sfera activităţii economice externe (art.248, 2481,
2482 și 249 CP RM);
m) infracțiuni legate de insolvabilitate (art.252 și 253 CP RM);
n) infracţiuni legate de executarea construcțiilor și exploatarea fondului de
locuinţe (art.257 și 258 CP RM).

TEMA „FABRICAREA SAU PUNEREA ÎN CIRCULAŢIE A

SEMNELOR BĂNEŞTI FALSE SAU A TITLURILOR DE VALOARE
FALSE” (ART.236 CP RM)

Obiectul juridic generic al infracţiunilor prevăzute în Capitolul X al Părţii

Speciale a Codului penal al Republicii Moldova îl constituie relaţiile sociale cu
privire la economia naţională (alias relaţiile sociale economice).
Obiectul juridic special al infracţiunilor prevăzute la art.236 CP RM îl
formează relaţiile sociale cu privire la încrederea publică în autenticitatea semnelor
bănești sau a titlurilor de valoare.
Astfel, putem deosebi patru noţiuni care desemnează obiectul material
(produsul) infracţiunilor specificate la art.236 CP RM:
1) bancnotele emise de BNM sau de organul autorizat al unui stat străin ori al
unei uniuni monetare de state străine, utilizate pentru efectuarea plăţilor;
2) monedele metalice (inclusiv cele jubiliare şi comemorative) emise de BNM
sau de organul autorizat al unui stat străin ori al unei uniuni monetare de state
străine, utilizate pentru efectuarea plăţilor;
3) valorile mobiliare de stat, utilizate pentru efectuarea plăţilor;
4) alte titluri de valoare, utilizate pentru efectuarea plăţilor.
Infracţiunile prevăzute la art.236 CP RM are victimă atunci când presupun:
a) luarea ilegală a bunurilor, în contextul punerii în circulaţie a semnelor
bănești sau a titlurilor de valoare false;
b) beneficierea ilegală de servicii ori lucrări, în contextul punerii în circulaţie
a semnelor bănești sau titlurilor de valoare false.

2
 În astfel de cazuri, victimă este posesorul bunurilor luate ilegal de către
făptuitor sau, respectiv, prestatorul serviciilor / executantul lucrărilor de care
beneficiază ilegal făptuitorul.

Latura obiectivă a infracţiunii analizate constă în fapta prejudiciabilă

exprimată în acţiune. Această acţiune se înfăţişează prin intermediul celor două
modalităţi normative cu caracter alternativ:
1) fabricare;
2) punere în circulaţie.
La rândul său, modalitatea normativă de fabricare presupune două modalităţi
faptice cu caracter alternativ:
a) contrafacere;
b) alterare.
În continuare, ne vom referi la prima din modalitățile normative ale acțiunii
prejudiciabile specificate la art.236 CP RM.
Astfel, prin „contrafacere” se înţelege confecţionarea semnelor bănești sau a
titlurilor de valoare false, care imită semnele bănești autentice sau, respectiv,
titlurile de valoare autentice. La rândul său, alterarea constă în modificarea
conţinutului sau a aspectului semnelor bănești sau a titlurilor de valoare autentice,
creându-se, de regulă, aparenţa unei valori mai ridicate care i-ar asigura
făptuitorului avantaje materiale superioare celor care s-ar fi putut obţine cu
semnele bănești sau cu titlurile de valoare iniţiale.
La calificare nu importă dacă imitarea este perfectă, dacă se apropie la
maximum de original. Este important ca semnele bănești sau titlurile de valoare
contrafăcute ori alterate să aibă capacitatea de a oferi o anumită credibilitate, adică
să poată fi apreciate, la primul contact, în calitate de semne bănești sau titluri de
valoare autentice, deci să prezinte o asemănare considerabilă.
Contrafacerea sau alterarea nu poate fi calificată conform art.236 CP RM
atunci când imitarea este de proastă calitate şi, ca atare, produsul infracţiunii, fiind
total necorespunzător, nu va avea aptitudinea de a circula. În cazul în care

3
circumstanţele celor săvârşite denotă clar intenţia făptuitorului de a înşela grosolan
o persoană sau un cerc restrâns de persoane, profitând de anumite împrejurări (de
exemplu, lipsa de iluminare, vederea slabă a persoanei înşelate, aglomeraţia
considerabilă etc.), cele comise pot fi calificate ca pregătire de una dintre faptele
prevăzute la art.190 sau 196 CP RM ori la art.105 sau 106 din Codul
contravenţional.
În cazuri de altă natură cele săvârşite vor reprezenta pregătirea de una dintre
infracțiunile prevăzute la art.186 CP RM. De această dată, făptuitorul nu recurge la
alterarea voinţei victimei (nici nu-i este necesar), dar profită de defectele de ordin
intelectiv sau volitiv ce caracterizează victima.
Cea de-a doua modalitate normativă a acțiunii prejudiciabile specificate la
art.236 CP RM – punerea în circulaţie – reprezintă operaţiunea prin care produsul
fabricării este introdus în circuitul financiar. Punerea în circulaţie poate fi realizată
prin: efectuarea de plăţi; schimburi (inclusiv schimburi valutare); depuneri băneşti
la o instituţie financiară; darea cu împrumut, donaţie; expediere poştală; înapoierea
restului sub formă de semne bănești false; depunerea drept gaj a unor titluri de
valoare false, etc.
Infracţiunile prevăzute la art.236 CP RM sunt infracţiuni formale. Ele se
consideră consumate din momentul fabricării sau punerii în circulație chiar şi a
unui singur exemplar al semnelor bănești sau al titlurilor de valoare false.
Trecerea în posesia făptuitorului a bunurilor străine, în rezultatul punerii în
circulaţie a semnelor bănești sau a titlurilor de valoare false, intră sub incidența
art.236 CP RM şi nu necesită o calificare suplimentară conform art.190 CP RM
sau art.105 din Codul contravențional. În mod similar, consumul serviciilor
prestate de victimă, în rezultatul punerii în circulaţie a semnelor bănești sau a
titlurilor de valoare false, nu necesită calificare suplimentară potrivit art.196 CP
RM sau art.106 din Codul contravențional.

Latura subiectivă a infracţiunilor prevăzute la art.236 CP RM se

caracterizează prin intenţie directă.

4
 Cât priveşte motivul infracţiunii în cauză, de cele mai multe ori acesta îl
constituie interesul material.
În cazul infracțiunilor specificate la art.236 CP RM, în prezența modalității
normative de fabricare, este obligatorie prezenţa scopului special – scopul punerii
în circulaţie. Prezenţa oricărui alt scop exclude răspunderea în conformitate cu
art.236 CP RM.

Subiectul infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.236 CP RM este, în primul

rând, persoana fizică responsabilă care la momentul comiterii faptei a atins vârsta
de 16 ani. De asemenea, subiectul infracţiunii specificate la alin.(1) art.236 CP RM
este persoana juridică (cu excepţia autorităţii publice).

În sensul prevederii de la lit.b) alin.(2) art.236 CP RM, individualizarea

pedepsei se poate face în funcție de forma de participație în a cărei prezență este
comisă infracțiunea prevăzută la alin.(1) art.236 CP RM: grupul criminal organizat
sau organizaţia criminală.
În principiu, singura diferență dintre infracțiunea specificată la lit.c) alin.(2)
art.236 CP RM și infracțiunea prevăzută la alin.(1) art.236 CP RM ține de valoarea
semnelor bănești sau a titlurilor de valoare false, care constituie obiectul material
(produsul) al infracțiunii.
În ipoteza infracțiunii specificate la lit.c) alin.(2) art.236 CP RM, formula „în
proporţii deosebit de mari” desemnează nu urmările prejudiciabile ale infracţiunii,
ci obiectul material (produsul) infracţiunii. Se are în vedere că valoarea semnelor
bănești sau a titlurilor de valoare false, care constituie obiectul material (produsul)
infracțiunii, trebuie să depăşească 40 de salarii medii lunare pe economie
prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la momentul săvârșirii
faptei.

5
 TEMA „DOBÂNDIREA CREDITULUI, ÎMPRUMUTULUI SAU
DESPĂGUBIRII / INDEMNIZAŢIEI DE ASIGURARE PRIN
ÎNŞELĂCIUNE” (ART.238 CP RM)

Obiectul juridic special al infracţiunilor prevăzute la art.238 CP RM are un

caracter complex:
• obiectul juridic principal îl constituie relaţiile sociale cu privire la obţinerea
legală a creditului, a împrumutului sau a despăgubirii/indemnizaţiei de asigurare;
• obiectul juridic secundar îl formează relaţiile sociale cu privire la posesia
asupra creditului, a împrumutului sau a despăgubirii/indemnizaţiei de asigurare.
Bunuri dobândite prin săvârşirea infracţiunii reprezintă:
1) creditul, împrumutul sau despăgubirea/indemnizaţia de asigurare;
2) partea necuvenită din credit, din împrumut sau din
despăgubirea/indemnizaţia de asigurare, care constituie diferenţa dintre creditul,
împrumutul sau despăgubirea/indemnizaţia de asigurare, exprimate în suma
majorată, şi creditul, împrumutul sau despăgubirea/indemnizaţia de asigurare,
care-i sunt cuvenite făptuitorului;
3) creditul sau împrumutul obţinut în condiţii avantajoase, de care nu avea
dreptul să beneficieze făptuitorul.
Victimă a infracţiunii analizate este, după caz:
1) instituţia financiară care desfăşoară activitatea de acordare de credite sau de
împrumutare de fonduri;
2) organizaţia financiară nebancară care acordă credite;
3) asociaţia de economii şi împrumut;
4) asigurătorul.

Latura obiectivă a infracţiunii examinate are următoarea structură:

1) fapta prejudiciabilă exprimată în acţiunea de prezentare a unor informaţii
false (urmată de acţiunea fie de obţinere a unui credit, a unui împrumut sau a unei

6
despăgubiri/indemnizaţii de asigurare, fie de majorare a sumei acestora, fie de
obţinere a unui credit sau împrumut în condiţii avantajoase);
2) urmările prejudiciabile, constând în daunele în mărime mai mare sau egală
cu 500 unităţi convenţionale;
3) legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile;
4) mijlocul de săvârşire a infracţiunii, şi anume: informaţia falsă prezentată de
către făptuitor.
Prezentarea unor informaţii false este o varietate specifică a înşelăciunii. Mai
exact, în sensul art.238 CP RM, prezentarea unor informaţii false trebuie privită ca
una dintre formele înşelăciunii active.
Informaţiile false prezentate de făptuitor, reprezentând mijlocul de săvârşire a
infracţiunii, trebuie să fie perfectate în modul cerut de lege, să conţină toate
indicaţiile necesare şi să fie însoțite de semnăturile decidenţilor corespunzători.
Totodată, pentru calificarea celor săvârşite în baza alin.(1) art.238 CP RM nu
contează procedeul de prezentare a informaţiilor false: prin poştă, poşta
electronică; prin curier etc. Nu contează nici dacă informaţiile prezentate de
făptuitor sunt falsificate integral sau parţial. Important este ca informaţiile false să
aibă o semnificaţie decisivă în vederea fie a obţinerii unui credit, a unui împrumut
sau a unei despăgubiri/indemnizaţii de asigurare, fie a majorării sumei acestora, fie
a obţinerii unui credit sau împrumut în condiţii avantajoase.
Va fi superfluă reţinerea la calificare a art.361 CP RM chiar și în acele cazuri
când documentele false, prezentate instituţiei financiare, organizaţiei financiare
nebancare, asociaţiei de economii şi împrumut sau asigurătorului, au un caracter
oficial.
Infracţiunile prevăzute la art.238 CP RM sunt infracţiuni materiale.
Infracțiunea prevăzută la alineatul (1) al acestui articol se consideră consumată din
momentul cauzării victimei a daunelor în mărime mai mare sau egală cu 500
unităţi convenţionale. În cazul infracţiunii specificate la alin.(1) art.238 CP RM,
este esenţial ca mărimea daunelor să nu depăşească 40 de salarii medii lunare pe
economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la momentul

7
săvârșirii faptei. În caz contrar, răspunderea se va aplica pentru infracțiunea
prevăzută la alin.(2) art.238 CP RM.

Latura subiectivă a infracțiunilor specificate la art.238 CP RM se

caracterizează prin intenţie directă.
Această intenţie este calificată de un scop special. Or, săvârşind infracțiunea
examinată, făptuitorul urmăreşte nu un scop oarecare, ci scopul obţinerii unui
credit, a unui împrumut sau a unei despăgubiri/indemnizaţii de asigurare, ori al
majorării sumei acestora, ori al obţinerii unui credit sau împrumut în condiţii
avantajoase.

Subiectul acestei infracţiuni este persoana fizică responsabilă care la momentul

săvârşirii faptei a atins vârsta de 16 ani. De asemenea, subiect al acestei infracţiuni
poate fi persoana juridică (cu excepţia autorităţii publice).

TEMA „PRACTICAREA ILEGALĂ A ACTIVITĂŢII DE

ÎNTREPRINZĂTOR” (ART.241 CP RM)

Obiectul juridic special al infracţiunilor analizate îl constituie relaţiile sociale

cu privire la practicarea legală a activităţii de întreprinzător.
Datorită specificului său, infracţiunea analizată nu are nici obiect material sau
imaterial, nici victimă.
Latura obiectivă a infracţiunilor prevăzute la art.241 CP RM include
următoarele trei semne:
1) fapta prejudiciabilă care se exprimă în acţiunea (şi inacţiunea) de practicare
ilegală a activităţii de întreprinzător;
2) urmările prejudiciabile sub forma obţinerii unui profit în proporţii mari;
3) legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile.
Fapta prejudiciabilă examinată cunoaște următoarele două modalități
normative:

8
 a) desfășurarea activității fără înregistrare (reînregistrare), licență și/sau fără
autorizare obligatorii, conform legii, pentru desfășurarea activității în cauză;
b) desfășurarea unor genuri de activitate interzise de lege.
În continuare, vom supune analizei fiecare din aceste modalităţi:
a) desfășurarea activității fără înregistrare (reînregistrare), licență și/sau
fără autorizare obligatorii, conform legii, pentru desfășurarea activității în cauză
Cât privește ipoteza desfășurării activității de întreprinzător fără înregistrare
(reînregistrare), făptuitorul omite să înregistreze sau să reînregistreze
întreprinderea, după caz, conform:
1) Legii privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinză-
torilor individuali, adoptate de Parlamentul Republicii Moldova la 19.10.2007;
2) Hotărârii Guvernului Republicii Moldova privind înregistrarea
gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), nr.977 din 14.09.2001, etc.
Nu intră sub incidenţa art.241 CP RM prezentarea spre înregistrare de acte sau
informaţii neautentice (false). O asemenea faptă este sancţionată conform alin.(8)
art.263 din Codul contravenţional. De asemenea, nu se aplică art.241 CP RM în
situaţia în care se desfăşoară activitatea în baza licenţei de avocat, de notar, de
executor judecătoresc, de mediator sau în baza patentei de întreprinzător fără a fi
înregistrat ca plătitor de contribuţii de asigurări sociale de stat în termen de 10 zile
lucrătoare din momentul obţinerii dreptului de a desfăşura activitatea. O asemenea
faptă este sancţionată potrivit alin.(2) art.263 din Codul contravenţional.
Referitor la ipoteza desfășurării activității de întreprinzător fără licență și/sau
fără autorizare obligatorii, conform legii, pentru desfășurarea activității în cauză,
este de menționat că, în alin.(1) art.41 al Legii privind reglementarea prin
autorizare a activităţii de întreprinzător, adoptate de Parlamentul Republicii
Moldova la 22.07.2011, sunt enumerate trei categorii de acte permisive: licență;
autorizație; certificat. Precizăm că în dispoziția de la lit.a) alin.(1) art.241 CP RM,
se are în vedere nu lipsa oricărui act permisiv, dar lipsa exclusiv a licenței și/sau
autorizării. Toate actele permisive, care se încadrează în categoria licențelor și

9
autorizațiilor, sunt specificate în Capitolele I și II ale anexei nr.1 la Legea privind
reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător;
b) desfăşurarea unor genuri de activitate interzise de lege
Nici ipoteza desfăşurării unor genuri de activitate permise în mod exclusiv
întreprinderilor de stat, nici ipoteza desfășurării unei activități fără licență nu se
regăsesc în dispoziţia de la lit.b) alin.(1) art.241 CP RM. Pentru desfăşurarea unor
genuri de activitate permise în mod exclusiv întreprinderilor de stat se aplică
răspunderea prevăzută la alin.4 art.10 al Legii cu privire la antreprenoriat şi
întreprinderi. Pentru desfăşurarea unei activităţi de întreprinzător fără licenţă,
răspunderea se aplică fie în baza lit.a) alin.(1) art.241 CP RM, fie în baza alin.(4)
art.263 din Codul contravenţional.
În alt context, în ipoteza desfăşurării unor genuri de activitate interzise de
lege, este important ca activităţile interzise să nu fie prevăzute de norme speciale
penale (de exemplu, de art.165, 206, 2081, 2171-2173, 219, 220 sau altele din Codul
penal) ori contravenţionale (de exemplu, de art.89, 90, 356 sau altele din Codul
contravenţional). Aplicarea unor asemenea norme speciale exclude necesitatea
aplicării prevederii de la lit.b) alin.(1) art.241 CP RM, privite ca normă generală.
Infracţiunile specificate la art.241 CP RM sunt infracţiuni materiale.
Infracțiunea prevăzută la alineatul (1) al acestui articol se consideră consumată din
momentul obţinerii profitului în proporţii mari.

Latura subiectivă a infracţiunilor prevăzute la art.241 CP RM se carac-

terizează prin intenţie directă sau indirectă. În principal, motivul infracţiunii în
cauză constă în interesul material.

Subiectul infracţiunii în cauză este: 1) persoana fizică responsabilă care la

momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani; 2) persoana juridică (cu
excepţia autorităţii publice).

10
 Referitor la circumstanţa agravantă consemnată la lit.b) alin.(2) art.241
CP RM – „de două sau mai multe persoane” – menţionăm că săvârşirea de două
sau mai multe persoane a infracţiunii, specificate la alin.(1) art.241 CP RM,
presupune nu o singură ipoteză, dar trei ipoteze:
1) săvârşirea infracţiunii de doi sau mai mulţi coautori;
2) săvârşirea infracţiunii de către o persoană, care întruneşte semnele
subiectului infracţiunii, în comun cu una sau mai multe persoane, care nu întrunesc
aceste semne (de exemplu, nu au atins vârsta răspunderii penale, sunt iresponsabile
etc.);
3) săvârşirea infracţiunii de către o persoană, care întruneşte semnele
subiectului infracţiunii, prin intermediul unei persoane, care nu întruneşte aceste
semne (de exemplu, nu a atins vârsta răspunderii penale, este iresponsabilă etc.).
În continuare, vom supune analizei circumstanţa agravantă consemnată la
lit.c) alin.(2) art.241 CP RM.
În această ipoteză, subiect al infracţiunii este, după caz:
1) persoana cu funcţie de răspundere;
2) persoana care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau altă
organizaţie nestatală.
Persoanele care nu posedă astfel de calităţi speciale, dar care au luat parte la
comiterea infracţiunii împreună cu subiecţii speciali sus-menţionaţi, trebuie să
răspundă nu în calitate de coautori, dar în calitate de organizatori, instigatori sau
complici la infracţiunea prevăzută la lit.c) alin.(2) art.241 CP RM.
Deosebirea infracţiunii prevăzute la lit.f) alin.(2) art.241 CP RM de
infracţiunea specificată la alin.(1) art.241 CP RM constă, în principal, în conţinutul
urmărilor prejudiciabile. Astfel, în ipoteza infracţiunii prevăzute la lit.f) alin.(2)
art.241 CP RM, mărimea profitului obţinut trebuie să depăşească 40 de salarii
medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare
la momentul săvârșirii faptei.

11
 TEMA „SPĂLAREA BANILOR” (ART.243 CP RM)

Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale cu privire la sursa şi

provenienţa licită, precum şi la circulaţia corectă în operaţiunile financiare a
bunurilor în sensul art.1321 CP RM, care au o proveniență ilicită (mai precis – o
proveniență infracțională).
Obiectul material (imaterial) al infracţiunilor prevăzute la art.243 CP RM îl
reprezintă bunurile în sensul art.1321 CP RM, care au o proveniență infracțională.
În cazul infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.243 CP RM, este esenţial ca
valoarea bunurilor în sensul art.1321 CP RM, care au o proveniență infracțională,
să nu depăşească 40 de salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin
hotărârea de Guvern în vigoare la momentul săvârșirii faptei. În caz contrar,
răspunderea se va aplica pentru infracțiunea prevăzută la lit.b) alin.(3) art.243 CP
RM.
Datorită specificului său, infracţiunea specificată la alin.(1) art.243 CP RM nu
are victimă.

Latura obiectivă a infracţiunilor prevăzute la art.243 CP RM constă în fapta

prejudiciabilă exprimată în acţiune.
Dacă e să ne referim concret la conţinutul acţiunii prejudiciabile specificate la
alin.(1) art.243 CP RM, aceasta se poate înfăţişa sub oricare din următoarele
modalităţi normative:
a) convertirea sau transferul bunurilor care constituie venituri ilicite
Convertirea presupune înlocuirea unui bun provenit din săvârşirea unei
infracţiuni cu un alt bun de provenienţă licită. La rândul său, transferul presupune
transmiterea drepturilor referitoare la un bun, care provine din săvârşirea unei
infracţiuni, către o altă persoană;
b) tăinuirea sau deghizarea naturii, originii, amplasării, dispunerii, transmi-
terii sau deplasării proprietăţii reale a bunurilor ori a drepturilor aferente, care
constituie venituri ilicite

12
 Se are în vedere mascarea provenienţei sau a situaţiei juridice a bunurilor ori a
drepturilor aferente rezultate din săvârşirea unei infracţiuni prin operaţiuni
complexe juridice, economice sau financiare (de exemplu: dreptul asupra unui
imobil, obţinut prin şantaj, este prezentat, prin deghizare, ca restituire de împrumut
sau ca plată pentru consultaţii, consiliere; lucrările de construcţie a unui imobil,
obţinute prin şantaj, sunt prezentate, prin deghizare, ca executare a contractului de
antrepriză etc.);
c) dobândirea, deţinerea sau utilizarea bunurilor care constituie venituri ilicite
În ipoteza examinată, făptuitorul primeşte, păstrează sau întrebuinţează
temporar bunul obținut de la cel care a comis infracţiunea anterioară (de exemplu,
una dintre infracţiunile specificate la lit.p) alin.(2) art.145, lit.m) alin.(2) art.151,
lit.k) alin.(2) art.152, art.165, 186-192, 206, 2171, 2174, 220, 236, 237, 241, 2411,
2421, 2422, 244, 2441, 245, 248 sau altele din Codul penal) ori de la intermediar,
ştiind că bunul respectiv provine dintr-o activitate infracţională;
d) participarea la orice asociere, înţelegere, complicitate prin acordarea de
asistenţă, ajutor sau sfaturi în vederea comiterii infracţiunii prevăzute la alin.(1)
art.243 CP RM în oricare din cele trei modalităţi menţionate mai sus, la literele
a)-c)
Aplicarea răspunderii conform lit.d) alin.(1) art.243 CP RM exclude referirea la
art.42, 44 sau 45 CP RM.
Infracţiunile prevăzute la art.243 CP RM sunt infracţiuni formale. Ele se
consideră consumate din momentul realizării acţiunii prejudiciabile în oricare din
cele patru modalităţi normative ale sale.

Latura subiectivă a infracţiunii analizate se caracterizează prin intenţie directă.

Motivul infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.243 CP RM se exprimă, de cele
mai dese ori, în interesul material.
Scopul special al infracţiunii examinate este scopul introducerii în circuitul
legal a bunurilor care constituie venituri ilicite.

13
 Subiectul infracţiunii examinate este: 1) persoana fizică responsabilă care la
momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani; 2) persoana juridică (cu
excepţia autorităţii publice).

În ce priveşte natura juridică a circumstanţelor agravante specificate la lit.b) şi

c) alin.(2) art.243 CP RM, facem trimitere la explicaţiile referitoare la
circumstanţele agravante similare, consemnate la lit.b) şi c) alin.(2) art.241 CP RM.
Privitor la circumstanţa agravantă prevăzută la lit.a) alin.(3) art.243 CP RM, în
principiu, este justificată referirea la explicaţiile formulate anterior, în legătură cu
agravanta similară specificată la lit.b) alin.(2) art.236 CP RM.

În principiu, singura diferenţă dintre infracţiunea specificată la lit.b) alin.(3)

art.243 CP RM şi infracţiunea prevăzută la alin.(1) art.243 CP RM ţine de valoarea
bunurilor în sensul art.1321 CP RM, care constituie obiectul material (imaterial) al
infracţiunii.
În ipoteza infracţiunii specificate la lit.b) alin.(3) art.243 CP RM, formula „în
proporţii deosebit de mari” desemnează nu urmările prejudiciabile ale infracţiunii,
dar obiectul material (imaterial) al infracţiunii. Se are în vedere că valoarea bunu-
rilor care constituie obiectul material (imaterial) al infracţiunii, trebuie să
depăşească 40 de salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin
hotărârea de Guvern în vigoare la momentul săvârșirii faptei. Se va aplica alin.(1)
art.243 CP RM în cazul în care nu este depăşită această limită, inclusiv în cazul în
care parametrii valorici ai obiectului material (imaterial) al infracţiunii se exprimă
în proporţii mari.

TEMA „CONTRABANDA” (ART.248 CP RM)

Obiectul juridic special al infracţiunilor prevăzute la art.248 CP RM îl for-

mează relaţiile sociale cu privire la securitatea vamală a Republicii Moldova.

14
 În cazul infracţiunilor specificate la alin.(5) și (6) art.248 CP RM, se aduce
atingere, în plan secundar, relaţiilor sociale cu privire la circulaţia legală a valorilor
culturale, a drogurilor, precursorilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora, a
substanțelor toxice sau nocive, a armelor sau munițiilor interzise în circuitul civil
sau supuse autorizării, a componentelor esențiale ale armelor de foc, a mărfurilor
strategice, a dispozitivelor militare, a materialelor explozibile, nucleare sau
radioactive.
Obiectul material (imaterial) al infracţiunilor specificate la art.248 CP RM
urmează a fi examinat în funcţie de varianta concretă sub care se înfăţişează
contrabanda.
Astfel, în cazul infracţiunilor prevăzute la alin.(1), (2) și (4) art.248 CP RM,
obiectul material (imaterial) îl reprezintă mărfurile (cu excepţia celor menţionate la
alin.(3), (5) și (6) art.248 CP RM) a căror valoare este mai mare de:
− 8000 de unități convenționale (în cazul infracțiunilor prevăzute la alin. (1) și
(4));
− 4000 de unități convenționale (în cazul infracțiunii prevăzute la alin. (2)).
Obiectul material (imaterial) al celorlalte infracţiuni prevăzute la art. 248 CP
RM îl reprezintă în mod alternativ:
a) mărfurile aflate sub supraveghere vamală, dacă valoarea acestora este mai
mare de 8000 de unități convenționale (în cazul infracțiunii prevăzute la alin. (3));
b) valorile culturale (în cazul infracțiunii prevăzute la alin. (5));
c) drogurile, precursorii, etnobotanicele sau analogii acestora, substanțele
toxice sau nocive, armele sau munițiile interzise în circuitul civil sau supuse
autorizării, componentele esențiale ale armelor de foc, mărfurile strategice,
dispozitivele militare, materialele explozibile, nucleare sau radioactive (în cazul
infracțiunii prevăzute la alin. (6)).
Datorită specificului său, infracţiunile prevăzute la art.248 CP RM nu au
victimă.

15
 Latura obiectivă a infracţiunilor, prevăzute la art. 248 CP RM, are o structură
diferită și/sau un conținut diferit.
Astfel, în cazul infracţiunii specificate la alin.(1) art.248 CP RM, latura
obiectivă include următoarele trei semne:
1) fapta prejudiciabilă care constă în acţiunea de introducere pe sau scoatere de
pe teritoriul Republicii Moldova a mărfurilor;
2) locul de săvârşire a infracţiunii – locurile stabilite pentru controlul vamal;
3) metodele de săvârşire a infracţiunii:
a) tăinuirea de controlul vamal;
b) ascunderea în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop;
c) folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare
vamală;
d) nedeclarare;
e) declararea neautentică în documentele vamale sau în alte documente de
trecere a frontierei.
Reieșind din pct. 241 din Hotărârea Guvernului nr. 92 din 28.02.2023 cu privire
la punerea în aplicare a Codului vamal nr. 95/2021, acţiunea de introducere pe sau
scoatere a mărfurilor de pe teritoriul Republicii Moldova poate fi săvârșită inclusiv
prin expedieri poştale internaţionale, prin conducte sau prin linii de transport
electric.
Cât priveşte locul de săvârşire a infracţiunii analizate, în conformitate cu alin. (1)
art.344 din Codul vamal, „la frontiera vamală, în locul unde se efectuează
formalitățile vamale, în locul amplasării subdiviziunii Serviciului Vamal, precum
și în alte locuri stabilite de Serviciul Vamal, sunt create zone de control vamal”.
Referitor la metodele de săvârşire a infracţiunii, prin „tăinuirea de controlul
vamal” se înţelege neprezentarea pentru controlul vamal a mărfurilor care se trec
peste frontiera vamală a Republicii Moldova, pe o cale ce împiedică examinarea şi
constatarea lor, însă altfel decât prin ascundere în locuri special pregătite sau
adaptate în acest scop.

16
 Prin „ascunderea în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop” se
înţelege neprezentarea pentru controlul vamal a mărfurilor care se trec peste
frontiera vamală a Republicii Moldova, pe calea folosirii locurilor ascunse ale
corpului, a hainelor, a obiectelor personale, a locurilor reutilate sau acomodate în
mijloacele de transport drept ascunzişuri etc.
Prin „folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare
vamală” se are în vedere că făptuitorul utilizează, în calitate de mijloace
(instrumente) de săvârşire a infracţiunii:
a) documentele false (inclusiv documentele care se referă la alte mărfuri decât
cele care sunt în realitate însoţite de asemenea documente);
b) documentele nule;
c) documentele obţinute pe cale ilegală;
d) mijloacele de identificare vamală false (inclusiv mijloacele de identificare
vamală care se referă la alte mărfuri decât cele care au fost în realitate identificate
cu mijloacele în cauză).
Prin „documente” trebuie de înţeles, după caz: a) documentele vamale
(declaraţia vamală, certificatul de origine a mărfii, factura Invoice, cont-factură
etc.); b) alte documente de trecere a frontierei, care însoţesc mărfurile trecute peste
frontiera vamală a Republicii Moldova.
Prin „mijloace de identificare vamală” se au în vedere oricare surse nedocu-
mentare de informaţie cu privire la însuşirile calitative şi cantitative ale mărfurilor
trecute peste frontiera vamală a Republicii Moldova: sigilii, ştampile; marcajul
textual, cifric sau de alt gen, semnele de identificare; probe şi mostre ale bunurilor;
descrierea bunurilor; schiţe, imagini, fotografii, ilustraţii etc. ale mărfurilor etc.
Prin „nedeclarare” se înţelege neincluderea în declaraţia vamală a informaţiei
despre mărfurile care trebuiau declarate în mod obligatoriu.
Prin „declarare neautentică” se înţelege introducerea în declaraţia vamală a
unor informaţii false.
În cazul infracţiunii prevăzute la alin.(2) art.248 CP RM, latura obiectivă are
următoarea structură:

17
 1) fapta prejudiciabilă care constă în acţiunea de introducere pe sau scoatere de
pe teritoriul Republicii Moldova a mărfurilor;
2) locul de săvârşire a infracţiunii – alte locuri decât cele stabilite pentru
control vamal.
Locul săvârșirii infracțiunii constituie criteriul principal care permite
deosebirea infracțiunii, prevăzute la alin.(2) art.248 CP RM, de infracțiunea
specificată la alin.(1) art.248 CP RM. Întrucât prima dintre aceste infracțiuni este
comisă în alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, gradul ei de pericol
social este mai ridicat în comparație cu cel al infracțiunii specificate la alin.(1)
art.248 CP RM.
Spre deosebire de alin.(1) art. 248 CP RM, alin.(2) al acestui articol nu conține
nicio mențiune privitoare la metoda de săvârșire a infracțiunii. Aceasta nu este
întâmplător, luând în considerare faptul că trecerea mărfurilor peste frontiera vamală
a Republicii Moldova se face prin alte locuri decât cele stabilite pentru control
vamal. Într-o astfel de ipoteză, este irelevantă metoda prin care mărfurile sunt
trecute peste frontiera vamală a Republicii Moldova.
În cazul infracţiunii prevăzute la alin.(3) art.248 CP RM, latura obiectivă
include următoarele două semne:
1) fapta prejudiciabilă alcătuită din două componente:
a) acţiunea de înstrăinare sau punere în libera circulație a mărfurilor, însoțită de
b) inacțiunea de neachitare a drepturilor de import aferente acestor mărfuri;
2) timpul de săvârşire a infracţiunii – timpul aflării mărfurilor, care constituie
obiectul material sau imaterial al infracțiunii, sub supraveghere vamală.
În art.192 din Codul vamal găsim prevederi relevante care vizează prima
dintre componentele faptei prejudiciabile prevăzute la alin.(3) art.248 CP RM:
− „Mărfurile străine destinate comercializării pe piața Republicii Moldova
sau uzului personal pe teritoriul vamal fac obiectul punerii în liberă circulație”
(alin.(1));
− „Punerea în liberă circulație implică: a) achitarea drepturilor de import
datorate; b) achitarea, dacă este cazul, a altor plăți prevăzute de legislație; c)

18
aplicarea de măsuri de politică comercială, precum și de măsuri de prohibiție sau
restricție; d) îndeplinirea altor formalități prevăzute pentru importul de mărfuri”
(alin.(2));
− „Punerea în liberă circulație conferă mărfurilor străine statutul de mărfuri
autohtone” (alin.(3)).
Aceeași componentă a faptei prejudiciabile analizate este reprezentată de
modalitatea normativă de înstrăinare. Se are în vedere vânzarea, donarea, schimbul
sau o altă asemenea acțiune care presupune trecerea mărfurilor din posesia
făptuitorului în posesia unei alte persoane.
Cea de-a doua componentă a faptei prejudiciabile, prevăzute la alin.(3)
art.248 CP RM, este reprezentată de inacțiunea de neachitare a drepturilor de
import asupra mărfurilor aflate sub supraveghere vamală, înstrăinate sau puse în
libera circulație. Săvârșind inacțiunea analizată, făptuitorul nu îndeplinește
obligația de a achita drepturile de import asupra mărfurilor aflate sub supraveghere
vamală, deși putea și trebuia să o îndeplinească. În calitate de drepturi de import,
pct.22) art.5 din Codul vamal numeşte: 1) taxa vamală care trebuie plătită la
importul mărfurilor; 2) taxa pe valoarea adăugată; 3) accizele.
În lipsa vreuneia dintre componentele sus-menționate ale faptei prejudiciabile
specificate la alin.(3) art.248 CP RM, lipsește temeiul aplicării acestei norme. De
exemplu, eliberarea fără autorizaţia organului vamal a mărfurilor, aflate sub
control vamal, atrage răspunderea conform alin.(7) art.287 din Codul
contravențional.
Cât privește timpul de săvârșire a infracțiunii analizate, conform art.142 din
Codul vamal, „[...] (2) Mărfurile rămân sub supraveghere vamală atât timp cât este
necesar pentru a le fi determinat statutul vamal, iar supravegherea nu încetează
decât cu permisiunea Serviciului Vamal. [...] (4) Mărfurile străine rămân sub
supraveghere vamală fie până când se schimbă statutul vamal al acestora, fie până
la scoaterea de pe teritoriul vamal sau distrugerea lor. [...]” De asemenea, potrivit
alin.(3) art.160 din Codul vamal, „mărfurile autohtone declarate pentru export,
perfecționare pasivă sau tranzit intern se află sub supraveghere vamală din

19
momentul acceptării declarației, menționate la alin.(1) art.160 din Codul vamal, și
până în momentul în care sunt scoase în afara teritoriului vamal, sunt abandonate
în favoarea statului sau sunt distruse ori până când declarația vamală este
invalidată”.
În cazul infracţiunii specificate la alin.(4) art.248 CP RM, latura obiectivă are
următoarea structură:
1) fapta prejudiciabilă care constă în acţiunea de scoatere de pe teritoriul
Republicii Moldova a mărfurilor;
2) metoda de săvârşire a infracţiunii – declararea neautentică a originii mărfii
ca fiind obținută integral în Republica Moldova.
Se poate afirma că alin.(4) art.248 CP RM este o normă specială în raport cu
alin.(1) art.248 CP RM (în ipoteza de scoatere de pe teritoriul Republicii Moldova
a mărfurilor, prin locuri stabilite pentru control vamal, prin declarare neautentică
în documentele vamale, dacă valoarea mărfurilor este mai mare de 8000 de unități
convenționale).
Săvârșind fapta prejudiciabilă analizată, făptuitorul declară fals originea
mărfii ca fiind obținută integral în Republica Moldova. Prin aceasta făptuitorul
urmărește ca marfa, pe care o scoate de pe teritoriul Republicii Moldova, să
beneficieze ilegal de anumite facilități. În acest fel, făptuitorul încalcă, după caz,
prevederile: Legii nr.120/2007; Legii nr.201/2012; Legii nr.112/2014; Legii
nr.111/2015 etc.
În cazul infracţiunii prevăzute la alin.(5) art.248 CP RM, latura obiectivă
presupune existenţa a două versiuni alternative:
versiunea A:
1) fapta prejudiciabilă care constă în acţiunea de introducere pe sau scoatere de
pe teritoriul Republicii Moldova a valorilor culturale;
2) locul de săvârşire a infracţiunii – atât locurile stabilite pentru control
vamal, cât și alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal;
3) metodele de săvârşire a infracţiunii:
a) ascunderea în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop;

20
 b) folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare
vamală;
c) nedeclarare;
d) declararea neautentică în documentele vamale;
versiunea B:
1) fapta prejudiciabilă, exprimată în inacţiunea de nereturnare pe teritoriul
vamal al Republicii Moldova a valorilor culturale scoase din ţară, în cazul în care
returnarea lor este obligatorie;
2) locul de săvârşire a infracţiunii – în afara teritoriului vamal al Republicii
Moldova.
În cele ce urmează, ne vom referi doar la versiunea B a laturii obiective a
infracţiunii în cauză. În ceea ce privește versiunea A, este admisibilă referirea la
explicațiile privind latura obiectivă a infracțiunilor analizate supra, cu ajustările de
rigoare.
Astfel, prin „nereturnarea pe teritoriul vamal al Republicii Moldova a valori-
lor culturale scoase din ţară, în cazul în care returnarea lor este obligatorie” se are
în vedere neîntreprinderea de către făptuitor a măsurilor de readucere a valorilor
culturale scoase din ţară, dacă el putea şi trebuia să le readucă; situaţia-premisă
presupune că aceste valori culturale au fost scoase de pe teritoriul vamal al
Republicii Moldova în mod legal (de exemplu, pentru a putea fi prezentate în
cadrul unei expoziţii internaţionale, pentru a se face schimb de exponate cu
muzeele din străinătate etc.).
În acord cu art.4 din Codul vamal, prin „teritoriu vamal al Republicii Moldova”
se înţelege teritoriul unic ce include suprafața terestră, apele interioare şi spaţiul
aerian deasupra acestora.
În cazul infracţiunii prevăzute la alin.(6) art.248 CP RM, latura obiectivă are
următoarea structură:
1) fapta prejudiciabilă care constă în acţiunea de introducere pe sau scoatere de
pe teritoriul Republicii Moldova a entităților care reprezintă obiectul material sau
imaterial al infracțiunii analizate;

21
 2) locul de săvârşire a infracţiunii – atât locurile stabilite pentru control
vamal, cât și alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal;
3) metodele de săvârşire a infracţiunii:
a) ascunderea în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop;
b) folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare
vamală;
c) nedeclarare;
d) declararea neautentică în documentele vamale.
În ceea ce privește semnele laturii obiective a infracțiunii analizate, este
admisibilă referirea la explicațiile privind latura obiectivă a infracțiunilor
examinate supra, cu ajustările de rigoare.
Încheind analiza laturii obiective a infracţiunilor prevăzute la art.248 CP RM,
vom menţiona că toate acestea sunt infracţiuni formale. Ele se consideră
consumate din momentul:
1) introducerii pe sau scoaterii de pe teritoriul Republicii Moldova a entităților
care reprezintă obiectul material sau imaterial al infracțiunii (în cazul infracțiunilor
prevăzute la alin.(1), (2), (5) (versiunea A a laturii obiective) și (6) art.248 CP
RM);
2) neachitării în termenul stabilit a drepturilor de import (în cazul infracțiunii
prevăzute la alin.(3) art.248 CP RM);
3) scoaterii de pe teritoriul Republicii Moldova a mărfurilor (în cazul
infracțiunii prevăzute la alin.(4) art.248 CP RM);
4) expirării termenului de returnare în Republica Moldova a valorilor
culturale, stabilit în documentele însoţitoare (în cazul infracțiunii prevăzute la
alin.(5) (versiunea B a laturii obiective) art.248 CP RM)

Latura subiectivă a infracţiunilor examinate se caracterizează prin intenţie

directă. De cele mai dese ori, motivul acestor infracţiuni constă în interesul ma-
terial.

22
 Subiectul infracţiunilor analizate este: 1) persoana fizică responsabilă care la
momentul comiterii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani; 2) persoana juridică (cu
excepţia autorităţii publice).
În cazul infracțiunii prevăzute la alin.(3) art.248 CP RM, subiect poate fi doar
persoana căreia îi revine obligația de a achita drepturile de import asupra
mărfurilor aflate sub supraveghere vamală.

În cazul infracţiunii prevăzute la lit.c) alin.(7) art.248 CP RM, valoarea

mărfurilor, care constituie obiectul material (imaterial) al infracțiunii, trebuie să
depășească 16000 de unități convenționale.
În ipoteza analizată, obiectul material sau imaterial al infracțiunii nu poate fi
reprezentat de entitățile care constituie obiectul material sau imaterial al
infracțiunilor prevăzute la alin. (5) și (6) art. 248 CP RM.

23