Infracțiuni privind

monopolul și concurența
 Infracțiuni privind monopolul de stat.Legea nr.31/1996
privind regimul monopolului de stat
Definiție
Desfăşurarea fără licenţă a oricăreia dintre activităţile rezervate monopolului de stat, prevăzute la art. 2 lit. a)-d)
şi g), constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă fapta nu
constituie o infracţiune mai gravă.
Articolul 2 Constituie monopol de stat:
a) fabricarea şi comercializarea armamentului, muniţiilor şi explozibililor;
b) producerea şi comercializarea stupefiantelor şi a medicamentelor care conţin substanţe stupefiante;
c) extracţia, producerea şi prelucrarea în scopuri industriale a metalelor preţioase şi a pietrelor preţioase;
d) producerea şi emisiunea de mărci poştale şi timbre fiscale;
e) fabricarea şi importul, în vederea comercializării în condiţii de calitate, a alcoolului şi a băuturilor spirtoase distilate;
f) fabricarea şi importul, în vederea comercializării în condiţiile de calitate, a produselor de tutun şi a hârtiei pentru
ţigarete;
g) organizarea şi exploatarea sistemelor de joc cu miză, directe sau disimulate;
h) organizarea şi exploatarea pronosticurilor sportive.
Nu constituie monopol de stat fabricarea băuturilor alcoolice în gospodăriile personale pentru consum propriu.
 Infracțiunea prevăzută de art.13 din Legea nr. 31/1996
 Subiectul activ si participația penală.
• Subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoană, inclusiv o persoană juridică. Participația este posibilă sub toate formele.
• Latura obiectivă.
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a desfăşura fără licenţă oricare dintre activităţile rezervate monopolului de
stat, prevăzute la art. 2 lit. a)-d) şi g), respectiv:
• a) fabricarea şi comercializarea armamentului, muniţiilor şi explozibililor;
• b) producerea şi comercializarea stupefiantelor şi a medicamentelor care conţin substanţe stupefiante;
• c) extracţia, producerea şi prelucrarea în scopuri industriale a metalelor preţioase şi a pietrelor preţioase;
• d) producerea şi emisiunea de mărci poştale şi timbre fiscale;
• g) organizarea şi exploatarea sistemelor de joc cu miză, directe sau disimulate
• Pentru existența infracțiunii este necesar ca fapta să nu constituie o infracţiune mai gravă, respectiv, infracțiunea prevăzută de art.342
din Codul penal, nerespectarea regimului armelor și munițiilor, art.346 din C.pen, nerespectarea regimului materialelor explozibile,
infracțiuni prevăzute de Legea nr.143/2000 privind traficul de droguri, articolul 17 din OUG 190/2000 privind regimul metalelor
prețioase , Falsificarea mărcilor individuale, folosirea acestora, precum şi folosirea unor mărci neînregistrate constituie infracţiuni şi se
pedepsesc conform Codului penal, respectiv conform art. 312, Falsificarea de timbre sau efecte poștale Falsificarea de timbre de orice fel,
mărci poștale, plicuri poștale, cărți poștale sau cupoane răspuns internațional se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu
amendă.
• Infracțiunea se aseamănă și cu infracțiunea prevăzută de art.23 din OUG nr.77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de
noroc, Desfășurarea fără licență sau autorizație a oricăreia dintre activitățile din domeniul jocurilor de noroc constituie infracțiune și se
pedepsește cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.
 Infracțiunea prevăzută de art.13 din Legea nr. 31/1996
 
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol asupra exercitării monopulului de stat asupra anumitor
activități economice.
• Raportul de cauzalitate dintre fapta inculpatului și urmarea imediată rezultă ex re, din însăși săvârșirea faptei.
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă .
• Tentativa și consumarea.
• Tentativa la acesta infracțiune nu se pedepsește.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv începerea uneia
dintre activitățile care constituie monopol de stat.
 Infracțiuni privind concurența .Legea nr.11/1991 privind
combaterea concurenței neloiale
Definiție
Articolul 2
(1) Constituie concurență neloială, în sensul prezentei legi, practicile comerciale ale întreprinderii care contravin uzanțelor
cinstite și principiului general al bunei-credințe și care produc sau pot produce pagube oricăror participanți la piață.
(2) Sunt interzise practicile de concurență neloială, după cum urmează:
a) denigrarea unui competitor sau a produselor/serviciilor sale, realizată prin comunicarea ori răspândirea de către o
întreprindere sau reprezentantul/angajatul său de informații care nu corespund realității despre activitatea unui concurent
sau despre produsele acestuia, de natură să îi lezeze interesele;
b) deturnarea clientelei unei întreprinderi de către un fost sau actual salariat/reprezentant al său ori de către orice altă
persoană prin folosirea unor secrete comerciale, pentru care respectiva întreprindere a luat măsuri rezonabile de asigurare a
protecției acestora și a căror dezvăluire poate dăuna intereselor acelei întreprinderi;
c) orice alte practici comerciale care contravin uzanțelor cinstite și principiului general al bunei-credințe și care produc sau
pot produce pagube oricăror participanți la piață.
Acțiunea penală în cazurile prevăzute la art. 5 se pune în mișcare la plângerea prealabilă a
persoanei vătămate, la sesizarea camerei de comerț și industrie teritoriale sau a altei organizații
profesionale ori la sesizarea persoanelor împuternicite de Consiliul Concurenței.(art.8 din Legea
nr.11/1991)
 Infracțiunea prevăzută de art.5 lit.a din Legea nr.11/1991
Definiție
Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă folosirea unei firme, embleme sau a
unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant.
Subiectul activ si participația penală.
• Subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoană, inclusiv o persoană juridică. Participația este posibilă sub toate formele.
• Latura obiectivă.
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de folosire a unei firme, embleme sau a unui ambalaj de natură să
producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant.
• Conform art. 30-31 din Legea nr.26/1990 privind Registrul Comerțului, firma este numele sau, după caz, denumirea sub care
un comerciant își exercită comerțul și sub care semnează.
•  Emblema este semnul sau denumirea care deosebește un comerciant de un altul de același gen.
•  Nici o mențiune care ar putea induce în eroare asupra naturii sau întinderii comerțului ori situației comerciantului nu poate
fi adăugată firmei. Se vor putea face mențiuni care să arate mai precis persoana comerciantului sau felul comerțului sau.
• Conform art. 43 din Legea nr.26/1990, orice emblemă va trebui să se deosebească de emblemele înscrise în același
registru al comerțului, pentru același fel de comerț, precum și de emblemele altor comercianți de pe piață unde comerciantul își
desfășoară activitatea. Emblemele vor putea fi folosite pe panouri de reclamă oriunde ar fi așezate, pe facturi, scrisori, note de
comandă, tarife, prospecte, afișe, publicații și în orice alt mod, numai dacă vor fi însoțite în mod vizibil de firma
comerciantului. Dacă emblema cuprinde o denumire, firma va fi scrisă cu litere având mărimea de cel puțin jumătate din cea a
literelor cu care este scrisă emblema.
 Infracțiunea prevăzută de art.5 lit.a din Legea nr.11/1991
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru buna desfășurare a activităților comerciale care presupune
încrederea și concurența loială între comercianți și protecția consumatorului.
• Infracțiunea poate avea ca urmare și un prejudiciu material sau de imagine cunatificabilă în bani (scăderea vânzărilor ca
urmare a pierderii clientelei), dar aceasta nu schimbă natura infracțiunii în infracțiune de rezultat.
• Raportul de cauzalitate dintre fapta inculpatului și urmarea imediată rezultă ex re, din însăși săvârșirea faptei.
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă, calificată prin scopul de inducere în eroare a
comercianților și consumatorilor și lărgirea cercului clientelei, deși produsele sale sunt inferioare calitatativ (Boroi,p.443).
• Tentativa și consumarea.
• Tentativa la acesta infracțiune nu se pedepsește.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv în momentul folosirii unei
firme, embleme sau a unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant.
• Practică judiciară Fapta de punere în circulație a mãrfurilor contrafãcute constituie infracțiunea prev. de art. 5 alin. 1 lit. b
din Legea nr. 11/1991 numai dacã comercializarea unor astfel de mãrfuri întrunește cumulativ douã condiții și anume:
atingerea titularului mãrcii și inducerea în eroare a consumatorilor asupra produsului sau serviciului. Fapta inculpaților care
au oferit spre vânzare mãrfuri contrafãcute, purtând mãrci identice cu mãrci înregistrate, întrunește doar prima condiție
prevãzutã de textul incriminator, în sensul cã aduce atingere titularilor mãrcilor; nu este întrunitã însã cea de-a doua
condiþie, privind inducerea în eroare a consumatorilor asupra produselor, atât timp cât din probele administrate nu rezultã
cã inculpații ar fi prezentat bunurile în discuție ca fiind originale. Curtea de Apel Galați, secția penalã, Decizia nr. 25/A din
07.02.2008(https://www.osim.ro/publicatii/editura/TOATE%20MATERIALELE/BULETIN%20DE%20JURISPRUDENTA%20ONLINE/
01_MARCI/PENAL/Partea%20speciala/infract_priv_marcile_infract_conc_neloai.pdf)
 Infracțiunea prevăzută de art. 5 lit.b din Legea nr.11/1991
 Definiție
Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă folosirea în scop comercial a rezultatelor unor
experimentări sau a altor informații confidențiale în legătură cu acestea, transmise autorităților competente în scopul obținerii autorizațiilor de
comercializare a produselor farmaceutice ori a produselor chimice destinate agriculturii, care conțin compuși chimici noi;
Subiectul activ si participația penală.
• Subiect activ al infracțiunii este calificat și poate fi doar persoana fizică care face parte din autoritatea comptentă să emită autorizare de
comercializarea unor produse famaceutice ori produse chimice destinate agriculturi. Participația este posibilă sub toate formele.
• Latura obiectivă.
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de folosire în scop comercial a rezultatelor unor experimentări sau a altor informații
confidențiale în legătură cu acestea, care au fost transmise autorităților competente în scopul obținerii autorizațiilor de comercializare a
produselor farmaceutice ori a produselor chimice destinate agriculturii, care conțin compuși chimici noi iar făptuitorul a intrat în posesia
acestora fie conform atribuțiilor de serviciu fie ca urmare a neglijenței funcționarului competent.
• Pentru existența infracțiunii este necesar ca fapta să privească rezultatele unor experimentări sau a altor informații confidențiale în legătură
cu acestea, referitor la produsele farmaceutice ori a produselor chimice destinate agriculturii, care conțin compuși chimici noi, iar nu alt tip
de produse sau alt tip de compuși chimici noi.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru protecția informațiilor comerciale și concurența loială precum și pentru încrederea
acordată autorității competente să emită autorizația de comercializare a produselor farmaceutice ori a produselor chimice destinate
agriculturii.
• Raportul de cauzalitate dintre fapta inculpatului și urmarea imediată rezultă ex re, din însăși săvârșirea faptei.
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă .
 Infracțiunea prevăzută de art. 5 lit.b din Legea nr.11/1991
 
• Tentativa și consumarea.
• Tentativa la acesta infracțiune nu se pedepsește.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv în momentul punerii de
către inculpat la dispoziție către un terț a rezultatelor unor experimentări sau a altor informații confidențiale în legătură cu
acestea, referitoare la produsele farmaceutice ori a produsele chimice destinate agriculturii pentru care s-a solicitat
autorizație de comercializare
• Practică judiciară Fapta de punere în circulație a mãrfurilor contrafãcute constituie infracțiunea prev. de art. 5 alin. 1 lit. b
din Legea nr. 11/1991 numai dacã comercializarea unor astfel de mãrfuri întrunește cumulativ douã condiții și anume:
atingerea titularului mãrcii și inducerea în eroare a consumatorilor asupra produsului sau serviciului. Fapta inculpaților care
au oferit spre vânzare mãrfuri contrafãcute, purtând mãrci identice cu mãrci înregistrate, întrunește doar prima condiție
prevãzutã de textul incriminator, în sensul cã aduce atingere titularilor mãrcilor; nu este întrunitã însã cea de-a doua
condiție, privind inducerea în eroare a consumatorilor asupra produselor, atât timp cât din probele administrate nu rezultã
cã inculpații ar fi prezentat bunurile în discuție ca fiind originale. Curtea de Apel Galați, secția penalã, Decizia nr. 25/A din
07.02.2008(https://www.osim.ro/publicatii/editura/TOATE%20MATERIALELE/BULETIN%20DE%20JURISPRUDENTA
%20ONLINE/01_MARCI/PENAL/Partea%20speciala/infract_priv_marcile_infract_conc_neloai.pdf)
 Infracțiunea prevăzută de art. 5 lit.c din Legea nr.11/1991
Definiție
Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă divulgarea, achiziționarea sau utilizarea secretului
comercial de către terți, ca rezultat al unei acțiuni de spionaj comercial ori industrial, dacă prin aceasta sunt afectate interesele sau activitatea unei
persoane juridice;  
Subiectul activ si participația penală.
• Subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoană, inclusiv o persoană juridică. Participația este posibilă sub toate formele.
• Latura obiectivă.
• Elementul material constă într-o acțiune alternativă a făptuitorului de divulgare, achiziționare sau utilizare a secretului comercial , ca rezultat al
unei acțiuni de spionaj comercial ori industrial, dacă prin aceasta sunt afectate interesele sau activitatea unei persoane juridice.
• Pentru existența infracțiunii este necesar ca fapta să fie rezultatul unei acțiuni de spionaj comercial sau industrial și să fie afectate interesele sau
activitatea unei persoane juridice. Întrucât secretul comercial este utilizat ilegal pentru conceperea, producția sau comercializarea unor mărfuri
sau a unor componente ale acestora care ar putea fi puse în circulație pe piața internă, aceasta conduce automat la afectarea intereselor
comerciale ale deținătorului secretului comercial și funcționarea pieței interne.
• Conform art.1^1 lit.d) din Legea nr.11/1991, prin secret comercial se înțelege - informațiile care îndeplinesc cumulativ următoarele cerințe:
1. sunt secrete în sensul că nu sunt, ca întreg sau astfel cum se prezintă sau se articulează elementele acestora, cunoscute la nivel general sau
ușor accesibile persoanelor din cercurile care se ocupă, în mod normal, de tipul de informații în cauză;
2. au valoare comercială prin faptul că sunt secrete;
3. au făcut obiectul unor măsuri rezonabile, în circumstanțele date, luate de către persoana care deține în mod legal controlul asupra
informațiilor respective, pentru a fi păstrate secrete;
• Exemple de secrete comerciale pot include o cantitate vastă de informații și cunoștințe care nu sunt protejabile sau care nu pot fi protejate
corespunzător prin brevete, ca de exemplu:invenții aflate în faze incipiente, procese de fabricație, liste de furnizori și clienți.
•
 Infracțiunea prevăzută de art. 5 lit.c din Legea nr.11/1991
Prin O.U.G. nr. 25 din 18 aprilie 2019 privind protecția know-how-ului și a informațiilor de afaceri nedivulgate care constituie secrete comerciale împotriva
dobândirii, utilizării și divulgării ilegale, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative s-a transpus Directiva (UE) 2016/943 a Parlamentului
European și a Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția know-how-ului și a informațiilor de afaceri nedivulgate (secrete comerciale) împotriva dobândirii,
utilizării și divulgării ilegale.
În sensul Directivei (UE) 2016/943 din 8 iunie 2016 privind protecția know-how-ului și a informațiilor de afaceri nedivulgate (secrete comerciale) împotriva
dobândirii, utilizării și divulgării ilegale prin ,,secret comercial” înseamnă informațiile care îndeplinesc toate cerințele următoare: (a) sunt secrete în sensul că nu
sunt, ca întreg sau astfel cum se prezintă sau se articulează elementele acestora, cunoscute la nivel general sau ușor accesibile persoanelor din cercurile care se
ocupă, în mod normal, de tipul de informații în cauză; (b) au valoare comercială prin faptul că sunt secrete; (c) au făcut obiectul unor măsuri rezonabile, în
circumstanțele date, luate de către persoana care deține în mod legal controlul asupra informațiilor respective, pentru a fi păstrate secrete;
În sensul Directivei 943/2016, dobândirea unui secret comercial fără consimțământul deținătorului secretului comercial este considerată ilegală ori de câte ori
este efectuată prin:
(a) accesul neautorizat, însușirea sau copierea oricăror documente, obiecte, materiale, substanțe sau fișiere electronice care se află în mod legal sub controlul
deținătorului secretului comercial și care conțin secretul comercial sau din care poate fi dedus secretul comercial;
(b) orice alt comportament care, în circumstanțele date, contravine practicilor comerciale loiale.
Utilizarea sau divulgarea unui secret comercial este considerată ilegală ori de câte ori este săvârșită, fără consimțământul deținătorului secretului comercial,
de către o persoană care îndeplinește oricare dintre următoarele condiții:
(a) a dobândit secretul comercial în mod ilegal;
(b) încalcă un acord de confidențialitate sau orice altă obligație de a nu divulga secretul comercial;
(c) încalcă o obligație contractuală sau de altă natură care limitează utilizarea secretului comercial.
Dobândirea, utilizarea sau divulgarea unui secret comercial este, de asemenea, considerată ilegală atunci când o persoană, în momentul dobândirii, utilizării
sau divulgării, avea cunoștință sau ar fi trebuit să aibă cunoștință, în circumstanțele date, de faptul că secretul comercial a fost obținut, direct sau indirect, de la o
altă persoană care a utilizat sau a divulgat secretul comercial în mod ilegal în împrejurărirle descrise mai sus.
De asemenea, este considerată drept o utilizare ilegală a unui secret comercial, producerea, oferirea sau introducerea pe piață a mărfurilor care contravin
normelor sau importul, exportul sau depozitarea unor astfel de mărfuri în aceste scopuri atunci când persoana care desfășoară astfel de activități avea cunoștință
sau ar fi trebuit să aibă cunoștință, în circumstanțele date, de faptul că secretul comercial a fost utilizat în mod ilegal în împrejurările descrise mai sus.
 Infracțiunea prevăzută de art. 5 lit.c din Legea nr.11/1991
• O persoană se poate exonera de răspundere pentru prejudiciul cauzat prin divulgarea secretului comercial
dovedind că divulgarea a fost impusă de împrejurări grave ce priveau sănătatea sau siguranța publică.(art.1363
din Codul civil)
• În sensul Directivei 943/2016, Statele membre se asigură că solicitarea de aplicare a măsurilor, a procedurilor
și a acțiunilor reparatorii prevăzute de prezenta directivă este respinsă în cazul în care presupusa dobândire,
utilizare sau divulgare a secretului comercial a avut loc în oricare dintre următoarele cazuri:
• a) pentru exercitarea dreptului la libertatea de exprimare și de informare, astfel cum este prevăzut în cartă,
inclusiv respectarea libertății și pluralismului mijloacelor de informare în masă;
• (b) pentru dezvăluirea unei abateri, a unei fapte reprobabile sau a unei activități ilegale, cu condiția ca pârâtul
să fi acționat în scopul protejării interesului public general;
• (c) divulgarea de către lucrători reprezentanților acestora ca parte a exercitării legitime de către reprezentanții
respectivi a funcțiilor lor în conformitate cu dreptul Uniunii sau cu dreptul intern, cu condiția ca divulgarea să
fi fost necesară pentru această exercitare legitimă;
• (d) în scopul protejării unui interes legitim recunoscut în dreptul Uniunii sau în cel intern.
 Infracțiunea prevăzută de art. 5 lit.c din Legea nr.11/1991
• Definiția secretului comercial exclude informațiile neînsemnate, precum și experiența și competențele dobândite de către angajați în cursul
normal al activității lor și mai exclude de asemenea informațiile care sunt cunoscute în general sau sunt accesibile în mod imediat
persoanelor din cercurile care au de a face, în mod normal, cu tipul de informații în cauză. DIRECTIVA (UE) 2016/943
• Deținătorul legitim al unui secret comercial este definit ca orice persoană fizică sau juridică ce deține controlul legal asupra unui secret
comercial (art.1^1 lit.e) din Legea nr.11/1991).În același sens este și textul Directivei 943/2016.
• Informațiile protejate de secrete comerciale pot fi strategice pe termen lung (de ex., rețete sau compuși chimici) ori pe termen scurt (de
ex., rezultatele unui studiu de marketing, o denumire de marcă, prețul și data lansării unui produs nou sau prețul oferit în cadrul unei
licitații).(https://europa.eu/youreurope/business/running-business/intellectual-property/trade-secrets/index_ro.htm)
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru protecția informațiilor comerciale și concurența loială.Bineînțeles că se poate
produce și un prejudiciu material persoanei juridice, cum ar fi pierderea de profit suportată de deținătorul secretului comercial sau profitul
necuvenit realizat necuvenit realizat de inculpat și, dacă este cazul, de orice prejudiciu moral cauzat deținătorului secretului comercial, dar
aceasta nu schimbă natura juridică a infracțiunii. Ca alternativă, de exemplu, atunci când, având în vedere natura necorporală a secretelor
comerciale, este dificil să se determine valoarea prejudiciului suferit în realitate, acesta ar putea fi calculat pe baza unor elemente precum
redevențele sau drepturile care ar fi fost datorate în cazul în care inculpatul ar fi solicitat o autorizație pentru a utiliza secretul comercial în
cauză (Directiva 943/2016)
• Raportul de cauzalitate dintre fapta inculpatului și urmarea imediată rezultă ex re, din însăși săvârșirea faptei.
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă .
• Tentativa și consumarea. Tentativa la acesta infracțiune nu se pedepsește.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv în momentul divulgării, achiziționării sau
utilizării secretului comercial, deoarece de îndată ce secretul a fost făcut public, este imposibil pentru deținătorul respectiv să revină la
situația de dinainte de pierderea secretului comercial (Directiva 943/2016)
 Infracțiunea prevăzută de art. 5 lit.d din Legea nr.11/1991
Definiție
Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, divulgarea sau folosirea secretelor
comerciale de către persoane împuternicite de deținătorii legitimi ai acestor secrete pentru a-i reprezenta în fața autorităților
publice ori a instituțiilor publice, dacă prin aceasta sunt afectate interesele sau activitatea unei persoane juridice;  
Subiectul activ si participația penală.
• Subiect activ al infracțiunii este calificat și poate fi doar persoana împuternicită de deținătorii legitimi ai acestor secrete
pentru a-i reprezenta în fața autorităților publice ori a instituțiilor publice, inclusiv o persoană juridică. Participația este
posibilă sub toate formele.
• Latura obiectivă.
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a divulga sau folosi secrete comerciale obținute prin încredințare
de la deținătorii legitimi ai acestor secrete .
• Pentru existența infracțiunii este necesar ca prin activitatea de dezvăluire sau folosire să fie afectate interesele sau
activitatea unei persoane juridice.
• O persoană se poate exonera de răspundere pentru prejudiciul cauzat prin divulgarea secretului comercial dovedind că
divulgarea a fost impusă de împrejurări grave ce priveau sănătatea sau siguranța publică.(art.1363 din Codul civil)
 Infracțiunea prevăzută de art. 5 lit.d din Legea nr.11/1991
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru interesele și activitatea unei persoane juridice.Bineînțeles că se
poate produce și un prejudiciu material persoanei juridice, cum ar fi pierderea de profit suportată de deținătorul secretului
comercial sau profitul necuvenit realizat de inculpat și, dacă este cazul, de orice prejudiciu moral cauzat deținătorului
secretului comercial, dar aceasta nu schimbă natura juridică a infracțiunii. Ca alternativă, de exemplu, atunci când, având în
vedere natura necorporală a secretelor comerciale, este dificil să se determine valoarea prejudiciului suferit în realitate, dar
acesta ar putea fi calculat pe baza unor elemente precum redevențele sau drepturile care ar fi fost datorate în cazul în care
contravenientul ar fi solicitat o autorizație pentru a utiliza secretul comercial în cauză (Directiva 943/2016)
• Raportul de cauzalitate dintre fapta inculpatului și urmarea imediată rezultă ex re, din însăși săvârșirea faptei.
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă .
• Tentativa și consumarea.
• Tentativa la acesta infracțiune nu se pedepsește.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv momentul dezvăluirii,
deoarece de îndată ce secretul a fost făcut public, este imposibil pentru deținătorul respectiv să revină la situația de dinainte
de pierderea secretului comercial (Directiva 943/2016).
 Infracțiunea prevăzută de art. 5 lit.e din Legea nr.11/1991
Definiție
Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă folosirea de către o persoană dintre cele prevăzute la art. 175
alin. (1) din Codul penal a secretelor comerciale de care a luat cunoștință în exercitarea atribuțiilor de serviciu, dacă prin aceasta sunt afectate
interesele sau activitatea unei persoane juridice;  
Subiectul activ si participația penală.
• Subiect activ al infracțiunii poate fi doar un funcționar public în sensul legii penale. Participația este posibilă sub toate formele.
•  Curtea Constituțională a statuat constant (DCC nr.2/2014, DCC nr.11/2016,215/2018,278/2019) că art. 175 din Codul penal reglementează
noțiunea de funcționar public în sensul legii penale, care, conform acestei dispoziții legale, primește un înțeles autonom, diferit de cel din dreptul
administrativ, potrivit căruia dobândește calitatea de funcționar public orice persoană numită, în condițiile legii, într-o funcție publică. Noțiunea de
funcționar public, conform legii penale, are un sens mai larg decât cel din domeniul dreptului administrativ, atât datorită caracterului relațiilor
sociale apărate prin incriminarea unor fapte socialmente periculoase, cât și datorită faptului că exigențele de apărare a avutului și de promovare a
intereselor colectivității impun o cât mai bună ocrotire prin mijloacele dreptului penal. În legea penală, funcționarul este definit exclusiv după
criteriul funcției pe care o deține sau, cu alte cuvinte, dacă își exercită activitatea în serviciul unei unități determinate prin legea penală, supus unui
anumit statut și regim juridic.
• Potrivit art. 175 alin. (1) din Codul penal, este funcționar public în sensul legii penale persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o
remunerație:
• a) exercită atribuții și responsabilități, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătorești;
• b) exercită o funcție de demnitate publică sau o funcție publică de orice natură;
• c) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu
capital integral sau majoritar de stat, atribuții legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.
• Conform alin. (2) al art. 175 din Codul penal, este considerată funcționar public, în sensul legii penale, și persoana care exercită un serviciu de
interes public pentru care a fost învestită de autoritățile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea
respectivului serviciu public. Această ultimă subcategorie a funcționarilor publici în sensul legii penale este calificată drept cea a „funcționarilor
publici asimilați“.
 Infracțiunea prevăzută de art. 5 lit.e din Legea nr.11/1991
• Latura obiectivă.
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a folosi secretele comerciale de care a luat la
cunoștință în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru interesele și activitatea unei persoane juridice și pentru
încrederea în funcționarii publici
• Raportul de cauzalitate dintre fapta inculpatului și urmarea imediată rezultă ex re, din însăși săvârșirea faptei.
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă.
• Tentativa și consumarea. Tentativa la acesta infracțiune nu se pedepsește.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea rezultatului, respectiv, momentul folosirii de
către inculpat a secretelor comerciale de care a luat la cunoștință în execrcitarea atribuțiilor de serviciu.
•
 Infracțiunea prevăzută de art. 5 lit.e din Legea nr.11/1991
• Infracțiunea se aseamănă cu infracțiunea prevăzută de art.12 lit.b din Legea nr.78/2000 ,, Sunt pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani
următoarele fapte, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite: [...]b) folosirea, în
orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste
informaţii.“;
• - sintagma „informaţii ce nu sunt destinate publicităţii“ are în vedere toate acele informaţii nepublice care pot fi de două categorii, şi anume,
informaţii clasificate care intră sub incidenţa Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 248 din 12 aprilie 2002, şi informaţii confidenţiale pentru care există obligativitatea păstrării acestui caracter. Astfel,
potrivit art. 15 lit. c) din Legea nr. 182/2002, legiuitorul a stabilit două clase de secretizare, respectiv secrete de stat şi secrete de serviciu, acestea
din urmă vizând informaţiile a căror divulgare este de natură să determine prejudicii unei persoane juridice de drept public sau privat. (DCC
nr.50/2017, paragr.33)
• în sfera informaţiilor confidenţiale intră acele informaţii care, fără a avea caracter clasificat, sunt supuse unui regim restrictiv de circulaţie, unor
limitări şi îngrădiri legale, impuse de interese sociale superioare. Aceasta nu înseamnă că orice diseminare de informaţii confidenţiale intră în sfera
de aplicare a textului legal criticat, întrucât cerinţa esenţială instituită de legiuitor pentru existenţa infracţiunii nu este aceea a nerespectării unei
clauze de confidenţialitate ori a unor norme legale, regulamentare, statutare etc., ci aceea ca permiterea accesului unor persoane neautorizate la
informaţiile nedestinate publicităţii ori folosirea, în orice mod, direct sau indirect de astfel de informaţii obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiilor sau
însărcinărilor încredinţate să fie realizată în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite.(DCC
nr.50/2017, paragr.35)
• De asemenea, infracțiunea se aseamănă cu infracțiunea prevăzută de art. 304 din Codul penal, Divulgarea informaţiilor secrete de serviciu sau
nepublice
• (1) Divulgarea, fără drept, a unor informaţii secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publicităţii, de către cel care le cunoaşte datorită
atribuţiilor de serviciu, dacă prin aceasta sunt afectate interesele sau activitatea unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau
cu amendă.
• (2) Divulgarea, fără drept, a unor informaţii secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publicităţii, de către cel care ia cunoştinţă de acestea,
se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.
• DEOSEBIREA DINTRE ACESTE INFRACȚIUNI ESTE DATĂ DE NATURA INFORMAȚIILOR, infracțiunea prev.de art.5 lit.e) având ca
obiect informațiile secrete comerciale iar nu alt tip de informații, fiind o lege specială în raport cu celelalte infracțiuni.
 Infracțiunea prevăzută de art. 5 lit.f din Legea nr.11/1991
 Definiție
Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă producerea în orice mod, importul, exportul,
depozitarea, oferirea spre vânzare ori vânzarea unor mărfuri sau servicii purtând mențiuni false privind brevetele de invenții, brevetele pentru
soiuri de plante, mărcile, indicațiile geografice, desenele ori modelele industriale, topografiile de produse semiconductoare, alte tipuri de
proprietate intelectuală, cum ar fi aspectul exterior al firmei, designul vitrinelor sau cel vestimentar al personalului, mijloacele publicitare și
altele asemenea, originea și caracteristicile mărfurilor, precum și cu privire la numele producătorului sau al comerciantului, în scopul de a-i
induce în eroare pe ceilalți comercianți și pe beneficiari.
Prin mențiuni false privind originea mărfurilor, în sensul alin. 1 lit. f), se înțelege orice indicații de natură a face să se creadă că mărfurile
au fost produse într-o anumită localitate, într-un anumit teritoriu sau într-un anumit stat. Nu se socotește mențiune falsă privind originea
mărfurilor denumirea unui produs al cărui nume a devenit generic și indică în comerț numai natura lui, în afară de cazul în care denumirea este
însoțită de o mențiune care ar putea face să se creadă că are acea origine.
Subiectul activ si participația penală.
• Subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoană fizică care răspunde penal, inclusiv o persoană juridică. Participația este posibilă sub
toate formele.
• Latura obiectivă.
• Elementul material constă într-o acțiune alernativă a făptuitorului de a produce în orice mod, a importa, exporta, depozita, oferi spre
vânzare ori vânzarea unor mărfuri sau servicii purtând mențiuni false privind brevetele de invenții, brevetele pentru soiuri de plante,
mărcile, indicațiile geografice, desenele ori modelele industriale, topografiile de produse semiconductoare, alte tipuri de proprietate
intelectuală, cum ar fi aspectul exterior al firmei, designul vitrinelor sau cel vestimentar al personalului, mijloacele publicitare și altele
asemenea, originea și caracteristicile mărfurilor, precum și cu privire la numele producătorului sau al comerciantului, în scopul de a-i
induce în eroare pe ceilalți comercianți și pe beneficiari.
 Infracțiunea prevăzută de art. 5 lit.f din Legea nr.11/1991
 
Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru concurența pe piața reglementată și pentru protecția consumatorului.
• Raportul de cauzalitate dintre fapta inculpatului și urmarea imediată rezultă ex re, din însăși săvârșirea faptei.
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă calificată prin scop acela de a-i induce în eroare pe
ceilalți comercianți și pe beneficiari.
• Tentativa și consumarea.
• Tentativa la acesta infracțiune nu se pedepsește.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv când se realizează una
dintre următoarele acțiuni: a produce în orice mod, a importa, exporta, depozita, oferi spre vânzare ori vânzarea unor
mărfuri sau servicii purtând mențiuni false privind brevetele de invenții, brevetele pentru soiuri de plante, mărcile,
indicațiile geografice, desenele ori modelele industriale, topografiile de produse semiconductoare, alte tipuri de proprietate
intelectuală, cum ar fi aspectul exterior al firmei, designul vitrinelor sau cel vestimentar al personalului, mijloacele
publicitare și altele asemenea, originea și caracteristicile mărfurilor, precum și cu privire la numele producătorului sau al
comerciantului.
 Infracțiunea prevăzută de art.65 din Legea nr.21/1996
Definiție 
 Fapta oricărei persoane care exercită funcția de administrator, reprezentant legal ori care exercită în orice alt mod funcții de conducere într-o
întreprindere de a concepe sau organiza, cu intenție, vreuna dintre practicile interzise potrivit prevederilor art. 5 alin. (1) și care nu sunt exceptate
potrivit prevederilor art. 5 alin. (2) constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani ori cu amendă și interzicerea unor
drepturi.
Subiectul activ si participația penală.
• Subiect activ al infracțiunii este calificat și poate fi persoana care exercită funcția de administrator, reprezentant legal ori care exercită în orice alt
mod funcții de conducere într-o întreprindere, inclusiv o persoană juridică. Participația este posibilă sub toate formele.
• Prin întreprindere, în sensul prezentei legi, se înțelege orice entitate angajată într-o activitate economică constând în oferirea de bunuri sau de
servicii pe o piață dată, indiferent de statutul său juridic și de modul de finanțare, astfel cum este definită în jurisprudența Uniunii Europene.
• Când întreprinderile, definite potrivit prevederilor alin. (1) lit. a), participă la o grupare realizată pe cale convențională prin acord,
înțelegere, pact, protocol, contract și altele asemenea, fie ea explicită, publică ori ascunsă, dar fără personalitate juridică și indiferent de
formă - alianță, coaliție, grup, bloc, federație și altele asemenea - pentru actele și faptele prevăzute la alin. (1), săvârșite în cadrul
participării la o asemenea grupare, dispozițiile prezentei legi se aplică fiecărei întreprinderi, ținându-se seama de principiul
proporționalității.
• Latura obiectivă.
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a concepe sau organiza, cu intenție, vreuna dintre practicile interzise potrivit
prevederilor art. 5 alin. (1) și care nu sunt exceptate potrivit prevederilor art. 5 alin. (2) din Legea nr.21/1996.
• Potrivit art. 5 alin.(1) sunt interzise orice înțelegeri între întreprinderi, decizii ale asociațiilor de întreprinderi și practici concertate, care au ca
obiect sau au ca efect împiedicarea, restrângerea ori denaturarea concurenței pe piața românească sau pe o parte a acesteia, în special cele care:
• a) stabilesc, direct sau indirect, prețuri de cumpărare sau de vânzare sau orice alte condiții de tranzacționare;
• b) limitează sau controlează producția, comercializarea, dezvoltarea tehnică sau investițiile;
 Infracțiunea prevăzută de art.65 din Legea nr.21/1996
c) împart piețele sau sursele de aprovizionare;
• d) aplică, în raporturile cu partenerii comerciali, condiții inegale la prestații echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj concurențial;
• e) condiționează încheierea contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestații suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate
cu uzanțele comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte.
• Interdicția prevăzută la alin. (1) nu se aplică înțelegerilor sau categoriilor de înțelegeri între întreprinderi, deciziilor sau categoriilor de
decizii ale asociațiilor de întreprinderi, practicilor concertate sau categoriilor de practici concertate, atunci când acestea îndeplinesc cumulativ
următoarele condiții:
• a) contribuie la îmbunătățirea producției sau distribuției de mărfuri ori la promovarea progresului tehnic sau economic, asigurând, în același
timp, consumatorilor un avantaj corespunzător celui realizat de părțile la respectiva înțelegere, decizie ori practică concertată;
• b) impun întreprinderilor în cauză doar acele restricții care sunt indispensabile pentru atingerea acestor obiective;
• c) nu oferă întreprinderilor posibilitatea de a elimina concurența de pe o parte substanțială a pieței produselor în cauză.
• Conform art.7 din Legea nr.21/1996, prevederile art. 5 alin. (1) nu se aplică în următoarele situații:
• a) în cazul în care cota de piață cumulată deținută de părțile la o înțelegere nu depășește 10% pe niciuna dintre piețele relevante afectate de
înțelegere, atunci când aceasta este încheiată între întreprinderi care sunt concurenți, existenți sau potențiali, pe una dintre aceste piețe;
• b) în cazul în care cota de piață deținută de fiecare dintre părțile la o înțelegere nu depășește 15% pe niciuna dintre piețele relevante afectate
de înțelegere, atunci când aceasta este încheiată între întreprinderi care nu sunt concurenți, existenți sau potențiali, pe niciuna dintre aceste piețe;
• c) în cazul în care este dificil să se stabilească dacă este vorba de o înțelegere între concurenți sau între neconcurenți, se aplică pragul de 10%,
potrivit prevederilor alin. (1) lit. a).
•  Atunci când pe o piață relevantă concurența este restrânsă de efectul cumulativ al unor înțelegeri de vânzare de bunuri sau de servicii
încheiate cu diferiți furnizori sau distribuitori, pragurile prevăzute la alin. (1) sunt reduse la 5%, atât pentru înțelegerile încheiate între concurenți,
cât și pentru cele încheiate între neconcurenți.
•  Înțelegerile nu restrâng concurența în cazul în care cotele de piață nu depășesc pragurile de 10%, 15%, respectiv 5%, prevăzute la alin.
(1) și (2), cu mai mult de două puncte procentuale în cursul a 2 ani calendaristici succesivi.
 Infracțiunea prevăzută de art.65 din Legea nr.21/1996
Prevederile alin. (1)-(3) nu se aplică acordurilor care conțin oricare dintre următoarele restricții grave:
a) în ceea ce privește acordurile dintre concurenți, astfel cum sunt definite la alin. (1), restricțiile care, în mod direct sau indirect, izolat ori
în combinație cu alți factori aflați sub controlul părților, au ca obiect:
1. fixarea prețurilor de vânzare a produselor către terți;
2. limitarea producției sau a vânzărilor;
3. împărțirea piețelor sau a clienților;
b) în ceea ce privește acordurile dintre neconcurenți, astfel cum sunt definite la alin. (1), restricțiile care, în mod direct sau indirect, izolat
ori în combinație cu alți factori aflați sub controlul părților au ca obiect:
1. restrângerea capacității cumpărătorului de a-și stabili prețul de vânzare, fără a aduce atingere posibilității furnizorului de a impune un
preț de vânzare maxim sau de a recomanda un preț de vânzare, cu condiția ca acestea din urmă să nu fie echivalente cu un preț de vânzare fix
ori minim stabilit în urma presiunilor exercitate de una dintre părți sau a măsurilor de stimulare practicate de aceasta;
2. restrângeri teritoriale sau privind clienții cărora cumpărătorul le poate vinde bunurile ori serviciile care fac obiectul contractului, cu
excepția cazului în care este vorba de una dintre următoarele restricții care nu sunt grave:
(i) restrângerea vânzărilor active către teritoriul exclusiv sau către o clientelă exclusivă rezervate furnizorului ori cedate de furnizor unui
alt cumpărător, atunci când o asemenea restricție nu limitează vânzările efectuate de clienții cumpărătorului;
(ii) restrângerea vânzărilor către utilizatorii finali realizate de un cumpărător care acționează pe piață în calitate de comerciant cu
ridicata;(iii) restrângerea vânzărilor către distribuitori neautorizați realizate de membrii unui sistem de distribuție selectivă;
(iv) restrângerea capacității cumpărătorului de a vinde componente destinate încorporării unor clienți care ar putea să le utilizeze pentru
fabricarea de produse asemănătoare celor produse de furnizor;
 Infracțiunea prevăzută de art.65 din Legea nr.21/1996
3. restrângerea vânzărilor active sau a vânzărilor pasive către utilizatori finali realizate de membrii unui sistem de distribuție selectivă
care acționează pe piață în calitate de vânzători cu amănuntul, fără a aduce atingere posibilității de a interzice unui membru al sistemului să
își desfășoare activitățile dintr-un sediu secundar neautorizat;
4. restrângerea livrărilor încrucișate între distribuitori în cadrul unui sistem de distribuție selectivă, inclusiv între distribuitori care
acționează la diferite niveluri ale comerțului;
5. restricția convenită între un furnizor de componente și un cumpărător care încorporează aceste componente, care limitează posibilitatea
furnizorului de a vinde aceste componente ca piese separate utilizatorilor finali, unor reparatori sau altor prestatori de servicii care nu au fost
desemnați de cumpărător pentru repararea ori întreținerea bunurilor sale;
c) în ceea ce privește acordurile între concurenți, astfel cum sunt definite la alin. (1), atunci când concurenții acționează, în sensul
acordului, la niveluri diferite ale lanțului de producție sau de distribuție, oricare dintre restricțiile grave enumerate la lit. a) și b).
(5) Prevederile alin. (1)-(4) se aplică și în cazul deciziilor asociațiilor de întreprinderi și practicilor concertate.
De asemenea, sunt interzise orice acțiuni sau inacțiuni ale autorităților și instituțiilor administrației publice centrale ori locale și ale
entităților către care acestea își deleagă atribuțiile, care restrâng, împiedică sau denaturează concurența, precum:
a) limitarea libertății comerțului sau autonomiei întreprinderilor, exercitate cu respectarea reglementărilor legale;
b) stabilirea de condiții discriminatorii pentru activitatea întreprinderilor
 În cazul în care autoritățile sau instituțiile administrației publice centrale ori locale sau entitățile către care acestea și-au delegat
atribuțiile nu se conformează, în termenul stabilit, măsurilor dispuse prin decizie de către Consiliul Concurenței în scopul restabilirii mediului
concurențial, acesta poate introduce acțiune în contencios administrativ, la Curtea de Apel București, solicitând instanței, după caz, anularea,
în tot sau în parte, a actului care a condus la restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenței, obligarea autorității sau instituției în
cauză să emită un act administrativ ori să efectueze o anumită operațiune administrativă.(art.8 din Legea nr.21/1996)
 Infracțiunea prevăzută de art.65 din Legea nr.21/1996
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru protecția, menținerea și stimularea concurenței și a unui mediu concurențial normal, în
vederea promovării intereselor consumatorilor..
• Raportul de cauzalitate dintre fapta inculpatului și urmarea imediată rezultă ex re, din însăși săvârșirea faptei.
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă sau indirectă.
• Tentativa și consumarea.
• Tentativa la acesta infracțiune nu se pedepsește.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea una dintre acțiunile care produce urmarea periculoasă.
• Aspecte de procedură
• Art.65 alin.(2) Nu se pedepsește persoana care, mai înainte de a fi începută urmărirea penală, denunță organelor de urmărire penală participarea
sa la comiterea infracțiunii prevăzute la alin. (1), permițând astfel identificarea și tragerea la răspundere penală a celorlalți participanți.
• (3) Persoana care a comis infracțiunea prevăzută de alin. (1), iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la
răspundere penală a altor persoane care au săvârșit această infracțiune beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de
lege.
• (4) Instanța judecătorească dispune afișarea sau publicarea hotărârii definitive de condamnare.
• Dispozițiile prezentei legi se aplică actelor și faptelor prevăzute la alin. (1), când sunt săvârșite pe teritoriul României, precum și celor
săvârșite în afara teritoriului țării, atunci când produc efecte pe teritoriul României.(art.2 alin.(4) din Legea nr.21/1996)
•  Sarcina probei unei încălcări a prevederilor alin. (1) revine Consiliului Concurenței. Întreprinderii sau asociației de întreprinderi care invocă
beneficiul prevederilor alin. (2) sau (3) îi revine sarcina de a dovedi că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceste alineate.(6) Ori de câte ori
Consiliul Concurenței aplică prevederile alin. (1) înțelegerilor, deciziilor sau practicilor concertate, în măsura în care acestea pot afecta comerțul
între statele membre, acesta aplică, de asemenea, prevederile art. 101 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. (art.5 alin.(5) din
Legea nr.21/1996).
VĂ MULȚUMESC PENTRU ATENȚIE!

• Întrebări?