PROIECT SESIUNE DE TRAINING

MODULUL „CERCETAREA CONTRAVENȚIILOR”

Tema 2: Constatarea și cercetarea contravențiilor constatate și examinate de către Poliție
Ședința nr. 8.
Sub. 1) Contravenţii ce atentează la ordinea publică şi la securitatea publică

Public țintă: participanții la cursul de instruire continuă a subofițerilor de poliție începători nivel C03
Durata: 180 minute
Data susținerii temei:
Obiective: La finalul activității participanții vor fi capabili:
O1- să …
O2- să …

Bibliografie selectivă:
1. Codul Contravențional al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr. 218-XVI din 24 octombrie 2008.
2. Furdui S. Dreptul contravențional - Chișinău : Cartier Juridic, 2005.
3. Guţuleac V. Dreptul contravențional - Chișinău: ULIM, 2006.
4. Guţuleac V. Tratat de Drept contravențional - Chișinău: ULIM, 2009.
5. Ordinul ministrului afacerilor interne nr.85/2019 Cu privire la aprobarea Instrucțiunii privind modul de înregistrare și evidență a contravențiilor.
6. Ordinul ministrului afacerilor interne nr.195/2020 Cu privire la stabilirea competențelor în domeniul constatării/examinării contravențiilor atribuite
agenților constatatori din cadrul MAI.

Timp Obiective Etapele sesiunii și conținutul propus Metode/mijloace Evaluare

Contravenţii ce atentează la ordinea publică şi la securitatea publică
Articolul 69. Injuria;
Articolul 77.2. Ultragierea lucrătorului medical;
Articolul 78. Vătămarea integrității corporale;
Articolul 85. Procurarea ori păstrarea ilegală de droguri, precursori, etnobotanice şi a analogilor acestora în
cantităţi mici sau consumul de droguri fără prescripţia medicului
Articolul 89. Practicarea prostituţiei
Articolul 91. Consumul băuturilor alcoolice în locuri în care acesta este interzis şi comercializarea băuturilor
alcoolice către minori
Articolul 91.1. Încălcarea legislaţiei privind controlul asupra plasării pe piață și consumul produselor din
tutun (alin. 13-20)
Articolul 105. Sustragerea în proporţii mici din avutul proprietarului.
Articolul 115. Degradarea terenurilor, falsificarea informaţiei despre starea şi folosirea lor (alin. 3)
Articolul 158. Încălcarea regulilor de întreţinere a cîinilor, pisicilor şi altor animale (alin 1-2)
Articolul 349. Împiedicarea activităţii legitime a funcţionarului public (alin 1)
Articolul 354. Huliganismul nu prea grav
Articolul 355. Consumul de băuturi alcoolice în locuri publice şi apariţia în astfel de locuri în stare de
ebrietate produsă de alcool
Articolul 356. Jocurile de noroc şi ghicitul în locuri publice
Articolul 357. Tulburarea liniştii
Articolul 361. Încălcarea regulilor de păstrare, deţinere, transport, port şi folosire sau aplicare a armelor
letale şi neletale şi/sau a muniţiilor aferente, precum şi a armelor nesupuse autorizării
Articolul 364. Încălcarea legislaţiei cu privire la publicitate (alin 1-5 și 9)
Articolul 365. Distrugerea sau deteriorarea intenţionată a obiectelor activităţii de publicitate
Articolul 365.3. Încălcarea regulilor de comportament al spectatorilor la competiţii sportive oficiale
desfăşurate în incinta sălilor de sport sau pe stadioane.
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
1. Injuria şi Calomnia
Injuria şi Calomnia sunt sancţionate de legiuitorul din RM în capitolul CAPITOLUL VI
CONTRAVENŢII CE ATENTEAZĂ LA DREPTURILE POLITICE, DE MUNCĂ ŞI LA ALTE
DREPTURI CONSTITUŢIONALE ALE PERSOANEI FIZICE.
Obiectul juridic al acestor contravenţii este:
1. Obiectul generic: Drepturile constituţionale ale persoanelor fizice
2. Obiect special: Relaţiile sociale privind protecţia drepturilor constituţionale ce ţin de onoare şi
demnitatea persoanei.
Conform punctului 5 din HP CSJ Cu privire la aplicarea legislaţiei despre apărarea onoarei, demnităţii
şi reputaţiei profesionale a persoanelor fizice şi juridice nr.8 din 09.10.2006. Instanţele judecătoreşti
urmează să dea o apreciere corectă noţiunilor de onoare, demnitate şi reputaţie profesională.
Onoarea reprezintă aprecierea pozitivă care reflectă calitatea persoanei în conştiinţa socială.
Demnitatea reprezintă autoaprecierea persoanei întemeiată pe aprecierea societăţii.
Reputaţia profesională reprezintă reflectarea calităţilor profesionale ale persoanei în conştiinţa socială,
însoţită de aprecierea pozitivă a societăţii.
Deosebirea dintre „onoare” şi „demnitate” constă în faptul că onoarea este o trăsătură socială obiectivă,
iar la demnitate se studiază momentul subiectiv, autoaprecierea.
În cazul injuriei informaţia răspândită trebuie se întrunească condiţiile
a) să fie falsă;
b) şi defăimătoare.
Latura obiectiva la art. 69 se caracterizează prin acţiunea de injurie. La acest articol nu se defineşte
explicit acest concept. Din acest motiv, prevederile art. 69 din Codul contravenţional urmează a fi
interpretate prin prisma definiţiei date în Legea cu privire la libertatea de exprimare.
Conform Legii cu privire la libertatea de exprimare injurie presupune – exprimare verbală, scrisă sau
nonverbală care ofensează intenţionat persoana şi care contravine normelor de conduită general
acceptate într-o societate democratică. În cazul injuriei, exprimarea în sine contravine „normelor de
conduită general acceptate într-o societate democratică”. Odată constatând că exprimarea contravine
acestor norme de conduită, decizia va fi în detrimentul celui care a răspândit informaţia, deoarece un
astfel de limbaj nu poate fi justificat într-o societate democratică în nicio circumstanţă. Sintagma
„normele de conduită general acceptate într-o societate democratică” urmează a fi interpretată limitativ.
Specificul laturii obiective a contravenţiei de Injurie este modul de savîrşie a faptei contravenţionale, şi
anume - săvîrşită în public. O definiţie a faptei savîrşite în public putem lua din art. 131 Cod Penal al
RM. Prin faptă săvîrşită în public se înţelege fapta comisă:
a) într-un loc care, prin natura sau destinaţia lui, este întotdeauna accesibil publicului, chiar dacă în
momentul săvîrşirii faptei în acel loc nu era prezentă nici o persoană, dar făptuitorul îşi dădea seama că
fapta ar putea ajunge la cunoştinţa publicului;
b) în orice alt loc accesibil publicului dacă în momentul săvîrşirii faptei erau de faţă două sau mai multe
persoane;
c) într-un loc inaccesibil publicului, cu intenţia însă ca fapta să fie auzită sau văzută, dacă aceasta s-a
produs faţă de două sau mai multe persoane;
d) într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepţia reuniunilor care pot fi considerate cu
caracter familial, datorită naturii relaţiilor dintre persoanele participante;
e) prin orice mijloace recurgînd la care făptuitorul îşi dădea seama că fapta ar putea ajunge la cunoştinţa
publicului.
Latura subiectiva se caracterizează prin vinovăţie sub forma intenţiei deoarece exista scopul de a
defaima o persoană.
Subiect: persoană fizică responsabilă, cu vîrsta de peste 18 ani.
În calitate de agravantă la aceasta contravenţie este injuria în mass-media. Mass-media – mijloc de
informare în masă, tipărit sau electronic, precum şi jurnalistul.
Sancţiunea este amendă de la 20 la 60 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul
comunităţii de pînă la 60 de ore, în varianta tip al contravenţiei.
În varianta agravantă adică Injuria adusă în mass-media se sancţionează cu amendă de la 50 la 100 de
unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de pînă la 60 de ore.

Articolul 70. Calomnia

Calomnia, adică răspîndirea cu bună ştiinţă a unor scorniri mincinoase ce defăimează o altă persoană,
însoţită de învinuirea de săvîrşire a unei infracţiuni deosebit de grave sau excepţional de grave ori
soldată cu urmări grave
se sancţionează cu amendă de la 80 la 120 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice sau cu
muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 20 la 60 de ore, sau cu arest contravenţional de pînă
la 15 zile, cu amendă de la 120 la 250 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de
răspundere cu privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii sau de dreptul de a desfăşura anumite
activităţi pe un termen de la 3 luni la un an.
Obiectul juridic nemijlocit îl constituie relaţiile sociale a căror existenţă şi desfăşurare normală sunt
condiţionate de ocrotirea demnităţii persoanei.
Latura obiectivă a calomniei se realizează prin răspândirea cu bună-ştiinţă a unor scorniri mincinoase ce
defăimează o altă persoană, însoţită de învinuirea de săvârşire a unei infracţiuni deosebit de grave sau
excepţional de grave ori soldată cu urmări grave.
Prin răspândire se înţelege comunicarea unei alte persoane (în afară de victimă) a unor informaţii ce nu
corespund realităţii. De exemplu, că persoana şi-a construit casa cu mijloace neprovenite din munca ei
proprie, sau că ia mită etc. Scornirile calomnioase comunicate numai victimei, în lipsa altor persoane,
nu constituie o calomnie, ci poate fi vorba de insultă.
Răspândirea unor informaţii adevărate care, deşi dezonorează persoana, corespund parţial sau total
realităţii, nu constituie componenţa unei calomnii.
Defăimătoare se consideră orice scorniri despre săvârşirea de către o persoană a unor acţiuni sau a unor
fapte ce încalcă normele morale şi de convieţuire.
Răspândirea scornirilor mincinoase trebuie să conţină afirmaţia cu privire la unele fapte care ar fi
existat sau există în prezent, şi nu despre unele fapte care se pot produce în viitor.
Victima calomniei poate fi orice persoană (matură, copil, persoană responsabilă etc.), întrucât
demnitatea ei se apreciază indiferent de faptul dacă posedă sau nu sentimentul propriei demnităţi.
Nu se consideră răspândite scornirile defăimătoare divulgate în prezenţa unor oameni care nu posedă
limba sau a surzilor, copiilor mici, a persoanelor incapabile să înţeleagă sensul celor comunicate din
cauza unor boli psihice.
Răspândirea scornirilor mincinoase ce defăimează o altă persoană poate fi pedepsită penal dacă e
însoţită de învinuirea de săvârşire a unei infracţiuni deosebit de grave sau excepţional de grave, adică a
unor infracţiuni pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen ce
depăşeşte 15 ani sau cu detenţiune pe viaţă.
Altă consecinţă a calomniei sunt urmările ei grave. Prin urmări grave înţelegem îmbolnăvirea psihică a
victimei, sinuciderea, naşterea prematură de către o femeie gravidă, o maladie periculoasă pentru viaţă,
alte îmbolnăviri grave etc.
Calomnia se consideră consumată o dată cu comunicarea scornirilor mincinoase altei persoane despre
învinuirea de săvârşire a unei infracţiuni deosebit de grave sau excepţional de grave, indiferent de faptul
dacă persoana calomniată a aflat despre aceste scorniri sau nu, sau din momentul survenirii urmărilor
grave pentru victimă.
13. Latura subiectivă se caracterizează numai prin intenţie directă. Motivele calomniei pot fi diferite:
invidia, răzbunarea, gelozia, ştrengăria etc., însă pentru calificare ele nu prezintă interes.
14. Subiect al infracţiunii poate fi o persoană fizică responsabilă, care a împlinit vârsta de 18 ani.

Articolul 78. Vătămarea intenţionată uşoară a integrităţii corporale

(1) Vătămarea intenţionată uşoară a integrităţii corporale
se sancţionează cu amendă de la 10 la 40 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul
comunităţii de la 40 la 60 de ore, sau cu arest contravenţional de la 5 la 10 zile.
(2) Vătămarea intenţionată uşoară a integrităţii corporale, maltratarea, aplicarea de lovituri, alte acţiuni
violente care au provocat dureri fizice
se sancţionează cu amendă de la 25 la 50 de unităţi convenţionale sau cu arest contravenţional de la 10
la 15 zile.
(3) Vătămarea intenţionată uşoară a integrităţii corporale care a provocat o dereglare de scurtă durată a
sănătăţii sau o pierdere neînsemnată, dar stabilă, a capacităţii de muncă
se sancţionează cu amendă de la 50 la 75 de unităţi convenţionale sau cu arest contravenţional de pînă
la 15 zile.

Obiectul juridic nemijlocit îl constituie relaţiile sociale a căror existenţă şi desfăşurare normală sunt
condiţionate de ocrotirea sănătăţii persoanei.
Obietul material – corpul persoanei.
Latura obiectivă a contravenţiei se realizează la aliniatul unu prin cauzarea de vătămări corporale
uşoare, iar la alin. 3 fie prin provocarea dereglării de scurtă durată a sănătăţii, fie printr-o pierdere
neînsemnată, dar stabilă a capacităţii de muncă. Problema este că în Regulamentul de de apreciere
medico-legală a gravităţii vătămării corporale vătamarile uşoare sunt descrise exact ca în aliniatul 3 de
la art. 78 CC al RM. Deci aliniatul 1 si 3 din art. 78 reiese ca au acelaşi conţinut cu toate ca sancţiunile
sul diferite.
Dereglarea de scurtă durată a sănătăţii este determinată de daunele produse sănătăţii, care durează mai
mult de 6 zile, dar nu mai mult de 21 de zile.(între vatămarea medie şi neînsemnată)
Prin pierderea neînsemnată, dar stabilă a capacităţii de muncă se înţelege o incapacitate generală pe
viaţă de muncă până la 10 %.
Al. 2 al art. 78 stabileşte vătămarea intenţionată uşoară a integrităţii corporale, maltratarea, aplicarea de
lovituri, alte acţiuni violente care au provocat dureri fizice. Această formă se caracterizează prin faptul
că nu sun urmări sub forma de vătămări, dar fapta este una de categoria să provoace dureri fizice. De
exemplu, electrocutarea, tragerea de păr şi alte acţiuni de maltratare şi schingiuire care provoacă doar
dureri.
Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directă sau indirectă.
Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a împlinit vârsta de 18 ani.

Articolul 84. Furnizarea de produse şi prestarea de servicii periculoase pentru viaţa şi sănătatea
consumatorului

Furnizarea de produse şi prestarea de servicii periculoase pentru viaţa şi sănătatea consumatorului,

contrar prevederilor legale,
se sancţionează cu amendă de la 100 la 150 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu
amendă de la 300 la 400 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere, cu
amendă de la 350 la 500 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice cu privarea, în toate
cazurile, de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 3 luni la un an.

consumator – orice persoană fizică ce intenţionează să comande sau să procure ori care comandă,
procură sau foloseşte produse, servicii pentru necesităţi nelegate de activitatea de întreprinzător sau
profesională;

produs – bun destinat consumului sau utilizării individuale; sînt, de asemenea, considerate produse
energia electrică, energia termică, gazele şi apa livrate pentru consum individual. În cadrul practicilor
comerciale se consideră produs orice bun sau serviciu, inclusiv bunurile imobile, drepturile şi obligaţiile
aferente;
prestator – orice persoană juridică sau fizică autorizată pentru activitate de întreprinzător, care
prestează servicii;
serviciu – activitate, alta decît cea din care rezultă produse, desfăşurată în scopul satisfacerii unor
necesităţi ale consumatorilor;

produs, serviciu inofensiv (sigur) – produs, serviciu care nu prezintă risc pentru viaţa, sănătatea,
ereditatea şi bunurile consumatorilor sau mediul înconjurător;
produs, serviciu periculos – produs, serviciu care nu poate fi definit ca inofensiv;

Articolul 85. Procurarea sau păstrarea ilegală de substanţe narcotice sau de alte substanţe psihotrope
în cantităţi mici ori consumarea unor astfel de substanţe fără prescripţia medicului

(1) Procurarea sau păstrarea ilegală, fără scop de înstrăinare, de substanţe narcotice sau de alte substanţe
psihotrope în cantităţi mici, precum şi consumarea lor fără prescripţia medicului
se sancţionează cu amendă de la 3 la 10 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul
comunităţii de pînă la 40 de ore.
(2) Este înlăturată răspunderea contravenţională pentru faptele prevăzute de prezentul articol a
persoanei care a predat benevol substanţele narcotice ori alte substanţe psihotrope deţinute ilegal sau
care s-a adresat ori care doreşte să se adreseze benevol la o instituţie medicală pentru a i se acorda
asistenţa necesară în legătură cu consumarea ilegală a substanţelor narcotice şi/sau a altor substanţe
psihotrope.

Procurarea de substanţe narcotice, psihotrope sau analoage ale lor este considerată obţinerea lor de
către o persoană printr-o tranzacţie ilicită (cumpărare, primire cu titlu de împrumut, de cadou sau în
schimbul altor mărfuri şi obiecte, precum şi în calitate de mijloc de decontare reciprocă pentru o lucrare
realizată, un serviciu prestat sau ca rambursare a datoriei etc.), în urma căreia aceasta devine posesorul
acestor substanţe;
Păstrarea de substanţe narcotice, psihotrope sau analoage ale acestora înseamnă orice acţiune
premeditată legată de aflarea ilicită a acestor substanţe în posesia celui vinovat (păstrarea asupra sa, în
încăperi, în locuri special adaptate, în ascunzişuri, în mijloace de transport, propuse pentru depozitare
temporară etc.). Totodată, nu are importanţă cît timp persoana păstrează ilicit aceste substanţe, fapta
avînd un caracter continuu. Păstrarea substanţelor respective este o continuare firească a procurării sau a
preparării (uneori şi a transportării, expedierii etc.) acestora;
Prin consum ilegal de substanţe narcotice, psihotrope sau analoage ale lor, prevăzut la art.217 5 Cod
penal, se înţeleg acţiunile de întrebuinţare ilicită, de către făptuitor a acestora prin diferite metode:
injectare, fumat, inspirare, inhalare, întrebuinţare a pastilelor sau prafurilor etc.
Lista substanţelor narcotice, psihotrope şi a plantelor care conţin astfel de substanţe, depistate în trafic
ilicit, precum şi cantităţile acestora se stabileşte conform Listei Aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr.
79 din 23 ianuarie 2006

Articolul 122. Tăierea ilegală sau vătămarea arborilor şi arbuştilor

(1) Tăierea ilegală sau vătămarea arborilor şi arbuştilor pînă la gradul de încetare a creşterii lor ori
vătămarea arborilor şi arbuştilor care nu întrerupe creşterea lor
se sancţionează cu amendă de la 40 la 50 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice sau cu
muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 40 la 60 de ore, cu amendă de la 400 la 500 de unităţi
convenţionale aplicată persoanei juridice.
(2) Tăierea ilegală a arborilor şi arbuştilor din spaţiile verzi, vătămarea lor sau a unor părţi ale lor,
inclusiv în urma incendiilor, defrişarea şi/sau strămutarea, fără permisiunea autorităţii administraţiei
publice locale coordonată cu autorităţile administraţiei publice pentru mediu, a plantelor din spaţiile
verzi în alte locuri în timpul efectuării de construcţii
se sancţionează cu amendă de la 40 la 50 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă
de la 400 la 500 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice.
(3) Acţiunile specificate la alin.(1) săvîrşite de persoane responsabile de protecţia şi paza vegetaţiei
forestiere
se sancţionează cu amendă de la 50 la 100 de unităţi convenţionale.
(4) Autorizarea de către persoane responsabile de protecţia şi paza vegetaţiei forestiere a recoltării de
masă lemnoasă cu încălcarea legii şi a altor acte normative
se sancţionează cu amendă de la 100 la 200 de unităţi convenţionale.

Capitolul IX al Părţii speciale a Cărţii întîi din Codul contravenţional este cel mai voluminos şi conţine
49 de articole.
Scopul normei examinate constă în preîntâmpinarea distrugerii sau degradării arborilor şi arbuştilor din
fondul silvic şi spaţiile verzi.
Obiectul contravenţiei îl constituie mediul şi, în particular, fondul forestier (silvic), şi spaţiile vezi.

Fondul forestier (silvic) cuprinde toate pădurile, indiferent de tipurile de proprietate şi forma de
gospodărire. De asemenea, obiectul contravenţiei îl constituie fondul ariilor naturale protejate de stat,
din care fac parte perdelele forestiere de protecţie, amplasate pe terenurile cu destinaţie agricolă,
perdelele forestiere de protecţie şi plantaţiile de arbori şi arbuşti situate de-a lungul căilor de
comunicaţie, grupurile de arbori (parcurile, silvoparcurile etc.) şi arborii aparte din perimetrul oraşelor,
satelor şi altor localităţi.(aparat de al. 1 al art. 122 CC al RM) Pădurea este cel mai important element
al fondului forestier şi reprezintă un element al landşaftului geografic, o unitate funcţională a biosferei,
compusă din comunitatea vegetaţiei forestiere (în care domină arborii şi arbuştii), păturii vii, animalelor
şi microorganismelor. Sunt considerate păduri terenurile acoperite cu vegetaţie forestieră cu o suprafaţă
de peste 0,1 ha.

Spaţiu verde (aparat de al. 2 al art. 122 CC al RM) - sistem armonizat arhitectural, format din elemente
ale complexelor peisagistice intravilane şi extravilane ale localităţilor urbane şi rurale (peisaje
naturale, sectoare ale cursurilor de apă şi bazine acvatice, construcţii rutiere, horticole, locative),
important din punct de vedere estetic, biologic şi ecologic, care include, de regulă, o comunitate de
vegetaţie (lemnoasă arborescentă, arbustivă, floricolă şi erbacee) şi animale;
parc - spaţiu verde, cu suprafaţa de peste 20 de hectare, care oferă, într-un cadru vegetal bogat şi variat,
posibilităţi de recreere cu exercitare de activităţi compensatorii din sfera odihnei active (sport, jocuri în
aer liber) şi pasive sau de activităţi cu caracter cultural (spectacole etc.);
pădure-parc - spaţiu verde, rezultat din amenajarea pentru odihnă şi agrement a masivelor forestiere
existente în raza de folosinţă a spaţiului urban, care cuprinde adăposturi pentru vizitatori, terenuri de
camping, terenuri de sport, amenajări nautice etc.;
grădină - spaţiu verde, cu suprafaţa de circa 3-20 de hectare, care serveşte pentru odihna şi recreerea
zilnică a locuitorilor din zonele limitrofe, cuprinzînd arii plantate cu arbori şi arbuşti decorativi, plante
floricole şi de gazon;
scuar - spaţiu verde, cu suprafaţă de pînă la 3 hectare, amplasat, de obicei, între străzi, cu funcţii de
odihnă şi de facilitare a circulaţiei pietonilor de la o stradă la alta;
spaţii verzi din cuprinsul arterelor de circulaţie - aliniamente de arbori şi fîşii de vegetaţie cu lăţime
diferită, în funcţie de caracterul şi importanţa arterei, pentru ameliorarea ambianţei urbane şi aspectului
estetic al căilor de circulaţie.

Obiectul material îl constituie arborii şi arbuştii din fondul silvic sau din fondul ariilor naturale
protejate de stat şi din spaţiile verzi.
Latura obiectivă se realizează prin acţiuni active de:
1. tăierea ilegală sau vătămarea arborilor şi arbuştilor pînă la gradul de încetare a creşterii lor
 ori
2. vătămarea arborilor şi arbuştilor care nu întrerupe creşterea lor.
3. Autorizarea de către persoane responsabile de protecţia şi paza vegetaţiei forestiere a recoltării
de masă lemnoasă cu încălcarea legii şi a altor acte normative(al 3. Art. 122 CC al RM)
Tăierea arborilor sau arbuştilor constă în separarea de la rădăcină; în scoaterea din pământ a copacului
în creştere sau uscat, arbuştilor sau lianelor cu ajutorul diferitelor instrumente, aparate sau agregate.
Tăierea se consideră ilegală când este efectuată fără permisiunea eliberată de organul competent, sau nu
din locul indicat în documentul de permisiune a tăierii lor, sau în număr mai mare decât cel permis, sau
a altor specii decât cele indicate în documentul de permisiune, în altă perioadă de timp decât cea
indicată în documentul de permisiune etc.
Vătămarea a arborilor sau arbuştilor, până la nivelul de încetare a creşterii lor, după caracterul său se
asimilează cu tăierea arborilor sau arbuştilor din considerentele că vegetaţia distrusă, care a încetat să
crească, de facto, este exclusă din sistemul ecologic, îşi pierde importanţa economică, în majoritatea
cazurilor este sortită pieirii. În cazul în care colectarea scoarţei sau sevei copacilor sau arbuştilor se
efectuează aşa, încât duce la degradarea în masă şi ireversibilă a lor, persoanele vinovate poartă
răspundere în temeiul art. 122 CC al RM.
Tăierea cu scop de însuşire a copacilor fructiferi, rari, decorativi ce cresc în livezi, în grădinile sau
gospodăriile oamenilor, necesită calificare ca contravenţie contra patrimoniului, şi nu în temeiul art.122
CC la RM.
Este important ca prin fapta specificată la art. 122 CC la RM sa nu depășească limitele contravenţiei,
prin urmare încadrîndu-se în articolul 231 CP al RM Tăierea ilegală a vegetaţiei forestiere, adică să
nu fie în proporţii mari (art. 231 lit. b) şi sa fie realizată de persoane responsabile de protecţia şi
paza vegetaţiei forestiere.
Observăm la sintagma persoane responsabile de protecţia şi paza vegetaţiei forestiere este prevăzută
atît în Codul penal (art. 231 lit. a) cît şi în Codul contravenţional în calitate de agravantă la art. 122
al. 3. În această situaţie este greu de stabilit care ar fi criteriul de diferențiere dintre contravenţie şi
infracţiune. Consideram, că unicul criteriu este cel ce ar rezulta din definiția contravenţiei şi respectiv a
infracțiunii. Deci calificarea faptei drept infracţiune se va realiza conform regulii generale ca fapta
trebuie sa fie în stare sa prejudicieze valorile sociale. Respectiv daca fapta doar atentează la relaţiile
sociale, vom fi în prezenţa contravenţiei.
Latura subiectivă a contravenţiei se caracterizează prin ambele forme a vinovăţie intenţionată şi din
imprudenţă.
Art.122 CC al RM divizează subiecţii contravenţiei examinate în două grupuri: a) persoanele
responsabile de protecţia şi paza vegetaţiei forestiere; b) orice persoană fizică responsabilă, care a atins
la momentul săvârşirii infracţiunii vârsta de 18 ani. Subiect al contravenţiei poate fi şi persoana juridică.