Trafic de Influenta 2

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA
FACULTATEA DREPT
DEPARTAMENTUL DREPT PENAL
BURLACU DOINIȚA
ASPECTE TEORETICE ȘI PRACTICE ALE INFRACȚIUNII

DE TRAFIC DE INFLUENȚĂ
381.1. Drept Penal
Teză de licență
Șef de Departament:
Brînză Sergiu, dr. hab. în drept, prof univ. ____________________
Conducător ştiinţific:
Gurev Dorina, dr. în drept, lect. univ. ____________________
Autorul:
Burlacu Doinița ____________________
CHIŞINĂU-2017
CUPRINS
LISTA ABREVIERILOR................................................................................................................3
INTRODUCERE...........................................................................................................................4
I. CONSIDERAȚII GENERALE CU PRIVIRE LA INFRACȚIUNILE PREVĂZUTE DE

ART.326 CP RM............................................................................................................................7
1.1 Aspecte evolutive ale infracțiunii prevăzute de art.326 CP RM.....................................7
1.2 Conceptul și caracteristica generală a infracțiunii prevăzute de art.326 CP RM.......10
1.3 Delimitarea infracţiunilor prevăzute la art.326 CP RM de infracțiunile adiacente....14
II. ANALIZA ELEMENTELOR CONSTITUTIVE OBIECTIVE ALE

INFRACȚIUNILOR PREVĂZUTE LA ART.326 CP RM.....................................................23
2.1 Obiectul infracțiunii prevăzute la art.236 CP RM.........................................................23
2.2 Latura obiectivă a infracțiunilor prevăzute la art.326 CP RM.....................................36
III. ANALIZA ELEMENTELOR CONSTITUTIVE SUBIECTIVE ALE

INFRACȚIUNILOR PREVĂZUTE LA ART.326 CP RM.....................................................58
3.1 Latura subiectivă a infracțiunilor prevăzute la art.326 CP RM...................................58
3.2 Subiectul infracțiunilor prevăzute la art.326 CP RM....................................................64
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI...........................................................................................79
BIBLIOGRAFIE...........................................................................................................................82
2
LISTA ABREVIERILOR
alin. - alineat
art. - articol
CCCEC - Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi a Corupţiei
CNA - Centrul Național Anticorupție
CP Fr - Codul penal al Franței
CP It - Codul penal al Italiei
CPP - Codul penal al Portugaliei
CP RM - Codul penal al Republicii Moldova din 18.04.2002
CP RM din 1961 - Codul penal al Republicii Moldova din 24.03.1961
3
CP Rom din 2009 - Codul penal al României din 2009
CP Sp - Codul penal al Spaniei
Hotărârea Plenului CSJ nr.11/2014 - Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a
Republicii Moldova cu privire la aplicarea legislaţiei referitoare la răspunderea penală pentru
infracţiunile de corupţie, nr.11 din 22.12.2014.
lit. - literă
ONU - Organizaţia Naţiunilor Unite
pct. – punct
INTRODUCERE
Actualitatea și importanța problemei abordate. Conștientizarea problemei este atestată

încă din antichitate, astfel corupţia fiind strâns legată de exercitarea discreţionară a puterii, nu
cunoaște bariere temporale, iar acțiunile acesteia sunt consemnate în aproape toate tipurile de
societăţi.
4
Cercetările şi rapoartele actuale privitoare la corupţie relevă că, acest fenomen continuă să
submineze stabilitatea politică a Republicii Moldova, încrederea societăţii în sistemul politic şi în
cel judiciar, supremaţia legii, dezvoltarea economică, promovarea investiţiilor străine şi
integrarea în comunitatea europeană, totodată o consecinţă gravă a corupţiei fiind sărăcia, care, la
rîndul ei, sporeşte atractivitatea corupţiei.
Infracţiunile prevăzute la art.326 CP RM atentează asupra relaţiilor sociale cu privire la
activitatea persoanelor publice, a persoanelor cu funcţie de demnitate publică, a persoanelor
publice străine şi a funcţionarilor internaţionali, activitate incompatibilă cu suspiciunea că
respectivii factori de decizie pot fi influenţaţi în exercitarea atribuţiilor lor de către un traficant
de influenţă, precum şi cu suspiciunea că influenţa respectivilor factori de decizie poate fi
cumpărată în urma promisiunii, oferirii sau dării de foloase necuvenite unui traficant de
influenţă, astfel fiind o problemă stringentă manifestată prin comportamentul persoanelor, care
fiind aproape de putere, tind să obțină avantaje pe baza situației lor, contribuind astfel la
instaurarea unui climat de corupție.
Legislaţia penală, prin natura şi principiile pe care le consacră, totuși manifestă o voinţă şi
un rol deosebit de important în ceea ce priveşte lupta împotriva corupției, precum şi combaterea
acestui fenomen negativ de regres pentru o societate modernă, și anume prin însuși faptul
incriminării, combaterii și prevenirii fenomenului dat la nivel legislativ, executiv, cât și
judecătoresc, inclusiv prin intermediul strategiilor și reformelor naționale în domeniul
anticorupție.
Importanţa teoretică a prezentei teze constă în, definirea conceptului de studiu juridico-
penal al răspunderii pentru infracţiunile prevăzute la art.326 CP RM; sistematizarea teoretică, cât
și practică privind stabilirea elementelor constitutive şi a circumstanţelor agravante ale
infracţiunilor specificate la art.326 CP RM; cercetarea practicii judiciare privind răspunderea
penală și stabilirea pedepselor penale prin comiterea infracţiunilor prevăzute la art.326 CP RM.
Scopul și obiectivele tezei. Scopul principal al prezentei teze de licenţă constă în
determinarea, aprofundarea şi interpretarea esenţei infracţiunilor prevăzute la art.326 CP RM, a
naturii juridice, precum şi a importanţei acestora, respectiv a rolului său simţitor în legislaţia,
jurisprudența şi doctrina juridico-penală.
De asemenea scopul prezentei teze rezidă și în evidențierea aspectelor practice privind
sistematizarea practicii judiciare în cadrul fiecărui compartiment vizat în infracțiunile prevăzute
la art.326 CP RM, cât sintetizarea aspectelor teoretice, întru crearea unei viziuni cât mai clare
asupra problemei vizate, indicându-se și căi privind lupta împotriva infracţiunilor prevăzute la
art.326 CP RM.
5
În vederea atingerii scopului propus au fost stabilite următoarele obiective particulare:
- definirea conceptului de trafic de influență;
- stabilirea și examinarea elementelor constitutive obiective, cât și subiective ale
infracțiunii de trafic de influență și de cumpărare de influență;
- precizarea întinderii şi conţinutului obiectului juridic şi al obiectului material şi imaterial
ale infracţiunilor specificate la art.326 CP RM;
- analiza conţinutului modalităţilor normative ale faptei prejudiciabile în ipoteza
infracţiunilor prevăzute la art.326 CP RM;
- sintetizarea rolului persoanei publice, persoanei cu funcţie de demnitate publică,
persoanei publică străină sau funcţionarului internaţional în contextul infracţiunilor de
trafic de influenţă şi de cumpărare de influenţă;
- analiza particularităţilor ce caracterizează subiectul în cazul infracţiunilor de trafic de
influenţă şi de cumpărare de influenţă;
- stabilirea şi interpretarea practicii judiciare de sancţionare a infracțiunii de trafic de
influență și de cumpărare de influență;
- elucidarea dilemei dacă activitatea de lobby este susceptibilă sau nu de răspundere în
baza art.326 CP RM;
- analiza elementelor circumstanțiale agravante ale infracțiunilor prevăzute la art.326 CP
RM;
- formularea unor recomandări şi propuneri în vederea îmbunătățirii modului de
reglementare a răspunderii pentru infracțiunile de trafic de influență și de cumpărare de
influență.
Suportul metologic și teoretico-științific al lucrării este exprimat în aplicarea pe larg a
metodelor de cercetare cum sunt: metoda logică, metoda comparativă, metoda de analiză și
sinteză, metoda statistică, metoda istorico-juridică, precum și alte metode general-științifice.
Noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute. Inovația rezultatelor obţinute se bazează pe
încercarea de a efectua o cercetare cât mai reușită a infracţiunilor prevăzute la art.326 CP RM, cu
anumite concluzii şi recomandări teoretice de rigoare în vederea perfecţionării legislației penale
anticorupționale.
Cercetarea infracţiunilor prevăzute la art.326 CP RM s-a bazat pe:
- stabilirea conţinutului obiectului juridic şi al obiectului material şi imaterial ale
infracţiunilor de trafic de influenţă şi de cumpărare de influenţă;
6
- studierea subiectului în cazul infracţiunilor de trafic de influenţă şi de cumpărare de
influenţă;
- stabilirea rolului pe care persoana publică, persoana cu funcţie de demnitate publică,
persoana publică străină sau funcţionarul internaţional îl poate avea în contextul infracţiunilor de
- delimitarea infracţiunilor specificate la art.326 CP RM de alte infracţiuni adiacente (ex:
escrocherie, coruperea pasivă, coruperea activă etc.);
- analiza circumstanţelor agravante consemnate la alin.(2) şi (3) art.326 CP RM;
- studierea experienţei legislative a altor state cu privire la prevenirea şi combaterea
traficului de influenţă.
În rezultat au fost formulate următoarele recomandări: modificarea şi completarea cât mai
precisă a art.326 CP RM, astfel încât acesta să aibă următoarea denumire: Articolul 326. Traficul
de influenţă şi cumpărarea de influenţă, urmărindu-se totodată scopul delimitării precise a
infracțiunilor specificate la art.326 CP RM în raport cu faptele adiacente, pentru a nu admite
apariția erorilor judiciare, și anume recalificarea de la art.326 la alte norme în cadrul rejudecării
cauzelor penale, fie de a nu admite casarea sentințelor penale, din motivul că, în cadrul acestora
nu au fost corect încadrate juridic faptele prejudiciabile de trafic de influență sau de cumpărare
de influență. De asemenea au fost stabilite și sistematizate elementele constitutive obiective,
subiective, cât şi circumstanţele agravante ale infracţiunilor specificate la art.326 CP RM, fiind
elucidate imperfecţiunile, de care suferă prevederile art.326 CP RM.
Structura lucrării. Teza de licenţă a fost structurată în trei compartimente pentru
expunerea sistematică a conţinutului, fiecare din ele conţinând subcompartimente, ce prezintă un
studiu de drept penal privind traficul de copii, introducere, sinteza rezultatelor obținute, concluzii
și recomandarii, referințe bibliografice. Această structură permite elucidarea problemei pornind
de la general spre concret, evidenţiind cele mai importante aspecte ale temei în discuţie.
I. CONSIDERAȚII GENERALE CU PRIVIRE LA INFRACȚIUNILE PREVĂZUTE DE

ART.326 CP RM
1.1 Aspecte evolutive ale infracțiunii prevăzute de art.326 CP RM
7
Studiul corupției în general, și al traficului de influență în particular prezintă o importanță
deosebită, deoarece acest fenomen este un flagel care există din antichitate și a supraviețuit epoci
întregi adaptându-se cerințelor timpului.
Biblia ne furnizează un şir de criterii etice prin care se condamnă comportamentul corupt.
Cea mai veche menţiune cu privire la corupţie o găsim în Exode: „Daruri să nu primeşti, căci
darurile orbesc ochii celor ce văd şi strâmbă pricinile cele drepte" (Ieşirea, 22:8) sau: „Să nu
strici legea, să nu cauţi la faţă şi să nu ei mită, că mita orbeşte ochii înţelepţilor şi strâmbă
pricinile drepte" (Deuteronomul, 16:19).
În Grecia Antică, răspândirea vastă a coruperii l-a determinat pe Platon să propună
pedeapsa cu moartea funcţionarilor publici care primeau daruri pentru a-şi face datoria: „Nu
trebuie să primeşti daruri – spunea Platon – nici pentru lucruri bune, nici pentru cele rele".1
În vechiul drept roman, corupţia şi delapidarea erau confundate, fiind înglobate în acelaşi
concept penal. În efect, ea era considerată drept o infracţiune gravă în cazul în care era comisă de
către magistraţi, acestora putându-se a le fi aplicată pedeapsa cu moartea, iar în perioada lui
Cezar vinovatul era pedepsit cu o pedeapsă cvadruplă faţă de valoarea bunurilor primite.
Astfel, în statul roman se interzicea acceptarea compensaţiilor, darurilor pentru cele mai
importante îndatoriri civile. În legile romane adoptate – lex Cincia de donis mineribus (204
î.e.n.), Calpurnia (149 î.e.n.), Acilia (123 î.e.n.), Servilia (110 î.e.n.), Cornelia (81 î.e.n.); Iulia
(51 î.e.n.) – corupţia, fiind răspândită alarmant în societate, a fost sancţionată ca delict prin care
se înţelegea orice îmbogăţire a persoanelor ce aveau o funcţie publică sau semipublică2.
Originea infracţiunii de trafic de influenţă se găseşte anume în dreptul roman şi se atribuie
împăratului Alexandru Severus, care, atunci când a aflat că Vetronio Zurino, slujitorul său,
abuzând de relaţiile pe care le avea cu el, vindea credulilor presupusa favoare, l-a condamnat cu
arderea pe rug de lemne verzi. În timp ce rugul ardea, împăratul a poruncit să se strige „Fumo
penitur qui fumum vendit!". De aici s-a dat apoi, în doctrina penală, faptei denumirea de „vendita
di fumo", iar făptuitorilor aceea de „venditori di fumo". Însă, pe parcursul timpului multe
legislaţii moderne nu incriminau distinct o asemenea componenţă de infracţiune.3
1
Cuşnir V. Accepţiuni privind noţiunea corupţiei în plan internaţional, Buletinul Asociaţiei Tinerilor Jurişti,
Chişinău, 1997, nr.4, p.15.
2
Ibidem, p.16.
3
Vidaicu M. Traficul de influenţă. Analele ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova, 2004, nr.7, p.169.
8
Cât priveşte manifestarea corupţiei în Moldova secolelor XIV - XVII, sursa principală a
corupţiei în această perioadă a constituit-o obiceiul larg răspândit în justiţia medievală de a
răscumpăra pedeapsa, această cutumă fiind numită fie gloabă, fie duşegubină. Sistemul
compoziţiilor (denumirea modernă a gloabei) devenind cu timpul predominant, s-a transformat
într-o veritabilă sursă de venituri, atât pentru domni, cât şi pentru diverşii funcţionari ai statului.4
Un alt domeniu în care corupţia de asemenea se putea manifesta era legat de politica
imunităţilor, pentru obţinerea acestor privilegii adesea apelându-se la coruperea unor funcţionari
publici.
Regimul juridic al dominaţiei otomane în Ţările Române a demarat prin transferarea
dreptului de a numi domn direct de la Poartă, fapt care a avut cele mai nefaste consecinţe sub
aspectul evoluţiei corupţiei. Primul pas a fost făcut de Petru Rareş, însă obiceiul a fost consacrat
de loan Vodă. După această dată a fost stabilit obiceiul scoaterii la mezat a scaunului domnesc.5
Fenomenul corupţiei este analizat şi în unele scrieri ce datează cu sec. XVI. Astfel, în una
din pravilele lui Matei Basarab se spunea: „Cade-se judecătorului... să fie tuturor miloserd,
nefăţarnic, neluător de mită...". Orice abatere de la aceste reguli era pedepsită. Miron Costin în
Letopiseţul Ţării Moldovei menţionează că Domnitorul era sever nu numai faţă de popor, dar şi
faţă de judecătorii care se lăsau corupţi, aceştia fiind pedepsiţi după vechile legi.6
Codul penal al RSSM din 1961 în principiu a păstrat neincriminarea infracțiunii de trafic de
influență, stabilind acelaşi conţinut legislativ al coruperii, prevăzut de Codul penal al RSSR din
1926 şi din 1960: „primirea de către o persoană cu funcţie de răspundere, personal sau prin
intermediar, sub orice formă, a mitei pentru săvârşirea ori nu, în interesele celui ce transmite
mita, a unei acţiuni, pe care persoana cu funcţie de răspundere trebuia sau putea să o săvârşească
folosindu-se de situaţia sa de serviciu", prevăzându-se de asemenea şi responsabilitatea pentru
„mijlocirea mituirii".7
În perioada sovietică, incriminarea traficului de influenţă în legislaţia Republicii Moldova
ar fi fost destul de periculoasă pentru funcţionarii de atunci, întrucât influenţa era pentru ei o cale
de rezolvare a diverselor probleme, la diferite niveluri.
În legislaţia multor state traficul de influenţă este inclus în componenţa faptelor de mită,
altele însă fac o distincţie clară între aceste două componenţe de infracţiuni. Legiuitorul
moldovean a mers pe ultima cale, incriminând traficul de influenţă ca infracţiune separată,
subliniindu-i specificul.
4
Gumenîi I. Evoluţia corupţiei în Moldova Medievală. Chişinău: ARC, 2000, p.315-316.
5
Ibidem, p.316.
6
Cuşnir V. Accepţiuni privind noţiunea corupţiei în plan internaţional, Buletinul Asociaţiei Tinerilor Jurişti.
Chişinău, 1997, nr.4, p.17.
7
Codul penal al RSSM adoptat prin Legea din 24.03.1961, Veştile RSSM, 1961, nr.10.
9
Așadar, traficul de influenţă pentru prima dată a fost introdus în legislaţia Republicii
Moldova prin Legea nr.1375 din 19.11.1997, care prevedea includerea în Codul penal al
Republicii Moldova a articolului 181', denumit „Traficul de influenţă", cu toate că fapte care
întruneau elementele unei asemenea infracţiuni erau frecvent întâlnite şi până la introducerea
acestui articol în Codul penal. Noul Cod penal al Republicii Moldova la fel incriminează
infracţiunea de trafic de influenţă (în art.326), modificând, într-o oarecare măsură, dispoziţia
vechiului articol.8
Prin incriminarea traficului de influență s-a dorit apărarea prestigiului funcționarilor,
organizațiilor de stat și publice, nu însă și patrimoniul cumpărătorilor de influență, care pentru a-
și rezolva problemele, se folosesc de mijloace ilicite.9
De asemenea este relevant faptul că, legislaţia penală autohtonă cu privire la trafic de
influență a fost principial modificată şi completată datorită aderării Republicii Moldova la
Convenția penală cu privire la corupție adoptată la Strasbourg la 27.01.1999 și la Convenția
ONU împotriva corupției adoptată la New York la 31.10.2003, cu scopul înlăturării lacunelor
existente din actuala legislație penală în materie de prevenire și combatere a corupției.
1.2 Conceptul și caracteristica generală a infracțiunii

prevăzute de art.326 CP RM
8
9
Gurschi C. ș.a. Jurisprudența privind infracțiunile de corupție (Aspecte teoretice și practice), Chișinău, Ulysse,
2003, p.48.
10
Pentru a defini conceptul de trafic de influență sunt fundamentale următoarele definiții
legale, cât și doctrinare.
Așadar, Convenţia Penală privind Corupţia, adoptată la Strasbourg la 27 ianuarie 1999 în
art.12 defineşte traficul de influenţă ca acel act comis intenţionat, prin faptul de a propune, de a
oferi sau de a da, direct sau indirect, orice avantaj necuvenit ca remunerare oricui afirmă sau
confirmă că este capabil să exercite o influenţă asupra luării deciziei de către oricare persoană
vizată la art.2, de la 4 la 6, de la 9 la 11 (adică agenţii publici naţionali, membrii adunării publice
naţionale, agenţii publici străini membrii adunării publice străine, persoane care conduc sau
lucrează în cadrul unei entităţi din sectorul privat, funcţionarii internaţionali) fie că avantajul
necuvenit este pentru el însuşi sau pentru altcineva, precum şi faptul de a solicita, de a primi sau
de a accepta oferta sau promisiunea sub formă de remunerare pentru aşa-numita influenţă,
indiferent că influenţa este sau nu exercitată sau că influenţa presupusă produce sau nu rezultatul
scontat.
DEX-ul defineşte „influenţa" ca acţiune asupra unui lucru sau asupra unei fiinţe, putând
duce la schimbarea lor; acţiune pe care o persoană o exercită asupra alteia (deliberat, pentru a-i
schimba caracterul, evoluţia sau involuntar, prin prestigiul, autoritatea, puterea de care se
bucură). În continuare DEX-ul menţionează că prin expresia „a face trafic de influenţă" se
înţelege a trage foloase ilicite din influenţa pe care cineva o are asupra cuiva, din trecerea de care
se bucură pe lângă cineva.10
Conform opiniei A. Borodac, esenţa juridico-penală a infracţiunii de trafic de influenţă
presupune ipoteza când făptuitorul susţine că are influenţă asupra unui factor de decizie: traficul
de influenţă reprezintă o vânzare a influenţei pe care făptuitorul o are asupra unei persoane cu
funcţie de răspundere sau asupra unui funcţionar al autorităţii publice ori al unei organizaţii de
stat, precum şi o escrocherie în cazul în care el lasă să se înţeleagă că o are asupra acestora şi pe
care de fapt nu o are.11
La rândul său, T. Popovici definește traficul de influență ca fiind o infracţiune cu conţinut
alternativ, o faptă care se concretizează prin două sau toate acţiunile făptuitorului (primire,
extorcare, promisiune, acceptare de bani, bunuri etc.) personal sau prin mijlocitor, pentru sine
sau pentru o altă persoană, chiar şi la intervale diferite de timp, reprezentând în ansamblu o
unitate infracţională naturală (infracţiune prelungită)”.12
10
11
Borodac A. Manual de drept penal. Partea Specială. Chişinău: Tipografia Centrală, 2004, p.622.
12
Barbăneagră A. ș.a. Codul penal comentat şi adnotat. Chişinău, Cartier, 2005, p.656.
11
Opiniile sus-menționate consolidează conceptul de trafic de influență, care după cum s-a
menționat de nenumărate ori reprezintă acea infracțiune prin care se incriminează relația
trilaterală dintre o persoană careare o influență reală sau susține că o are asupra unei persoane
publice, negociind această influență pentru un avantaj furnizat de cineva, care dorește să profite
de această influență.
Actualmente infracțiunea de trafic de influență este prevăzută la art. 326 CP RM, conținutul
acesteia fiind următorul:
”Articolul 326. Traficul de influenţă
(1) Pretinderea, acceptarea sau primirea, personal sau prin mijlocitor, de bani, titluri de
valoare, servicii, privilegii, alte bunuri sau avantaje, pentru sine sau pentru o altă persoană, de
către o persoană care are influenţă sau care susţine că are influenţă asupra unei persoane publice,
persoane cu funcţie de demnitate publică, persoane publice străine, funcţionar internaţional,
pentru a-l face să îndeplinească sau nu ori să întîrzie sau să grăbească îndeplinirea unei acţiuni în
exercitarea funcţiei sale, indiferent dacă asemenea acţiuni au fost sau nu săvârşite, se pedepseşte
cu amendă în mărime de la 2000 la 3000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani,
iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 4000 la 6000 unităţi
convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
(11) Promisiunea, oferirea sau darea unei persoane, personal sau prin mijlocitor, de
bunuri, servicii, privilegii sau avantaje enumerate la alin. (1), pentru aceasta sau pentru o altă
persoană, cînd respectiva persoană are sau susţine că are o influenţă asupra unei persoane
publice, persoane cu funcţie de demnitate publică, persoane publice străine, funcţionar
internaţional, în scopul indicat la alin. (1), se pedepseşte cu amendă în mărime de la 2000 la
3000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, iar persoana juridică se pedepseşte
cu amendă în mărime de la 3000 la 5000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a
exercita o anumită activitate.
(2) Acţiunile prevăzute la alin. (1) sau (11):
b) săvârşite de două sau mai multe persoane;
c) săvârşite cu primirea de bunuri sau avantaje în proporţii mari;
d) urmate de influenţa promisă sau de obţinerea rezultatului urmărit se pedepsesc cu amendă în
mărime de la 3000 la 4000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 6 ani, iar persoana
juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 5000 la 10000 unităţi convenţionale cu
privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1), (11) sau (2), săvârşite:
a) cu primirea de bunuri sau avantaje în proporţii deosebit de mari;
12
b) în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale, se pedepsesc cu
amendă în mărime de la 4000 la 6000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani, iar
persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 7000 la 12000 unităţi convenţionale
cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
(4) Persoana care a promis, a oferit sau a dat bunuri ori servicii enumerate la alin. (1) este
liberată de răspundere penală dacă ele i-au fost extorcate sau dacă persoana s-a autodenunţat
neştiind că organele de urmărire penală sînt la curent cu infracţiunea pe care a săvârşit-o.”
După V.Stati, sub aceeaşi denumire marginală de trafic de influenţă – sunt reunite patru
variante-tip de infracţiuni şi două variante agravate de infracţiuni.
Astfel, prima variantă-tip de infracţiune, specificată la alin.(1) art.326 CP RM, se exprimă
în pretinderea, acceptarea sau primirea, personal sau prin mijlocitor, de bani, titluri de valoare,
servicii, privilegii, alte bunuri sau avantaje, pentru sine sau pentru o altă persoană, de către o
persoană care are influenţă sau care susţine că are influenţă asupra unei persoane publice,
persoane cu funcţie de demnitate publică, persoane publice străine, funcţionar internaţional,
exercitarea funcţiei sale, indiferent dacă asemenea acţiuni au fost sau nu săvârşite.
Cea de-a doua variantă-tip de infracţiune, prevăzută la alin.(1 1) art.326 CP RM, constă în
promisiunea, oferirea sau darea unei persoane, personal sau prin mijlocitor, de bunuri, servicii,
privilegii sau avantaje enumerate la alineatul (1), pentru aceasta sau pentru o altă persoană, cînd
respectiva persoană are sau susţine că are o influenţă asupra unei persoane publice, persoane cu
funcţie de demnitate publică, persoane publice străine, funcţionar internaţional, în scopul indicat
la alineatul (1).
Cea de-a treia variantă-tip de infracţiune, specificată la lit.c) alin.(2) art.326 CP RM, se
exprimă după caz în: a) primirea, personal sau prin mijlocitor, de bani, titluri de valoare, servicii,
privilegii, alte bunuri sau avantaje – dacă acestea se exprimă în proporţii mari – pentru sine sau
pentru o altă persoană, de către o persoană care are influenţă sau care susţine că are influenţă
asupra unei persoane publice, persoane cu funcţie de demnitate publică, persoane publice străine,
funcţionar internaţional, pentru a-l face să îndeplinească sau nu ori să întîrzie sau să grăbească
îndeplinirea unei acţiuni în exercitarea funcţiei sale, indiferent dacă asemenea acţiuni au fost sau
nu săvârşite; b) darea unei persoane, personal sau prin mijlocitor, de bunuri, servicii, privilegii
sau avantaje enumerate la alineatul (1) – dacă acestea se exprimă în proporţii mari – pentru
aceasta sau pentru o altă persoană, cînd respectiva persoană are sau susţine că are o influenţă
asupra unei persoane publice, persoane cu funcţie de demnitate publică, persoane publice străine,
funcţionar internaţional, în scopul indicat la alineatul (1).
13
Prima variantă agravată de infracţiune, consemnată la lit.b) şi d) alin.(2) art.326 CP RM,
presupune că infracţiunile specificate la alineatele (1) sau (11) sunt: - săvârşite de două sau mai
multe persoane (lit.b)); - urmate de influenţa promisă sau de obţinerea rezultatului urmărit
(lit.d)).
Cea de-a patra variantă-tip de infracţiune, specificată la lit.a) alin.(3) art.326 CP RM,
constă după caz în: a) primirea, personal sau prin mijlocitor, de bani, titluri de valoare, servicii,
privilegii, alte bunuri sau avantaje – dacă acestea se exprimă în proporţii deosebit de mari –
pentru sine sau pentru o altă persoană, de către o persoană care are influenţă sau care susţine că
are influenţă asupra unei persoane publice, persoane cu funcţie de demnitate publică, persoane
publice străine, funcţionar internaţional, pentru a-l face să îndeplinească sau nu ori să întîrzie sau
să grăbească îndeplinirea unei acţiuni în exercitarea funcţiei sale, indiferent dacă asemenea
acţiuni au fost sau nu săvârşite; b) darea unei persoane, personal sau prin mijlocitor, de bunuri,
servicii, privilegii sau avantaje enumerate la alineatul (1) – dacă acestea se exprimă în proporţii
deosebit de mari – pentru aceasta sau pentru o altă persoană, cînd respectiva persoană are sau
susţine că are o influenţă asupra unei persoane publice, persoane cu funcţie de demnitate publică,
persoane publice străine, funcţionar internaţional, în scopul indicat la alineatul (1).
Cea de-a doua variantă agravată de infracţiune, consemnată la lit.b) alin.(3) art.326 CP
RM, presupune că infracţiunile specificate la alineatele (1), (1 1) sau (2) sunt săvârşite în interesul
unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale.
În fine, conform alin.(4) art.326 CP RM, persoana care a promis, a oferit sau a dat bunuri
ori servicii enumerate la alineatul (1) este liberată de răspundere penală dacă ele i-au fost
extorcate sau dacă persoana s-a autodenunţat neştiind că organele de urmărire penală sunt la
curent cu infracţiunea pe care a săvârşit-o.13
1.3. Delimitarea infracţiunilor prevăzute la art.326 CP RM
de infracțiunile adiacente
13
Brînză Sergiu, Stati Vitalie, Tratat de drept penal. Partea specială. Volumul II. Chișinău: Tipografia Centrală,
2015, p.883-884
14
Analizând infracțiunile prevăzute la art.326 CP RM am ajuns la concluzia că principalele
infracțiuni adiacente ce necesită a fi delimitate de infracțiunea de trafic de influență sunt:
coruperea activă (darea de mită), coruperea pasivă (luarea de mită), cât și escrocheria
(înșelăciunea).
Așadar, atât infracţiunea de dare de mită (corupere activă), cât şi infracţiunea de trafic de
influenţă sunt infracţiuni care au legătură cu infracţiunile de serviciu, fiind totodată infracţiuni
tot mai des întâlnite în practica judiciară penală. Abordarea acestor infracțiuni împreună este
relevantă, dată fiind legătura strânsă a relaţiilor sociale pe care acestea le ocrotesc şi anume cele
referitoare la activitatea de serviciu, activitate a cărei bună desfăşurare este incompatibilă cu
săvârşirea unor fapte de corupere asupra funcţionarului sau cu suspiciunea că funcţionarii pot fi
influenţaţi în exercitarea atribuţiilor lor de persoane care au o influenţă reală sau presupusă
asupra lor. Reiese implicit, pentru a-şi desfăşura în bune condiţii activităţile de serviciu, trebuind
să fie în afara oricăror suspiciuni, că organele statului prin intermediul cărora se asigură
serviciile publice şi totodată ocrotirea intereselor persoanelor, nu pot să fie influenţate de a
acţiona sau a nu acţiona prin intervenţii făcute de diferite persoane care au influenţă sau lasă să
se înţeleagă că au influenţă asupra lor.
Totodată legea le asigură acestora şi o protecţie eficientă prin incriminarea infracţiunii de
dare de mită împotriva faptelor de corupţie la care ar putea fi expuşi. Sub acest aspect, atât fapta
persoanei care promite, oferă sau dă unui funcţionar bani sau şi alte foloase necuvenite în
vederea îndeplinirii sau nu a sarcinilor de serviciu, a unor acte privitoare la sarcinile de serviciu,
ori pentru a efectua un act contrar acestor îndatoriri cât şi fapta unui funcţionar care pretinde,
primeşte, acceptă sau nu respinge astfel de foloase prezintă pericol social aducând atingere
activităţilor de serviciu.14
În ceea ce priveşte obiectul juridic special al infracţiunii de dare de mită, după Daniel Buda
acesta este dat de relaţiile sociale referitoare la activitatea de serviciu, activitate a cărei bună
desfăşurare este incompatibilă cu desfăşurarea unor acte de corupere a funcţionarilor.
Așadar, între infracţiunea de dare de mită şi luare de mită, care reprezintă latura activă şi
latura pasivă a corupţiei, există o strânsă legătură. Prin incriminarea acestor fapte s-a urmărit
restrângerea actelor de corupţie. În cazul traficului de influenţă obiectul juridic special este dat
de relaţiile sociale referitoare la activitatea de serviciu, activitate care este incompatibilă cu acea
situaţie în care fuuncţionarii pot fi influenţaţi în exercitarea atribuţiilor de persoane care au o
influenţă reală sau presupusă asupra lor.
Buda D. Traficul de influenţă şi darea de mită - infracţiuni cu o frecvenţă ridicată în administraţia publică. În:
14
Revista transilvană de ştiinţe administrative nr.2(5), 2000, p.86-89.
15
La fel ca şi în cazul infracţiunii de dare de mită, legiuitorul a urmărit să înlăture actele de
corupţie şi suspiciunile care ar putea afecta încrederea şi prestigiul de care trebuie să se bucure
un funcţionar. Ambele infracţiuni sunt lipsite de obiect material, cu excepţia situaţiilor în care
făptuitorul primeşte un anumit bun sau dacă acţiunea făptuitorului se referă la un anumit bun,
infracţiunea având în acest caz şi un astfel de obiect.15
După E.Mădulărescu, comparativ cu luarea de mită, diferențierea apare chiar din conținutul
normativ, în sensul că la traficul de influełlță, particularul, care este subiectul activ
necircumstanțiat, trafică influența sa, reală sau presupusă, asupra funcționarului, în timp ce la
luarea de mită, chiar funcționarul este cel care își trafică propria-i funcție. Sub aspectul
rezultatului, cu toate că ambele infracțiuni aduc atingere aceluiași obiect juridic, totuși este de
subliniat că discreditarea organizațiilor de stat sau publice - în cazul luării de mită - se realizează
în mod direct (funcționarul este corupt), în timp ce la traficul de influență, discreditarea este
indirectă (se creează impresia că funcționarul poate fi influențat în legătură cu atribuțiile sale de
serviciu).16
După Daniel Buda, infracţiunea de dare de mită se caracterizează prin aceea că ea
reprezintă latura activă a mitei adică actul de corupere exercitat de o persoană particulară asupra
unui funcţionar în legătură cu atribuţiile de serviciu ale acestuia. Atât darea de mită cât şi luarea
de mită sunt infracţiuni corelative în sensul că persoana particulară dă, iar funcţionarul primeşte
folosul necuvenit sau în alte situaţii o persoană particulară promite sau oferă un astfel de folos iar
funcţionarul îl acceptă sau nu îl respinge. Bineînţeles că cele două infracţiuni pot exista şi
independent, situaţia fiind întâlnită atunci când o persoană particulară promite sau oferă anumite
foloase funcţionarului însă acesta îl respinge sau nu îl acceptă.
Tot în vederea ocrotirii relaţiilor sociale ce vizează activităţile de serviciu, legiuitorul a
înţeles să incrimineze traficul de influenţă care constă în primirea ori pretinderea de bani sau alte
foloase, ori acceptarea de daruri, promisiuni, direct sau indirect pentru sine ori pentru altul,
săvârşite de persoana care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui
funcţionar cu scopul de a-l determina să facă sau să nu facă un act care intră în atribuţiile sale de
serviciu. În această situaţie, autorul infracţiunii are influenţă sau lasă să se creadă că o are asupra
unui funcţionar, ceea ce nu reprezintă altceva decât o vânzare sau o speculare a influenţei pe care
acesta o are. Acesta se angajează în schimbul unei sume de bani sau a altui folos să intervină la
un funcţionar care are posibilitatea, datorită calităţii sau funcţiei pe care o are în vederea
rezolvării unor situaţii favorabile pentru anumite persoane interesate.17
15
Buda D. Traficul de influenţă şi darea de mită..., p.86-89.
16
Mădulărescu E. Traficul de influență: Studiu de doctrină și jurisprudență. București: Hamangiu, 2006, p.94.
17
16
Sub aspectul laturii subiective, după Daniel Buda darea de mită se săvârşeşte doar cu
intenţie directă, cu alte cuvinte în momentul în care promite şi oferă sume de bani sau alte
foloase necuvenite, făptuitorul îşi dă seama că prin acţiunea sa exercită un act de corupere şi că
acesta crează o stare de pericol pentru buna desfăşurare a activităţii de serviciu, urmare a cărei
producere o şi doreşte de altfel. Dacă făptuitorul nu doreşte o astfel de urmare, acţiunea acestuia
nu constituie infracţiunea de dare de mită. În practica judiciară s-a stabilit că nu este infracţiune
de dare de mită atunci când asemenea infracţiuni sunt săvârşite în stare de hipnoză, când
făptuitorul nu era conştient de rezultatul acţiunii sale.
Darea de mită presupune sub aspectul laturii subiective şi cerinţa unui scop special urmărit
de făptuitor, şi anume îndeplinirea ori neîndeplinirea sau întârzierea îndeplinirii unui act privitor
la sarcinile de serviciu ale celui care săvârşeşte actele de corupere ori efectuarea unor acte
contrare îndatoririlor de serviciu. Sub aspectul laturii penale, nu are relevanţă dacă activitatea
infracţională a fost urmată de îndeplinirea sau neândeplinirea actului pe care făptuitorul l-a avut
în vedere în momentul intrării în câmpul infracţional.
Tot irelevant este şi faptul dacă actul pentru a cărui îndeplinire făptuitorul săvârşeşte acte
de corupere este legal sau ilegal. Atunci când actul de corupere se referă la efectuarea unor acte
care realizează el însuşi conţinutul unei infracţiuni, apreciem că suntem în prezenţa concursului
de infracţiuni.
Infracţiunea de trafic de influenţă presupune de asemenea sub aspectul laturii subiective
forma intenţiei directe. Cu alte cuvinte, acesta îşi dă seama şi vrea să trafice influenţa sa reală sau
presupusă a unui funcţionar, latura subiectivă include şi scopul determinării funcţionarului să
facă sau să nu facă un act care intră în atribuţiile sale de serviciu. La fel ca şi la darea de mită, nu
are importanţă dacă scopul este efectiv atins sau nu, fiind suficient doar să fie urmărit sau
acceptat în momentul primirii sau pretinderii foloaselor materiale.18
După E.Mădulărescu, în ceea ce privește planul subiectiv, la luarea de mită funcționarul
realizează întotdeauna că datorită propriei corupții își discreditează funcția, în tirmp ce la traficul
de influență, atât subiectul activ cât și cumpărătorul de influență își dau seama că lasă impresia
că funcționarul este coruptibil și influențabil.
În ipoteza în care funcționarul este subiectul activ al infracțiunii și își trafică propriile
competențe, săvârșește infracțiunea de luare de mită; subzistă infracțiunea de trafic de influență
dacă, însă, el se prevalează de influența pe care i-o conferă relațiile sale personale sau funcția
(indiferent dacă acestea sunt reale sau nu) pe lângă alt funcționar, pentru ca acesta din urmă să
facă sau să nu facă un act privitor la atribuțiile sale de serviciu.
18
Ibidem, p.86-89.
17
În jurisprudență s-a decis că, fapta persoanei care prin activitatea sa, înlesnește primirea
unei sume de bani de către funcționar pentru serviciul făcut de către acesta - cu încălcarea
îndatoririlor de serviciu - celui ce apelase la intervenția sa, întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii de complicitate la luare de mită și nu de trafic de influență.19
După Daniel Buda, subiectul acestor infracţiuni, atât la infracţiunea de trafic de influenţă
cât şi la infracţiunea de dare de mită, poate să fie orice persoană. Aceste infracţiuni pot fi
săvârşite de o singură persoană sau sub forma participaţiei atât în forma coautoratului cât şi în
forma instigării sau complicităţii. Dacă infracţiunea de trafic de influenţă este săvârşită de un
funcţionar iar acesta are şi el atribuţii în legătură cu actul pe care urmează să îl îndeplinească
funcţionarul ale cărui servicii le-a traficat, atunci există un concurs de infracţiuni între
infracţiunea de luare de mită şi infracţiunea de trafic de influenţă. Existenţa acestui concurs de
infracţiuni este condiţionată de asigurările pe care făptuitorul le-a dat persoanelor că vor
beneficia de serviciile care intră în competenţa sa. Bineînţeles că şi această infracţiune este
susceptibilă de coautorat precum şi de complicitate şi instigare.20
În cele mai multe cazuri infracțiunea de trafic de influență este confundată cu cea de
înșelăciune (escrocherie), în ciuda trăsăturilor conținuturilor lor, care sunt strict delimitate.
Astfel, obiectul juridic special al infracțiunii de trafic de influență îl constituie relațiile sociale a
căror formare și dezvoltare se întemeiază pe încrederea și prestigiul de care trebuie să se bucure
orice funcționar și orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei persoane juridice. În
schimb, obiectul juridic special al infracțiunii de înșelăciune îl constituie relațiile sociale privind
strict patrimoniul unor persoane fizice sau juridice, relații care iau naștere și se desfășoară pe
baza bunei-credințe a subiecților acestor raporturi, a încrederii pe care ei și-o acordă reciproc.21
19
Mădulărescu E. Traficul de influență: Studiu de doctrină și jurisprudență. București: Hamangiu, 2006, p.94-95.
20
21
18
Analizând Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova cu privire la
aplicarea legislaţiei referitoare la răspunderea penală pentru infracţiunile de corupţie, nr.11 din
22.12.2014, sub auspiciul delimitării traficului de influență de escrocherie, în aceasta se
menționează că, reieşind din dispoziţia alin.(1) art.326 CP, influenţa făptuitorului asupra
factorului de decizie poate fi reală (în ipoteza în care persoana „are influenţă”) sau ipotetică (în
ipoteza în care persoana „susţine că are influenţă”). Astfel, instanţele trebuie să delimiteze
infracţiunea de trafic de influenţă, în ipoteza unei influenţe susţinute, pe de o parte, de
infracţiunea de escrocherie (art.190 CP), pe de altă parte. În acest sens, se va ţine cont de faptul
că, în cazul escrocheriei remuneraţia este obţinută ca urmare a manoperelor frauduloase, în timp
ce în cazul traficului de influenţă, făptuitorul obţine remuneraţia ca efect al promisiunii că va
interveni pe lîngă factorul de decizie, în ale cărei atribuţii de serviciu intră soluţionarea chestiunii
de interes ale cumpărătorului de influenţă. Dacă factorul de decizie invocat de făptuitor nu există
sau nu este competent să îndeplinească acel act care îl interesează pe cumpărătorul de influenţă,
atunci cele comise vor fi alcătui elementele componenţei infracţiunii de escrocherie (art.190
CP).22
Tot escrocheria va fi reţinută dacă faptuitorul cunoştea, în momentul cînd s-a prevalat de
influenţă, că factorul de decizie îndeplinise acel act. Aceasta întrucât, acţiunea ce constituie fapta
prejudiciabilă a infractiunii de trafic de influenţă (alin.(1) art.326 CP) trebuie să fie realizată mai
înainte ca factorul de decizie pe lîngă care s-a promis ca se va interveni să fi îndeplinit actul care
îl interesează pe cumpărătorul de influenţă, sau cel tîrziu în timpul îndeplinirii acestuia. Pentru a
reţine la încadrare infracţiunea de trafic de influenţă (alin.(1) art.326 CP) în ipoteza unei
influenţe susţinute, influenţa asupra factorului de decizie trebuie să fie credibilă şi posibilă (la
nivelul atitudinii psihice a făptuitorului). Aceasta înseamnă că făptuitorul la momentul
pretinderii, acceptării ori primirii remuneraţiei ilicite nu are influenţă, însă el acţionează cu
intenţia de a exercita această influenţă în viitor asupra factorului de decizie, mizînd pe anumite
circumstanţe (de exemplu, făptuitorul mizează că, după ce va deveni membru de partid, va putea
să intervină asupra factorului de decizie pentru a-l influenţa, în virtutea colegialităţii).23
22
Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova cu privire la aplicarea legislaţiei referitoare la
răspunderea penală pentru infracţiunile de corupţie, nr.11 din 22.12.2014, pct.14.1.
23
Ibidem, pct.14.1-14.2.
19
Şi în cazul escrocheriei făptuitorul nu are influenţă asupra factorului de decizie, însă spre
deosebire de trafic de influenţă la momentul luării recompensei, făptuitorul nu intenţionează să
obţină influenţa asupra factorului de decizie şi să o exercite. Aceasta acţionează exclusiv cu
intenţia de a sustrage recompensa pe care i-o transmite cumpărătorul de influenţă. Pentru a
aprecia dacă influenţa susţinută asupra factorului de decizie este credibilă şi posibilă, instanţele
se vor conduce de anumite circumstanţe obiective, precum: relaţiile dintre făptuitor şi factorul de
decizie invocat de primul; statutul, funcţia, profesia făptuitorului etc. În special, instanţele
trebuie să analizeze circumstanţele unei influenţe susţinute de către făptuitorul care aparţine
aceluiaşi domeniu de activitate cu factorul de decizie. Spre exemplu, dacă clientul angajează
avocatul în considerarea trecerii pe care acestea o are faţă de un anume factor de decizie:
procuror, judecător etc. (care trebuie să-i rezolve anume probleme) şi avocatul căruia clientul i-a
împărtăşit raţiunea alegerii sale, a confirmat aceasta, în mod expres sau prin tăcerea lui, fapta
întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă.24
În practica judiciară, infracțiunile prevăzute la art.326 CP RM, deseori sunt comise
concomitent cu infracțiunile legate de înșelăciune, fie de confecţionarea, deţinerea, vînzarea sau
folosirea documentelor oficiale false, drept exemple fiind următoarele spețe:
- Prin sentinţa Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 20 decembrie 2010, Şceriţa O. a
fost recunoscută vinovată şi condamnată: în baza art. 196 alin. (4) CP la 3 (trei) ani
închisoare; în baza art. 326 alin. (1) CP la 2 (doi) ani închisoare; în baza art. 361 alin.
(1) CP la 1 (un) an închisoare. În baza art. 84 alin. (1) CP pentru concurs de infracţiuni,
prin cumul parţial al pedepselor aplicate, i s-a stabilit pedeapsa definitivă 3 (trei) ani
închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar pentru femei. Conform art.90 CP s-a
dispus suspendarea executării pedepsei cu închisoare pe un termen de probă de 3 (trei)
ani.
24
Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova…, pct.14.2.
20
Instanța de fond a stabilit că, la 01.08.2008 Şceriţa O., aflîndu-se în mun. Chişinău,
urmărind scopul cauzării de daune materiale în proporţii deosebit de mari
proprietarului, prin înşelăciune, ştiind cu certitudine că nu mai ocupă funcţia de
preşedinte a Asociaţiei Obștești "Societatea amatorilor de cîini din Republica Moldova",
a încheiat cu concubinul său, Socican V., un contract de cumpărare-vînzare a imobilului
nr.103 „a” din strada Armenească 30, mun. Chişinău, cu suprafaţa totală de 50.6 m,
proprietate a Asociaţiei Obşteşti "Societatea amatorilor de cîini din Republica
Moldova", la un preţ diminuat de 43.000 mii lei. Conform evaluării efectuate de către
SRL "Triada" în luna august 2008 valoarea medie a unui metru pătrat de spaţiu
nelocuibil din zona străzii Armenească 30 din mun. Chişinău, în încăperi similare
bunului imobil, constituia în mediu 800 euro. Conform cursului oficial stabilit de Banca
Naţională a Moldovei la 01.08.2008 - 1 euro constituia 15.1499 lei. În aşa mod,
proprietarului Asociaţiei Obşteşti "Societatea amatorilor de cîini din Republica
Moldova" i-au fost cauzate daune materiale în proporţii deosebit de mari în sumă de 570
267,62 lei. Aceste acţiuni ale inculpatei Şceriţa O. au fost încadrate în baza de art. 196
alin. (4) CP ca cauzarea de daune materiale în proporţii deosebit de mari prin
înşelăciune, faptă ce nu constituie însuşire. Tot ea, în perioada 14 august 2008 - 05
septembrie 2008, prezentîndu-se ca Preşedinte a Uniunii Chinologilor din Republica
Moldova şi susţinînd că are influenţă asupra funcţionarilor din cadrul Serviciului
Veterinar de Stat din Republica Moldova, a perfectat pe numele lui Rusu D., care
intenţiona să plece peste hotare în Israel, însoţit de cîinele de rasă „doberman",
paşaport pentru animale de companie MD seria 000853, care acordă dreptul de a
traversa frontiera de stat a Republicii Moldova. In acest scop, Şceriţa O. a înscris în
paşaportul MD seria 000853 date denaturate privind identitatea cîinelui de rasă
„doberman", în care erau aplicate ştampilele Serviciului veterinar de Stat al mun.
Chişinău, precum că, la 26.06.2008, 12.07.2008, 18.08.2008, 06.08.2008 şi 10.07.2008
cîinele de rasă „doberman" a primit vaccinele respective. Ulterior, la 05.09.2008 i-a
transmis paşaportul sus-menţionat lui Rusu D. şi a primit personal bani în sumă de 100
euro. Aceste acţiuni ale inculpatei au fost încadrate în baza art. 326 alin. (1) CP, traficul
de influenţă, primirea de bani, personal, pentru sine, săvârşită intenţionat de către o
persoană care susţine că are influență asupra unui funcţionar, în scopul de a-1 face să
îndeplinească ori să nu îndeplinească acţiuni care intră în obligaţiile lui de serviciu,
indiferent dacă asemenea acţiuni au fost sau nu săvârşite. La 05 septembrie 2008,
Şceriţa O., urmărind scopul confecţionării şi vinderii documentelor oficiale false care
acordă drepturi la trecerea frontierei de stat a Republicii Moldova, a perfectat
21
paşaportul MD seria 000853, în care a înscris date vădit false privind identitatea,
numele, specia, rasa, sexul, data fătării, blana cînelui de rasă „doberman", care
aparţinea lui Rusu D. şi aplicarea vaccinelor la 26.06.2008, 12.07.2008, 18.08.2008,
06.08.2008 şi 10.07.2008 de către Serviciul veterinar de Stat al mun. Chişinău. In scopul
realizării intenţiei criminale, la 05 septembrie 2008 i-a vîndut lui Rusu D. paşaportul
menţionat la preţ de 100 euro. Aceste acţiuni ale inculpatei Şceriţa O. au fost încadrate
în baza art. 361 alin. (1) CP, ca confecţionarea şi vînzarea documentelor oficiale false
care acordă drepturi.
Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 iulie 2013, au fost respinse ca nefondate
apelurile procurorului şi a inculpatei Şceriţa O., menţinută sentinţa Judecătoriei Centru,
mun. Chişinău din 20 decembrie 2011, fără modificări.
Prin decizia Colegiului lărgit al Curții Supreme de Justiție din 18.03.2014, a decis
respingerea ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura
de nivelul Curţii de Apel Chişinău, Tăut Dorina, de inculpata Şceriţa Olga Leonid şi de
avocatul Druţă Boris în numele inculpatei Şceriţa Olga Leonid, cu menţinerea deciziei
Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 02 iulie 2013, în cauza penală privindu-o
pe Şceriţa Olga Leonid.25
Un alt element de diferențiere a celor două infracțiunii îl constituie interesul. În lipsa unui
interes real, legitim sau chiar nelegitim, fapta va constitui înșelăciune. Sub aspectul rezultatului,
traficul de influență este o infracțiune de pericol, nefiind condiționată de producerea unui
prejudiciu, în timp ce de esența înșelăciunii este paguba materială ca urmare imediată, fiind
infracțiune de rezultat.
În concret, în timp ce înșelăciunea este o infracțiune contra patrimoniului, traficul de
influență creează o stare de pericol pentru activitatea persoanei juridice în serviciul căreia se află
subiectul pasiv subsidiar (funcționarul), stare de pericol ce constă în atingerea adusă reputației și
corectitudinii anumitor funcționari, în neîncredere cu privire la persoana juridică în cauză. Dacă
influența de care se prevalează subiectul activ al infracțiunii de trafic de influență este posibil să
fie reală, în ipoteza înșelăciunii, realizarea infracțiunii presupune, cu necesitate, alterarea
adevărului.
Esențial pentru infracțiunea de înșelăciune este rezultatul acțiunii de inducere în eroare a
victimei și de obținere de către făptuitor, prin fraudă, a unor foloase de la o persoană de totală
bună-credință, pe când în cazul infracțiunii de trafic de influență, cel care dă banii sau bunurile
ori promite foloasele este întotdeauna de rea-credință, urmărind satisfacerea intereselor personale
pe căi oculte.
25
Decizia Colegiului lărgit al Curții Supreme de Justiție din 18.03.2014, Dosarul nr.1ra-264/2014. www.csj.md
22
Prin urmare, fapta inculpatului de a pretinde și primi bani de la două persoane, pentru a
interveni pe lângă o persoană cu atribuții de decizie în conducerea unui agent economic, în
scopul angajării fiicelor acestora, iar pentru a le întări convingerea s-a obligat să le întocmească
ea cererile de angajare, luându-le în acest scop certificatele de absolvire a liceului pe care le-a
depus la serviciul personal al întreprinderii întrunește, atât obiectiv cât și subiectiv, elementele
constitutive ale infracțiunii de trafic de influență și nu pe ale celei de înșelăciune.
Cu totul alta este situația în ipoteza în care o persoană își atribuie o calitate falsă, care-i
conferă atributele pentru a face un act solicitat de cumpărătorul de influență, fără a mai interveni
pe lângă un alt funcționar, presupus subaltern ce ar avea în competența exclusivă facerea acelui
act.26
Așadar, delimitând infracțiunea traficului de influență de infracțiunea de esrocherie
concluzionăm că, influenţa pretinsă de făptuitor asupra factorului de decizie fiind absurdă şi
irealizabilă (în sensul efectuării şi a finalităţii), atunci cele comise vor fi încadrate în
conformitate cu art.190 CP (în ipoteza primirii „remuneraţiei ilicite”) sau tentativă la art.190 CP
(în ipoteza pretinderii sau acceptării „remuneraţiei ilicite”), cu condiţia ca remuneraţia să se
refere la bunuri mobile, ce au cost determinat şi valoare materială, sunt străine pentru făptuitor şi
constituie rezultatul muncii umane. În cazul în care, remuneraţia ilicită constă în servicii, cele
comise se vor încadra în conformitate cu art.196 CP, dacă serviciile constituie proporţii mari.
Dimpotrivă, dacă în circumstanţele descrise „remuneraţia ilicită” a fost extorcată, atunci fapta va
întruni elementele componenţei infracţiunii de şantaj (art.189 CP). 27 De asemenea, acţiunea de
pretindere, acceptare sau primire a remuneraţiei ilicite trebuie să fie realizată nu mai tîrziu decât
momentul în care factorul de decizie influenţat îşi îndeplineşte (nu-şi îndeplineşte; întîrzie;
grăbeşte) acţiunile în exercitarea funcţiei sale. Nu vor exista elementele componenţei art.326 CP,
în circumstanţele în care făptuitorul pretinde, acceptă sau primeşte remuneraţia ilicită după ce
factorul de decizie şi-a îndeplinit acţiunile în exercitarea funcţiei sale, fapt despre care făptuitorul
cunoştea. După caz, cele comise vor fi încadrate în conformitate cu art.190 CP (în ipoteza
primirii „remuneraţiei ilicite”) sau tentativă la art.190 CP (în ipoteza pretinderii sau acceptării
„remuneraţiei ilicite”). Dimpotrivă, dacă în circumstanţele descrise „remuneraţia ilicită” a fost
extorcată, atunci fapta va întruni elementele componenţei infracţiunii de şantaj (art.189 CP).28
26
27
răspunderea penală pentru infracţiunile de corupţie, nr.11 din 22.12.2014, pct.14.3.
28
Ibidem, pct.17.2.
23
II. ANALIZA ELEMENTELOR CONSTITUTIVE OBIECTIVE ALE
INFRACȚIUNILOR PREVĂZUTE LA ART.326 CP RM
2.1 Obiectul infracțiunii prevăzute la art.236 CP RM
În doctrină, atât autohtonă cât și ce de peste hotare, clasifică obiectul infracțiunii în:
- Obiectul juridic general;
- Obiectul juridic generic;
- Obiectul juridic special.
În acest sens, este necesar de cercetat aceste tipuri ale obiectului juridic în contextul
infracțiunii de trafic de influență.
Investigația o începem cu analiza obiectului juridic general.
24
Astfel, obiectul general al traficului de influenţă este constituit din totalitatea valorilor
sociale ocrotite de legea penală, enumerate în art.2 CP RM, care prevede că legea penală apără,
împotriva infracţiunilor, persoana, drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea, mediul
înconjurător, orânduirea constituţională, suveranitatea, independenţa şi integritatea teritorială a
Republicii Moldova, pacea şi securitatea omenirii, precum şi întreaga ordine de drept.29
În ceea ce privește obiectul juridic generic al infracțiunii de trafic de influență prevăzut la
alin.(1) art.326 CP RM, în literatura de specialitate au fost menționate diverse opinii în acest
sens.
După E.Mădulărescu, obiectul juridic generic îl constituie relațiile sociale ce formează
obiectul juridic comun al tuturor infrațiunilor care aduc atingere activității organizațiilor publice,
internaționale, organizațiilor obștești, comunităților europene ori altor activități reglementate de
lege.30
După C.Timofei, Gh.Nistoreanu şi A.Boroi, obiectul juridic generic al infracţiunii de trafic
de influenţă îl formează relaţiile sociale cu privire la: buna desfăşurare a activităţilor de serviciu
în unităţile publice sau de interes public; înfăptuirea justiţiei potrivit principiilor fundamentale
ale statului de drept, potrivit Constituţei şi a legilor ţării etc. Iar după P.N. Petru, obiectul juridic
generic al infracţiunii de trafic de influenţă este format din relaţiile sociale care asigură normal
desfăşurarea activităţii instituţiilor publice.31
Analizând opiniile menționate, considerăm că obiectul juridic generic îl reprezintă relațiile
sociale cu privire la buna desfășurare a activității în sfera publică, deoarece este vorba de
activitatea desfășurată de către persoanele publice, persoanele cu funcție de demnitate publică,
persoanele publice străine și funcționarii internaționali.
În cazul infracțiunii prevăzute la alin.(1) art.326 CP RM, în privința obiectului juridic
special pot fi menționate următoarele opinii.
După E.Mădulărescu, obiectul juridic special al infracțiunii de trafic de influență îl
constituie relațiile sociale a căror existență și dezvoltare sunt fundamentate pe încrederea și
prestigiul funcționarilor (salariaților), organelor și instituțiilor statului, impunându-se înlăturarea
oricăror suspiciuni în ceea ce privește corectitudinea, onestitatea și probitatea lor. El este
reprezentat și de relațiile sociale legate de activitatea statului, organele sale, organizațiile publice
internaționale, comunitățile europene, care se pot forma, desfășura și dezvolta normal numai prin
îndeplinirea corespunzătoare a îndatoririlor de serviciu de către funcționari, organele de
constatare, control, urmărire și judecată.
29
30
31
Timofei C. Răspunderea penală pentru traficul de influență, 2014, p.89.
25
De asemenea, obiectul juridic al infracțiunii de trafic de influență îl constituie relațiile
sociale privind prestigiul și onoarea administrației publice, încrederea de care aceasta se bucură
în societate. În niciun caz nu poate fi acceptată ideea că incriminarea infracțiunii ar putea viza și
relațiile privind apărarea patrimoniului cumpărătorului sau beneficiarului traficului de influență.
De altfel, ilustrul jurist italian Carrara în acest sens arăta: „Ar fi un contrasens ca justiția să
protejeze pe cel care se plânge pentru că nu a reușit să obțină consumarea unei injustiții. Dreptul
violat care se protejează cu pedepsirea vânzării de fum este numai justiția publică. În acest caz,
denunțătorii sunt ascultați de lege ca martori, dar sunt priviți cu dispreț. Aceasta (s.n. — justiția)
are oroare pentru contract și urăște ambii contractanți. Nu răzbună jignirea suferită de ei, ci
jignirea adusă justiției". Practic, se poate observa că era sancționată sustragerea sacralității
administrației publice, ce era specifică statului absolut, unde noțiunea de prestigiu era înțeleasă
ca trăsătură esențială a funcției publice.
Considerăm și noi că nu poate fi avut în vedere patrimoniul privat ca valoare socială
ocrotită, întrucât textul normativ vorbește de promiterea unor avantaje și darea unor sume de
bani, daruri și alte valori, necondiționând consumarea infracțiunii de aducerea la îndeplinire a
promisiunii ori de remiterea efectivă a bunurilor sau avantajelor. Pe de altă parte, nu este protejat
patrimoniul privatului și datorită faptului că este posibil ca el să obțină beneficii din activitatea
infracțională atunci când funcționarul public dă curs cererii sale ilicite.32
Revenind la valorile sociale, arătăm că în ceea ce privește administrația publică, se
urmărește ocrotirea principiilor de integritate a funcționarilor publici, imparțialitatea,
obiectivitatea, legalitatea, transparența, eficiența și eficacitatea, responsabilitatea și bunul mers al
acestui serviciu public, cât și gratuitatea, prin excelență, a activității administrative, adică dreptul
cetățeanului la obținerea gratuită a actului administrativ atunci când legea nu prevede o
retribuție.
În general, activitatea administrativă este orientată spre stabilirea raporturilor dintre stat și
cetățeni cu scopul instituțional de a organiza comunitatea socială și a satisface nevoile colective
și individuale. În acest context, datoria funcționarilor publici este de a acționa cu disciplină și
onoare, în baza principiilor de imparțialitate și a bunului mers al administrației publice,
indiferent de modul de învestire al lor, respectiv numire prin act administrativ emis în condițiile
legii sau angajați prin contract de muncă de către angajator.
Prin prisma valorii finale ocrotite, titularii organelor administrative în raporturile cu
cetățenii trebuie să folosească în mod legitim funcțiile și competențele ce le revin în îndeplinirea
actelor, cu alte cuvinte să nu le exercite abuziv și arbitrar, în alte scopuri decât cele desemnate de
lege.
32
26
Obiectivitatea și imparțialitatea în desfășurarea funcțiilor administrației publice se
esențializează prin comportamentul imun la presiuni, pentru a fi evitate diferențierile injuste
dintre beneficiarii serviciului prestat. Principiul de imparțialitate presupune ca funcția publică să
fie exercitată în mod obiectiv, iar sacrificiile și utilitățile ce se nasc să fie distribuite în mod egal.
Prin urmare, sunt ocrotite două categorii de relații sociale, respectiv: cele privind
comportamentele menite să introducă în interiorul administrației publice interese de natură
privată, străine scopurilor urmărite de către aceasta (infracțiunile de corupție); cele care reprimă
conduitele administratorilor publici care, prin acte ilegitime sau arbitrare, produc o vătămare, un
avantaj sau un profit pentru un terț, persoană fizică sau agent economic (delapidare, abuz în
serviciu). Dorința de a primi, a face să i se dea sau să i se promită, lui însuși sau altora, bani sau
alte avantaje ori bunuri constituie o injurie la tendința gratuită a activității administrative.33
Relațiile sociale referitoare la activitatea de serviciu a cărei bună desfășurare este
incompatibilă cu suspiciunea că funcționarii pot fi influențați în exercitarea atribuțiilor lor de
către persoane care au o influență reală sau presupusă asupra lor, au fost ocrotite prin
incriminarea acestei infracțiuni, legiuitorul urmărind să asigure încrederea și prestigiul de care
trebuie să se bucure orice funcționar.
Practica judiciară a arătat că obiectul juridic special al infracțiunii îl constituie relațiile
sociale a căror normală desfășurare implică combaterea și reprimarea faptelor acelor persoane
care, speculând influența lor pe lângă un funcționar public sau funcționar, creează o stare de
neîncredere în legătură cu corectitudinea acestora din urmă, lăsând să se creadă că pot fi corupți
și determinați să facă ori să nu facă acte ce intră în atribuțiile lor de serviciu .
In ceea ce privește ocrotirea relațiilor sociale ce se nasc în activitatea de administrare a
justiției, jurisprudența a hotărât că fapta aceluia care lasă să se creadă că are influență, deși nu
are, reprezintă o acțiune de inducere în eroare, de înșelăciune, pe care însă traficul de influență o
absoarbe în conținutul său, deoarece s-a urmărit de către legiuitor proteguirea prestigiului
funcționarului și a muncii sale.
33
Mădulărescu E. Traficul de influență..., p.25.
27
După C.Timofei, cu referire la opinia lui I.Pascu, obiectul juridic special îl constituie
relaţiile sociale a căror normală desfăşurare implică combaterea şi reprimarea faptelor acelor
persoane care, speculând influenţa lor pe lângă un funcţionar public sau funcţionar, creează o
stare de neîncredere în legătură cu corectitudinea acestora, lăsând să se creadă că funcţionarul
public sau funcţionarul ar putea fi corupţi sau determinaţi să facă ori să nu facă acte ce intră în
atribuţiunile lor de serviciu. Conform opiniei lui Gh.Nistoreanu şi A.Boroi, obiectul juridic
special al infracţiunii de trafic de influenţă este reprezentat de acele relaţii sociale privitoare la
desfăşurarea activităţii unităţilor publice sau private în condiţii care să asigure încrederea şi
prestigiul de care trebuie să se bucure personalul acestora. O.Loghin şi T.Toader consideră că,
obiectul juridic special al infracţiunii de trafic de influenţă îl formează relaţiile sociale referitoare
la activitatea de serviciu, activitate a cărei bună desfăşurare este incompatibilă cu suspiciunea că
funcţionarii pot fi influenţaţi, în exercitarea atribuţiilor lor, de persoane care au o influenţă reală
sau presupusă asupra lor.34
După C. Timofei, cu referire la opinia lui Gh.Diaconescu şi a lui C.Duvac, obiectul juridic
special al infracţiunii de trafic de influenţă constă în acele relaţii sociale a căror normală formare,
desfăşurare şi dezvoltare nu ar fi posibile fără a asigura bunul mers al activităţii unităţilor publice
sau al persoanelor juridice de drept privat prin combaterea celor care, speculând reala sau
pretinsa lor influenţă pe lângă vreun funcţionar public sau funcţionar, provoacă în mod implicit o
suspiciune atât asupra acestora, cât şi asupra desfăşurării corecte a activităţii entităţilor arătate.
În opinia lui Gh.Alecu, obiectul juridic special al infracţiunii de trafic de influență îl
constituie acele relaţii sociale a căror normală formare, desfăşurare şi dezvoltare nu ar fi posibile
fără a asigura bunul mers al activităţii unităţilor publice, persoanelor juridice de drept privat,
organizaţiilor publice internaţionale, inităţilor publice dintr-un stat străin, instanţelor
internaţionale ori adunărilor parlamentare sau administrative ale unui stat străin prin combaterea
celor care, speculând reala sau pretinsa lor influenţă pe lângă vreun funcţionar public sau
funcţionar, provoacă în mod implicit o suspiciune atât asupra acestora, cât şi asupra desfăşurării
corecte a activităţii entităţilor arătate.35
După M.Vidaicu, obiectul juridic special al infracţiunii de trafic de influenţă este constituit
dintr-un ansamblu de relaţii sociale privind funcţionarea normală a diferitelor instituţii şi
organizaţii, care este incompatibilă cu faptul că funcţionarii pot fi influenţaţi, în îndeplinirea
atribuţiilor lor de serviciu, de persoane care au o influenţă reală sau presupusă asupra lor şi care
se întemeiază pe încrederea şi prestigiul de care trebuie să se bucure orice funcţionar.36
34
35
Alecu Gh., Instituţii de drept penal. Partea Generală şi Partea Specială. Constanţa: Ovidius University Press, 2010,
p.439.
28
După V.Stati, obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.326 CP RM îl
constituie relaţiile sociale cu privire la buna desfăşurare a activităţii de serviciu în sfera publică,
care este incompatibilă cu bănuiala că persoanele publice, persoanele cu funcţie de demnitate
publică, persoanele publice străine sau funcţionarii internaţionali pot fi influenţaţi în exercitarea
atribuţiilor lor. În cazul în care modalitatea faptică a infracțiunii specificate la alin.(1) art.326 CP
RM (infracțiunii presupunînd modalitatea normativă de pretindere a remunerației ilicite) este cea
de extorcare a remunerației ilicite, în plan secundar, se aduce atingere relaţiilor sociale cu privire
la integritatea corporală, sănătatea sau libertatea psihică (morală) a persoanei.37
Luând în considerare opiniile sus-menționate, totuși susținem opinia, potrivit căreia,
obiectul juridic special îl reprezintă relațiile sociale cu privire la buna desfășurare a activității de
serviciu în sfera publică, care este incompatibilă cu bănuiala că persoanele publice, persoanele cu
funcție de demnitate publică, persoanele publice străine sau funcționarii internaționali pot fi
influențați în exercitarea atribuțiilor lor.
Conform Hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova cu privire la
aplicarea legislaţiei referitoare la răspunderea penală pentru infracţiunile de corupţie, nr.11 din
22.12.2014, obiectul material sau obiectul imaterial al infracţiunii de trafic de influenţă se referă
la remuneraţia ilicită, care poate consta în: bani, titluri de valoare, servicii, privilegii, alte bunuri
sau avantaje. Remuneraţia ilicită a infracţiunii de trafic de influenţă (alin.(1) art.326 CP), implicit
a cumpărării de influenţă (alin.(11) art.326 CP), are un conţinut identic cu remuneraţia ilicită
specifică infracţiunii de corupere pasivă. Aceasta întrucât, banii şi titlurile de valoare desemnate
în alin.(1) art.326 CP reprezintă cazuri particulare de bunuri.38
Cu referire la obiectul material al infracțiunii de trafic de influență, conform opiniei
E.Mădulărescu, în genere, se consideră că obiectul material al unei infracțiuni poate fi lucrul
asupra căruia se îndreaptă, în mod firesc sau întâmplător, săvârșirea faptei prevăzute de legea
penală, operând fizic asupra acestuia, expunându-l unui pericol sau vătămându-l. Potrivit opiniei
majoritare în literatura juridică, infracțiunile de corupție nu au obiect material, acțiunea
făptuitorului nefiind îndreptată asupra unui bun, a unei existențe corporale, nepericlitând și
nevătămând existența și integitatea sumelor de bani ori a altor foloase date, oferite, promise sau
pretinse. Ele sunt lucruri dobândite prin săvârșirea faptei ori date pentru a determina comiterea
infracțiunii.
36
Vidaicu M. Obiectul juridic al infracţiunii de trafic de influenţă. În: Revista Naţională de Drept, 2005, nr.3, p.33-
36.
37
Brînză Sergiu, Stati Vitalie, Tratat de drept penal. Partea specială . Volumul II, Chișinău, 2015, p.885.
38
răspunderea penală pentru infracţiunile de corupţie, nr.11 din 22.12.2014, pct.15.
29
Cu toate acestea, în cazul în care folosul primit de făptuitor constă în prestarea unei munci
de către cumpărătorul de influență (repararea unui automobil, construcția unei case, efectuarea
unei instalații), obiectul muncii prestate devine și obiect material al infracțiunii. În opinia
contrară: acțiunea de pretindere săvârșită de subiectul activ al infracțiunii - pentru că aceasta este
acțiunea tipică - nu s-a exercitat asupra imobilului, instalației, automobilului, ci s-a referit la
prestația reparatorului, constructorului, electricianului, care nu poate constitui obiect material al
infracțiunii, cu atât mai mult cu cât nu are o existență materială.39
După V.Stati, obiectul material sau imaterial al infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.326 CP
RM îl reprezintă remunerația ilicită. Aceasta se exprimă în banii, titlurile de valoare, serviciile,
privilegiile, alte bunuri sau avantaje necuvenite făptuitorului (adică traficantului de influență).
Sintagma „bani, titluri de valoare, servicii, privilegii, alte bunuri sau avantaje”, utilizată în alin.
(1) art.326 CP RM are, în principiu, același conținut ca și sintagma „bunuri, servicii, privilegii
sau avantaje sub orice formă”, utilizată în alin.(1) art.324 și alin. (1) art.325 CP RM. De aceea,
este admisibilă o abordare similară a înțelesului sintagmei respective, cu luarea în consideraţie a
particularizărilor de rigoare, condiţionate de specificul infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.326
CP RM.
Accentuăm: în lipsa obiectului material sau imaterial, fapta nu poate fi calificată conform
alin.(1) art.326 CP RM. În alți termeni, traficul de influență neremunerat, dezinteresat, gratuit nu
intră sub incidența alin.(1) art.326 CP RM.40
Asupra acestui aspect insistă, pe bună dreptate C.Timofei: Nu poate fi aplicată răspunderea
în baza art.326 CP RM în cazul prevalării neremunerate de influență asupra unei persoane
publice, persoane cu funcție de demnitate publică, persoane publice străine, funcționar
internațional pentru a o (a-l) face să îndeplinească sau nu ori să întârzie sau să grăbească
îndeplinirea unei acţiuni în exercitarea funcţiei sale, indiferent dacă asemenea acţiuni au fost
săvârşite. Nu avem în vedere cazurile când remunerarea nu se reuşeşte din cauze independente
de voinţa făptuitorului: în astfel de cazuri, vom în prezenţa tentativei la infracţiunea de trafic de
influenţă sau de cumpărare de influenţă. Avem în vedere cazurile când remunerarea nu este în
genere cuprinsă de intenţia făptuitorului: in astfel de cazuri, dacă făptuitorul deţine anumite
calități speciale, răspunderea poate fi aplicată conform altor norme (de exemplu, conform:
art.327 sau 328 CP RM; art.312, 313 sau 313 1 din Codul contravenţional; art.15-17 ale Legii cu
privire la prevenirea și combaterea corupţiei, adoptate de Parlamentul Republicii Moldova la
25.04.2008, etc.).41
39
40
Brînză Sergiu, Stati Vitalie, Tratat de drept penal. Partea specială. Volumul II, Chișinău, 2015, p.885.
41
30
În vederea aplicării răspunderii conform alin.(1) art.326 CP RM, banii, titlurile de valoare,
serviciile, privilegiile și alte bunuri / avantaje care sânt pretinse, acceptate, primite de făptuitor
trebuie să fie necuvenite.
În acest sens rezultă trei concluzii:
- aceste foloase nu sânt legal datorate făptuitorului;
- făptuitorul nu-i achită terțului interesat sau altfel spus, cumpărătorului de influență,
contra-valoarea banilor, titlurilor de valoare, serviciilor, a privilegiilor, a altor bunuri, sau
avantaje pretinse, acceptate, primite;
- banii, titlurile de valoare, serviciile, privilegiile, alte bunuri sau avantaje constituie o
remunerație pentru intervenția făptuitorului pe lângă persoana publică, persoana cu
funcție de demnitate publică, persoana publică străină, funcționarul internațional, pentru
ca oricare dintre acești factori de decizie să-și îndeplinească sau să nu-și îndeplinească, să
întârzie sau să grăbească îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale.42
În acest context remarcăm următoarele spețe relevante pentru aplicarea răspunderii penale
conform alin.(1) art.326 CP RM:
- Prin sentinţa Judecătoriei Făleşti din 07 iulie 2014, pronunţată în baza probelor
administrate la faza de urmărire penală, Toderica Serghei a fost condamnat: - în baza
art. 326 alin.(1) Cod penal, la amendă în mărime de 500 unităţi convenţionale, - în baza
art. 326 alin.(1) Cod penal, la amendă în mărime de 1800 unităţi convenţionale. În
temeiul art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracţiuni, prin cumulul parţial al
pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 2000 unităţi convenţionale,
cu privarea de dreptul de a exercita activitatea de avocat pe un termen de 3 ani.
S-a dispus încasarea de la inculpat în beneficiul părţii vătămate Antoci S. a banilor în
sumă de 15 000 lei. Pentru a pronunţa sentinţa instanţa de fond a reţinut că, Toderica
Serghei, activînd în calitate de avocat în cadrul CA „Toderica Serghei”, în prima
jumătate a lunii septembrie 2013, personal, a pretins de la Antoci Svetlana bani în sumă
de 15 000 lei susţinînd că are influenţă asupra procurorului şi judecătorului care
examinează cauza penală cu privire la învinuirea fiului acesteia Antoci Ion în săvârşirea
infracţiunilor prevăzute de art. 186 alin.(2) lit.c) şi 217 alin.(2) Cod penal şi, îi poate
determina să adopte o sentinţă favorabilă ultimului.
42
Brînză Sergiu, Stati Vitalie, Tratat de drept penal. Partea specială. Volumul II. Chișinău, 2015, p.886.
31
La data de 12 septembrie 2013, Toderica S. a primit de la Antoci S. banii în sumă de 15
000 lei, afirmînd că banii urmează să-i transmită procurorului şi judecătorului, iar
pentru a camufla acţiunile infracţionale a întocmit contractul de asistenţă juridică nr. C-
012 din 12.09.2013. Tot el, activînd în calitate de avocat în cadrul CA „Toderica S.”, la
28 februarie 2014, personal, a pretins de la Galiţ Rodica bani în sumă de 1500 euro,
susţinînd că are influenţă asupra procurorului şi judecătorului care examinează cauza
penală cu privire la învinuirea ultimei în săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 151
alin.(4) Cod penal şi, îi poate determina să adopte o sentinţă favorabilă, adică o sentinţă
de achitare. La 04 martie 2014, Toderica S. a primit de la Galiţ R. bani în sumă de 700
euro, insistînd ca ultima cât mai curînd să-i transmită şi restul sumei afirmînd că banii
urmează să-i transmită procurorului şi judecătorului, iar pentru a camufla acţiunile
infracţionale a întocmit contractul de asistenţă juridică nr. E- 021 din 04.03.2014. La 06
martie 2014 inculpatul a primit de la Galiţ R. restul banilor în sumă de 800 euro, fiind
reţinut în flagrant de către colaboratorii Centrului Naţional Anticorupţie. 43
Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Bălți din 26 noiembrie 2014, au fost
respinse, ca nefondate, apelul inculpatului și apelul procurorului, fiind menţinută
sentinţa fără modificări.44
- Prin sentinţa Judecătoriei Taraclia din 04 martie 2013, în procedura acordului de
recunoaştere a vinovăţiei Timofti Constantin a fost condamnat în baza art. 326 alin.(1)
Cod penal la amendă în mărime de 600 unităţi convenţionale.
În fapt, prima instanţă a reţinut că Timofti Constantin, activînd în calitate de avocat şi
deţinînd licenţă pentru exercitarea profesiei de avocat seria A nr. 0725 eliberată la data
de 19.11.2002 în temeiul hotărârii comisiei de eliberare a licenţelor din 25.10.2002 a
Ministerului Justiţiei a Republicii Moldova, acţionînd în calitate de apărător pe cauza
penală nr. 2009230055 în cadrul căreia cetăţeanul Braicov Irina este învinuită în
comiterea infracţiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. c) Cod penal, care se afla sub
arestul preventiv.
43
Sentinţa Judecătoriei raionului Făleşti din 07 iulie 2014, Dosarul nr.1-78/14. www.instante.justice.md
44
Decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Bălți din 26.11.2014, Dosarul nr.1a-664/14. www.instante.justice.md
32
Aflînd că Braicov Irina era peste hotare, cu scopul primirii banilor, la 15 februarie 2011
i-a spus, soţului acesteia Braicov Andrei şi fratelui acesteia, Harştea Ştefan că are
influenţă asupra procurorului şi judecătorului şi a solicitat de la dînşii 3000 euro pentru
eliberarea de sub arest preventiv şi încetarea urmăririi penale în privinţa lui Braicov
Irina. După ce s-au înţeles, la 17 februarie 2011 în or. Leova, Timofti Constantin a
primit de la Harştea Ştefan 1000 euro, echivalentul a 16250 lei conform cursului oficial
a valutei străine faţă de leul moldovenesc înregistrat la Banca Naţională a Moldovei, iar
la data de 18.02.2011 a primit tot de la el, suma de 2000 euro, echivalent a 32600 lei.
Astfel, Timofti Constantin prin trafic de influenţă a primit de la Harştea Ştefan 3000
euro, echivalent a 48850 lei, conform cursului oficial a valutei străine faţă de leul
moldovenesc înregistrat la Banca Naţională a Moldovei.
Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Cahul din 22 octombrie 2013, a fost
respins, ca nefondat, apelul inculpatului şi menţinută sentinţa fără modificări.
Prin decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiție din 26 februarie 2014 a fost
neadmis recursul în anulare declarat de către condamnatul Timofti Constantin împotriva
deciziei Colegiului penal al Curţii de Apel Cahul din 22 octombrie 2013 în cauza penală
privindu-l pe Timofti Constantin Tudor, fiind vădit neîntemeiat.45
În ipoteza infracțiunii specificate la alin.(1) art.326 CP RM, este esențial ca valoarea
exprimată în bani a remunerației ilicite să nu depăşească 2500 unităţi convenţionale. În caz
contrar, răspunderea se va aplica în conformitate cu lit.c) alin.(2) art.326 CP RM.
Victima infracțiunii poate fi recunoscută în cazul infracțiunii prevăzute la alin.(1) art. 326 CP
RM, numai atunci când extorcarea remunerației ilicite constituie modalitatea faptică sub care se
prezintă infracțiunea analizată. În cazul dat, victimă a infracțiunii este persoana căreia
remunerația ilicită îi este extorcată de către făptuitor. 46 Este remarcabil următorul caz din practica
judiciară, în care se atestă prezența victimei infracțiunii:
45
Decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 26.02 2014, Dosarul nr.1re-76/2014. www.csj.md
46
33
- S.V. a fost învinuit de săvârşirea infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.326 CP RM. În
fapt, S.V. deţinea funcţia de membru al Consiliului Coordonator al Audiovizualului.
Susţinând că are influenţă asupra altor membri ai Consiliului Coordonator al
Audiovizualului, acesta a extorcat bani de la V.S., directorul postului de radio „S.”,
pentru a influenţa membrii Consiliului Coordonator al Audiovizualului să nu creeze
obstacole şi să favorizeze activitatea postului de radio „S.”, permiţând extinderea
frecvenţei acestui post de radio în satul Rogojeni, raionul Şoldăneşti. În acest scop, la
sfârşitul lunii februarie 2009, S.V., utilizând semnele luminiscente ale farurilor
automobilului cu care se deplasa, l-a oprit la intrarea în satul Măgdăceşti, raionul
Criuleni, pe V.S., care se deplasa pe traseul Chişinău-Bălţi. Urcând în automobilul lui
V.S., S.V. i-a făcut observaţie că acesta se eschivează de la întâlnirea cu el, totodată
atenţionându-l la greşelile comise de acesta în activitate, precum şi la sancţiunile ce-i
pot fi aplicate. Pentru „ameliorarea situaţiei”, S.V. i-a cerut lui V.S. 13000 dolari SUA,
ameninţându-l că, în caz contrar, postul de radio „S.” va rămâne fără licenţă de
activitate. Astfel, fiind adus într-o situaţie dependentă faţă de S.V., V.S. a fost nevoit să-şi
dea acordul la transmiterea banilor.47
- P. V., reprezentant al reclamantei N.G. într-o cauză civilă privind declararea unui
contract de vânzare-cumpărare a unui apartament, s-a prevalat de influenţa presupusă
asupra: judecătorului care examina respectiva cauză, în scopul de a-1 face să emită o
hotărâre în folosul lui N.G.; colaboratorilor Procuraturii UTA Gagauzia, in procedura
cărora se afla cauza penală intentată în baza cererii lui N.G., pe faptul confecţionării și
folosirii documentelor oficiale false la înstrăinarea apartamentului corespunzător, în
scopul de a adopta o hotărâre în folosul lui N. G.; judecătorilor instanţelor judecătoreşti
ierarhic superioare, în scopul de a menţine hotărărea primei instanţe. Astfel, în perioada
23.04.2007-01.10.2007 P.V. a extorcat de la C.S., soacra lui N.G., 2000 dolari SUA. La
01.10.2007 P.V. a fost retinut in flagrant de către colaboratorii CCCEC.48
47
Sentinţa Judecătoriei sectorului Buiucani, mun. Chişinău, din 11.02.2010, Dosarul nr.1-135/2010.
www.jbu.justice.md.
48
Decizia Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 05.05.2009, Dosarul nr.lra-311/09. www.csj.md
34
Analizând cea de-a doua variantă-tip de infracțiune prevăzută la alin.(1 1) art.326 CP RM,
infracțiunea de cumpărare de influență are același obiect general ca și la infracțiunea de trafic de
influență prevăzută la alin.(1) art.326 CP RM, astfel acesta fiind constituit din totalitatea
valorilor sociale ocrotite de legea penală, enumerate în art.2 CP RM, care prevede că legea
penală apără, împotriva infracţiunilor, persoana, drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea,
mediul înconjurător, orânduirea constituţională, suveranitatea, independenţa şi integritatea
teritorială a Republicii Moldova, pacea şi securitatea omenirii, precum şi întreaga ordine de
drept.
În ceea ce privește obiectul juridic generic al infracțiunii prevăzută la alin.(1 1) art.326 CP
RM, obiectul juridic generic este deasemenea reprezentat de către relațiile sociale cu privire la
buna desfășurare a activității în sfera publică, fiind similar obiectului juridic generic infracțiunii
de trafic de influență prevăzută la alin.(1) art.326 CP RM.
În cazul infracțiunii prevăzute la alin.(1 1) art.326 CP RM, în privința obiectului juridic
special pot fi menționate următoarele opinii:
E.Mădulărescu menționează că, obiectul juridic special al infracțiunii de cumpărare de
influență este același ca și la traficul de influență în sensul că este constituit de relațiile sociale
ale căror formare, desfășurare și dezvoltare sunt dependente de încrederea, prestigiul, autoritatea
pe care trebuie să le aibă și de care trebuie să se bucure funcționarul din cadrul organelor și
instituțiilor statului, serviciilor publice sau de interes public ori al altor unități și organisme.
Aceste relații impun înlăturarea oricărei suspiciuni în ceea ce privește corectitudinea,
onestitatea, probitatea și cinstea funcționarilor și ele (relațiile) pot fi lezate prin cumpărarea
influenței reale sau presupuse pe care o persoană ar avea-o pe lângă ei.49
După V.Stati și R.Popov, obiectul juridic special al infracţiunii specificate la alin.(1 1)
art.326 CP RM îl formează relaţiile sociale cu privire la buna desfăşurare a activităţii de serviciu
în sfera publică, care este incompatibilă cu bănuiala că influența asupra unor asemenea factori de
decizie (persoane publice, persoane cu funcție de demnitate publică, persoane publice străine sau
funcționari internaționali) poate fi cumpărată în urma promisiunii, oferirii sau dării de
recompensă ilicită unui traficant de influență.50
În caz că modalitatea faptică a infracțiunii analizate este cea de extorcare a remunerației
ilicite, în plan secundar se va aduce atingere relațiilor sociale cu privire la integritatea corporală,
sănătatea sau libertatea psihică a persoanei.
49
50
Poalelungi M. ș.a. Manualul Judecătorului pentru cauze penale, Chișinău, 2013, p.960.
35
După C.Timofei, obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la alin.(1 1) art.326 CP RM
îl constituie relaţiile sociale cu privire la activitatea persoanelor publice, a persoanelor cu funcţie
de demnitate publică, a persoanelor publice străine şi a funcţionarilor internaţionali, activitate
incompatibilă cu suspiciunea că influenţa respectivilor factori de decizie poate fi cumpărată în
urma promisiunii, oferirii sau dării de foloase necuvenite unui traficant de influenţă.51
Susținem opinia potrivit căreia, obiectul juridic special al infracţiunii specificate la alin.(1 1)
art.326 CP RM îl formează relaţiile sociale cu privire la buna desfăşurare a activităţii de serviciu
în sfera publică, care este incompatibilă cu bănuiala că influența asupra unor asemenea factori de
decizie poate fi cumpărată în urma promisiunii, oferirii sau dării de recompensă ilicită unui
traficant de influență.
Referitor la obiectul material al infracțiunii de cumpărare de influență, E.Mădulărescu
consideră că, această infracțiune nu are în structura sa juridică obiect material, deoarece acțiunea
făptuitorului nu este îndreptată și exercitată împotriva unei existențe materiale. Pot avea o
existență materială bunurile dobândite prin săvârșirea faptei penale, ele însă nu se confundă cu
obiectul material al infracțiunii.
După V.Stati, obiectul material sau imaterial al infracţiunii prevăzute la alin.(11) art.326 CP
RM are practic același conținut ca și la infracțiunea prevăzută la alin.(1), art.326 CP RM, așadar
acesta fiind reprezentat de către remunerația ilicită exprimată în bunuri, servicii, privilegii, sau
avantaje necuvenite făptuitorului.52
Putem specifica faptul că remuneraţia ilicită sub formă de bunuri, urmează să fie
interpretată în acord cu art.285 Cod civil. Astfel, bunuri sunt toate lucrurile susceptibile
apropierii individuale sau colective şi drepturile patrimoniale. Lucrurile sunt obiectele corporale
în raport cu care pot exista drepturi şi obligaţii civile. Prin urmare, termenul bun se referă în
egală măsură la lucruri, cât şi la drepturi patrimoniale, care pot fi reale şi obligaţionale. Nu are
nici o relevanţă la încadrare categoria din care face parte bunul: mobil sau imobil, tangibil sau
intangibil, divizibil sau indivizibil etc. De asemenea, nu contează la încadrare dacă bunul ce
constituie remuneraţia ilicită face parte din categoria de bunuri care se află în circuitul civil
general sau este supus unui regim special de circulaţie. Astfel, nu este exclus ca remuneraţia
ilicită sub formă de bunuri să se refere la: substanţe narcotice sau psihotrope, arme ori muniţii
etc. Totodată, pentru a avea calitatea de bun, este absolut obligatoriu ca entitatea ce presupune
remuneraţia ilicită să aibă o valoare economică şi să fie susceptibilă de apropiere, sub forma unor
drepturi în compunerea unui patrimoniu.
51
52
36
Ce ține de remuneraţia ilicită sub formă de servicii, aceasta presupune activităţi, altele decât
cele din care rezultă produse, realizate în vederea satisfacerii necesităţilor coruptului sau unei
persoane apropiate acestuia. La categoria serviciilor ca remuneraţie ilicită se referă: serviciile de
transport, de turism, de asigurări, de comunicaţie, de instruire, serviciile juridice, de asistenţă
medicală, de publicitate etc. Nu este exclus ca remuneraţia ilicită sub formă de servicii să aibă o
natură sexuală (raport sexual, act sexual, inclusiv satisfacerea poftei sexuale în forme perverse).
Nu contează la încadrare cine prestează serviciile sexuale: însuşi corupătorul sau o altă persoană
ale cărei servicii sunt achitate de către corupător.
Următoarea remuneraţie ilicită sub formă de privilegii presupune o scutire de obligaţii
(către stat) ori, după caz, oferirea de drepturi sau distincţii sociale care se acordă în situaţii
speciale.
În fine, remuneraţia ilicită sub formă de avantaje reprezintă un folos, o favoare avînd o
natură patrimonială sau nepatrimonială, care ameliorează necuvenit situaţia în raport cu acea pe
care coruptul o avusese înaintea comiterii infracţiunii. Avantajele necuvenite pot fi materializate
ori 4 nematerializate, constînd în: premii, vacanţe, împrumuturi de bani fără dobîndă, accelerarea
tratării unui bolnav, perspective mai bune în carieră etc.53
De menționat faptul că, potrivit Hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii
Moldova cu privire la aplicarea legislaţiei referitoare la răspunderea penală pentru infracţiunile
de corupţie, nr.11 din 22.12.2014, pct.2.7, în cazul pretinderii, acceptării, primirii remuneraţiei
necuvenite, derizorii, nesemnificative, instanţa de judecată trebuie să ţină seama că, în
conformitate cu alin.(2) art.14 CP, nu constituie infracţiune acţiunea sau inacţiunea care, deşi,
formal, conţine semnele unei fapte prevăzute de Codul penal, dar, fiind lipsită de importanţă, nu
prezintă gradul prejudiciabil al unei infracţiuni. Astfel, drept exemple de primire a unei
remuneraţii necuvenite, derizorii, nesemnificative, fără importanţă, pot constitui: luarea în
posesie a unei ciocolate, a unui pachet de ţigări; obţinerea unui bilet la spectacol, film; călătoria
de o singură dată în transportul public fără a achita costul biletului etc.
În vederea aplicării răspunderii conform alin.(11) art.326 CP RM, bunurile, serviciile,
privilegiile și avantajele care sânt pretinse, acceptate, primite de făptuitor trebuie să fie
necuvenite, astfel rezultând următoarele trei concluzii:
- aceste foloase nu sânt legal datorate făptuitorului;
- făptuitorul nu-i achită terțului interesat sau altfel spus, cumpărătorului de influență,
contra-valoarea bunurilor, serviciilor, a privilegiilor, sau avantajelor pretinse, acceptate,
primite;
53
răspunderea penală pentru infracţiunile de corupţie, nr.11 din 22.12.2014, pct. 2.1-2.4.
37
- bunurile, serviciile, privilegiile, sau avantajele constituie o remunerație pentru intervenția
făptuitorului pe lângă persoana publică, persoana cu funcție de demnitate publică,
persoana publică străină, funcționarul internațional, pentru ca oricare dintre acești factori
de decizie să-și îndeplinească sau să nu-și îndeplinească, să întârzie sau să grăbească
îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale.
În cazul în care lipsește remunerația necuvenită (obiectul material sau imaterial), atunci va
dispărea însăși infracțiunea propriu-zisă de cumpărare de influență, în acest sens fiind sugestivă
următoarea speţă:
- P.V. a fost condamnată în baza alin.(1) art.326 CP RM. În fapt, la 30.05.2008,
aproximativ la ora 19.15, aceasta a pretins şi a primit de la M.A. şi N.V. câte 290 euro,
susţinând că urmează să-i transmită unei persoane pe nume S., pentru ca aceasta din
urmă să-i transmită şefului Secţiei de evidenţă şi documentare a populaţiei din mun. B.
pentru a le perfecta vizele de reşedinţă în mun. B. Nefiind de acord cu sentinţa instanţei
de fond, avocatul M.R. şi inculpata P.V. au declarat apel, solicitând casarea acesteia,
rejudecarea cauzei şi pronunţarea unei hotărâri de achitare a inculpatei, din motiv că
fapta inculpatei nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii. Printre altele, s-a
invocat că, în realitate, săvârşind fapta ce i se incriminează, P.V. s-a oferit să-l ajute
dezinteresat pe un oarecare D.S., cu care se afla în relaţii amicale.54
Datorită specificului său, infracțiunea de cumpărare de influență prevăzută la alin.(11),
art.326 CP RM, nu are victimă.55
Această poziție este susținută și de Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii
Moldova cu privire la aplicarea legislaţiei referitoare la răspunderea penală pentru infracţiunile
de corupţie, nr.11 din 22.12.2014, prin intermediul punctului 23: ”Instanţele vor reţine că în
cazul infracţiunilor de corupţie (art.324-326 CP), nu există victimă, exceptînd ipoteza de la lit.c)
alin.(2) art.324 CP şi ipoteza de la alin.(1), alin.(2) sau alin.(3) art.326 CP (atunci cînd
pretinderea remuneraţiei ilicite se realizează prin extorcare).”.
2.2 Latura obiectivă a infracțiunilor prevăzute la art.326 CP RM
54
Decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 11.11.2010, Dosarul nr.4-1re-1575/2010. www.csj.md.
55
38
Analizând conținutul constitutiv al laturii obiective prevăzute la infracțiunea de trafic de
influență, conform opiniei E.Mădulărescu, mai întâi de toate e necesar a fi definit elementul
material, care constă în acțiunea de traficare a influenței - reală sau presupusă, - pe lângă un
funcționar, activitate ce poate fi alternativă: primire, pretindere, acceptare de promisiuni ori de
daruri.56
Modalitățile alternative constau în:
- Primirea de bani sau alte foloase. „A primi” presupune a lua în posesie un lucru care se
remite efectiv, se înmânează, se dăruiește ori se încasează o sumă de bani. Orice primire
implică voința care poate fi manifestă sau tacită. Există „primire” chiar în condițiile în
care, prin trecerea unui anumit interval de timp, avantajul respectiv a încetat de a mai
putea fi valorificat (a expirat valabilitatea biletului de avion). „Primirea” este realizată și
în condițiile în care darul sau folosul este înmânat unui membru al familiei traficantului,
acesta cunoscând faptul remiterii și că reprezintă recompensa serviciului de influență
promis. Uneori este posibil să nu aibă loc o înmânare efectivă, materială a banilor,
bunurilor sau altor foloase, ci de o dispoziție verbală către un terț, de a preda o valoare.
56
39
- Pretinderea de bani sau alte foloase. „A pretinde” înseamnă a solicita ceva, a impune să i
se dea. Această modalitate a infracțiunii poate fi realizată prin cuvinte, gesturi, scrisori,
telefonic, telegrafic, sms-uri etc. Fapta inculpatei de a se plânge - în cursul discuțiilor cu
denunțătoarea - că nu are bani pentru a-și petrece concediul pe litoral și a o determina
astfel, pe martoră, să-i procure pe numele ei și să-i cedeze un bilet, lăsând-o să înțeleagă
că ar avea influență pe lângă funcționari ai Ministerului Integrării Europene în vederea
selectării unui proiect cu finanțare nerambursabilă (ea fiind șef de serviciu plăți în cadrul
acelei instituții), constituie infracțiunea de trafic de influență. În situația în care
„pretinderea” are loc prin orice alt mod decât prin cuvinte, se pune problema determinării
momentului în care se consumă infracțiunea. Atât doctrina cât și practica judiciară
consideră că se poate vorbi de modalitatea de „pretindere” atunci când destinatarul a luat
cunoștință de conținutul cererii. La întrebarea dacă pretinderea trebuie să fie expresă sau
ocolitoare ori aluzivă, s-a ajuns la concluzia că este suficient ca cererea sa fie formulată
astfel încât să fie înțeleasă de oricine, să fie inteligibilă pentru cel căruia i se adresează.
Pretinderea fiind o acțiune unilaterală, nici nu este necesar ca cel căruia i se solicită bani
sau foloase să fi priceput, în mod efectiv, cererea traficantului de influență. În legătură cu
cererea expresă sau tacită a făptuitorului de a i se da o sumă de bani sau un alt bun, în
jurisprudența penală s-a decis că există trafic de influență și atunci când acesta a pretins o
sumă de bani, deghizând-o sub forma unui contract de împrumut, pentru a interveni pe
lângă un funcționar în scopul de a rezolva cererea solicitantulul. Precizăm că pretinderea
poate consta și într-o acțiune de constrângere.
- Acceptarea de promisiuni sau daruri. Această modalitate semnifică manifestarea
acordului cu privire la promisiunile făcute sau darurile oferite. A accepta promisiunea
înseamnă a consimți, a aproba. În această situație, inițiativa aparține cumpărătorului de
influență, traficantul fiind pus în fața promisiunii, pe care o acceptă. Acceptarea
promisiunii poate fi expresă sau tacită. Inițiativa săvârșirii infracțiunii o are traficantul
atunci când pretinde bani sau alte foloase de la cumpărătorul de influență, dar și acesta
din urmă, atunci când oferă, promite sau dă bani, daruri sau alte foloase.57
După V.Stati, latura obiectivă în cazul infracțiunii prevăzute la alin.(1) art.326 CP RM, este
exprimată prin fapta prejudiciabilă ce constă din acțiunea de pretindere, acceptare, primire
personal sau prin mijlocitor de bani, titluri de valoare, servicii, privilegii, alte bunuri sau avantaje
pentru sine, sau pentru o altă persoană.
57
Mădulărescu E. Traficul de influență..., p.44-46.
40
Acţiunea prejudiciabilă prevăzută la alin.(1) art.326 CP RM cunoaşte următoarele trei
modalităţi normative cu caracter alternativ: 1) pretinderea de bani, titluri de valoare, servicii,
privilegii, alte bunuri sau avantaje, ce nu i se cuvin făptuitorului; 2) acceptarea de bani, titluri de
valoare, servicii, privilegii, alte bunuri sau avantaje, ce nu i se cuvin făptuitorului; 3) primirea de
bani, titluri de valoare, servicii, privilegii, alte bunuri sau avantaje, ce nu i se cuvin
făptuitorului.58
Prima modalitate normativă cu caracter alternativ, și anume pretinderea remunerației ilicite
de către făptuitor constă din cererea insistentă, reclamarea, revendicarea având ca obiect bani,
titluri de valoare, servicii, privilegii și alte bunuri sau avantaje.
Cea de-a doua modalitate normativă cu caracter alternativ, și anume acceptarea
remunerației ilicite de către cumpărător constă în consimțirea, aprobarea, încuviințarea
promisiunii cumpărătorului de influență, de a da bani, titluri de valoare, servicii, privilegii și alte
bunuri sau avantaje.
Cea de-a treia modalitate normativă cu caracter alternativ, și anume primirea remunerației
ilicite de către cumpărător constă în luarea în posesie, obținerea, încasarea de la cumpărător de
influență de bani, de titluri de valoare, servicii, privilegii și alte bunuri sau avantaje. 59
În prezența primei modalități normative cu caracter alternativ, și anume pretinderea
remunerației ilicite de către făptuitor, la individualizarea pedepsei se poate lua în considerație,
dacă aceasta se înfățișează sau nu în modalitate faptică de extorcare. În prezența acestei
modalități faptice nu va fi necesară aplicarea suplimentară a altor norme, ci se va aplica numai
alin.(1) art.326 CP RM. 60
După M.Vidaicu, prin extorcare de bani, bunuri, alte avantaje se înțelege cererea lor
insistentă prin amenințarea cu săvârșirea acțiunilor (violență, șantaj, amenințare sau cu utilizarea
forței) care vor cauza prejudiciu intereselor legale ale persoanei interesate în acțiunea
(inacțiunea) funcționarului public, ori punerea intenționată a persoanei în cauză în așa condiții
care o impun să dea bani, bunuri în scopul preîntâmpinării consecințelor nefaste pentru interesele
sale legale.
58
59
Poalelungi M. ș.a. Manualul Judecătorului pentru cauze penale, p.934-936.
60
Brînză Sergiu, Stati Vitalie, Tratat de drept penal..., p.886.
41
Această explicație a termenului extorcare este aplicată în cazul examinării infracțiunii de
mită. În ceea ce privește aplicabilitatea lui în cazul traficului de influență, în literatura de
specialitate s-au făcut câteva precizări. Un făptuitor cere bani, bunuri, avantaje de la o terță
persoană care are un interes și, întru satisfacerea lui, vrea să ”cumpere” influența unui funcționar
public persoana interesată nu exercită direct coruperea funcționarului public, dar acționează prin
vânzătorul de influență, deci mediat, fără a admite vreo relație sau contact cu funcționarul. De
aceea, terțul ori dă banii ceruți făptuitorului, ori poate renunța și proceda în alt mod. Întrebările
discutate sunt: cum ar putea funcționarul să amenințe terțul interesat cu prejudicierea intereselor
lui legitime? este oare posibilă punerea acestui terț în așa condiții care îl impun să dea bani,
bunuri pentru evitarea unor consecințe nefaste pentru interesele sale? Unii autori menționează că
răspunsul la aceste întrebări poate fi doar negativ, deoarece:
l) extorcarea presupune o relație bilaterală dintre persoana interesată într-o problemă și
funcționarul a cărei competență ține de rezolvarea ei, ceea ce nu are loc în cazul traficului de
influență;
2) extorcarea presupune cererea de bani de către persoana cu funcție de răspundere sub
amenințarea prejudicierii intereselor legale ale persoanei particulare, condiție care în cazul
traficului de influență este realizabilă;
3) nici impunerea terțului să dea bani, bunuri în vederea preîntâmpinării consecințelor
nefaste pentru interesele sale legale nu e posibilă, deoarece nici în acest caz, nici în cel precedent
nu poate exista o dependență absolută de vânzătorul de influență, terțul având posibilitatea de a
proceda altfel sau de a renunța; nu se exclude și prezența unor interesse nelegale incompatibile
cu extorcarea. Prin urmare, în cazul traficului de influență extorcarea trebuie acceptată într-un
sens mai restrâns, și anume – ca o pretindere, o cerere de bani, bunuri etc.61
Conform opiniei E.Mădulărescu, pentru existența infracțiunii de trafic de influență este
necesar să fie întrunite cumulativ următoarele condiții cocomitente:
a) să se fi realizat una din acțiunile alternative prevăzute în textul de incriminare, care
corespund unor modalități diferite de săvârșire. În ipoteza în care făptuitorul realizează mai
multe din acțiunile alternative (a pretins bani sau alte foloase, a primit bani sau alte foloase, ori a
acceptat promisiunea unor daruri pe care le-a și primit), infracțiunea își păstrează caracterul
unitar și unitatea naturală.
61
Vidaicu M. Latura obiectivă a infracţiunii de trafic de influenţă. În: Revista Națională de Drept, nr.1, Chișinău,
2005, p.56-57.
42
De asemenea merită a fi menționat faptul că, în cazul când autorul infracțiunii de trafic de
influență, după ce a pretins un anumit folos, pentru a determina pe un funcționar să facă un act ce
intra în atribuțiile sale de serviciu, a primit folosul printr-o altă persoană, cel care l-a ajutat în
felul acesta, la realizarea unuia dintre conținuturile alternative ale infracțiunii, este complice.
La fel, pretinderea unei sume de bani de la o persoană și a unei alte sume de la o altă
persoană, în scopul intervenirii pe lângă un funcționar, constituie fapte distincte, iar nu o faptă
unică, din moment ce atât într-un caz, cât și în celălalt, inculpatul a desfășurat activități materiale
specifice infracțiunii de trafic de influență, ale cărei trăsături caracteristice sunt întrunite în
fiecare faptă în parte. Nu prezintă nici o relevanță împrejurarea că cele două persoane au fost
implicate în aceeași cauză, urmărirea penală fiind făcută concomitent pentru ambele fapte.62
b) făptuitorul să comită fapta direct sau indirect. Legiuitorul nu cere o calitate specială
pentru subiectul activ care este, așa cum și arătam anterior, orice persoană care poate comite
fapta, direct sau indirect, prin interpus. În situația în care fapta este săvârșită indirect, persoana
intermediară va răspunde pentru complicitate la trafic de influență, ori pentru instigare, dacă
inițiativa i-a aparținut.
c) folosul să fie pentru sine ori pentru altul. În acest din urmă caz, noțiunea „pentru altul”
nu include funcționarul față de care făptuitorul are ori pretinde că are influență. Explicația constă
în aceea că autorul își vinde influența sa, ori în cazul în care ar remite suma de bani sau folosul
primit de la cumpărătorul de influență, ar avea loc o plată a serviciului solicitat de la funcționar,
infracțiunea îmbrăcând forma luării de mită.
d) făptuitorul să aibă influentă sau să lase să se creadă că are influență asupra unui
funcționar. Cele două ipoteze distincte sunt: să aibă influență asupra unui funcționar, adică să
aibă trecere, să fie în raporturi bune cu acesta sau chiar să se bucure în mod real de încrederea
acelui funcționar; să lase să se creadă că are influență asupra unui funcționar, adică să creeze
cumpărătorului falsa impresie că s-ar bucura de trecerea pe care în realitate însă nu o are asupra
acelui funcționar. Prin acest comportament, făptuitorul săvârșește o inducere în eroare, o
înșelăciune pe care traficul de influență o absoarbe în conținutul său, întrucât prin incriminarea
unor astfel de fapte s-a urmărit cu precădere ocrotirea prestigiului funcționarului și a muncii
sale.63
62
63
Ibidem, p.50-52.
43
Conform opiniei lui V.Stati, în caz că traficantului de influență i se transmite remunerația
ilicită destinată nu doar acestuia, dar și factorului de decizie influențat pentru a-l determina să
săvârșească anumite acțiuni, atunci acțiunile traficantului de influență vor depăși cadrul normativ
al infracțiunii prevăzute la alin.(1) art.326 CP RM, fiind calificată și drept complicitate la
infracțiunea prevăzută la art.325 CP RM (corupere activă).64
M.Vidaicu menționează că, este esențial pentru existența infracțiunii de trafic de influență
îndeplinirea anumitor condiții precum, a acțiunilor care formează această componență de
infracțiune să fie săvârșită pe baza influenței pe care autorul o are sau susține că o are asupra
unui funcționar, iar avea influență asupra unui funcționar înseamnă a avea trecere, a se bucura în
mod real de încrederea acestuia, a fi în bune relații cu el. Prin expresia ”a susține că are
influență” se înțelege situația în care autorul se laudă că are trecere, că este în relații bune cu o
asemenea persoană, că se bucură de încrederea ei, deși afirmațiile sale pot să nu corespundă
realității. Această expresie vizează și situația în care autorul nu dezminte afirmațiile altora sau
credința celui interesat cu privire la influența, în realitate inexistentă, pe care el ar avea-o asupra
unui funcționar. În asemenea situații este vorba și de o inducere în eroare, de o înșelăciune, pe
care însă traficul de influență o absoarbe în conținutul său.
Simplul fapt de a interveni pe lângă un funcționar ca să îndeplinească sau să nu
îndeplinească un act în legătură cu funcția sa nu constituie trafic de influență, chiar dacă cel care
a intervenit a primit un folos pentru intervenția lui, însă nu s-a prevalat de influența sa.65
Infracțiunea analizată se poate realiza personal de către făptuitor, sau indirect de mijlocitor.
Mijlocitorul acționează în cele mai multe ori în interesul traficantului de influență, cu intenția de
a-l ajuta având calitatea de complice la infracțiunea analizată la alin.(1), art.326 CP RM. La fel,
infracțiunea analizată poate fi săvârșită de către făptuitor pentru sine sau pentru o altă persoană,
și anume: pretinderea, acceptarea primirea remunerației ilicite se face în profitul făptuitorului;
fapta respectivă se realizează în profitul altei persoane, în a cărei soartă este de regulă interesat
făptuitorul.66
64
65
Vidaicu M. Latura obiectivă a infracţiunii de trafic de influenţă. În: Revista Națională de Drept, nr.1, Chișinău,
2005, p.58.
66
Brînză Sergiu, Stati Vitalie, Tratat de drept penal. Partea specială. Volumul II. Chișinău, 2015,.886.
44
Infracțiunea prevăzută la alin.(1) art.326 CP RM este una formală și se consideră
consumată din momentul pretinderii, acceptării și primirii în întregime a remunerației ilicite.
Dacă infracţiunea prevăzută la alin.(1) art.326 CP RM nu-şi produce efectul din cauze
independente de voinţa făptuitorului (adică, nu se reuşeşte pretinderea, acceptarea sau primirea
integrală a remunerației ce nu i se cuvine făptuitorului), cele comise trebuie calificate potrivit
art.27 şi alin.(1) art.326 CP RM. De exemplu, în cazul unei infracţiuni prelungite - cînd, în
vederea realizării aceleiaşi intenţii infracţionale, făptuitorul pretinde, acceptă sau primește
remunerația ilicită nu deodată, dar în tranşe – vom atesta tentativa la infracţiunea prevăzută la
alin.(1) art.326 CP RM, dacă, din cauze independente de voinţa făptuitorului, acesta va pretinde,
accepta sau primi numai o parte din acea remunerație.67
Analizând din punct de vedere practic infracțiunea prevăzută la alin.(1) art.326 CP RM,
este necesară a fi menționată următoarea speță:
- Prin sentinţa Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 21.10.2015 Pricopneac Nicolae a
fost recunoscut vinovat de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 30, 326 alin. (1) Cod
penal şi i s-a stabilit acestuia pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 2000 unităţi
convenţionale, ceea ce constituie 40 000 lei. S-a explicat lui Pricopneac Nicolae că în
temeiul art. 64 alin. (31) Cod penal, are dreptul de a achita jumătate din amenda
stabilită dacă o plăteşte în cel mult 72 de ore din momentul în care hotărârea devine
executorie.
67
Ibidem, p.886.
45
Instanţa de fond a stabilit că, inculpatul Pricopneac Nicolae la 24 aprilie 2015, aflîndu-
se în mun. Chişinău, str. Pietrarilor 1, susţinînd că are influenţă asupra unor persoane
publice şi cu funcţie de demnitate publică, a pretins de la Dumitriu Elena 700 euro, bani
ce nu i se cuvin, pentru a determina persoanele publice şi cu funcţie de demnitate publică
să ofere concluzii judiciare şi să emită decizii în vederea ne atragerii la răspundere
penală a lui Ion Dumitriu pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 369 alin. (1)
Cod penal. Tot el, Pricopneac Nicolae la data de 30.04.2015 aflîndu-se în mun.
Chişinău, str. Teilor 10, bir. 401, susţinînd că are influenţă asupra unor persoane
publice cu funcţie de demnitate publică, a acceptat şi a primit de la Dumitriu Elena 700
euro, bani ce nu i se cuvin, pentru a determina persoanele publice şi cu funcţie de
demnitate publică să ofere concluzii judiciare şi să emită decizii în vederea ne atragerii
la răspundere penală a lui Dumitriu Ion pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art.
369 alin. (1) Cod penal, tot atunci pretinzînd suplimentar 700 euro pentru a influenţa
persoanele indicate în scopurile menţionate. Ulterior, la data de 04.05.2015, avocatul
Pricopneac Nicolae, aflîndu-se în mun. Chişinău, susţinînd că are influenţă asupra unor
persoane publice şi cu funcţie de demnitate publică, a pretins, în cadrul discuţiei
telefonice avute cu Dimitriu Elena, 2500 euro pentru a determina persoanele publice şi
cu funcţie de demnitate publică să ofere concluzii judiciare şi să emită decizii în vederea
neatragerii la răspundere penală a lui Dumitriu Ion pentru comiterea infracţiunii
prevăzute de art. 369 alin. (1) Cod penal. Tot el, Pricopneac Nicolae, la data de
09.05.2015, aflîndu-se în sect. Botanica mun. Chişinău, susţinînd că are influenţă asupra
experţilor judiciari care urmau să efectueze expertiza medico-legală aferentă stabilirii
gradului vătămărilor corporale cauzate de către Dumitriu Ion lui Bou Serghei, să ofere o
concluzie favorabilă lui Dumitriu Ion, precum şi că are influenţă asupra procurorului
militar în Procuratura militară Ion Bazatin care are în gestiune cauza penală nr.
2015018074 în care se investighează circumstanţele cauzării de către Dumitriu Ion a
vătămărilor corporale lui Bou Serghei, să nu-1 tragă la răspundere penală pe primul, a
pretins de la Dumitriu Elena 1200 euro, bani ce nu i se cuvin. În continuarea realizării
intenţiei sale infracţionale, Pricopneac Nicolae, la data de 12.05.2015, aflîndu-se pe
adresa mun. Chişinău, str. Teilor 10, a acceptat şi a primit de la Dumitriu Elena 1200
euro, bani pretinşi la data de 09.05.2015 pentru a influenţa experţii judiciari ce urmau
să efectueze expertiza dispusă în cadrul cauzei penale nr. 2015018074 în vederea
emiterii unei concluzii favorabilă lui Dumitriu Ion şi procurorul în Procuratura militară,
Bazatin Ion pentru a-1 elibera de răspundere penală pe Dumitriu Ion, recunoscut în
calitate de bănuit în comiterea infracţiunii prevăzute de art. 369 alin. (1) Cod penal.
46
Prima instanţă, la cererea inculpatului, a examinat cauza penală în procedură
simplificată în baza art. 3641 Cod de procedură penală, în baza probelor administrate în
faza urmăririi penale.
Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2015, a fost
admis, apelul declarat de în Procuratura Anticorupţie, Iachimovschi Octavian, casată
sentinţa şi pronunţată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanţă,
după cum urmează. Pricopneac Nicolae Andrei recunoscut vinovat în săvârşirea
infracţiunii, prevăzute de art. 30, 326 alin. (1) Cod penal, în baza acestei legi şi art. 65
alin. (3) Cod penal, i s-a stabilit o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 2000
unităţi convenţionale, ceea ce constituie 40 000 lei, cu privarea de dreptul de a activa în
calitate de avocat pe un termen de 1 an. În rest dispoziţiile sentinţei s-au menţinut.
Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 29.05.2016, s-a decis
inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Pricopneac Nicolae,
împotriva deciziei Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2015, în
cauza penală privindu-l pe Pricopneac Nicolae Andrei, ca fiind declarat peste termen.68
Analizând latura obiectivă a celei de-a doua variantă-tip de infracțiune prevăzută la alin.(1 1)
art.326 CP RM, și anume infracțiunea de cumpărare de influență, după E.Mădulărescu,
elementul material al laturii obiective a acestei componențte de infracțiune constă în acțiunea de
cumpărare a influenței reale sau presupusă pe lângă un funcționar care poate fi săvârșită
alternativ prin promisiunea, oferirea sau darea direct sau indirect de bani, daruri ori alte foloase
pentru a-l determina să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu. Acțiunea
constă în modalitățile alternative - de promitere, oferire sau dare, poate fi realizată direct de către
autor sau indirect, printr-o persoană interpusă, intermediar care participă astfel la săvârșirea
infracțiunii în calitate de instigator sau complice. Săvârșirea actului de promitere, oferire sau
dare este suficientă pentru existența elementului material al laturii obiective a infracțiunii, fiind
lipsit de relevanță dacă banii, darurile ori alte foloase au fost acceptate sau primite de cel căruia
i-au fost adresate sau destinate. Ceea ce se cumpără sau se încearcă să se cumpere este trecerea
reală sau presupusă pe care o persoană o are sau lasă să se creadă că o are pe lângă un funcționar,
iar prin intermediul acestuia, serviciile lui, fiind lipsit de relevanță pentru existența infracțiunii
dacă intervenția a avut loc și dacă prin aceasta se urmărește obținerea unui act licit sau ilicit.69
68
Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 29.05.2016, Dosarul nr. 1ra-1121/2016. www.csj.md
69
47
După V.Stati, latura obiectivă a infracţiunii specificate la alin.(1 1) art.326 CP RM constă în
fapta prejudiciabilă exprimată în acţiunea de promisiune, oferire sau dare unei persoane, personal
sau prin mijlocitor, de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje enumerate la alin.(1) art.326 CP
RM, pentru aceasta sau pentru o altă persoană. Așadar, acțiunea prejudiciabilă în cauză cunoaște
următoarele trei modalități normative cu caracter alternativ: 1) promisiunea de bunuri, servicii,
privilegii sau avantaje ce nu i se cuvin traficantului de influență; 2) oferirea de bunuri, servicii,
privilegii sau avantaje ce nu i se cuvin traficantului de influență; 3) darea de bunuri, servicii,
privilegii sau avantaje ce nu i se cuvin traficantului de influență.70
După C.Timofei, prima modalitate normativă cu caracter alternativ, și anume promisiunea
remunerației ilicite constă din asumarea obligației de a da bunuri, de a oferi servicii, privilegii
sau avantaje, sub orice formă. În cazul promisiunii de bunuri, servicii, privilegii, sau avantaje,
iniţiativa săvârşirii infracţiunii porneşte de la făptuitor (numit şi „cumpărător de influenţă”).
Fiind în principiu un act unilateral, această promisiune nu presupune necesar realizarea unui act
corelativ al acceptării de bunuri, servicii, privilegii, sau avantaje. Astfel se poate afirma că, în
acele cazuri când promisiunea cumpărătorului de influenţă este acceptată, infracţiunea prevăzută
la alin.(11) art.326 CP RM este săvârşită în conexiune cu infracţiunea specificată la alin.(1)
art.326 CP RM. În alte situaţii, când promisiunea cumpărătorului de influenţă nu este acceptată,
această conexiune lipseşte, fiind comisă numai infracţiunea prevăzută la alin.(11) art.326 CP
RM.71
Cea de-a doua modalitate normativă cu caracter alternativ, și anume oferirea remunerației
ilicite constă în prezentarea, etalarea, înfățișarea în raport cu traficantul de influență a bunurilor,
serviciilor, privilegiilor sau avantajelor, sub orice formă. Din această definiţie rezultă că oferirea
este, în general, ca şi promisiunea, un act unilateral al cumpărătorului de influenţă. Având la
bază iniţiativa cumpărătorului de influenţă, oferirea nu presupune în mod ineluctabil realizarea
unui act corelativ al acceptării de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje. Astfel, se poate deduce
că, în acele cazuri când oferirea realizată de cumpărătorul de influenţă este acceptată,
infracţiunea prevăzută la alin.(11) art.326 CP RM este săvârşită în conexiune cu infracţiunea
specificată la alin.(1) art.326 CP RM. În alte situaţii, când oferirea realizată de cumpărătorul de
influenţă nu este acceptată (fiind respinsă), această conexiune lipseşte, fiind comisă numai
infracţiunea prevăzută la alin.(11) art.326 CP RM. În orice caz, pentru existenţa infracţiunii
prevăzute la alin.(11) art.326 CP RM, în modalitatea normativă analizată, este suficientă
realizarea oferirii de către cumpărătorul de influenţă.
70
71
48
Cea de-a treia modalitate normativă cu caracter alternativ, și anume darea remunerației
ilicite constă în remiterea, înmânarea, cedarea, predarea efectivă de bunuri, servicii, privilegii sau
avantaje, sub orice formă. Darea-primirea bunurilor, serviciilor, privilegiilor, sau avantajelor
presupune trecerea acestora din sfera de stăpânire a cumpărătorului de influenţă în sfera de
stăpânire a traficantului de influenţă. În momentul de dare-primire se schimbă posesorul acestor
foloase necuvenite: cumpărătorul de influenţă îşi pierde posesia asupra bunurilor, serviciilor,
privilegiilor sau avantajelor, în timp ce traficantul de influenţă intră în posesia acestor foloase
necuvenite.72
Conform opiniei E.Mădulărescu, este important și următorul aspect precum, cumpărătorul
de influență să aibă un interes real, legitim sau nelegitim pentru facerea sau nefacerea actului ce
intră în atribuțiile de serviciu ale funcționarului, fiindcă dacă interesul nu există sau este
imaginar, va lipsi chiar obiectul intervenției. De asemenea, modalitățile alternative de săvârșire a
infracțiunii trebuie să aibă loc înainte ca funcționarul să fi îndeplinit actul solicitat sau cel mai
târziu în timpul efectuării acestuia. În privința oferirii, această implică acțiunea de prezentare
către traficant a banilor, a darurilor sau a altor foloase pe care acesta ar urma să le primească
dacă este de acord și vinde influența, pe care o are sau lasă să se creadă că o are asupra
funcționarului. Infracțiunea este considerată ca și săvârșită chiar în condițiile în care oferta nu
este acceptată, dată fiind periculozitatea ei.73
Infracţiunea specificată la alin.(11) art.326 CP RM se poate realiza personal, de către
făptuitor, sau indirect, prin mijlocitor. În ultima ipoteză, mijlocitorul acţionează în numele
cumpărătorului de influenţă şi cu intenţia de a-l ajuta, avînd calitatea de complice la infracţiunea
prevăzută la alin.(1) art.326 CP RM. Infracţiunea specificată la alin.(1 1) art.326 CP RM poate fi
săvârşită de către făptuitor pentru traficantul de influență sau pentru o altă persoană. În primul
caz, promisiunea, oferirea sau darea remunerației ilicite se face în profitul traficantului de
influență. În cel deal doilea caz, fapta respectivă se realizează în profitul unei alte persoane, în a
cărei soartă este, de regulă, interesat traficantul de influență.74
72
Timofei C. Răspunderea penală..., p.126.
73
74
49
La fel, infracțiunea prevăzută la alin.(11) art.326 CP RM este una formală și este consumată
din momentul promisiunii, oferirii, dării în întregime a remunerației ilicite traficantului de
influenţă sau unui terţ (o persoană apropiată traficantului de influenţă sau o persoană care îi va fi
utilă în viitor traficantului de influenţă, oferindu-i anumite contraprestaţii). În cazul infracţiunii
prevăzute la alin.(11) art.326 CP RM, este posibilă nu doar pregătirea de cumpărare de influență,
dar şi tentativa de cumpărare de influență, însă în în anumite cazuri, dacă infracţiunea specificată
la alin.(1) art.326 CP RM nu-şi produce efectul din cauze independente de voinţa făptuitorului
(adică, nu se reuşeşte promisiunea, oferirea sau darea integrală de bunuri, servicii, privilegii sau
avantaje ce nu i se cuvin traficantului de influenţă), cele săvârşite urmează a fi calificate potrivit
art.27 şi alin.(11) art.326 CP RM. De exemplu, în cazul unei infracţiuni prelungite – cînd, în
vederea realizării aceleiaşi intenţii infracţionale, făptuitorul promite, oferă sau dă remunerația
ilicită nu deodată, dar în tranşe – vom atesta tentativa la infracţiunea prevăzută la alin.(1 1) art.326
CP RM, dacă, din cauze independente de voinţa făptuitorului, acesta va promite, oferi sau da
numai o parte din acea remunerație.75
Așadar, susținem, opinia că, dacă cumpărarea de influenţă se realizează prin implicarea
unei persoane interpuse (mijlocitor), se reţine o participaţie complexă, angajând răspunderea
mijlocitorului pentru complicitate la cumpărare de influenţă (alin.(5) art.42 şi alin.(1 1) art.326
CP), dacă a acţionat în numele cumpărătorului de influenţă şi cu intenţia de a-l ajuta.
Considerăm că, remuneraţia ilicită prin cuantumul acesteia în cazul cumpărării de influenţă
(alin.(11) art.326 CP) nu are nici o relevanţă la încadrare, întrucât nici una dintre modalităţile
normative ale faptei prejudiciabile nu reţin pentru obiectul material ori obiectul imaterial anumite
limite (minime ori maxime) cuantificate. Cu toate că nu există anumite limite minime a
remuneraţiei ilicite cumpărarea de influenţă, cât și pentru traficul de influență, însă în caz că,
valoarea acesteia este mult prea redusă, poate opera prevederea de la alin.(2) art.14 CP RM: „Nu
constituie infracţiune acţiunea sau inacţiunea care, deşi, formal, conţine semnele unei fapte
prevăzute de prezentul Cod, dar, fiind lipsită de importanţă, nu prezintă gradul prejudiciabil al
unei infracţiuni”.
75
Ibidem, p.893-894.
50
De asemenea, merită a fi menționate anumite aspecte cu privire la provocarea actelor de
corupere prevăzute la art.326 CP RM, unde conform Hotărârii Plenului Curţii Supreme de
Justiţie a Republicii Moldova cu privire la aplicarea legislaţiei referitoare la răspunderea penală
pentru infracţiunile de corupţie, nr.11 din 22.12.2014, aceasta relevă că, la cercetarea
infracţiunilor de corupţie, instanţele vor ţine cont de prevederile alin.(6) art.30 al Legii privind
activitatea specială de investigaţii, nr.59 din 29.03.2012, potrivit cărora, investigatorului sub
acoperire i se interzice să provoace comiterea de infracţiuni. Aceasta implică sarcina verificării
atente a materialul probator administrat, astfel încât să prevină o condamnare a inculpatului care
a acţionat ca efect al provocării din partea agenţilor statului sau, după caz, din partea persoanelor
private care acţionează sub supravegherea agenţilor statului, întrucât ar exista riscul ca acuzatul
să fie lipsit din start de dreptul la un proces echitabil, prin aceasta încălcîndu-se art.6 §1 al
Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului.
Reieşind din jurisprudenţa CtEDO, se va reţine o provocare ori de câte ori organele de urmărire
penală nu se limitează la a cerceta în mod pasiv activitatea infracţională, ci exercită o asemenea
influenţă asupra persoanei vizate, încât să determine săvârşirea infracţiunii, care fără aceasta
intervenţie nu ar fi fost savârşită, cu scopul de a constata infracţiunea, respectiv de a obţine probe
şi de a declanşa urmărirea penală (hot. Teixeira de Castro contra Portugaliei, 9 iunie 1998, §§38,
39). Investigarea activităţii infracţionale nu este realizată într-o manieră pasivă, dacă: acuzatul s-
a angajat în comiterea actelor de corupere la iniţiativa agenţilor statului sau, după caz, a
persoanelor private care acţionează sub supravegherea agenţilor statului, fiind ţinta unor solicitări
asidui din partea acestora; nu există nici o dovadă că acuzatul a mai comis alte infracţiuni, în
special infracţiuni legate de corupţie (hot. Ramanauskas contra Lituaniei, 5 februarie 2008, §67).
Activitatea de provocare la acte de corupere trebuie să implice forme concrete de instigare,
susceptibile de a genera sub aspect intelectiv luarea unei decizii de a comite infracţiunea.
Provocarea poate consta în: rugăminţi insistente, promisiuni false, solicitări repetate bazate pe
simpatii personale, ameninţări etc.76
76
răspunderea penală pentru infracţiunile de corupţie, nr.11 din 22.12.2014, pct.25-25.2.
51
Generalizînd asupra jurisprudenţei CtEDO în materie (hot. Teixeira de Castro contra
Portugaliei, 9 iunie 1998; hot. Ramanauskas contra Lituaniei, 5 februarie 2008; hot. Khudobin
contra Rusiei, 26 octombrie 2010; hot. Sandu contra Moldovei, 11 februarie 2014 etc.), reţine
existenţa provocării la acte de corupere, dacă sunt întrunite următoarele condiţii cumulative: -
acţiunea presupusă ca act de corupere tinde să fie probată prin solicitarea care provine de la o
persoană ce avea sarcina să descopere infracţiunea sau cînd există o determinare directă la
comiterea unui act de corupere din partea unui denunţător; - lipsesc indici obiectivi că fapta ar fi
fost savârşită fără această intervenţie (în special, nu au fost realizate acte de pregătire, ba mai
mult ca atât, persoana nu a fost dispusă să comită acte de corupere înainte de contactul cu agenţii
statului sau, după caz, cu persoane private care acţionează sub supravegherea agenţilor statului);
- nu există suspiciuni obiective că persoana ar fi implicată în acte de corupţie înainte de
implicarea agenţilor statului sau, după caz, a persoanelor private care acţionează sub
supravegherea agenţilor statului. Orice declaraţie că acuzatul a fost provocat la săvârşirea actelor
de corupţie urmează a fi analizată de către instanţele de judecată în hătărârile sale şi este sarcina
acuzării să demonstreze că nu a fost o provocare. Instanţele urmează să evalueze dacă acţiunile
provocatorului privat au avut efectul provocării şi dacă infracţiunea putea fi comisă fără
intervenţia provocatorului. În sentinţa instanţei de judecată, în cazul în care partea apărării
invocă provocarea, urmează să se regăsească următoarele: - motivarea de ce au fost preferate
anumite probe în detrimentul altora; - motivarea faptului respingerii cererii de administrare a
altor probe. 77
Cea de-a treia variantă-tip de infracțiune consemnată la lit.c) alin.(2) art.326 CP RM,
presupune săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă sau de cumpărare de influenţă cu primirea
de bunuri sau avantaje în proporţii mari. Stabilirea proporţiilor mari se face conform prevederilor
art.126 CP RM, după caz, fiecare bun material ori serviciu trebuie să fie evaluat în bani, ţinând
cont de preţurile sau tarifele respective, la momentul săvârşirii faptei, iar în lipsa lor - în baza
rapoartelor de expertiză.
77
Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova…, pct.25.3-25.4.
52
Este consemnabil că, atât la lit.c) alin.(2) art.326 CP RM, cât şi lit.a) alin.(3) art.326 CP
RM, legiuitorul foloseşte termenul “primire”. Considerăm că aceasta nu este întâmplător, putând
fi interpretat într-un singur sens: agravantele de la lit.c) alin.(2) şi lit.a) alin.(3) art.326 CP RM se
referă la o activitate infracţională consumată numai atunci când acţiunea prejudiciabilă prevăzută
la alin.(1) art.326 CP RM se prezintă sub modalitatea normativă de primire de bani, titluri de
valoare, servicii, privilegii, alte bunuri sau avantaje (şi, respectiv, când acţiunea prejudiciabilă
prevăzută la alin.(11) art.326 CP RM se prezintă sub modalitatea normativă de dare bunuri,
servicii, privilegii sau avantaje). În cazul atestării celorlalte modalităţi normative ale acţiunilor
prejudiciabile specificate la alin.(1) şi (l1) art.326 CP RM, vom fi în prezenţa, după caz, a
pregătirii sau a tentativei la infracţiunile prevăzute la lit.c) alin.(2) şi lit.a) alin.(3) art.326 CP
RM. O altă interpretare ar echivala cu nesocotirea regulii fixate la alin.(2) art.3 CP RM, conform
căreia interpretarea extensivă defavorabilă este interzisă. 78
În concluzie, după cum reiese din alin.(1) art.126 CP RM - coroborat cu lit.c) alin.(2) şi
lit.a) alin.(3) art.326 CP RM - se consideră proporţii deosebit de mari sau proporţii mari valoarea
foloaselor necuvenite primite (date), care la momentul săvârşirii infracţiunii, depăşesc 40 de
salarii medii lunare pe economie prognozate sau respectiv 20 de salarii medii lunare pe economie
prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la momentul săvârșirii faptei.
Varianta-tip de infracțiune consemnată la lit.c) alin.(2) art.326 CP RM a fost reținută drept
exemplu în următoarea speță:
- Prin sentinţa Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 13 aprilie 2009, în baza art.391
pct. (6), art.332 alin. (1) CPP coroborat cu art.275 pct. (9) CPP, s-a încetat procesul
penal de învinuire a lui Prepeliţa Sergiu în baza art.195 alin. (2) Cod penal şi a fost
condamnat în baza art.326 alin. (2) lit. c) Cod penal la amendă în mărime de 2000
unităţi convenţionale ce constituie 40000 lei în beneficiul stratului.
În fapt, instanţa de fond a constatat că, inculpatul Prepeliţa Sergiu, la 11.04.2005, fiind
directorul SRL „Netlogic Grup”, a încheiat un contract cu directorul SRL „Hipermedia-
Com”, Policiuc Inga, în rezultatul căruia, primul a livrat tehnică de calcul în sumă de
375176 lei, achitarea urma să fie efectuată în tranşe. Astfel, la 14.04.2005, SRL
„Hipermedia-Com” a transferat 90000 lei şi a primit la 13.05.2005 tehnica de calcul în
număr de 40 unităţi, iar restul calculatoarelor în număr de 36 unităţi a primit la
27.06.2005.
78
Timofei C. Circumstanţele agravante ale infracţiunilor prevăzute la art.326 CP RM. În: Revista Naţională de
Drept, 2013, nr.6, p.56.

53
La 18.10.2005, de către SRL „Hipermedia-Com” au fost achitaţi 86800 lei, iar în total
urma să fie achitată de către SRL „Hipermedia-Com” către SRL „Netlogic Grup”
datoria în sumă de 198376 lei. Din cauza problemelor financiare apărute, Policiuc Inga
si Policiuc Dmitri nu au putut achita datoria existentă faţă de Prepeliţa Sergiu, iar la
30.06.2006, directorul adjunct al SRL „Hipermedia-Com”, Policiuc Dmitri a înapoiat
directorului SRL „Netlogic Grup”, Prepeliţa Sergiu marfa procurată de la ultimii.
La 15.11.2006 de către colaboratorii Ministerului Afacerilor Interne s-a efectuat la
sediul SRL „Hipermedia-Com”, control privind respectarea legislaţiei economico-
financiare, în rezultatul căruia s-au aplicat amenzi administrative, în funcţie de
gravitatea încălcărilor administrative depistate. Totodată, la 01.02.2007 de către Oficiul
Fiscal Botanica s-a petrecut control la „Hipermedia-Com”, în urma căruia s-a aplicat
amenzi fiscale în sumă de 5000 lei. Directorul adjunct al SRL „Hipermedia-Com”,
Policiuc Dmitri considerând că, Prepeliţa Sergiu este iniţiatorul controalelor
menţionate, s-a adresat la ultimul cu privire la stoparea şi neorganizarea ulterioară de
către instituţiile nominalizate a controalelor economico - financiare.
În perioada aprilie - mai 2007, Prepeliţa Sergiu susţinând că, are influenţă asupra
funcţionarilor inspectoratului fiscal şi organelor de poliţie, a extorcat de la soţii Policiuc
Inga şi Policiuc Dmitri mijloace băneşti în sumă de 29000 dolari SUA, în vederea
stopării şi neorganizării ulterioare de către instituţiile nominalizate a controalelor
economico - financiare la SRL „Hipermedîa-Com” pe care o gestionează ambii soţi. La
10.05.2007 Prepeliţa Sergiu Mihail, în incinta biroului de lucru, aflat în blocul SRL
„Netlogic Grup”, de pe adresa mun. Chişinău, str. Renaşterii 17, ap.3, a fost reţinut în
flagrant delict după ce primise bani în sumă de 7000 dolari SUA, de la cet. Policiuc
Dmitri.
Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 02 decembrie 2009,
apelurile declarate de părţile vătămate Policiuc Inga, Policiuc Dumitru şi avocatul V.
Ceclu în interesele inculpatului S. Prepeliţa au fost respinse ca nefondate.
Prin decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiție din 26 mai 2010, s-a decis
inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Ceclu V. în interesele
condamnatului Prepeliţa Sergiu Mihai împotriva sentinţei Judecătoriei Rîşcani, mun.
Chişinău din 13 aprilie 2009 şi deciziei Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din
02 decembrie 2009, fiind vădit neîntemeiat.79
79
Decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 26.05.2010, Dosarul nr.1ra-684/10. www.csj.md
54
Varianta agravată de infracțiune consemnată la lit.d) alin.(2) art.326 CP RM, presupune
săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă sau de cumpărare de influenţă urmate de influenţa
promisă sau de obţinerea rezultatului urmărit.
În sensul prevederii de la lit.d) alin.(2) art.326 CP RM, faptul că săvârșirea infracțiunilor
specificate la alin.(1) sau (11) art.326 CP RM este urmată de influenţa promisă înseamnă că
traficantului de influență i-a reușit să exercite influența asupra unei persoane publice, persoane
cu funcţie de demnitate publică, persoane publice străine sau a unui funcţionar internaţional,
exercitarea funcţiei sale; faptul că săvârșirea infracțiunilor prevăzute la alin.(1) sau (11) art.326
CP RM este urmată de obţinerea rezultatului urmărit înseamnă că persoana publică, persoana cu
funcţie de demnitate publică, persoana publică străină sau funcţionarul internaţional a fost
influențat de către traficantul de influență, și, drept urmare, a îndeplinit, nu a îndeplinit, a
întîrziat sau a grăbit îndeplinirea unei acţiuni în exercitarea funcţiei sale.80
Se poate interpreta că varianta agravată a infracțiunii consemnată la lit.d) alin.(2) art.326
CP RM marchează momentul de epuizare a infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.326 CP RM (sau
a infracţiunii specificate la alin.(11) art.326 CP RM) şi, în acelaşi timp, momentul de consumare
a infracţiunii prevăzute la lit.d) alin.(2) art.326 CP RM.
În plus, trebuie de menţionat că, datorită prezenţei variantei agravate a infracțiunii
specificate la lit.d) alin.(2) art.326 CP RM, aplicarea răspunderii în baza alin.(1) sau (1 1) art.326
CP RM se face în cazul în care: a) traficantul de influenţă nu a exercitat influenţa asupra unei
persoane publice, persoane cu funcţie de demnitate publică, persoane publice străine sau a unui
funcţionar internaţional; b) persoana publică, persoana cu funcţie de demnitate publică, persoana
publică străină sau funcţionarul internaţional a fost influenţat, însă nu a îndeplinit (deşi a promis
că va îndeplini), a îndeplinit (deşi a promis că nu va îndeplini), nu a întârziat (deşi a promis că va
întârzia) sau nu a grăbit (deşi a promis că va grăbi) îndeplinirea unei acţiuni în exercitarea
funcţiei sale.81
Varianta agravată de infracțiune consemnată la lit.d) alin.(2) art.326 CP a fost reținută drept
exemplu în următoare speță:
- Prin sentinţa Judecătoriei Orhei din 15 octombrie 2014, Socolov Vadim a fost
condamnat în baza art. 326 alin. (2) lit. d) Cod penal la amendă în mărime de 4000
unităţi convenţionale.
Poalelungi M. ș.a. Manualul Judecătorului pentru cauze penale, Chișinău, 2013, p.962.
80
81
Drept, 2013, nr.6, p.56.
55
- Instanţa de fond a constatat că, la 23 aprilie 2014 între Sandu Pavel şi Socolov Vadim s-
a iscat un conflict în rezultatul căruia de către Socolov Vadim a fost chemată poliţia din
Inspectoratul de Poliţie Orhei. La faţa locului s-au prezentat colaboratorii de poliţie
Scripnic Marin şi Rusu Iurie care l-au escortat pe Sandu Pavel la Inspectoratul de
Poliţie Orhei şi de la care au luat explicaţii, ulterior eliberîndu-l. Apoi, la data de 24
aprilie 2014 Socolov Vadim, aflîndu-se în nemijlocita apropiere a sediului
Inspectoratului de Poliţie Orhei, i-a comunicat lui Sandu Pavel că acesta urmează să-i
transmită suma de 6000 lei, pentru ca el să vorbească cu anumite persoane din cadrul
Inspectoratului de Poliţie Orhei pe care el îi cunoaşte, pentru a nu fi pornită careva
cauză penală în privinţa lui Sandu Pavel pentru violare de domiciliu. După aceasta
dînşii s-au despărţit, iar în perioada 24 aprilie 2014 – 06 mai 2014 Socolov Vadim l-a
telefonat de câteva ori pe Sandu Pavel, fără însă ca aceştia să poarte careva discuţii.
Ulterior, la 06 mai 2014 Sandu Pavel din nou a fost invitat la Inspectoratul de Poliţie
Orhei la colaboratorul de poliţie Rusu Iurie. În acelaşi timp la Inspectoratul de Poliţie
Orhei a fost invitat şi Socolov Vadim. Socolov Vadim s-a apropiat la Inspectoratul de
Poliţie Orhei în aproximativ 10 minute. La solicitarea lui Rusu Iurie de a nu discuta
condiţiile de împăcare între ei în biroul său de serviciu, Socolov Vadim a ieşit cu Sandu
Pavel în curtea Inspectoratului de Poliţie respectiv, unde Socolov Vadim în mod insistent
a solicitat ca ultimul să îi numească ce sumă de bani şi cînd poate acesta să o transmită
către Socolov Vadim, asigurîndu-1 că el va apela la careva persoane din Inspectoratul
de Poliţie Orhei şi că va fi încetată precăutarea cazului în privinţa lui Sandu Pavel. Din
motivul, că Sandu Pavel i-a comunicat că nu dispune suma de bani în mărime de 6000
lei, Socolov Vadim a acceptat ca la data de 07 mai 2014 să îi fie transmisă doar suma de
3000 lei. Apoi, urmărind realizarea intenţiilor sale infracţionale pînă la capăt, Socolov
Vadim s-a întâlnit repetat la 08 mai 2014 cu Sandu Pavel în Inspectoratul de Poliţie
Orhei unde în biroul de serviciu al lui Rusu Iurie, Socolov Vadim şi Sandu Pavel au
confirmat că s-au împăcat şi au semnat toate actele puse la dipoziţie în vederea finisării
precăutării cazului contravenţional intentat pe numele lui Sandu Pavel. Ulterior acestor
circumstanţe, întru realizarea acelorași intenţii, Socolov Vadim s-a deplasat împreună
cu Sandu Pavel la automobilul primului de model WV Passat cu n/î ORBF 852 parcat în
nemijlocita apropiere a IP Orhei, unde Sandu Pavel a transmis, iar Socolov Vadim a
primit suma de 3000 lei, şi anume 15 bancnote cu nominalul de 200 lei cu seriile şi
numerele: G.0001 nr.709446, G.0004 nr.472024, G.0005 nr.608791, G.0011 nr.585279,
G.0015 nr.676315, G.0029 nr.450002, G.0032 nr.780427, G.0048 nr.585631, G.0050
nr.747183, G.0056 nr.366937, G.0058 nr.687767, G.0047 nr.839841, G.0086 nr.091
56
122, G.0094 nr.301066, G.0102 nr.350734, bani care, după ce au fost număraţi, Socolov
Vadim a indicat lui Sandu Pavel să îi lase în automobil. După primirea banilor, Socolov
Vadim a fost prins în flagrant delict de către angajaţii CNA.
Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 15 ianuarie 2015, au fost
respinse ca nefondate apelurile declarate, cu menţinerea sentinţei atacate.
Prin decizia Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie, s-a decis inadmisibilitatea
recursurilor ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de nivelul Curţii de
Apel Chişinău, Gavriliţă Vitalie, şi de către inculpatul Socolov Vadim, împotriva
sentinţei Judecătoriei Orhei din 15 octombrie 2014 şi deciziei Colegiului penal al Curţii
de Apel Chişinău din 15 ianuarie 2015, în cauza penală privindu-1 pe Socolov Vadim
Alexandru, ca fiind vădit neîntemeiate.82
Cea de-a patra variantă-tip de infracțiune consemnată la lit.a) alin.(3) art.326 CP RM,
presupune săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă sau de cumpărare de influenţă cu primirea
de bunuri sau avantaje în proporţii deosebit de mari. De asemenea, stabilirea proporţiilor
deosebit de mari deasemenea se face conform prevederilor art.126 CP RM, după caz, fiecare bun
material ori serviciu trebuie să fie evaluat în bani, ţinând cont de preţurile sau tarifele respective,
la momentul săvârşirii faptei, iar în lipsa lor - în baza rapoartelor de expertiză.
La fel, după cum s-a menționat anterior folosirea termenului ”primire” de către legiuitor la
lit.a) alin.(3) art.326 CP RM nu este întâmplătoare, acesta fiind interpretat într-un singur sens:
infracțiunea de la lit.a) alin.(3) art.326 CP RM se referă la o activitate infracţională consumată
numai atunci când acţiunea prejudiciabilă prevăzută la alin.(1) art.326 CP RM se prezintă sub
modalitatea normativă de primire de bani, titluri de valoare, servicii, privilegii, alte bunuri sau
avantaje (şi, respectiv, când acţiunea prejudiciabilă prevăzută la alin.(11) art.326 CP RM se
prezintă sub modalitatea normativă de dare de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje). Totodată,
în cazul atestării celorlalte modalităţi normative ale acţiunilor prejudiciabile specificate la alin.
(1) şi (l1) art.326 CP RM, vom fi în prezenţa, după caz, a pregătirii sau a tentativei la infracţiunea
prevăzută la lit.a) alin.(3) art.326 CP RM.
Concluzionând după cum reiese din alin.(1) art.126 CP RM - coroborat cu lit.a) alin.(3)
art.326 CP RM - se consideră proporţii deosebit de mari sau proporţii mari valoarea foloaselor
necuvenite primite (date), care, la momentul săvârşirii infracţiunii, depăşesc 40 de salarii medii
lunare pe economie prognozate sau respectiv 20 de salarii medii lunare pe economie prognozate,
stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la momentul săvârșirii faptei.
82
Decizia Curţii Supreme de Justiţie din 5.08.2015, Dosarul nr.lra-865/2015. www.csj.md
57
Varianta-tip de infracțiune consemnată la lit.a) alin.(3) art.326 CP RM a fost reținută drept
exemplu în următoarele spețe:
- Prin sentinţa Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 16 ianuarie 2009, Jornea Ion
Vlas a fost condamnat în baza art. 326 alin. (3) lit. a) Cod penal la 5 (cinci) ani
închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu amendă în
mărime de 500 unităţi convenţionale, ceea ce constituie 10 000 (zece mii) lei. Cauza a
fost examinată în procedură specială în baza acordului de recunoaştere a vinovăţiei.
În fapt, instanţa de fond, pe baza probelor administrate pe dosar a constatat că, Jornea
Ion, susţinînd că are influenţă asupra unor judecători din cadrul Curţii de Apel
Chişinău, urmărind scopul de profit, a extorcat şi a primit de la Chironda Alexandru,
bani, pentru a contribui la pronunţarea unei sentinţe de condamnare, mai blîndă, la
apelul declarat de Burlacu Alexandru, condamnat prin sentinţa Judecătoriei Centru,
mun. Chişinău, în temeiul art. 195 alin. (1), 351 alin. (1) Cod penal, la o pedeapsă sub
formă de închisoare pe o perioadă de 10 ani 6 luni, în următoarele circumstanţe: La 29
octombrie 2008, pe la ora 07:20, pe str. Nicolae Costin 63/5 mun. Chişinău, aflîndu-se în
automobilul de model BMW cu n/î AN AR 999, Ion Jornea a cerut şi a primit de la
Chironda Alexandru mijloace băneşti în sumă de 10 900 euro, ceea ce constituia la
momentul săvârşirii infracţiunii, conform cursului oficial al Băncii Naţionale – 141 631
lei pentru a influenţa judecătorii din cadrul Curţii de Apel Chişinău la pronunţarea unei
sentinţe de condamnare mai blînde în privinţa inculpatului Burlacu Alexandru.
Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 23 martie 2009, a fost admis
recursul declarat de avocatul Vladimir Guzun, casată sentinţa şi dispusă rejudecarea
cauzei în procedură generală de către prima instanţă, în alt complet de judecată.
Prin sentinţa Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 08 aprilie 2013, Jornea Ion fost
condamnat în baza art. 326 alin. (3) lit. a) Cod penal la 5 (cinci) ani închisoare cu
executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu amendă în mărime de 500
unităţi convenţionale, ceea ce constituie 10 000 (zece mii) lei.
Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 09 iulie 2013, apelul
inculpatului a fost respins ca nefondat, cu menţinerea sentinţei, fără modificări.
58
Prin decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiție din 11 decembrie 2013, s-a
decis inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Ion Jornea şi avocatul
acestuia, Vladimir Guzun împotriva deciziei Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău
din 09 iulie 2013 în cauza penală în privinţa lui Jornea Ion Vlas, deoarece nu
îndeplineşte cerinţele de conţinut.83
- Prin sentinţa Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 27 aprilie 2011, Cherdivara
Terentie a fost condamnat în baza art. 326 alin. (3) lit. a) Cod penal, la 4 ani închisoare,
cu amendă în mărime de 600 unităţi convenţionale. În temeiul art. 90 Cod penal,
executarea pedepsei a fost suspendată condiţionat pe un termen de probă de 3 ani.
Instanţa de fond a reţinut că, Cherdivara Terentie, activînd în calitate de şef al Direcţiei
Administrative a Consiliului Coordonator al Audiovizualului, a comis fapta de trafic de
influenţă în următoarele circumstanţe. În baza contractului de subantrepriză încheiat cu
SRL „Edata Trans”, care la rîndul său avea încheiat un contract de achiziţie a
mărfurilor şi serviciilor cu CCA, pe parcursul anului 2009-2010 SRL „Viravi Impex”
prin intermediul SRL „Edata Trans” a livrat către CCA diferite mărfuri şi servicii, care
fiind recepţionate au fost achitate. Cherdivara Terentie pe parcursul perioadei de livrare
a bunurilor şi serviciilor de către SRL „Viravi Impex” spre CCA şi după aceasta pînă la
21.01.2011, susţinînd că are influenţă asupra preşedintelui CCA Gorincioi Gh., sub
ameninţarea iniţierii controalelor de verificare de către ultimul a calităţii mărfurilor şi
volumelor serviciilor îndeplinite de SRL „Viravi Impex”, a extorcat de la Răsoi V.
mijloace băneşti în mărime de 110 000 lei. La 21 ianuarie 2011, aproximativ la ora
1415, Cherdivara T., aflîndu-se în incinta CCA, amplasat pe str. Vlaicu Pîrcălab 46, a
primit de la cet. Răsoi V. bani în sumă de 110 000 lei, ce nu i se cuvin, pentru ca
preşedintele CCA Gorincioi G. să nu iniţieze controale de verificare a calităţii
mărfurilor şi volumelor serviciilor îndeplinite de SRL „Viravi Impex” pentru CCA. La
aceiaşi dată, după primirea banilor de la cet. Răsoi V., în cadrul percheziţiei corporale
la Cherdivara T. au fost depistaţi 10 000 lei din cei 110 000 lei menţionaţi mai sus.
Instanţa de fond a recalificat acţiunile lui Cherdivara T. din art. 324 alin. (3) lit. b) Cod
penal în art. 326 alin. (3) lit. a) Cod penal, trafic de influenţă, adică, primirea de bani,
personal pentru o altă persoană, săvârşite intenţionat de către o persoană care are
influenţă sau care susţine că are influenţă asupra unui funcţionar, în scopul de a-l face
să îndeplinească ori să nu îndeplinească acţiuni ce intră în obligaţiile lui de serviciu,
indiferent dacă asemenea acţiuni au fost săvârşite sau nu, săvârşite cu primirea de
bunuri sau avantaje în proporţii deosebit de mari.
83
Decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiție din 11.12.2013, Dosarul 1ra- 1191/13. www.csj.md
59
Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 28 septembrie 2011, au fost
respinse, ca nefondate, apelurile declarate de avocaţii Ionaş Gh. şi Donciu A. în numele
inculpatului, şi admis parţial apelul declarat de procuror, casată inclusiv din oficiu
sentinţa, în partea stabilirii pedepsei şi soluţionării chestiunii referitoare la corpurile
delicte, rejudecată cauza şi pronunţată în această parte o nouă hotărâre, potrivit
modului stabilit, pentru prima instanţă, prin care Cherdivara Terentie a fost condamnat
în baza art. 326 alin. (3) lit. a) Cod penal la 4 ani închisoare cu amendă în mărime de
600 unităţi convenţionale. În baza art. 90 Cod penal, a fost suspendată condiţionat
executarea pedepsei cu închisoare pe un termen de 3 ani. Corpurile delicte – banii
marcaţi în sumă totală de 110 000 lei au fost trecuţi în venitul statului.
Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 16 octombrie 2012
au fost admise recursurile declarate, casată decizia instanţei de apel şi dispusă
rejudecarea cauzei de către aceiaşi instanţă, în alt complet de judecată.
Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 30 aprilie 2013, au fost
respinse, ca nefondate, apelurile avocaţilor în numele inculpatului, admis apelul
procurorului, casată sentinţa, rejudecată cauza şi pronunţată o nouă hotărâre, potrivit
modului stabilit, pentru prima instanţă, prin care Cherdivara Terentie a fost condamnat
în baza art. 324 alin. (3) lit. b) Cod penal la 7 ani închisoare, cu executarea pedepsei în
penitenciar de tip închis, cu amendă în mărime de 1000 unităţi convenţionale, cu
privarea de dreptul de a ocupa funcţii sau a exercita activităţi ce ţin de gestionarea
bunurilor materiale pe un termen de 3 ani. Corpurile delicte – banii marcaţi în sumă
totală de 110 000 lei de restituit lui Răsoi V. La adoptarea soluţiei instanţa de apel a
constatat fapta şi circumstanţele comiterii infracţiunii coruperii pasive, invocate în
rechizitoriu şi a conchis că instanţa de fond neîntemeiat a ajuns la concluzia că acţiunile
inculpatului urmează a fi încadrate în prevederile art. 326 alin.(3) lit. a) Cod penal,
traficul de influenţă.
Prin decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 18 decembrie 2013, s-a
dispus inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocaţii Ursu N. şi Nicoară V.
împotriva deciziei Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 30 aprilie 2013, pe
motiv că nu îndeplineşte cerinţele de conţinut şi este vădit neîntemeiat.
60
Prin decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 30 octombrie 2014, a fost
admis recursul în anulare declarat de avocaţii Ursu Nicolae, Nicoară Vasile şi Guzun
Vladimir în numele condamnatului Cherdivara Terentie, casată total decizia Colegiului
penal al Curţii Supreme de Justiţie din 18 decembrie 2012 şi dispusă rejudecarea cauzei
la etapa examinării admisibilităţii în principiu a recursului ordinar de către Colegiul
penal al Curţii Supreme de Justiţie în alt complet de judecată.
Prin decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 28 ianuarie 2015 s-a
dispus inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocaţii Ursu N. şi Nicoară V.
împotriva deciziei Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 30 aprilie 2013, pe
motiv că este vădit neîntemeiat.
Prin decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie, s-a decis inadmisibilitatea
recursului în anulare, declarat de avocatul Ursu Nicolae în numele condamnatului
Cherdivara Terentie Andrei împotriva deciziei Colegiului penal al Curţii Supreme de
Justiţie din 28 ianuarie 2015, în cauză penală în privinţa lui Cherdivara Terentie Andrei,
ca fiind vădit neîntemeiat.84
Prin sentinţa Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 24 martie 2015, pronunțată în
baza probelor administrate la faza de urmărire penală, Borosean Andrei a fost
condamnat în baza art. 326 alin. (3) lit. a) Cod penal, la 3 ani închisoare.
84
Decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 6.08.2015, Dosarul nr.4-1re-180/2015. www.csj.md
61
Instanţa de fond a reţinut că, Borosean Andrei în perioada martie – august 2012
susținînd că deține influență asupra funcționarilor publici din Primăria Chișinău, a
pretins de la cet. Mihu Ion suma de 58 000 Euro, promițînd că va determina persoanele
responsabile să-i atribuie în locațiune sau în proprietate privată trei terenuri pe
teritoriul mun. Chișinău. Astfel, pe parcursul lunilor martie-aprilie 2012 inculpatul a
pretins și a primit de la Mihu Ion suma de 11 500 Euro, susţinînd că va asigura
atribuirea a două terenuri adiacente, amplasate la intersecția străzilor Romană cu
Vasile Alecsandri din mun. Chişinău, în proprietatea acestuia ca urmare a participării la
licitațiile funciare organizate de către Primăria mun. Chişinău a întreprinderilor SRL
„Marmih Plus” şi SRL „Diongrup”, fondate în acest scop, la indicaţia lui
Borosean Andrei de către Mihu Ion, şi totodată va determina persoanele publice din
cadrul Primăriei, în atribuţiile cărora intră desemnarea cîştigătorilor licitației, să
favorizeze întreprinderile menţionate în obţinerea în locaţiune a acestor terenuri. În
aceiași perioadă, Borosean Andrei a primit de la Mihu Ion în câteva tranșe suma de 12
500 Euro, din suma pretinsă de 25 000 Euro, susţinînd că va asigura atribuirea în
locaţiune a unui teren, amplasat între blocurile locative din str. Kiev nr.8 şi Kiev 10
mun. Chişinău, ca urmare a participării la licitațiile funciare, organizate de Primăria
mun. Chişinău, a întreprinderii SRL „Unitot”, fondată în acest scop de către Mihu Ion la
indicaţia lui Borosean Andrei şi totodată, va determina persoanele publice din cadrul
Primăriei mun. Chişinău, în atribuţiile cărora intră desemnarea cîştigătorilor la licitaţie,
să favorizeze întreprinderea menţionată în obţinerea în locaţiune a terenului dat.
Ulterior, constatînd că pe terenul, amplasat la intersecţia străzilor Romană cu Vasile
Alecsandri s-au iniţiat lucrări de construcţie, Mihu Ion a solicitat restituirea mijloacelor
băneşti, însă, Borosean A. a refuzat, comunicîndu-i că banii au fost transmişi
funcţionarilor din cadrul Primăriei mun. Chişinău. Tot el, în decembrie 2012, susținînd
că are influență asupra unor funcționari din Primăria Chișinău a pretins suma de 25 000
Euro de la cet. Prisăcaru Dorin, susţinînd că îi v-a determina pe aceștia să-i atribuie în
locaţiune un teren pentru construcţie în arealul mun. Chişinău. Astfel el, pe parcursul
lunii decembrie 2012, a primit de la Prisăcaru Dorin prima rată în valoare de 10 000
Euro din suma pretinsă, susţinînd că va asigura atribuirea în locațiune a unui teren cu
suprafaţa de 0,4 ha, amplasat la intersecția str. N. Milescu-Spătarul cu str. Ion
Dumeniuc din mun. Chişinău ca urmare a participării sale la licitațiile funciare,
organizate de Primăria mun. Chişinău în baza cererii depuse la indicaţia lui Borosean
Andrei, determinând persoanele publice din cadrul Primăriei mun. Chişinău, în
atribuţiile cărora intră desemnarea cîştigătorilor la licitaţie, să-l favorizeze anume pe el
62
în obținerea terenului dat în locațiune. Ulterior, Prisăcaru Dorin, adresînd către
Primăria mun. Chișinău două cereri de atribuire a terenului menționat şi primind refuz,
a solicitat lui Borosean A. restituirea mijloacelor băneşti, pe care anterior i le-a
transmis, însă, a fost refuzat pe motiv că suma primită de 10 000 Euro a fost transmisă
funcționarilor din Primăria mun. Chişinău.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 mai 2015, apelul
acuzatorului de stat a fost respins ca nefondat și menținută sentința.
Prin decizia Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie a fost admis recursul
ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curţii de Apel Chişinău,
Cojocaru Tudor, casând parțial sentinţa Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 24
martie 2015 şi decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 27 mai 2015, în
cauza penală în privința lui Borosean Andrei Anatolie, rejudecând cauza şi pronunțând
o nouă hotărâre conform căreia se exclude aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.
Borosean Andrei Anatolie se consideră condamnat în baza art. 326 alin. (3) lit. a) Cod
penal, la 3 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.85
III. ANALIZA ELEMENTELOR CONSTITUTIVE SUBIECTIVE ALE

INFRACȚIUNILOR PREVĂZUTE LA ART.326 CP RM
3.1. Latura subiectivă a infracțiunilor prevăzute la art.326 CP RM
85
Decizia Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 19.01.2016, Dosarul 1ra-21/2016. www.csj.md
63
Analizând latura subiectivă a infracțiunii de trafic de influență, E.Mădulărescu consideră
că, activitatea comportamentală a subiectului activ al infracțiunii este precedată și însoțită de o
anumită atitudine psihică, atât pe planul conștiinței cât și al voinței, atât față de faptă cât și de
urmările ei. Factorul volitiv al vinovăției constă în voința de a săvârși oricare din acțiunile ce
realizează elementul material al infracțiunii, adică voința de a pretinde ori de a primi bani sau
alte foloase, ori de a accepta promisiuni sau daruri, pentru a determina un funcționar să facă ori
să nu facă un act ce intră în sfera competenței sale. Actul de voință este însă precedat de un act
de conștiință față de fapta concepută și urmările ei, în sensul că știe și acceptă că foloasele pe
care le pretinde, primește sau a căror promisiune o acceptă, reprezintă prețul influenței sale. Mai
mult, el are reprezentarea pericolului creat pentru activitatea agentului public sau privat, sub
aspectul corectitudinii și al onestității lui. Infracțiunea se săvârșește numai cu intenție calificată
prin scop.86
Referitor la modalitatea de săvârșire a acestei infracțiuni, în doctrină au fost exprimate mai
multe opinii, printre care menționăm pe aceea că latura subiectivă poate consta în intenție directă
sau indirectă, iar în cealaltă opinie, scopul califică intenția. Potrivit primei opinii, ne-am găsi în
ipoteza intenției directe atunci când făptuitorul are reprezentarea faptului că, prevalându se de
influența pe care ar avea-o asupra unui funcționar sau altui salariat, primind, pretinzând bani sau
alte foloase, ori acceptând promisiuni, în orice mod, face să se nască îndoieli în privința
reputației și onestității funcționarului, iar în cazul intenției indirecte acceptă producerea unor
asemenea consecințe. Opinia a rămas izolată în literatura de specialitate. În cealaltă opinie, care
corespunde realității, făptuitorul acționează cu intenția calificată prin scop, care constă în facerea
ori nefacerea unui act ce intră în atribuțiile de serviciu ale funcționarului, neexistând nici un
dubiu asupra atitudinii sale de conștiință și voință.
Astfel, voința sa constă în săvârșirea uneia sau mai multora din acțiunile specifice
elementului material al infracțiunii știind că foloasele reprezintă prețul influenței sale asupra
funcționarului pe planul conștiinței reprezentându-și pericolul creat pentru activitatea agentului
public sau privat și implicit, crearea de suspiciuni cu privire la onestitatea funcționarilor angajați
la acestea.87
86
87
Mădulărescu E. Traficul de influență..., p.60.
64
După C.Timofei, în cazul infracțiunii prevăzute la alin.(1) art.326 CP RM, latura subiectivă
este caracterizată prin vinovăție sub formă de intenție, infracțiunea fiind una directă. Totodată
potrivit lui I.Pascu, forma de vinovăţie în cazului infracțiunii de trafic de influență este intenţia
directă. Aceasta înseamnă că făptuitorul îşi dă seama că se prevalează de influenţa sa asupra unui
funcţionar pentru a pretinde şi primi bani ori alte foloase şi urmăreşte realizarea în acest mod a
faptei, implicit crearea unei stări de pericol pentru buna desfăşurare a activităţii de serviciu. În
același timp, D.Buda consideră că infracţiunea de trafic de influenţă presupune, sub aspectul
laturii subiective, forma intenţiei directe; cu alte cuvinte, făptuitorul îşi dă seama şi doreşte să
trafice influenţa reală sau presupusă a unui funcţionar, latura subiectivă incluzând şi scopul
determinării funcţionarului să facă sau să nu facă un act care intră în atribuţiile de serviciu ale
acestuia. Conform lui A.Grigorovici, în cazul traficului de influență, făptuitorul are reprezentarea
faptului că, prevalându-se de influenţa pe care ar avea-o asupra unui funcţionar sau asupra altui
salariat şi primind sau pretinzând foloase ori acceptând promisiuni în orice mod, face să se nască
îndoieli în privinţa reputaţiei şi onestităţii funcţionarului (în cazul intenţiei directe) sau acceptă
(în cazul intenţiei indirecte) producerea unor asemenea consecinţe, astfel autorul consideră că
infracţiunea de trafic de influenţă se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă.88
Considerăm reușită explicația Hotărârii Plenului Curții Supreme De Justiție a Republicii
Moldova nr.11 din 22.12.2014, cu privire la aplicarea legislaţiei referitoare la răspunderea penală
pentru infracţiunile de corupţie, unde infracţiunea prevăzută la alin.(1) art.326 CP se comite doar
cu intenţie directă, având la bază un scop calificat, şi anume:
1) scopul de a-l face pe factorul de decizie să îndeplinească o acţiune în exercitarea funcţiei
sale, indiferent dacă o asemenea acţiune va fi sau nu săvârşită;
2) scopul de a-l face pe factorul de decizie să nu îndeplinească o acţiune în exercitarea
funcţiei sale, indiferent dacă o asemenea acţiune va fi sau nu săvârşită;
3) scopul de a-l face pe factorul de decizie să întârzie îndeplinirea unei acţiuni în
exercitarea funcţiei sale, indiferent dacă o asemenea acţiune va fi sau nu săvârşită;
4) scopul de a-l face pe factorul de decizie să grăbească îndeplinirea unei acţiuni în
exercitarea funcţiei sale, indiferent dacă o asemenea acţiune va fi sau nu săvârşită.
88
Timofei C. Răspunderea penală pentru traficul de influență, 2014, p.131-132.
65
Pentru reţinerea la încadrare a alin.(1) art.326 CP nu este necesar ca unul dintre scopurile
speciale să se realizeze efectiv. Realizarea efectivă a scopului (anume în ipoteza în care factorul
de decizie a fost influenţat de către traficantul de influenţă, şi, drept urmare, a îndeplinit, nu a
îndeplinit, a întârziat sau a grăbit îndeplinirea unei acţiuni în exercitarea funcţiei sale), presupune
infracţiune fapt epuizat, reţinându-se la încadrare circumstanţa agravantă de la lit. d) alin.(2)
art.326 CP, în modalitatea „traficul de influenţă urmat de obţinerea rezultatului urmărit”).
Potrivit opiniei lui V.Stati, pentru existenţa infracţiunii specificate la alin.(1) art.326 CP
RM, este necesar ca acţiunile pentru care se promite intervenţia să fie realizate de către persoana
publică, persoana cu funcţie de demnitate publică, persoana publică străină sau funcţionarul
internaţional în exercitarea funcţiei sale. Se are în vedere că acțiunile în cauză aparțin de sfera
atribuţiilor de serviciu sau de competenţa respectivului factor de decizie. Dacă acţiunile pentru
care se promite intervenţia nu aparțin de competenţa respectivului factor de decizie, fapta nu va
putea fi calificată în baza alin.(1) art.326 CP RM. În asemenea cazuri, cele săvârșite vor
reprezenta una dintre infracțiunile prevăzute la art.189 sau 190 CP RM. Acţiunea de pretindere,
acceptare sau primire a remunerației ilicite trebuie să fie realizată nu mai tîrziu decât momentul
în care factorul de decizie influenţat îşi îndeplineşte (nu-şi îndeplineşte; întîrzie; grăbește)
acţiunile în exercitarea funcţiei sale. Dacă făptuitorul a pretins, a acceptat sau a primit
remunerația ilicită după ce factorul de decizie şi-a îndeplinit (nu şi-a îndeplinit; a întîrziat; a
grăbit) acţiunile în exercitarea funcţiei sale, şi cunoştea această împrejurare, atunci cele săvârşite
nu vor putea fi calificate potrivit alin.(1) art.326 CP RM. În astfel de cazuri, cele comise vor
reprezenta una dintre infracțiunile prevăzute la art.189 sau 190 CP RM.89
După C.Timofei, comun pentru toate cele patru ipoteze menționate mai sus, este că
acţiunile - a căror îndeplinire, neîndeplinire, grăbire sau întârziere o urmăreşte făptuitorul -
trebuie să se realizeze în condiţiile exercitării funcţiei de către persoana publică, persoana cu
funcţie de demnitate publică, persoana publică străină sau funcţionarul internaţional. Cu alte
cuvinte, aceste acţiuni trebuie să decurgă din atribuţiile de serviciu ale persoanei publice,
persoanei cu funcţie de demnitate publică, persoanei publice străine sau ale funcţionarului
internaţional şi să fie în limitele competenţei de serviciu a acesteia (acestuia).90
89
90
66
Diferă doar nuanţele ce caracterizează cele patru forme alternative ale scopului
infracţiunilor prevăzute la art.326 CP RM: 1) în prezenţa scopului de îndeplinire a unei acţiuni în
exercitarea funcţiei de către persoana publică, persoana cu funcţie de demnitate publică, persoana
publică străină sau funcţionarul internaţional, rezultatul urmărit de făptuitor se exprimă în
contraprestaţia pozitivă a factorului de decizie susceptibil de influenţare, în sensul ca acesta să
acţioneze, să depună anumite eforturi, să desfăşoare anumite activităţi; 2) în prezenţa scopului de
neîndeplinire a unei acţiuni în exercitarea funcţiei de către persoana publică, persoana cu funcţie
de demnitate publică, persoana publică străină sau funcţionarul internaţional, rezultatul urmărit
de făptuitor constă în contraprestaţia negativă a factorului de decizie susceptibil de influenţare, în
sensul ca acesta să nu acţioneze, să nu depună eforturi, să nu desfăşoare anumite activităţi; 3) în
prezenţa scopului de întârziere a îndeplinirii unei acţiuni în exercitarea funcţiei de către persoana
internaţional, rezultatul urmărit de făptuitor se exprimă în tergiversarea realizării unei
contraprestaţii pozitive de către factorul de decizie susceptibil de influenţare, în sensul ca acesta
să acţioneze, să depună eforturi, să desfăşoare anumite activităţi după expirarea termenului
stabilit; 4) în prezenţa scopului grăbirii îndeplinirii unei acţiuni în exercitarea funcţiei de către
persoana publică, persoana cu funcţie de demnitate publică, persoana publică străină sau
funcţionarul internaţional, rezultatul urmărit de făptuitor se exprimă în urgentarea realizării unei
contraprestaţii pozitive de către factorul de decizie susceptibil de influenţare, în sensul ca acesta
să acţioneze, să depună eforturi, să desfăşoare anumite activităţi înainte de termenul stabilit.91
La scopul îndeplinirii unei acţiuni în exercitarea funcţiei de către persoana publică,
persoana cu funcţie de demnitate publică, persoana publică străină sau funcţionarul internaţional
se referă de exemplu, în următoarea speță:
- C.G. a fost condamnat conform alin.(1) art.326 CP RM. În fapt, în perioada 20.09.2008-
20.12.2008, acesta a organizat pregătirea lui R.S. în calitate de conducător auto la
categoria „B” în şcoala auto „P.” din mun. Bălţi. După ce R.S. a absolvit aceste
cursuri, C.G. i-a spus că poate să-l ajute să obţină permisul de conducere şi fără
susţinerea examenului, asigurându-l că are influenţă asupra inspectorului de la Biroul
de înmatriculare a unităţilor de transport şi pregătire auto din mun. Bălţi. În scopul ca
acesta să-i elibereze lui R.S. permisul de conducere a mijlocului de transport fără
susţinerea examenului, la 02.04.2009, aproximativ la ora 10.30, aflându-se pe teritoriul
autogării din mun. Bălţi, C.G. a primit de la R.S. 700 de lei.92
91
Timofei C. Răspunderea penală..., p.144.
92
Decizia Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 08.11.2011, Dosarul nr.1ra-658/2011.
www.csj.md
67
Scopul neîndeplinirii unei acţiuni în exercitarea funcţiei de către persoana publică, persoana
cu funcţie de demnitate publică, persoana publică străină sau funcţionarul internaţional este
prezent în următoarea speță:
- Ş.A. a fost învinuit de săvârşirea infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.326 CP RM. În
fapt, susţinând că are influenţă asupra unor funcţionari care activează la Aeroportul
Internaţional Chişinău, acesta a cerut de la G.C. 5000 de dolari SUA pentru a-i influenţa
pe aceşti funcţionari să nu-l supună controlului vamal pe A.S., care urma să intre pe
teritoriul Republicii Moldova la 30.10.2010 şi să introducă în ţară suma de 100000
dolari SUA, eludând controlul vamal. 93
Scopul de a grăbi îndeplinirea unei acţiuni în exercitarea funcţiei de către persoana publică,
persoana cu funcţie de demnitate publică, persoana publică străină sau funcţionarul internaţional
este atestat în următoarea speță:
- M.O. a fost învinuit de comiterea infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.326 CP RM. În
fapt, activând ca şef al Secţiei Administrativ-Militare a raionului Glodeni subordonate
Centrului Militar Teritorial Bălţi, acesta a pretins de la P.V. bani ce nu i se cuvin în
sumă de 500 de lei, pentru a urgenta perfectarea şi eliberarea pe numele lui P.V. a
livretului militar, acesta urmând să fie trecut în rezervă în legătură cu atingerea vârstei
de 27 de ani.94
Susținem opinia potrivit căreia, scopul infracțiunii analizate la alin.(1), art.326 CP RM este
unul special, și anume, de a o face pe persoana publică, persoana cu funcție de demnitate publică,
persoana publică străină sau funcționarul internațional să îndeplinească sau nu, să grăbească sau
să întârzie îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale, indiferent dacă o asemenea
acțiune va fi sau nu săvârșită, iar motivele infracțiunii analizate la alin.(1) art.326 CP RM fiind
interesul material, dorința de a obține avantaje nepatrimoniale etc.
E.Mădulărescu consideră totodată că, este caracteristic acestei infracțiuni și în general a
infracțiunilor de corupție, sau celor asimilate acestora, existența a unui funcționar (angajat) cu
grave carențe morale, domic de înavuțire cu orice preț, în orice împrejurări și într-un termen cât
se poate de scurt, iar ccțiunea, care constituie elementul material al infracțiunii, se săvârșește
numai cu intenție directă (dol special), fiind necesară voința subiectului activ de a primi bani,
bunuri sau alte foloase necuvenite - deși legal nedatorate respectiv să existe un contraechivalent
al conduitei sale ilicite și știința că-și însușește ceva nemeritat.95
93
Sentinţa Judecătoriei sectorului Buiucani, mun. Chişinău, din 23.03.2011, Dosarul nr.1-414/11.
www.jbu.justice.md
94
www.csj.md
95
68
Infracțiunea prevăzută la alin.(1) art. 326 CP RM se consideră consumată indiferent dacă au
fost realizate sau nu acțiunile a căror îndeplinire / neîndeplinire, grăbire / întârziere o
îndeplinește făptuitorul. Excepție, la această regulă îl reprezintă alin.(2), lit.d), art.326 CP RM,
avându-se în vedere ipoteza căreia, infracțiunea prevăzută la alin.(1), art.326 CP RM, este urmată
de obținerea rezultatului urmărit.96
Analizând latura subiectivă a celei de-a doua variantă-tip de infracțiune prevăzute la (alin.
(11) art.326 CP), se comite doar cu intenţie directă, având la bază un scop calificat, identic
infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.326 CP. Pentru reţinerea la încadrare a alin.(11) art.326 CP nu
este necesar ca unul dintre scopurile speciale să se realizeze efectiv. Realizarea efectivă a
scopului generează răspunderea penală a cumpărătorului de influenţă în conformitate cu
circumstanţa agravantă de la lit.d) alin.(2) art.326 CP.
Infracţiunea de cumpărare de influenţă prevăzută la alin.(1)1 art.326 CP, poate fi comisă
numai cu intenție directă, prin prisma art.17 CP RM, fiindcă făptuitorul îşi dă seama de
caracterul prejudiciabil al acţiunii sale de promisiune, oferire sau dare unei persoane, personal
sau prin mijlocitor, de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje, pentru aceasta sau pentru o altă
persoană, când respectiva persoană are sau susţine că are o influenţă asupra unei persoane
publice, persoane cu funcţie de demnitate publică, persoane publice străine sau funcţionar
internaţional, pentru a o (a-l) face să îndeplinească sau nu ori să întârzie sau să grăbească
îndeplinirea unei acţiuni în exercitarea funcţiei sale, indiferent dacă asemenea acţiuni au fost sau
nu săvârşite, şi doreşte să săvârşească această acţiune.97
Motivele infracţiunii de cumpărare de influenţă (alin.(1 1) art.326 CP) sunt următoarele:
interes material, avantaj nepatrimonial, răzbunare, gelozie, ură, invidie, ură
socială/națională/rasială/religioasă. Scopul infracţiunii de cumpărare de influenţă (alin.(1 1)
art.326 CP) este același ca și la infracțiunea de trafic de influență (alin.(1) art.326 CP), și anume:
scopul de a-l face pe factorul de decizie să îndeplinească o acţiune în exercitarea funcţiei sale,
indiferent dacă o asemenea acţiune va fi sau nu săvârşită; scopul de a-l face pe factorul de
decizie să nu îndeplinească o acţiune în exercitarea funcţiei sale, indiferent dacă o asemenea
acţiune va fi sau nu săvârşită; scopul de a-l face pe factorul de decizie să întârzie îndeplinirea
unei acţiuni în exercitarea funcţiei sale, indiferent dacă o asemenea acţiune va fi sau nu săvârşită;
scopul de a-l face pe factorul de decizie să grăbească îndeplinirea unei acţiuni în exercitarea
funcţiei sale, indiferent dacă o asemenea acţiune va fi sau nu săvârşită.98
96
97
98
Timofei C. Răspunderea penală..., p.130-133.
69
Analizând latura subiectivă a infracţiunii de cumpărare de influenţă, E.Mădulărescu
consideră că, existența infracțiunii în plan subiectiv este condiționată de urmărirea unui scop și
anume, acela ca un funcționar să fie determinat să facă sau să nu facă un act care intră în
atribuțiile sale de serviciu, de către traficantul cu privire la care este convins că are influență. 99
Totodată T.Toader consideră că infracţiunea de cumpărare de influență există indiferent dacă
scopul a fost sau nu realizat.100 Iar după V.Stati, la infracţiunea de cumpărare de influenţă
prevăzută la alin.(11) art.326 CP nu este obligatoriu ca scopul să-și găsească realizarea.101
După C.Timofei, din perspectiva legii penale a Republicii Moldova, se impune următoarea
concluzie: de regulă, infracţiunea de cumpărare de influenţă prevăzută la alin.(1 1) art.326 CP se
consideră consumată indiferent dacă au fost realizate sau nu acţiunile a căror îndeplinire,
neîndeplinire, grăbire sau întârziere o urmăreşte făptuitorul, deoarece la lit.d) alin.(2) art.326 CP
RM este stabilită excepţia: ipoteza presupunând că infracţiunea de cumpărare de influenţă este
urmată de obţinerea rezultatului urmărit. În această ipoteză, obţinerea rezultatului dorit se
concretizează, după caz, în:
1) îndeplinirea efectivă a unei acţiuni în exercitarea funcţiei de către persoana publică,
persoana cu funcţie de demnitate publică, persoana publică străină sau de către funcţionarul
internaţional;
2) neîndeplinirea efectivă a unei acţiuni în exercitarea funcţiei de către persoana publică,
persoana cu funcţie de demnitate publică, persoana publică străină sau de către funcţionarul
internaţional;
3) întârzierea efectivă a îndeplinirii unei acţiuni în exercitarea funcţiei de către persoana
publică, persoana cu funcţie de demnitate publică, persoana publică străină sau de către
funcţionarul internaţional;
4) grăbirea efectivă a îndeplinirii unei acţiuni în exercitarea funcţiei de către persoana
publică, persoana cu funcţie de demnitate publică, persoana publică străină sau de către
funcţionarul internaţional.102
3.2 Subiectul infracțiunilor prevăzute la art.326 CP RM
99
100
Toader T. Drept penal. Partea Specială. Bucureşti: Hamangiu, 2007, p.440.
101
102
70
Subiectul infracțiunii prevăzut la alin.(1), art.326 CP RM, după E.Mădulărescu este mai
întâi de toate subiectul activ nemijlocit, fiind orice persoană care are capacitatea de a răspunde
penal. Cerința ca autorul să aibă sau să lase să se creadă că are influență asupra unui funcționar
nu este o condiție impusă subiectului activ, aceasta constituind mijlocul prin care se săvârșește
elementul material al laturii obiective. Subiect activ poate fi chiar și un alt funcționar care, în
raport cu funcționarul vizat, să îndeplinească sau nu un act de serviciu, apare ca un simplu terț.
Este posibil însă ca prin calitatea deținută în momentul săvârșirii infracțiunii, subiectul activ să-și
practice funcția în interes propriu.103
În doctrina juridică s-au manifestat două puncte de vedere privind cerința esențială a
infracțiunii, respectiv faptul „de a avea influență sau a lăsa să se creadă că are influență asupra
funcționarului”. Într-o primă opinie, influența făptuitorului reprezintă o cerință esențială pentru
ca acesta să răspundă în calitate de autor al infracțiunii . Alți autori consideră că, dimpotrivă,
trecerea reală sau presupusă - pe care subiectul activ al infracțiunii o are sau lasă să se înțeleagă
că o are asupra funcționarului, nu este o condiție impusă acestuia, ea constituind mijlocul prin
care se săvârșește elementul material al laturii obiective. Practica judiciară a îmbrățișat aceastăta
doua opinie, pronunțându-se în mod constant că pretinsa influență, reală sau închipuită, nu
trebuie să circumstanțieze subiectul activ al infracțiunii.104
103
104
Ibidem, p.28-42.
71
După V.Stati, subiectul infracțiunii de trafic de influență este persoana fizică care la
momentul comiterii faptei infracționale a atins vârsta de 16 ani, sau persoana juridică, cu
excepția autorității publice. Subiectul trebuie să fie o persoană care are influență sau care susține
că are influență asupra persoanei publice, persoanei cu funcție de demnitate publică, persoană
publică străină sau funcționarul internațional. În art.326 CP RM, termenul de influență este
utilizat în sens de putere, capacitate de a modifica competența factorului de decizie, în sensul
dorit, respectiv de a-l determina să facă o favoare sau să i-a o decizie favorabilă. Evident, această
influenţă trebuie să fie de o anumită natură şi să îndeplinească anumite condiţii pentru a face
obiectul de referinţă al dispoziției de la alin.(1) art.326 CP RM. Astfel, influenţa la care se referă
dispoziţia în cauză nu trebuie să aibă la bază o putere legală, autoritate, cu care este învestit
cineva prin lege sau în baza legii, cum ar fi şeful faţă de subordonat, organul de control faţă de
cel controlat etc. Drept urmare, în sensul prevederii de la alin.(1) art.326 CP RM, termenul
„influenţa” priveşte acea influenţă care trebuie să izvorască din alte raporturi decât raporturile
legale de subordonare, de control, colaborare, îndrumare, supraveghere etc., prevăzute de lege
sau în baza legii. Aceasta trebuie să izvorască, de exemplu, din raporturile de rudenie sau
prietenie, raporturile comerciale, relaţiile infracţionale, relaţiile politice etc. Influența trebuie să
decurgă din raporturile de rudenie, prietenie, comerciale, relații infracționale, politice etc. Atunci
când influența făptuitorului asupra factorului de decizie nu este reală, ci una afirmată de către
făptuitor, această influență trebuie să îndeplinească și condițiile definite de către legiuitor prin
sintagma ”susține că are influență”. Această influență trebuie să fie posibilă, credibilă, nu însă o
pretinsă influență ce apare irealizabilă, și este absurdă, dacă influența nu este posibilă, fapta nu
va fi calificată conform alin.(1), art.326 CP RM, ci conform art.189,190 CP RM.105
După cum demonstrează practica judiciară, faptele similare traficului de influență erau
răspândite și până la incriminarea lor distinctă în Codul penal, încadrarea juridică a acestor fapte
se realiza potrivit altor norme penale. Dacă o oarecare persoană particulară primea de la mituitor
bani sau alte valori, chipurile pentru a le transmite persoanei cu funcție de răspundere ca mită și,
neavând intenția de a proceda altfel, le însușește, fapta era calificată ca înșelăciune sau abuz de
încredere. Când această persoană în scopul acaparării valorilor instiga mituitorul de dare de mită,
atunci acțiunile vinovatului, pe lângă înșelăciune, urmau a fi calificate și ca instigare la dare de
mită. Acțiunile mituitorului în aceste cazuri trebuiau calificate ca tentativă la dare de mită,
indiferent de faptul dacă era numită concret sau nu persoana cu funcție de răspundere căreia îi
este predestinată mita.106
105
Brînză Sergiu, Stati Vitalie, Tratat de drept penal. Partea specială. Volumul II. Chișinău, 2015, p.888-889.
106
Gurschi C. ș.a. Jurisprudența privind infracțiunile de corupție (aspecte teoretice și practice), Ulysse, Chișinău,
2003, p.47.
72
În privința importanței dacă a fost sau nu precizat numele factorului de decizie asupra
căruia există o influenţare reală sau presupusă prezintă interes următoarea speță:
- Prin sentinţa Judecătoriei Cahul din 24 decembrie 2012, Bulala Andrei Ion a fost achitat
de sub învinuirea de comitere a infracţiunii prevăzute de art. 326 alin. (1) Cod penal din
motiv că fapta imputată nu întruneşte elementele infracţiunii.
De către organul de urmărire penală, i-a fost înaintată învinuirea lui Bulala A.pentru
faptul că el, având scopul de a primi bani ce nu i se cuvin de la Silion V., în continuarea
intenţiilor sale infracţionale în perioada 20 iunie -18 iulie 2011, aflându-se în or. Cahul,
asigurându-l pe Silion V. că are influenţă asupra membrilor Comisiei de examinare
auto-colaboratorilor SEET Cahul, a pretins de la numitul Silion V. bani în sumă de 100
Euro, pentru susţinerea de către acesta cu succes a examenului de calificare a
conducătorilor auto şi obţinerea permisului de conducere a autovehiculului pentru
categoria ”C”. Ulterior, la data de 19.07.2011, aproximativ ora 12.00, aflându-se în or.
Cahul în urma realizării intenţiilor sale infracţionale pentru a influenţa asupra
membrilor Comisiei de examinare auto-colaboratorilor SEET Cahul în scopul de a
îndeplini acţiunile ce intră în obligaţiunile lor de serviciu dânsul a primit de la numitul
Silion V. banii pretinşi şi estorcaţi în sumă de 100 Euro, ceea ce constituie conform ratei
oficiale de schimb valutar stabilită de Banca Naţională-1631,32 lei.
În motivarea sentinţei, instanţa de fond a menţionat faptul că niciuna din condiţiile
stabilite pentru realizarea laturii obiective a traficului de influenţă nu şi-a găsit
confirmare, probele prezentate de către acuzare nu demonstrează vinovăţia inculpatului.
În cadrul cercetării judecătoreşti nu au fost depistate careva acţiuni concrete ale
inculpatului, care ar permite condamnarea acestuia, învinuirea adusă inculpatului
nefiind bazată pe probe directe ce ar confirma vinovăţia acestuia.
Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Cahul din 17 iulie 2013, apelul
procurorului a fost respins ca fiind nefondat, cu menţinerea sentinţei atacate.
73
Prin decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiție din 04 martie 2014, recursul
procurorului a fost admis, cu casarea total decizia Colegiului penal al Curţii de Apel
Cahul din 17 iulie 2013 în cauza penală în privinţa lui Bulala Andrei Ion, cu dispunerea
rejudecării cauzei de către aceeaşi instanţă de apel în alt complet de judecători. Colegiul
penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie a menționat că nu poate fi reţinută concluzia
instanţei de apel în susţinerea sentinţei de achitare precum că: „Din materialele
dosarului şi în cadrul examinării cauzei în instanţa de apel nu s-a stabilit persoana care
urma a fi influenţată de către Bulala A. întru îndeplinirea obligaţiunilor sale de serviciu
şi eliberarea categoriei „C” şi nici nu s-a făcut dovada faptului că Bulala A. are
influenţă asupra unui funcţionar din cadrul Comisiei de examinare auto, pe care să-l
determine să facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu contra unei sume de
bani”. Această concluzie a instanţei de apel este incorectă, deoarece pentru calificarea
faptei în baza alin. (1) art. 326 Cod penal, nu are importanţă dacă a fost sau nu precizat
numele factorului de decizie asupra căruia există o influenţare reală sau presupusă. De
asemenea, nu contează dacă numele atribuit de către făptuitor acelui factor de decizie
este un nume real sau unul fictiv.107
După E.Mădulărescu este nevoie de consemnat că, subiectul pasiv generic al infracțiunii de
trafic de influență este statul ca titular al valorii sociale ocrotite, care este pusă în pericol sau
lezată prin fapta incriminată, iar subiectul pasiv special este organul, instituția, organismul de
stat sau persoana juridică de interes public sau privat, în al cărui serviciu se află funcționarul, a
cărei autoritate, prestigiu și onorabilitate sunt lezate prin infracțiune, totodată subiectul pasiv
secundar fiind funcționarul a cărui autoritate este traficată și a cărui corectitudine, cinste,
onestitate și loialitate este pusă la îndoială.108
107
www.csj.md
108
74
După V.Stati, pentru calificarea faptei în baza alin.(1) art.326 CP RM, nu are importanţă
dacă a fost sau nu precizat numele factorului de decizie asupra căruia există o influenţare reală
sau presupusă. De asemenea, nu contează dacă numele atribuit de către făptuitor acelui factor de
decizie este un nume real sau unul fictiv. Referitor la delimitarea infracţiunii specificate la alin.
(1) art.324 CP RM de infracţiunea prevăzută la alin.(1) art.326 CP RM, consemnăm că, în cazul
primei dintre aceste infracțiuni, înţelegerea între persoana publică sau persoana publică străină şi
corupător vizează îndeplinirea sau nu ori îndeplinirea cu întîrziere sau grăbită a unei acţiuni în
exercitarea funcţiei sale sau contrar acesteia; în contrast, în cazul infracţiunii specificate la alin.
(1) art.326 CP RM, înţelegerea poate avea loc între persoana interesată şi o altă persoană (alta
decât o persoană publică, o persoană cu funcţie de demnitate publică, o persoană publică străină
sau un funcţionar internaţional). În cazul acesta, înţelegerea se referă la viitoarea intervenţie pe
lîngă persoana publică, persoana cu funcţie de demnitate publică, persoana publică străină sau
funcţionarul internaţional, în scopul de a-i determina să îndeplinească sau nu ori să întîrzie sau să
grăbească îndeplinirea unei acţiuni în exercitarea funcţiei lor. Astfel, se impune următoarea
concluzie: în cazul infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.324 CP RM, persoana publică sau
persoana publică străină își trafică funcţia, pe cînd în cazul infracţiunii specificate la alin.(1)
art.326 CP RM subiectul infracţiunii își trafică influenţa, reală sau presupusă. În cazul în care în
calitate de traficant de influenţă apare însăşi persoana publică sau persoana publică străină, care
face parte din entitatea publică în a cărei competenţă intră efectuarea actului funcţional vizat, la
calificare urmează să se ţină cont de următoarele: a) dacă factorul de decizie, care este
concomitent persoană publică sau persoană publică străină, își trafică propriile lui obligaţii de
serviciu, obligîndu-se să îndeplinească, să nu îndeplinească sau să întîrzie îndeplinirea unei
acțiuni în exercitarea funcţiei sale ori contrar acesteia, în schimbul unei remunerații ce nu i se
cuvine legal – fapta lui urmează a fi calificată în baza alin.(1) art.324 CP RM; b) dacă factorul de
decizie, care nu neapărat este o persoană publică sau o persoană publică străină, se prevalează de
influenţa pe care i-o oferă relaţiile sale personale, indiferent dacă această influenţă este reală sau
presupusă, pe lîngă o altă persoană publică sau o altă persoană publică străină, pentru ca acestea
din urmă să îndeplinească sau nu ori să întîrzie sau să grăbească îndeplinirea unei acţiuni în
exercitarea funcţiei lor, în favoarea unui terţ, el comite infracţiunea prevăzută la alin. (1) art.326
CP RM.109
În fine, noțiunile care desemnează factorul de decizie susceptibil de influență sunt definite
la art.123, 1231 CP RM., conținutul lor fiind următorul:
”Articolul 123. Persoana cu funcţie de răspundere, persoana publică şi persoana
cu funcţie de demnitate publică.
109
75
(1) Prin persoană cu funcţie de răspundere se înţelege persoana căreia, într-o întreprindere,
instituţie, organizaţie de stat sau a administraţiei publice locale ori într-o subdiviziune a lor, i se
acordă, permanent sau provizoriu, prin stipularea legii, prin numire, alegere sau în virtutea unei
însărcinări, anumite drepturi şi obligaţii în vederea exercitării funcţiilor autorităţii publice sau a
acţiunilor administrative de dispoziţie ori organizatorico-economice.
(2) Prin persoană publică se înţelege: funcţionarul public, inclusiv funcţionarul public cu
statut special (colaboratorul serviciului diplomatic, al serviciului vamal, al organelor apărării,
securităţii naţionale şi ordinii publice, altă persoană care deţine grade speciale sau militare);
angajatul autorităţilor publice autonome sau de reglementare, al întreprinderilor de stat sau
municipale, al altor persoane juridice de drept public; angajatul din cabinetul persoanelor cu
funcţii de demnitate publică; persoana autorizată sau învestită de stat să presteze în numele
acestuia servicii publice sau să îndeplinească activităţi de interes public.
3) Prin persoană cu funcţie de demnitate publică se înţelege: persoana al cărei mod de
numire sau de alegere este reglementat de Constituţia Republicii Moldova sau care este învestită
în funcţie, prin numire sau prin alegere, de către Parlament, Preşedintele Republicii Moldova sau
Guvern, altă persoană cu funcție de demnitate publică stabilită prin lege; persoana căreia
persoana cu funcţie de demnitate publică i-a delegat împuternicirile sale.
Articolul 1231. Persoana publică străină şi funcţionarul internaţional
(1) Prin persoană publică străină se înţelege: orice persoană, numită sau aleasă, care deţine
un mandat legislativ, executiv, administrativ sau judiciar al unui stat străin; persoana care
exercită o funcţie publică pentru un stat străin, inclusiv pentru un organ public sau o
întreprindere publică străină; persoana care exercită funcţia de jurat în cadrul sistemului judiciar
al unui stat străin.
(2) Prin funcţionar internaţional se înţelege: funcţionarul unei organizaţii publice
internaţionale ori supranaţionale sau orice persoană autorizată de o astfel de organizaţie să
acţioneze în numele ei; membrul unei adunări parlamentare a unei organizaţii internaţionale ori
supranaţionale; orice persoană care exercită funcţii judiciare în cadrul unei curţi internaţionale,
inclusiv persoana cu atribuţii de grefă.
După analiza trăsăturilor caracterizante ale subiectului special în cazul infracţiunilor
prevăzute în Capitolului XV din Partea Specială a Codului penal, conform opiniei lui R.Popov,
pot fi formulate următoarele concluzii:
1) noţiunea „funcţionar public” (care este o noţiune de factură extrapenală) este
subsecventă faţă de noţiunea „persoană publică” utilizată în legea penală;
76
2) sintagma „funcţionar public cu statut special”, utilizată în alin.(2) art.123 CP RM, nu
întotdeauna desemnează un funcţionar public în sensul strict al legii. În realitate, în unele cazuri,
această sintagmă se referă la persoane care se asimilează unui funcţionar public şi care deţin
grade speciale sau militare;
3) personalul administrativ-tehnic (personalul tehnic; personalul care desfăşoară activităţi
auxiliare) nu se consideră persoane publice în sensul dispoziţiei de la alin.(2) art.123 CP RM;
4) în sensul alin.(2) art.123 CP RM, persoane autorizate sau învestite de stat să presteze în
numele acestuia servicii publice sunt acele persoane care prestează servicii notariale. Nu există
alte persoane care să fie autorizate sau învestite de stat să presteze în numele acestuia servicii
publice;
5) în contextul legislaţiei în vigoare, inclusiv în contextul legii penale, nu mai există nicio
îndoială că auditorul, avocatul şi persoanele care prestează servicii notariale sunt persoane
publice în sensul alin.(2) art.123 CP RM.
6) în sensul alin.(2) art.123 CP RM, sunt persoane autorizate sau învestite de stat să
îndeplinească activităţi de interes public: auditorul; avocatul; executorul judecătoresc; expertul
judiciar; interpretul şi traducătorul antrenaţi de Consiliul Superior al Magistraturii, de Ministerul
Justiţiei, de organele procuraturii, organele de urmărire penală, instanţele judecătoreşti, de notari,
avocaţi sau de executorii judecătoreşti; mediatorul; medicul, privit ca liber-profesionist;
mandatarul autorizat etc. Nu este exclus să existe şi alte persoane autorizate sau învestite de stat
să îndeplinească activităţi de interes public, persoane care să intre sub incidenţa noţiunii de la
alin.(2) art.123 CP RM. Important este să existe o confirmare în textul unui act normativ că astfel
de persoane îndeplinesc cumulativ următoarele două condiţii: a) sunt autorizate sau învestite de
stat să-şi desfăşoare activităţile; b) activităţile pe care le desfăşoară sunt activităţi de interes
public;
7) reprezentantul statului în societăţile comerciale cu cotă de participare a statului este o
persoană publică, făcând parte din categoria de persoane autorizate sau învestite de stat să
îndeplinească activităţi de interes public;
8) noţiunea „persoană cu funcţie de răspundere”, definită în alin.(1) art.123 CP RM, şi
noţiunea „persoană publică”, definită în alin.(2) art.123 CP RM, se află într-o relaţie de tip
„parte-întreg”.
77
9) în contextul legislaţiei Republicii Moldova, inclusiv în contextul legii penale a
Republicii Moldova, noţiunea „persoană cu funcţie de demnitate publică” şi noţiunea „funcţionar
public” se află într-o relaţie de tip „parte-întreg”. În aceste împrejurări, noţiunile „persoană cu
funcţie de demnitate publică” şi „persoană publică” se intersectează, au domenii de incidenţă
care se intercalează;
10) există persoane cu funcţie de demnitate publică care intră sub incidenţa prevederii de la
alin.(3) art.123 CP RM, dar care nu sunt specificate în Anexa la Legea cu privire la funcţiile de
demnitate publică. La fel, în Anexa la Legea cu privire la funcţiile de demnitate publică sunt
menţionate persoane cu funcţii de demnitate publică care nu sunt consemnate în alin.(3) art.123
CP RM. În prezenţa unor astfel de divergenţe de ordin legislativ, prioritate are accepţiunea de
persoană cu funcţie de demnitate publică din alin.(3) art.123 CP RM. Cu alte cuvinte, în
contextul legii penale, prin „persoană cu funcţie de demnitate publică” trebuie de înţeles numai
acea persoană cu funcţie de demnitate publică care îndeplineşte condiţiile stabilite la alin.(3)
art.123 CP RM;
11) persoanele cu funcţie de demnitate publică, care sunt specificate în Anexa la Legea cu
privire la funcţiile de demnitate publică, dar care nu intră sub incidenţa prevederii de la alin.(3)
art.123 CP RM, nu pot avea altă calitate decât cea de persoană publică în sensul prevederii de la
alin.(2) art.123 CP RM;
12) în sensul prevederii de la alin.(3) art.123 CP RM, primarul nu poate fi considerat
persoană al cărei mod de numire sau de alegere este reglementat de Constituţia Republicii
Moldova. În genere, primarul nu este o persoană cu funcţie de demnitate publică în sensul alin.
(3) art.123 CP RM;
13) faptul că cele două sau mai multe persoane care săvârşesc infracţiuni fac parte dintr-un
organism colegial (aşa cum este şi consiliul local) nu înseamnă deloc că tragerea la răspundere
penală a acestora ar echivala cu aplicarea unei răspunderi colective în raport cu membrii acelui
organism colegial.110
După V.Stati, subiectul infracţiunii specificate la alin.(11) art.326 CP RM este: 1) persoana
fizică responsabilă care, în momentul comiterii faptei, a atins vârsta de 16 ani; 2) persoana
juridică (cu excepția autorității publice). 111
110
Popov R. Subiectul infracţiunilor prevăzute în capitolele XV şi XVI din Partea Specială A Codului Penal,
Chișinău, 2013, p.180-182.
111
78
Conform, opiniei C.Timofei nu se cere ca subiectul să aibă o calitate specială, așadar
cumpărătorul de influenţă (alias terţul interesat), fiind persoana care promite, oferă sau dă unei
persoane (şi anume: traficantului de influenţă), personal sau prin mijlocitor, bunuri, servicii,
privilegii, sau avantaje, pentru aceasta sau pentru o altă persoană, când respectiva persoană are
sau susţine că are o influenţă asupra unei persoane publice, persoane cu funcţie de demnitate
publică, persoane publice străine sau asupra unui funcţionar internaţional, pentru a o (a-l) face să
îndeplinească sau nu ori să întârzie sau să grăbească îndeplinirea unei acţiuni în exercitarea
funcţiei sale, indiferent dacă asemenea acţiuni au fost sau nu săvârşite.
În cazul faptei de cumpărare de influenţă, persoana care a promis, a oferit sau a dat bunuri
ori servicii enumerate la alin.(11) art.326 CP RM este liberată de răspundere penală în
corespundere cu alin.(4) art.326 CP RM, dacă: s-a autodenunţat în condiţiile art.264 din Codul
de procedură penală, fiind făcută atât de o persoană fizică, cât şi de o persoană juridică;
declaraţia de autodenunţare s-a făcut în scris sau oral; la momentul autodenunţării, făptuitorul nu
ştia că organele de urmărire penală sunt la curent cu infracţiunea pe care a săvârşit-o, fiindcă în
conformitate cu alin.(4) art.264 din Codul de procedură penală, în cazul în care organele de
urmărire penală sunt la curent cu fapta, autodenunţarea are importanţă pentru stabilirea şi
identificarea făptuitorului şi se ia în considerare, în condiţiile legii, ca prezentare benevolă a
făptuitorului; bunurile, serviciile, privilegiile, sau avantajele i-au fost extorcate.
Noţiunea de extorcare se referă în egală măsură nu doar la influenţarea pe calea
ameninţării, dar şi la influenţarea pe alte căi; astfel dacă nu presupune constrângere, extorcarea
nu poate fi suficientă în vederea liberării făptuitorului de răspundere penală.112
În fine, în același context de liberare de răspundere penală, potrivit Hotărârii Plenului Curţii
Supreme de Justiţie a Republicii Moldova cu privire la aplicarea legislaţiei referitoare la
răspunderea penală pentru infracţiunile de corupţie, nr.11 din 22.12.2014 113, liberarea de
răspundere penală pentru comiterea infracţiunilor de corupţie este posibilă doar în raport cu
infracţiunea de cumpărare de influenţă (alin.(11) art.326 CP). Astfel, cauza de liberare de
răspundere penală consacrată la alin.(4) art.326 CP, va opera pentru persoana, care a promis, a
oferit sau a dat bunuri ori servicii enumerate la art.326 CP, în oricare din următoarele două
ipoteze: 1) aceste bunuri sau servicii i-au fost extorcate; 2) această persoană s-a autodenunţat,
neştiind că organul de urmărire penală este la curent cu infracţiunea pe care a săvârşit-o.
112
113
răspunderea penală pentru infracţiunile de corupţie, nr.11 din 22.12.2014, pct.24.
79
În ipoteza extorcării remuneraţiei ilicite, cumpărătorul de influenţă (în cazul infracţiunii de
la alin.(11) art.326 CP) va fi liberat de răspundere penală, dacă sunt întrunite cumulativ
următoarele condiţii:
1) iniţiativa coruperii aparţine coruptului/traficantului de influenţă;
2) a existat o constrîngere din partea coruptului/traficantului de influenţă;
3) constrîngerea presupune un caracter real, suprimînd ori limitînd libertatea sau
aptitudinea de autodeterminare a persoanei asupra căreia este exercitată, silind-o la un
comportament impus de corupt/traficant de influenţă;
4) constrîngerea este antecedentă în raport cu promisiunea, oferirea sau darea remuneraţiei
ilicite.
În ipoteza autodenunţării, pentru a opera dispoziţia de la alin.(4) art.326 CP, este necesar a
se respecta condiţiile stabilite la art.264 CPP. Nu contează motivele autodenunţării: căinţa, teama
de a fi atras la răspundere penală, răzbunarea asupra persoanei corupte care nu şi-a respectat
promisiunea etc.
Liberarea de răspundere penală în baza dispoziţiei de la alin.(4) art.326 CP urmează a fi
confirmată prin ordonanţă de refuz în pornirea urmăririi penale, din care ar rezulta că
autodenunţarea a fost făcută în circumstanţele în care organele de urmărire penală nu sunt la
curent cu această faptă sau neştiind că organul de urmărire penală este la curent cu infracţiunea
pe care a săvârşit-o.
În ipoteza în care nu sunt întrunite cerinţele liberării de răspundere penală, făptuitorii
infracţiunilor de corupţie care au contribuit activ la identificarea celorlalte persoane implicate în
comiterea actelor de corupţie ori care au recunoscut vinovăţia, în acord cu lit.f) alin.(1) art.76
CP, vor beneficia de atenuarea pedepsei penale. Instanţele de judecată vor reţine că spre
deosebire de autodenunţul cumpărătorului de influenţă care antrenează liberarea de răspundere
penală, autodenunţul coruptului şi a traficantului de influenţă va avea relevanţă doar la
individualizarea pedepsei în sensul atenuării acesteia (lit.f) alin.(1) art.76 CP).114
Aalizând varianta agravată de infracțiune consemnată la lit.b) alin.(2) art.326 CP RM, aceasta
presupune săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă sau de cumpărare de influenţă de către
două sau mai multe persoane.
114
Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova…, pct.24.
80
Persoana care întrunește calitatea de subiect al infracţiunilor prevăzute art.326 CP RM
trebuie să fie o persoană care are influenţă sau care susţine că are influenţă asupra unei persoane
publice, persoane cu funcţie de demnitate publică, persoane publice străine sau a unui funcţionar
internaţional, deci fiind obligatorie existența unor împrejurări anumite, în a căror prezenţă un
asemenea subiect îşi săvârşeşte fapta prejudiciabilă.
În acest context, circumstanța agravantă specificată la lit.b) alin.(2) art.326 CP RM nu va fi
aplicabilă în următoarele două situații: infracţiunea este săvârşită de o persoană, care are
influenţă sau care susţine că arc influenţă asupra unei persoane publice, persoane cu funcţie de
demnitate publică, persoane publice străine sau a unui funcţionar internaţional, împreună cu o
persoană care nu are influenţă sau care nu susţine că are influenţă asupra unei persoane publice,
persoane cu funcţie de demnitate publică, persoane publice străine sau a unui funcţionar
internaţional; infracţiunea este săvârşită de o persoană care are influenţă sau care susţine că are
influenţă asupra unei persoane publice, persoane cu funcţie de demnitate publică, persoane
publice străine sau a unui funcţionar internaţional, prin intermediul unei persoane care nu are
influenţă sau care nu susţine că are influenţă asupra unei persoane publice, persoane cu funcţie
de demnitate publică, persoane publice străine sau unui funcţionar internaţional.
Privitor la circumstanța agravantă specificată la lit.b) alin.(2) art.326 CP RM servesc drept
exemple următoarele spețe:
- Prin sentinţa Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 23 iunie 2011, Buzilan O.E. a
fost condamnat în baza art. 326 alin.(2) lit. b) Cod penal, la 2 ani închisoare, şi în baza
art. 361 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, la 1 an închisoare. În conformitate cu art. 84 Cod
penal, pentru concurs de infracţiuni, i-a fost stabilită pedeapsa de 2 ani 1 lună
închisoare. În conformitate cu art. 85 Cod penal, prin adăugirea parţială a pedepsei
neexecutate în baza sentinţei Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 12.09.2005, i-a
fost stabilită definitiv pedeapsa de 2 ani 3 luni închisoare. Prin aceeaşi sentinţă au fost
condamnaţi şi Heisamov Svetlana Nicolai, Dobrescu Vladimir Ilie, Heisamov Victor
Haidar, în privinţa cărora sentinţa nu a fost recurată.
81
Potrivit sentinţei, Buzilan O.E. la 06.11.2009, prin înţelegere prealabilă cu alte
persoane, urmărind scopul de profit, intenţionat, susţinînd că are influenţă asupra
lucrătorilor Universităţii de Stat din Moldova, a pretins de la cet. Gusac S. prin
mijlocitorul Bătrînac I. bani în suma de 1.700 Euro, pentru acordarea ajutorului întru
primirea unei diplome de absolvire a Universităţii de Stat din Moldova şi anume a
Facultăţii de Drept, fără trecerea cărorva cursuri de studiu la universitate, susţinînd că
aceasta va fi înregistrată oficial la Ministerul Educaţiei, după care la 14.11.2010 a
primit de la cet. Gusac S. prin mijlocitorul Bătrînac I. bani în suma de 200 Euro în
calitate de avans, iar ulterior la 19.11.2009, în jurul orei 18.45, aflîndu-se pe teritoriul
Gării Auto din mun. Bălţii a transmis o diplomă de licenţă a Universităţii de Stat din 2
Moldova, cu nr.5081015970, pe numele Gusac S., lui Bătrînac I. pentru transmiterea
ulterioară lui Gusac S. şi primirea restului sumei de bani.
Tot el, în perioada 12.11.2009-19.11.2009, urmărind scopul de profit, intenţionat, la
adresarea cunoscutului său Bătrînac I. cu rugămintea de a-1 ajuta întru confecţionarea
documentului necesar şi anume a diplomei de absolvire a Facultăţii de Drept a
Universităţii de Stat din Moldova pe numele cet. Gusac S., prezentîndu-i datele necesare,
ştiind că cet. Gusac S. nu a trecut careva cursuri de studiu la universitate şi nu are
dreptul de a primi diplomă de jurist, într-un loc nestabilit şi cu ajutorul unei persoane
nestabilite de către OUP, a confecţionat ilegal diploma de licenţă a Universităţii de Stat
din Moldova, nr.5081015970, pe numele cet. Gusac S., pe care la 19.11.2009, aflîndu-se
pe teritoriul mun. Bălţi a transmis-o lui Bătrînac L., iar ultimul primind diploma, la
rîndul său a transmis-o contra sumei de 1.700 Euro cet. Gusac S., care în aceeaşi zi a şi
fost ridicată de către colaboratorii poliţiei şi conform raportului de expertiză tehnico-
documentară nr.892 din 28.11.2009, diplomă de licenţă nr.5081015970, eliberată pe
numele lui Gusac S. este un document oficial fals, care acordă drepturi.
82
Tot el, în perioada lunilor mai - iulie 2010, acţionînd de comun acord şi prin înţelegere
prealabilă cu Heisamov V.H. şi Heisamov S.n., în scop de profit, l-au identificat pe
Amarii L., care dorea perfectarea unui paşaport al cetăţeanului Republicii Moldova cu
datele de anchetă ale altei persoane şi la 04.05.2010, în cadrul întâlnirii dintre Buzilan
O.E, Heisamov V.H şi Amarii I., ultimul a dat acordul său la perfectarea contra sumei de
1.000 Euro a paşaportului fals al cetăţeanului Republicii Moldova. În cadrul aceleiaşi
întâlniri Buzilan O.E şi Heisamov V.H. au susţinut, că au influenţă asupra unor
funcţionari din cadrul Serviciului Vamal şi Serviciului de Grăniceri, extorcînd de la
Amarii I. suma de 1.200 Euro, în scopul influenţării funcţionarilor numiţi pentru a-i face
să nu îndeplinească acţiuni ce intră în obligaţiile lor de serviciu, şi anume, pentru a
permite lui Amarii I. traversarea frontierei Republicii Moldova cu utilizarea
paşaportului fals. Amarii I., fiind de acord cu condiţiile înaintate, la 21.06.2010, ora
15.10, a transmis lui Buzilan O.E. 500 euro, plata în avans pentru perfectarea
paşaportului fals al cet. R. Moldova şi un CD-R, pe care se conţineau în format
electronic 2 fotografii ale lui. La 22.06.2010, ora 10.25, Buzilan O.E., întâlnindu-se cu
Heisamov S.N. i-a transmis acesteia suma de 500 Euro şi CD-R cu fotografiile lui Amarii
I.
Ulterior, Heisamov S.N. prin intermediul cunoscutului său Morari S., 1-a instigat pe
Dobrescu V.I. în confecţionarea paşaportului fals al cetăţeanului Republicii Moldova, cu
transmiterea pentru confecţionare a CD-R-ului cu imaginile foto ale lui Amarii I.
Dobrescu V.I., dispunînd de mijloace şi instrumente necesare confecţionării actelor de
identitate false, cât şi de cunoştinţe speciale în acest domeniu, în perioada 25.06.2010-
05.07.2010, în ap. nr. 26, situat pe str. N. Dimo 29/1, mun. Chişinău, închiriat de dînsul,
a confecţionat paşaportul cetăţeanului Republicii Moldova cu atribuirea seriei şi
numărului A 2465819, fiind indicată data eliberării paşaportului - 3 26.06.2006, cu
înscrierea următoarelor informaţii despre posesorul acestuia: Cazac Roman, cetăţenia
Republicii Moldova, născut la 04.09.1984, sexul masculin, locul naşterii - Moldova,
Chişinău, cu numărul de identificare personal 2000002225698, fiind aplicată fotografia
cet. Amarii I. de pe CD-R primit de la Morari S.
83
La 05.07.2010, Dobrescu V.I. prin intermediul lui Morari S. a transmis paşaportul
falsificat cet. Heisamov S.N. La 13.07.2010 Buzilan O.E., deplasîndu-se la domiciliul cet.
Heisamov S.N. din or. Criuleni a primit de la aceasta paşaportul falsificat. La
13.07.2010, ora 15.00, Buzilan O.E. acţionînd conform înţelegerii stabilite, la intersecţia
străzilor Zelinski - Sarmizegetusa, mun. Chişinău, întâlnindu-se cu Amarii I. i-a transmis
acestuia paşaportul cetăţeanului Republicii Moldova eliberat pe numele Cazac Roman,
însă cu fotografia lui Amarii I.
La rândul său Amarii I., conform înţelegerilor avute, a transmis suma de 1.700 Euro,
dintre care 500 Euro plata pentru confecţionarea paşaportului cetăţeanului Republicii
Moldova, iar 1.200 Euro destinaţi pentru a influenţa asupra funcţionarilor din cadrul
Serviciului Vamal şi Serviciului de Grăniceri, pentru a-i determina să permită lui Amarii
I. traversarea frontierei Republicii Moldova cu utilizarea paşaportului fals, Buzilan O.E.
fiind reţinut în flagrant delict în momentul primirii sumei de 1.700 Euro. Astfel, acţiunile
inculpatului Buzilan O.E. au fost încadrate în baza art. 326 alin. (2) lit. b) şi 361 alin. (2)
lit. b), c) Cod penal.
Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 27 decembrie 2011, a fost a
fost admis parţial apelul, casată sentinţa, rejudecată cauza şi pronunţată o nouă
hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanţă, prin care Buzilan O.E. a fost
condamnat în baza art. 326 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 3 ani închisoare, în baza art.
361 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, la 2 ani şi 6 luni închisoare. În baza art. 84 Cod penal,
pentru concurs de infracţiuni, prin cumul parţial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită
pedeapsa definitivă de 4 ani închisoare. În baza art. 85 Cod penal, pentru cumul de
sentinţe i-a fost adăugat la pedeapsa aplicată prin noua sentinţă partea neexecutată a
pedepsei stabilite prin sentinţa Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 12 septembrie
2005 şi anume 6 luni închisoare, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă de 4 ani şi 6 luni
închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.
În motivarea soluţiei adoptate, instanţa de apel a reţinut că, instanţa de fond nu a ţinut
cont că infracţiunile incriminate lui Buzilan O.E. au fost săvârşite de acesta în stare de
recidivă şi deci trebuia aplicat art. 82 alin.(2) Cod penal, iar pedeapsa definitivă cerută
de procuror conform art.84 şi 85 Cod penal, e prea aspră şi nu va fi echitabilă cu cele
săvârşite. Traficul de influenţă face parte din categoria infracţiunilor grave şi prevede
pedeapsa cu închisoare de la 2 la 6 ani, ori amendă, iar infracţiunea prevăzută de art.
361 alin. (2) Cod penal, face parte din categoria infracţiunilor mai puţin gravă şi
pedeapsa cea mai gravă fiind închisoarea de pînă la 5 ani.
84
Prin decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 17 octombrie 2012, a fost
dispusă inadmisibilitatea recursului ordinar, ca fiind vădit neîntemeiat.
Prin decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 30 ianuarie 2014, a fost
dispusă inadmisibilitatea în anulare declarat împotriva sentinţei Judecătoriei Buiucani,
mun. Chişinău din 23 iunie 2011, deciziilor Colegiilor penale al Curţii de Apel Chişinău
din 27 decembrie 2011 şi Curţii Supreme de Justiţie din 17 octombrie 2012, de către
condamnatul Buzilan Oleg Efim, fiind declarat peste termen.115
115
Decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 30.01.2014, Dosarul nr. 4-1re-58/2014. www.csj.md
85
- S.L. şi P.M. au fost condamnate în baza lit.b) alin.(2) art.326 CP RM. în fapt, acţionând
în participate complexă, S.L. şi P.M. au extorcat de la R.N. 1.000 de euro în următoarele
circumstanţe: la 30.04.2004, dorind să încheie un contract de arendă pentru subsolul
dintr-un imobil amplasat în mun.Chişinău, bd.Dacia, R.N. a încheiat cu L.I. un contract
de prestare a serviciilor, conform căruia ultimul urma să perfecteze actele necesare şi
contractul de arendă, în schimbul sumei de 5.000 de dolari SUA. La momentul încheierii
contractului menţionat, R.N. i-a transmis lui L.I. suma de 2.500 de dolari SUA, iar restul
sumei se obliga să-i transmită după ce va fi perfectat contractul de arendă. În aceeaşi zi,
L.I. i-a transmis suma de 1.300 dolari SUA lui P.M., pentru ca aceasta să se ocupe de
perfectarea documentelor. La 16.03.2006, folosindu-se de situaţia că S.L., susţinea că
are influenţă asupra unor persoane din conducerea ÎS “Calea Ferată din Moldova”,
P.M. a telefonat-o pe aceasta rugând-o să o ajute să perfecteze actele necesare pentru
R.N. La rândul său, S.L. l-a telefonat pe I.V, care activa în calitate de vicedirector
general al ÎS “Calea Ferată din Moldova”, referitor la perfectarea contractului
nominalizat, la ce acesta i-a răspuns că cererea pentru perfectarea contractului a fost
depusă, iar contractul va fi. perfectat în timpul apropiat. Ulterior, S.L. a sunat-o pe P.M.
şi i-a comunicat că persoanele din conducerea ÎS “Calea Ferată din Moldova”, au
asigurat-o că contractul de arendă va fi perfectat. La 21.03.2006, în urma discuţiei avute
între S.L. cu I.V, aceasta a contactat-o pe P.M., informând-o că în decurs de 10 zile
contractul va fi perfectat. În pofida faptului că P.M. a primit de la L.I. 1.300 de dolari
SUA pentru a perfecta actele necesare şi contractul de arendă, ea l-a contactat pe R.N.,
comunicându-i că contractul de arendă va fi perfectat în decurs de 10 zile, extorcând de
la el suma de 1.000 de euro. De asemenea, P.M. i-a transmis lui S.L. 400 de euro şi
documentele respective. S.L. nu a dorit să primească aceşti bani, spunându-i că-i va
primi după perfectarea contractului de arendă a subsolului. Printr-o scrisoare oficială,
ÎS “Calea Ferată din Moldova” l-a informat pe R.N. despre imposibilitatea de a fi
perfectat contractul de arendă din cauză că acesta a deteriorat samavolnic placa de
beton din subsolul imobilului susmenţionat, făcând posibil accesul în el.116
Analizând varianta agravată de infracțiune consemnată la lit.b) alin.(3) art.326 CP RM,
aceasta presupune săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă sau de cumpărare de influenţă în
interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale.
116
Decizia Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 22.07.2008, Dosarul nr.1ra-697/08. www.csj.md
86
Conform lit.c) şi d) art.43 CP RM, grupul criminal organizat şi organizaţia criminală
reprezintă forme ale participaţiei. Art.46 CP RM denotă faptul că grupul criminal organizat este
o reuniune stabilă de persoane care s-au organizat în prealabil pentru a comite una sau mai multe
infracţiuni.
Deasemenea, în conformitate cu alin.(1) art.47 CP RM, se consideră organizaţie (asociaţie)
criminală o reuniune de grupuri criminale organizate într-o comunitate stabilă, a cărei activitate
se întemeiază pe diviziune, între membrii organizaţiei şi structurile ei, a funcţiilor de
administrare, asigurare şi executare a intenţiilor criminale ale organizaţiei în scopul de a
influenţa activitatea economică şi de altă natură a persoanelor fizice şi juridice sau de a o
controla, în alte forme, în vederea obţinerii de avantaje şi realizării de interese economice,
financiare sau politice.
Potrivit alin.(2) art.47 CP RM, infracţiunea se consideră săvârşită de o organizaţie
criminală dacă a fost comisă de un membru al acesteia în interesul ei sau de o persoană care nu
este membru al organizaţiei respective, la însărcinarea acesteia.
Săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă sau de cumpărare de influenţă în interesul unui
grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale are ca scop îndeplinirea, neîndeplinirea,
întârzierea sau grăbirea îndeplinirii unei acţiuni în exercitarea funcţiei sale de către persoana
internaţional, astfel de pe urma îndeplinirii, neîndeplinirii, întârzierii sau grăbirii îndeplinirii
acestei acţiuni să poată profita, așadar trage foloase întregul grup criminal organizat sau întreaga
organizaţie criminală.
Totodată, conform opniei C.Timofei, în contextul variantei agravate de infracțiune
consemnate la lit.b) alin.(3) art.326 CP RM, formularea “săvârşite în interesul unui grup criminal
organizat sau al unei organizaţii criminale” se referă la ipoteza când infracţiunea este comisă de
un membru al grupului criminal organizat sau al organizaţiei criminale în interesul lui (ei), nu şi
ipoteza când infracţiunea este comisă de o persoană care nu este membru al grupului respectiv
sau al organizaţiei respective, la însărcinarea acestuia (acesteia).
De asemenea circumstanţa agravantă consemnată la lit.b) alin.(3) art.326 CP RM se referă
exclusiv la situaţia când infracţiunea este săvârşită în interesul unui grup criminal organizat sau
al unei organizaţii criminale, nu şi în interesul unuia dintre membrii unui grup criminal organizat
sau al unei organizaţii criminale.117
117
Drept, 2013, nr.6, p.56.
87
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
Rezultatele obținute în urma cercetărilor efectuate asupra infracțiunilor prevăzute la art.326

constau în:
1. elucidarea particularităților elementelor constitutive obiective, cât și subiective ale
infracțiunii de trafic de influență și de cumpărare de influență;
2. elucidarea obiectului juridic special al infracţiunilor specificate la art.326, care îl
formează relațiile sociale cu privire la buna desfășurare a activității de serviciu în sfera
publică, care este incompatibilă cu bănuiala că persoanele publice, persoanele cu funcție
de demnitate publică, persoanele publice străine sau funcționarii internaționali pot fi
influențați în exercitarea atribuțiilor lor, iar la alin.(11) art.326 CP RM îl formează
relaţiile sociale cu privire la buna desfăşurare a activităţii de serviciu în sfera publică,
care este incompatibilă cu bănuiala că influența asupra unor asemenea factori de decizie
(persoane publice, persoane cu funcție de demnitate publică, persoane publice străine sau
funcționari internaționali) poate fi cumpărată în urma promisiunii, oferirii sau dării de
recompensă ilicită unui traficant de influență;
3. constatarea întinderii şi conţinutului obiectului material şi imaterial ale infracţiunilor
specificate la art.326 CP RM, acesta fiind reprezentat prin remunerația ilicită, care se
exprimă în bani, titluri de valoare, servicii, privilegii și alte bunuri sau avantaje
necuvenite făptuitorului (adică traficantului de influență), de asemenea infracţiunile de
trafic de influenţă şi de cumpărare de influenţă, prevăzute la art.326 CP RM, au în toate
cazurile, un obiect material sau imaterial;
88
4. relevarea conţinutului modalităţilor normative ale faptei prejudiciabile în ipoteza
infracţiunilor prevăzute la art.326 CP RM, astfel acţiunea prejudiciabilă prevăzută la alin.
(1) art.326 CP RM cunoscând următoarele trei modalităţi normative cu caracter
alternativ: 1) pretinderea de bani, titluri de valoare, servicii, privilegii, alte bunuri sau
avantaje, ce nu i se cuvin făptuitorului; 2) acceptarea de bani, titluri de valoare, servicii,
privilegii, alte bunuri sau avantaje, ce nu i se cuvin făptuitorului; 3) primirea de bani,
titluri de valoare, servicii, privilegii, alte bunuri sau avantaje, ce nu i se cuvin
făptuitorului;
5. constatarea faptului că, infracţiunile prevăzute la art.326 CP RM se consideră consumate
indiferent dacă au fost sau nu realizate acţiunile a căror îndeplinire, neîndeplinire, grăbire
sau întârziere o urmăreşte făptuitorul, excepţia de la această regulă fiind stabilită la lit.d)
alin.(2) art.326 CP RM, avându-se în vedere situația când infracţiunea de trafic de
influenţă şi cea de cumpărare de influenţă sunt urmate de obţinerea rezultatului dorit;
6. delimitarea infracțiunii de trafic de influență de infracțiunile adiacente prin precizarea
faptului că, pentru existenţa infracţiunii specificate la alin.(1) art.326 CP RM, este
necesar ca acţiunile pentru care se promite intervenţia să fie realizate de către persoana
publică, persoana cu funcţie de demnitate publică, persoana publică străină sau
funcţionarul internaţional în exercitarea funcţiei sale, avându-se în vedere că acțiunile în
cauză aparțin de sfera atribuţiilor de serviciu sau de competenţa respectivului factor de
decizie, în caz contrar cele săvârșite vor reprezenta una dintre infracțiunile prevăzute la
art.189 sau 190 CP RM, de asemenea în caz că traficantului de influență i se transmite
remunerația ilicită destinată nu doar acestuia, dar și factorului de decizie influențat pentru
a-l determina să săvârșească anumite acțiuni, atunci acțiunile traficantului de influență
vor depăși cadrul normativ al infracțiunii prevăzute la alin.(1) art.326 CP RM, fiind
calificată și drept complicitate la infracțiunea prevăzută la art.325 CP RM (corupere
activă);
7. stabilirea faptului că, infracţiunea prevăzută la alin.(1) art.326 CP se comite doar cu
intenţie directă, având la bază un scop calificat, şi anume: scopul de a-l face pe factorul
de decizie să îndeplinească o acţiune în exercitarea funcţiei sale, indiferent dacă o
asemenea acţiune va fi sau nu săvârşită; scopul de a-l face pe factorul de decizie să nu
îndeplinească o acţiune în exercitarea funcţiei sale, indiferent dacă o asemenea acţiune va
fi sau nu săvârşită; scopul de a-l face pe factorul de decizie să întârzie îndeplinirea unei
acţiuni în exercitarea funcţiei sale, indiferent dacă o asemenea acţiune va fi sau nu
săvârşită; scopul de a-l face pe factorul de decizie să grăbească îndeplinirea unei acţiuni
în exercitarea funcţiei sale, indiferent dacă o asemenea acţiune va fi sau nu săvârşită;
89
8. sintetizarea rolului persoanei publice, persoanei cu funcţie de demnitate publică,
persoanei publică străină sau funcţionarului internaţional în contextul infracţiunilor de
9. elucidarea faptului că, subiectul infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.326 CP RM trebuie
să fie o persoană care are influenţă sau care susţine că are influenţă asupra unei persoane
publice, persoane cu funcţie de demnitate publică, persoane publice străine sau asupra
unui funcţionar internaţional, în caz contrar, persoana, care nu are influenţă sau care nu
susţine că are influenţă asupra unei persoane publice, persoane cu funcţie de demnitate
publică, persoane publice străine sau asupra unui funcţionar internaţional, va contribui ca
și complice, organizator sau instigator la executarea laturii obiective a infracţiunii
specificate la alin.(1) art.326 CP RM;
10. identificarea practicii judiciare de sancţionare a infracțiunii de trafic de influență și de
cumpărare de influență;
11. constatarea elementelor circumstanțiale agravante ale infracțiunilor prevăzute la art.326
CP RM, unde varianta agravată a infracțiunii consemnată la lit.d) alin.(2) art.326 CP RM
marchează momentul de epuizare a infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.326 CP RM (sau
a infracţiunii specificate la alin.(11) art.326 CP RM) şi, în acelaşi timp, momentul de
consumare a infracţiunii prevăzute la lit.d) alin.(2) art.326 CP RM, iar varianta agravată a
infracțiunii consemnată la lit.b) alin.(3) art.326 CP RM se referă exclusiv la situaţia când
infracţiunea este săvârşită în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii
criminale, nu şi în interesul unuia dintre membrii unui grup criminal organizat sau al unei
organizaţii criminale;
12. identificarea faptului că, persoana care a promis, a oferit sau a dat bunuri ori servicii
enumerate la alin.(1) art.326 CP RM, s-a autodenunţat – neştiind că organele de urmărire
penală sunt la curent cu infracţiunea pe care a săvârşit-o (în cazul faptei de cumpărare de
influenţă) – ea este liberată de răspundere penală în corespundere cu alin.(4) art.326 CP
RM, dacă: 1) s-a autodenunţat în condiţiile art.264 din Codul de procedură penală; 2)
declaraţia de autodenunţare s-a făcut în scris sau oral; 3) la momentul autodenunţării,
făptuitorul nu ştia că organele de urmărire penală sunt la curent cu infracţiunea pe care a
săvârşit-o.
90
Studierea problemei abordate în prezenta teză a presupus acumularea materialelor teoretice,
cât și practice ce caracterizează reglementările referitoare la infracţiunile specificate la art.326
CP RM, având în prim plan miza elucidării și înlăturării neclarităților privitoare la căile privind
lupta împotriva infracţiunilor prevăzute la art.326 CP RM, prin prisma jurisprudenței naționale,
cât și internaționale din domeniul anticorupție.
În legătură cu cercetările efectuate în cadrul prezentei teze, pot fi luate în considerație
următoarele recomandări: delimitarea precisă a infracțiunilor specificate la art.326 CP RM în
raport cu faptele adiacente, cu scopul de a nu admite apariția erorilor judiciare, și anume
recalificarea de la art.326 la alte norme în cadrul rejudecării cauzelor penale, fie cu scopul de a
nu admite casarea sentințelor penale, din motivul că, în cadrul acestora nu au fost corect
încadrate juridic faptele prejudiciabile de trafic de influență sau de cumpărare de influență;
oportunitatea modificării şi completării cât mai precise a art.326 CP RM, astfel încât acesta să
aibă următoarea denumire: Articolul 326. Traficul de influenţă şi cumpărarea de influenţă.
BIBLIOGRAFIE
Acte normative:
1. Constituţia Republicii Moldova: Legea Republicii Moldova din 29 iulie 1994. Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, 1994, nr. 1. (12 august). În vigoare din 27 august 1994
2. Codul penal al Republicii Moldova, adoptat de Parlamentul Republicii Moldova la
18.04.2002. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr. 128-129
3. Codul penal al RSSM adoptat prin Legea din 24.03.1961, Veştile RSSM, 1961, nr.10.
4. Convenția ONU împotriva corupției adoptată la New York la 31.10.2003.
5. Convenţia penală cu privire la corupţie adoptată la Strasbourg la 27 ianuarie 1999.
Practica judiciară:
6. Decizia Colegiului lărgit al Curții Supreme de Justiție din 18.03.2014, Dosarul nr.1ra-
264/2014. www.csj.md
7. Decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Bălți din 26.11.2014, Dosarul nr.1a-664/14.
www.instante.justice.md
8. Decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 11.11.2010, Dosarul nr.4-1re-
1575/2010. www.csj.md
91
9. Decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiție din 11.12.2013, Dosarul nr.1ra-
1191/13. www.csj.md
137/14. www.csj.md
11. Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 19.01.2010, Dosarul nr.1ra - 9/10.
www.csj.md
12. Decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 26.02.2014, Dosarul nr.1re-
76/2014. www.csj.md
13. Decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 26.02.2014, Dosarul nr.1re-
77/2014. www.csj.md
14. Decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 26.05.2010, Dosarul nr.1ra-
684/10. www.csj.md
15. Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 29.05.2016, Dosarul nr.1ra-
1121/2016. www.csj.md
58/2014. www.csj.md
18. Decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 8.10.2014, Dosarul nr.1ra-
1347/2014. www.csj.md
19. Decizia Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 05.05.2009, Dosarul nr.lra-
311/09. www.csj.md
20. Decizia Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 08.11.2011, Dosarul nr.1ra-
697/08. www.csj.md
24. Decizia Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 19.01.2016, Dosarul 1ra-
21/2016. www.csj.md
25. Decizia Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiție din 04 februarie 2014, Dosarul
nr.1ra-69/14. www.csj.md
92
26. Decizia Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiție din 04.02.2014, Dosarul nr.1ra-
69/14. www.csj.md
27. Decizia Curţii Supreme de Justiţie din 5.08.2015, Dosarul nr.lra-865/2015. www.csj.md
28. Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova cu privire la aplicarea
legislaţiei referitoare la răspunderea penală pentru infracţiunile de corupţie, nr.11 din
22.12.2014.
29. Sentinţa Judecătoriei raionului Făleşti din 07 iulie 2014, Dosarul nr.1-78/14.
www.instante.justice.md
30. Sentinţa Judecătoriei sectorului Buiucani, mun. Chişinău, din 11.02.2010, Dosarul nr.1-
135/2010. www.jbu.justice.md
31. Sentinţa Judecătoriei sectorului Buiucani, mun. Chişinău, din 23.03.2011, Dosarul nr.1-
414/11. www.jbu.justice.md
Literatura de specialitate:
32. Alecu Gh. Instituţii de drept penal. Partea Generală şi Partea Specială, Constanţa: Ovidius
University Press, 2010.
33. Barbăneagră A., Alecu Gh., Berliba V. ş.a. Codul Penal al Republicii Moldova: Comentariu.
(Legea nr.985-XVI din 18.04.2002. Cu toate modificările operate până la republicare în
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.72-79/195 din 14.04.2009. Adnotat cu
jurisprudența CEDO și a instanțelor naționale). Chişinău: Sarmis, 2009.
34. Borodac A. Manual de drept penal. Partea Specială, Chişinău: Tipografia Centrală, 2004.
35. Boroi A. Drept penal. Partea Specială. Bucureşti: CH BECK, 2008.
36. Brînză S., Stati V. Tratat de drept penal. Partea specială - Volumul II, Chișinău 2015.
37. Buda D. Taficul de influenţă şi darea de mită - infracţiuni cu o frecvenţă ridicată în
administraţia publică, Revista transilvană de ştiinţe administrative nr. 2(5)/2000.
38. Cuşnir V. Accepţiuni privind noţiunea corupţiei în plan internaţional, Buletinul Asociaţiei
Tinerilor Jurişti, Chişinău, 1997, nr.4.
39. Gumenîi I. Evoluţia corupţiei în Moldova Medievală - Chişinău: ARC, 2000.
40. Gurschi C. ș.a. Jurisprudența privind infracțiunile de corupție (aspecte teoretice și practice),
Ulysse, Chișinău, 2003.
41. Mădulărescu E. Traficul de influență: Studiu de doctrină și jurisprudență, București,
Hamangiu, 2006.
42. Poalelungi M. ș.a. Manualul judecătorului pentru cauze penale. Ediţia I. Chişinău:
Tipografia centrală, 2014.
93
43. Popov R. Subiectul infracţiunilor prevăzute în capitolele XV şi XVI din Partea Specială a
Codului Penal, Chișinău, 2013.
44. Răducanu R. Brief Considerations on the Delimitation between the Crime of Influence
Trafficking and the Crime of Deception, Journal of easterneuropean criminal law no.2/2014.
45. Raportul explicativ al Convenţiei penale privind corupţia adoptată la strasbourg la 27
ianuarie 1999.
46. Semeraro P. Trading in influence and lobbying în the spanish Criminal code. În: Decennium
Moztanicense: Zbornik radova: deset godina rada Zavoda za kaznene znanosti Mošćenice
Pravnog fakulteta Sveučilišta u Rijeci. Rijeka: Pravni fakultet Sveučilišta, 2008.
47. Timofei C. Circumstanţele agravante ale infracţiunilor prevăzute la art.326 CP RM, Revista
Naţională de Drept, 2013.
48. Timofei C. Răspunderea penală pentru traficul de influență. Chișinău: CEP USM, 2014.
49. Toader T. Drept penal. Partea Specială. Bucureşti: Hamangiu, 2007.
50. Ţurcan I. Răspunderea penală pentru coruperea pasivă. Chișinău: CEP USM, 2011.
51. Vidaicu M. Latura obiectivă a infracţiunii de trafic de influenţă, Revista Națională de Drept,
nr.1, Chișinău, 2005.
52. Vidaicu M. Obiectul juridic al infracţiunii de trafic de influenţă, Revista Naţională de Drept,
nr.3, 2005.
53. Vidaicu M. Traficul de influenţă, Analele ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova,
nr.7, 2004.
54. Гырла Л. Г. , Табарча Ю. М. Уголовное право Республики Молдова. Часть особенная
(Том 2). Кишинэу: Cartdidact SRL, 2010.
55. Вейберт С. И. К вопросу о введении уголовной ответственности за торговлю
влиянием в России: опыт регулирования и правоприменения во Франции, Вестник
Омского университета, Серия «Право», № 2 (35), 2013.
94

Trafic de Influenta 2

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Trafic de Influenta 2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

DEPARTAMENTUL DREPT PENAL

ASPECTE TEORETICE ȘI PRACTICE ALE INFRACȚIUNII

381.1. Drept Penal

I. CONSIDERAȚII GENERALE CU PRIVIRE LA INFRACȚIUNILE PREVĂZUTE DE

II. ANALIZA ELEMENTELOR CONSTITUTIVE OBIECTIVE ALE

III. ANALIZA ELEMENTELOR CONSTITUTIVE SUBIECTIVE ALE

Actualitatea și importanța problemei abordate. Conștientizarea problemei este atestată

I. CONSIDERAȚII GENERALE CU PRIVIRE LA INFRACȚIUNILE PREVĂZUTE DE

1.1 Aspecte evolutive ale infracțiunii prevăzute de art.326 CP RM

1.2 Conceptul și caracteristica generală a infracțiunii

1.3. Delimitarea infracţiunilor prevăzute la art.326 CP RM

Revista transilvană de ştiinţe administrative nr.2(5), 2000, p.86-89.

2.1 Obiectul infracțiunii prevăzute la art.236 CP RM

2.2 Latura obiectivă a infracțiunilor prevăzute la art.326 CP RM

Drept, 2013, nr.6, p.56.

III. ANALIZA ELEMENTELOR CONSTITUTIVE SUBIECTIVE ALE

3.1. Latura subiectivă a infracțiunilor prevăzute la art.326 CP RM

3.2 Subiectul infracțiunilor prevăzute la art.326 CP RM

Rezultatele obținute în urma cercetărilor efectuate asupra infracțiunilor prevăzute la art.326

S-ar putea să vă placă și