MINISTERUL EDUCAŢIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DREPT

LUCRU INDIVIDUAL

STATUTUL JURIDIC AL CONDAMNAȚILOR

Chişinău, 2019
 CUPRINS

1. ASPECTE INTRODUCTIVE PRIVIND EXECUTAREA PEDEPSEI

PRIVATIVE DE LIBERTATE

Noţiuni generale privind statutul juridic al condamnaţilor...........................4

2. ANALIZA STATUTULUI JURIDIC AL CONDAMNAȚILOR

Drepturile condamnaților și restricționarea acestora....................................8

Obligațiile persoanelor private de libertate din penitenciare........................11

3. CONDIȚIILE DE DETENȚIE A CONDAMNAȚILOR DIN

REPUBLICA MOLDOVA

Condițiile materiale de detenție a condamnaților.........................................13

CONCLUZII.....................................................................................................20

BIBLIOGRAFIE...............................................................................................23

2
 INTRODUCERE

Statutul juridic al condamnaților este o problemă destul de sensibilă la etapa actuală mai ales
în statele mai slab dezvoltate, inclusiv al celor din fostele republici sovietive, dacă ne-am axa pe
Europa, inclusiv pentru Republica Moldova, în care au mai rămas diverse rămășite ale Uniunii
Sovietice, în detrimentul faptului că deja mai mult două decenii și jumătate ne-am declarat
independența și suveranitatea, alegînd un parcurs independent de orice influențe exterioare, iar în
ultimii ani optînd pentru o reformare a întregii țări, prin alegerea parcursului european, care a
adus inevitabil anumite schimbări, cel mai mult de ordin legislativ, inclusiv în privința domeniile
din categoria dreptului penitenciar, execuțional penal și al drepturilor omului în Republica
Moldova.

Statutul juridic al condamnaților reprezintă un aspect destul de important pentru societate.

Condamnații sunt aceleași persoane ca și noi, care poate au nevoie de o atenție mai specială din
partea anumitor autoritîți ale statului, care au menirea nu doar să pedepsească infractorul, ci și
să-l reeduce, resocializeze și îndrepte pe calea cea dreaptă.

Atît statul, cît și cetățenii trebuie să înțeleagă ca astăzi persoana condamnată în penitenciar
poate deja mîine fi în libertate lîngă oricare dintre noi, iar modul de tratament aplicat acestuia și
gradul de respectare a drepturilor acestuia în instituția penitenciare, se poate oglindi în
comportamentul lui deja în libertate, fapt pentru care față de acesta inclusiv în închisoare trebuie
să i se respecte drepturile sale, pentru a-i educa o cultură juridică corectă, ca cînd va fi pus în
libertate, să continuie cu același aport pe care l-a simțit cînd a fost închis – adică respectînd mai
departe legea și drepturile altor persoane.

De altfel, statutul juridic al condamnaților nu este doar o problemă de ordin penitenciar sau
execuțional penal, ci și o problemă privind drepturile omului, deoarece cel mai adesea anume
drepturile omului în penitenciar sunt încălcate nu doa grav, ci și foarte grav, fapt care duce la
violarea inclusiv a Convenției Europene ale Drepturilor Omului, iar statul nostru fiind nu o dată
condamnat la CEDO pentru încălcarea acestei convenții și impus la repararea prejudiciilor
materiale și morale persoanelor cărora li s-au încălcat anumite drepturi.

3
 1. ASPECTE INTRODUCTIVE PRIVIND EXECUTAREA PEDEPSEI PRIVATIVE
DE LIBERTATE

Noţiuni generale privind statutul juridic al condamnaţilor

Conform dicționarului juridic Rubinian online, prin termenul de „statut juridic” se înțelege
ansamblu al normelor de drept care reglementează drepturile și obligațiile unei persoane fizice
sau ale unei persoane juridice și care exprimă structura și atributele lor specifice, raportate la un
anumit element de referință avut în vedere. Caracterizarea corecta a statutului juridic implică
reliefarea tuturor atributelor juridice specifice subiectului dat1.

Din punct de vedere juridico – penal, dar mai ales execuțional-penal, prin statut juridic cel
mai adesea se are în vedere anume statutul juridic al condamnatului, noțiune și concept pe care îl
vom diseca în cele ce urmează.

După cum afirmă doctorul în drept Ceban Vasile, participanţii la relaţiile sociale apărute pe
parcursul executării pedepselor penale posedă un statut juridic anumit, adică o totatalitate de
drepturi şi obligaţii specifice, generate de particularităţile raporturilor juridice în cauză. În aşa fel
există statutul juridic al condamnaţilor, al colaboratorilor instituţiilor şi organelor de executare a
pedepselor penale, al rudelor condamnaţilor, etc2.

Statutul juridic al condamnaţilor reprezintă acea poziţie a condamnaţilor pe parcursul

executării pedepselor, consfinţită în normele diferitor ramuri de drept, care se manifestă în
totalitatea drepturilor, intereselor şi obligaţiilor acestora. După conţinutul să statutul juridic al
condamnaţilor reprezintă totalitatea mijloacelor juridice prin intermediul cărora este consfinţită
poziţia condamnaţilor în procesul ispăşirii pedepsei3.

Importanţă deosebită o are anume statutul juridic al condamnaţilor, deoarece el consfinţeşte

totalitatea drepturilor şi obligaţiilor acestora. Importanţa statutului juridic al condamnaţilor îl
accentuează şi acel fapt că legiuitorul a consacrat acestei probleme un capitol distinct în Codul de
executare (Capitolul XVI), fiind păstrată tradiţia existentă în fostul Cod de executare a
sancţiunilor de drept penal4.

Astfel, capitolul XVI reglementează pe rînd statutul juridic al condamnatului în următoarele

articole:

 Articolul 165. Principiile de bază ale statutului juridic al condamnatului

 Articolul 166. Drepturile condamnatului
1
Dictionarul juridic Rubinian. Termenul de „statut juridic”. http://www.rubinian.com/dictionar_detalii.php?id=1198 (vizitat la 25.03.2016)
2
Ceban V. Drept execuțional penal, Note de curs, Ciclul I. Chișinău: USEM, 2013, p. 12.
3
Селиверстов В.И. Уголовно-исполнительное право России, 3-е изд., перераб. и доп. Москва: Юристъ, 2003, p. 114.
4
Ceban V. Drept execuțional penal, Note de curs, Ciclul I. Chișinău: USEM, 2013, p. 12.

4
  Articolul 167. Obligaţiile condamnatului
 Articolul 168. Mijloacele principale de corijare a condamnatului

Astfel, conform art. 165 ce prevede principiile de bază ale statutului juridic al condamnatului,
condamnatul are drepturile, libertăţile şi obligaţiile cetăţenilor Republicii Moldova, cu excepţiile
şi restricţiile stabilite de prezentul cod şi de actele normative adoptate în conformitate cu acesta.
Restricţia drepturilor proclamate în art.20-24 din Constituţia Republicii Moldova nu se admite5.

Conform Constituției Republicii Moldova, articolele respective prevăd:

 Articolul 20 - Accesul liber la justiţie

 Articolul 21 - Prezumţia nevinovăţiei
 Articolul 22 - Neretroactivitatea legii
 Articolul 23 - Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle
 Articolul 24 - Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică6.

În legătură cu cele menționate mai sus urmează a fi făcute careva concretizări. În

conformitate cu art. 54 al Constituţiei RM exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu pot fi supuse
altor restrângeri decât celor prevăzute de lege. în acelaşi timp nu pot fi admise restrângeri ale
drepturilor indicate în art. 20-24 al Constituţiei RM.

În aşa mod se poate constata că în sensul art. 165 al CE al RM (Codul de Executare al

Republicii Moldova) prin acte normative adoptate în conformitate cu acesta se au în vedere doar
legi care stabilesc restricţii pentru condamnaţi, adică actele normative subordonate legii din
domeniul execuţional-penal nu pot limita drepturile sau libertăţile fundamentale ale cetăţenilor,
inclusiv ale celor condamnaţi. În plus, chiar nici prin lege nu pot fi limitate aşa drepturi ca:
accesul liber la justiţie, dreptul la cunoaşterea drepturilor şi îndatoririlor sale, dreptul la viaţă şi
integritatea fizică precum şi nu poate diminua prezumţia nevinovăţiei a oricărei persoane şi
neretroactivitatea legii mai severe7.

De la bun început pentru noi nu este clar un lucru, și anume: dacă alin. 1 art. 165 CE al RM
stipulează expres ce drepturi nu pot fi îngrădite unei persoane condamnate, atunci reiese că
celelalte drepturi prevăzute în Constituție se admite?

Articolul respectiv menționează că „ ... cu excepţiile şi restricţiile stabilite de prezentul cod şi

de actele normative adoptate în conformitate cu acesta ...”. astfel putem observa că restricțiile
drepturilor unui condamnat sunt stabilite de Codul de Executare al Republicii Moldova și de alte
acte normative. Nu putem însă înțelege de ce legiuitorul a inclus mențiunea că „ ... Restricţia
5
Art. 165 alin. 1 din Codul Nr. 443 de Executare al Republicii Moldova din 24.12.2004. În: Monitorul Oficial Nr. 34-35, art Nr: 112 din
03.03.2005. În vigoare din 01.07.2005.
6
Art. 20 – 24 din Constituţia Republicii Moldova din 29.07.1994. În: Monitorul Oficial Nr. 1 din 12.08.1994. În vigoare din 27.08.1994.
7
Ceban V. Drept execuțional penal, Note de curs, Ciclul I. Chișinău: USEM, 2013, p. 12-13.

5
drepturilor proclamate în art.20-24 din Constituţia Republicii Moldova nu se admite.”. Făcînd o
mică interpretare, deducem faptul că în privința exact al Constituției, anume aceste drepturi nu
pot fi atinse, celelalte însă îutînd fi într-un mod sau altul restricționat.

Nu putem fi deacord cu această mențiune, deoarece Constituția conține mult mai multe
drepturi care fie unei persoane condamnate sau care se află în libertate, nu trebuie și nici nu pot fi
încălcate, cum ar fi spre exemplu art. 32 - libertatea opiniei şi a exprimării, art. 33 - Articolul 33 -
libertatea creaţiei, art. 34 - dreptul la informație, art. 36 - dreptul la ocrotirea sănătății, art. 37 -
dreptul la un mediu înconjurător sănătos, art. 47 - dreptul la asistenţă şi protecţie socială, art. 52 -
dreptul de petiţionare etc.

În acest sens considerăm oportun de a fi modificat și completat alin. 1 art. 165 CE al RM, cu
articolele menționate de noi mai sus, pentru fi în corespundere cu actele internaționale la care
Republcia Moldova este parte și și-a asumat angajamentul de a le respecta și implimenta pe plan
național.

În continuarea analizei art. 165, specificăm faptul că conform alin. (2) art. 165 CE al RM
condamnatul cetăţean străin sau apatrid are drepturile şi obligaţiile stabilite în acordurile
internaţionale la care Republica Moldova este parte, în legislaţia Republicii Moldova privind
statutul juridic al cetăţenilor străini şi apatrizilor, cu excepţiile şi restricţiile prevăzute de
prezentul cod şi de actele normative adoptate în conformitate cu acesta8.

Din analiza normelor constituționale, observăm faptul că statutul juridic al condamnaţilor este
o varietate a statutului juridic al cetăţenilor Republicii Moldova (bineînţeles că pentru
condamnaţii cetăţeni ai Republicii Moldova), deoarece condamnarea la o pedeapsă penală nu
atrage după sine retragerea cetăţeniei. Art. 17 al Constituţiei Republicii Moldova stabileşte că
„nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de cetăţenia sa”. Constituţia RM garantează că
limitările şi restricţiile pot fi stabilite prin lege numai în scopul asigurării securităţii naţionale,
integrităţii teritoriale, bunăstării populaţiei, ordinii publice, în scopul prevenirii infracţiunilor,
protejării drepturilor, intereselor şi demnităţii altor persoane. Din aceste prevederi rezultă că
anumite restricţii stabilite condamnaţilor sunt consfinţite nu numai în legislaţia execuţional-
penală, dar şi în normele din alte ramuri de drept. Respectivele restricționări ale drepturilor
condamnaților le vom analiza în capitolul II al prezentei lucrări.

Esenţa drepturilor condamnaţilor constă în acordarea posibilităţii de a avea un anumit

comportament sau de a poseda anumite valori sociale. Conţinutul dreptului condamnaţilor
include în sine:

8
Art. 165 alin. 1 din Codul Nr. 443 de Executare al Republicii Moldova din 24.12.2004. În: Monitorul Oficial Nr. 34-35, art Nr: 112 din
03.03.2005. În vigoare din 01.07.2005.

6
  posibilitate reală de a dispune de anumite valori sociale de ordin material sau spiritual,
în limitele prevăzute de legislaţie (hrană, haine, etc.);
 posibilitatea de a cere executarea obligaţiilor juridice din partea personalului
instituţiilor şi organizaţiilor care execută pedeapsa sau din partea altor participanţi la
raporturilor juridice execuţional-penale;
 posibilitatea de a recurge la apărarea drepturilor sale subiective.

Reieşind din cele expuse, dreptul subiectiv al condamnatului reprezintă posibilitatea reală a
acestuia de a avea un anumit comportament sau de a dispune de anumite valori sociale prevăzute
de lege şi garantate de stat prin obligaţiile administraţiei instituţiilor şi organelor de executarea a
pedepselor penale, altor participanţi la raporturile execuţional-penale.

Importanţa social-juridică a intereselor legitime ale condamnaţilor constă în faptul că ele

contribuie la stimularea corijării condamnaţilor în procesul ispăşirii pedepsei penale. Interesele
legitime ale condamnaţilor, deşi au mult comun cu drepturile acestora, nu sânt identice.

Dacă dreptul subiectiv al condamnatului constituie un aşa comportament, care se

caracterizează printr-un înalt grad de realizare care depinde de voinţa condamnatului, atunci
esenţa interesului legitim constă în posibilitatea ce poartă un caracter de tendinţă spre un
comportament autonom, de sine stătător. în aşa mod condamnatul la decizia personală poate
beneficia de un anumit bun social. Este diferit şi conţinutul intereselor legitime care include trei
elemente:

 tendinţa de a beneficia de un bun prevăzut de lege atât de ordin material (de exemplu
primirea coletelor suplimentare, premierea pentru comportamentul favorabil, etc.), cât şi
de ordin spiritual (acordarea întrevederilor suplimentare, sunetelor telefonice, etc.). Pentru
majoritatea intereselor legitime e caracteristic faptul că la baza realizării lor stă aprecierea
comportamentului condamnatului (atitudinea lor faţă de regim, faţă de muncă, etc.).
Această aprecierea se realizează de către personalul instituţiilor şi organelor de executare
a pedepselor penale, instanţa de judecată, alţi participanţi la raporturile juridice
execuţional-penale. în aşa fel satisfacerea intereselor legitime ale condamnaţilor depinde
întru totul de conduita lor.
 posibilitatea de a înainta demersuri acestor subiecte şi participanţilor în vederea realizării
intereselor legitime ale condamnaţilor.
 posibilitatea de a se adresa la organele competente pentru apărarea intereselor sale. Deşi
aceasta nu înseamnă satisfacerea lor obligatorie, dar denotă faptul ca interesele legitime,
ca şi drepturile subiective, sânt garantate de stat.

Interesele legitime ale condamnaţilor reprezintă tendinţele acestora de a poseda anumite

valori sociale, prevăzute de lege, satisfăcute de regulă în rezultatul aprecierii de către

7
administraţia instituţiilor şi organelor de executare a pedepselor penale sau de către instanţa de
judecată a comportamentului condamnatului pe parcursul executării pedepsei penale9.

Trebuie amintit că drepturile condamnaţilor, în conţinutul lor juridic, cuprind cereri de a

îndeplini anumite condiţii, privind acţiuni - inacţiuni şi corespunzînd din punct de vedere juridic
unor obligaţii ce revin altei părţi (administraţia penitenciarului), care trebuie să asigure
satisfacerea acelor drepturi ale condamnaţilor.

Din acest punct de vedere, Codul de executare cuprinde nu numai prevederi cu privire la
drepturile condamnaţilor, ci şi prevederi legate de aceste obligaţii şi asigurări privind realizarea
acestor drepturi, obligaţii ce revin administraţiei penitenciarului. Astfel, se prevede dreptul
condamnatului la îngrijiri medicale, dar se prevede şi obligaţia penitenciarului de a înfiinţa
cabinete medicale, de a angaja medici etc., prin care se realizează dreptul condamnaţilor la
îngrijire medicală.Un alt „principiu" care guvernează drepturile condamnaţilor ar fi principiul
legalităţii şi garantării acestor drepturi, adică „drepturile condamnaţilor în timpul executării
pedepsei sunt prevăzute de lege, care garantează respectarea lor”.

Personalul locurilor de deţinere, precum şi celelalte persoane însărcinate cu îndeplinirea

executării pedepsei, sunt obligate să respecte şi să asigure condamnaţilor exercitarea drepturilor
acordate de lege, încălcarea sau împiedicarea exercitării lor fiind sancţionată penal. Prevederea
aceasta este deosebit de importantă, înscrisă între primele prevederiale Codului, fiindcă, pe de o
parte, drepturile condamnaţilor pe timpul executării pedepsei sunt acordate prin lege şi, pe de altă
parte, ele sunt garantate în exercitarea lor prin aceea că personalul locurilor de deţinere este
obligat să le respecte şi să asigure exercitarea lor faţă de condamnaţi; încălcarea sau împiedicarea
exercitării acestor drepturi acordate de lege se sancţionează disciplinar sau penal10.

Toate particularitățile și caracteristicile privind statutul juridic al condamnaților le vom

analiza în cele ce urmează în investigațiile din prezenta lucrare.

2. ANALIZA STATUTULUI JURIDIC AL CONDAMNAȚILOR

Drepturile condamnaților și restricționarea acestora

Ca toate fiinţele umane, ca cetăţeni cu drepturi prevăzute în Constituţie, condamnaţii au

drepturi, dar şi obligaţii, deoarece penitenciarele funcţionează în virtutea legii, nu în afara ei.
Drepturile pe care condamnaţii le au pe timpul executării pedepselor sunt limitate de prevederile
legale, de regimul de executare a pedepsei, de natura pedepsei ce i s-a aplicat de instanţa de
judecată. Cu prilejul intrării în închisoare, fie care condamnat primeşte informaţii referitoare la
regimul aplicat categoriei din care face parte, regulile ce trebuie respectate conform
9
Ceban V. Drept execuțional penal, Note de curs, Ciclul I. Chișinău: USEM, 2013, p. 13.
10
Sistemul penitenciar de drept executional penal. https://www.scribd.com/doc/144949373/2012-Sistemul-Penitenciar-de-Drept-Executional-
Penal-1 (vizitat la 25.02.2016)

8
Regulamentului de ordine interioară al penitenciarului, drepturile şi obligaţiile ce-i revin, modul
lor de exercitare, procedura de realizarea plângerilor în caz de limitare a exercitării acestora, în
aşa fel încît condamnatul să se poată adapta cît mai uşor condiţiilor vieţii de penitenciar11.

În cadrul analizei acestui paragraf, ne vom axa în principal anume pe drepturile

condamnaților și restricțiile sau interzicerile acestora, pe care oricum fiecare deținut trebuie să le
cunoască.

Drepturile condamnaților

În mod expres multitudinea de drepturi ale unui condamnat sunt reglementate în pct. 87 din
Statutul executării pedepsei de către minori, care include de altfel și reglementările din art. art.
166 alin. 1 din Codul de Executare a RM. Astfel, pct. 87 din respectivul Statut stipulează faptul
că deţinuţii au dreptul:

1. să fie informaţi despre drepturile şi obligaţiunile lor;

2. la un tratament decent şi amabil din partea administraţiei penitenciarului;
3. la securitatea personală;
4. să beneficieze în mod gratuit de asistenţă medicală şi de medicamente;
5. să înainteze cereri şi plîngeri (reclamaţii, propuneri, sesizări) administraţiei
penitenciarului, organelor ierarhic superioare, instanţelor judiciare, procuraturii,
organelor autorităţilor publice centrale şi administraţiei publice locale, asociaţiilor
obşteşti, precum şi organizaţiilor interstatale pentru apărarea şi respectarea drepturilor
omului;
6. să comunice familiei şi rudelor apropiate locul detenţiei;
7. să dispună de timpul liber acordat în funcţie de programul zilei, respectînd regulile de
comportament stabilite;
8. de a avea cont personal de peculiu;
9. să primească pachete cu provizii, colete, banderole şi să păstreze produsele alimentare,
cu excepţia celor care necesită prelucrare termică înainte de a fi consumate şi a
băuturilor alcoolice;
10. să procure şi să primească în pachete lucruri de primă necesitate în asortimentul
prevăzut de anexa nr. 6 la prezentul Statut pentru păstrare şi/sau consum

Pct. 88 din Statut continuă cu mențiunea că exercitarea drepturilor deţinuţilor nu poate fi

limitată decît în condiţiile prevăzute de Codul de executare al RM, Codul de procedură penală al
RM şi de alte acte normative, care reglementează modul şi condiţiile de executare a detenţiei.
Deasemenea realizarea drepturilor deţinutului nu trebuie să lezeze drepturile şi interesele legitime

11
Chiş I. Umanismul dreptului execuţional românesc – acordarea drepturilor în mediul penitenciar. Bucureşti: Editura Hamangiu, 2007, p. 63.

9
ale altor persoane, inclusiv deţinuţi, precum şi să încalce modul şi condiţiile de executare a
pedepsei sau a detenţiei preventive12.

Interdicțiile aplicate față de condamnați

În categoria interdicțiilor aplicate față de condamnați se includ tot felul de măsuri și limitări
pentru exercitarea unei bune desfășurări a executării pedepsei cu închisoarea a tuturor
condamnaților, exercitării atribuțiilor de lucru a personalului închisorii, cît și de a preveni
comiterea anumit ilegalități sau infracțiuni de către condamnați.

Astfel, conform pct. 90 din Statut, deţinuţilor li se interzice:

1. insultarea sau săvîrşirea acţiunilor care jignesc demnitatea personalului penitenciar,

deţinuţilor şi altor persoane;
2. îndemnarea altor deţinuţi la săvîrşirea actelor de indisciplină;
3. folosirea altor deţinuţi pentru servicii personale;
4. crearea dificultăţilor personalului penitenciar, precum şi altor persoane ce asigură
ordinea de deţinere, la îndeplinirea de către aceştia a obligaţiilor de serviciu;
5. săvîrşirea acţiunilor care ameninţă viaţa şi sănătatea personală, precum şi viaţa şi
sănătatea altor persoane;
6. să aboneze, să primească, să procure, să păstreze şi să răspîndească ediţii, să vizioneze
emisiuni televizate şi filme, să audieze programe radio care propagă războiul,
intoleranţa etnică, naţională, rasială sau religioasă, cultul violenţei şi cruzimii, precum
şi cu caracter pornografic;
7. încălcarea liniei de pază a obiectelor penitenciarului;
8. ieşirea fără permisiunea administraţiei din limitele sectoarelor izolate, sectoarelor şi
atelierelor de muncă;
9. aflarea fără permisiunea administraţiei în alte încăperi sau sectoare de muncă decît
cele în care locuiesc ori muncesc;
10. să stea în faţa vizoarelor de la uşile celulelor, împiedicînd supravegherea;
11. procurarea, confecţionarea, folosirea şi păstrarea obiectelor, articolelor şi substanţelor
prevăzute de anexa nr. 7 la prezentul Statut;
12. fumatul în celule, încăperi şi spaţii de deţinere, în timpul deplasării, precum şi ieşirea
din coloană fără permisiune;
13. vînzarea sau înstrăinarea în alt mod altor deţinuţi a obiectelor, articolelor şi
substanţelor aflate în folosinţa personală;
14. jocurile de cărţi şi alte jocuri de noroc;
15. tatuarea lor şi a altor persoane;

12
Pct. 87-88 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Anexa Nr. 1 la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 583 din
26.05.2006.

10
 16. folosirea cuvintelor argotice, obscenităţilor, înjurăturilor, atribuirea şi însuşirea
poreclelor;

Observăm astfel o clasificare destul de precisă și desfășurată a tuturor acțiunilor sau

inacțiunilor de la care condamnatul trebuie să se abțină, este lipsit de acest drept sau nu are
îndeoște dreptul de a le comite.

Nerespectarea acestor interdicții atrage după sine aplicarea măsurilor disciplinare sau a
sancțiunilor, care în anumite cazuri pot fi inclusiv de ordin civil sau penal față de condamnatul
care a încălcat regulile.

Axîndu-ne pe restricțiile condamnaților din punct de vedere legal al anumitor drepturi

specifice, atunci ținem să menționăm faptul că Constituţia RM garantează că limitările şi
restricţiile pot fi stabilite prin lege numai în scopul asigurării securităţii naţionale, integrităţii
teritoriale, bunăstării populaţiei, ordinii publice, în scopul prevenirii infracţiunilor, protejării
drepturilor, intereselor şi demnităţii altor persoane. Astfel:

 art. 13 al Codului Electoral prevede că „nu au dreptul de a alege persoanele

condamnate la privaţiunea de libertate” şi „nu pot fi aleşi persoanele condamnate la
privaţiunea de libertate şi persoanele care au antecedente penale”,
 art. 15 al Codului Familiei prevede că „nu se admite încheierea căsătoriei între două
persoane condamnate la privaţiune de libertate în perioada când ambele îşi ispăşesc
pedeapsa”,
 art. 26 al Legii privind controlul asupra armelor individuale indică că „nu se
eliberează autorizaţia de achiziţionare a armelor persoanelor acuzate de comiterea
unor infracţiuni grave, condamnate Ia privaţiunea de libertate, care au antecedente
penale".

Din aceste prevederi rezultă că anumite restricţii stabilite condamnaţilor sunt consfinţite nu
numai în legislaţia execuţional-penală, dar şi în normele din alte ramuri de drept13.

Obligațiile persoanelor private de libertate din penitenciare

De la primul contact pe care condamnatul îl are cu penitenciarul, i se aduc la cunoştinţă

drepturile şi obligaţiile pe care le are în timpul executării pedepsei cu închisoarea. Obligaţiile
constituie reguli de conduită obligatorii, care reclamă, pe de o parte, îndatorirea condamnaţilor de
a se supune din momentul luării la cunoştinţă, iar pe de altă parte, obligaţia administraţiei locului
de deţinere de a pretinde condamnaţilor respectarea lor, asigurându-le totodată posibilitatea
materială a exercitării drepturilor pe care le au14.

13
Ceban V. Drept execuțional penal, Note de curs, Ciclul I. Chișinău: USEM, 2013, p. 13.
14
Rusu I. M. Drept execuţional penal. Bucureşti: Editura Hamangiu, 2007, p. 81.

11
 În primul rînd am dori să specificăm faptul că obligațiile condamnatului sunt reglementate de
art. 167 din Codul Nr. 443 de Executare al Republicii Moldova din 24.12.2004. Conform acestui
articol, condamnatul este obligat:

a. să respecte prevederile legislaţiei execuţional-penale după ce a luat cunoştinţă de ele,

în modul prevăzut de prezentul cod;
b. să respecte demnitatea celorlalţi condamnaţi, a personalului instituţiei sau organului
care asigură executarea pedepsei, a altor persoane;
c. să execute cerinţele legale ale administraţiei instituţiei sau organului care asigură
executarea pedepsei, inclusiv să se prezinte la solicitarea administraţiei şi să dea
explicaţii în chestiunile referitoare la executarea pedepsei.

Dorim să atragem atenția la faptul că neexecutarea de către condamnat a obligaţiilor ce îi

revin, precum şi neîndeplinirea cerinţelor legale ale administraţiei instituţiei sau organului care
asigură executarea pedepsei, atrag numaidecît răspunderea prevăzută de legislaţie15.

Cel mai desfășurat observăm reglementarea obligațiilor condamnaților anume în Statutul

executării pedepsei de către condamnați, și anume în pct. 89 din Anexa Nr. 1 la respectivul
Statut. Conform acestui punct, obligațiile unui condamnat din Republica Moldova sunt:

 să respecte întocmai cerinţele Codului de executare, prezentului Statut şi altor acte

normative ce reglementează detenţia persoanei;
 să respecte regulile de comportare, programul zilei şi regimul de deţinere stabilit în
penitenciar;
 să îndeplinească necondiţionat cerinţele legitime ale personalului penitenciar;
 să se supună percheziţiei la intrare/ieşire din penitenciar, precum şi pe perioada deţinerii,
cînd această măsură este solicitată de către personalul penitenciar;
 în timpul percheziţiilor să predea benevol obiectele, substanţele interzise, să se dezbrace,
să scoată lucrurile din genţi, sacoşe, rucsacuri, saci etc. şi să le prezinte persoanelor care
efectuează percheziţia;

În doctrina de specialitate se specifică faptul că persoanele condamnate la pedepse privative

de libertate au următoarele obligații:

a. să respecte prevederile legii privind executarea pedepselor, a regulamentelor de

aplicare a acesteia, a ordinelor emise în baza legii, a regulamentului de ordine
interioară a penitenciarului, după luarea la cunoştință a acestuia;
b. să respecte regulile de igienă colectivă şi individuală;

15
Art. 167 din Codul Nr. 443 de Executare al Republicii Moldova din 24.12.2004. În: Monitorul Oficial Nr. 34-35, art Nr: 112 din 03.03.2005. În
vigoare din 01.07.2005.

12
 c. să se supună percheziției corporale ori de câte ori această măsură este necesară,
încondițiile normelor;
d. să întrețină în mod corespunzător bunurile încredințate de administrația
penitenciarului şi bunurile din dotarea unităților unde prestează munca.

Se impune a se face precizarea că persoanele condamnate răspund din punct devedere civil,
material, disciplinar sau penal, după caz, pentru faptele săvârşite în timpul executării pedepselor
privative de libertate, potrivit legii.

Aceste obligații sunt valabile şi pentru minorii care sunt sancționați cu măsurile educative de
internarea într-un centru de reeducare sau în institute medical-educative16.

3. CONDIȚIILE DE DETENȚIE A CONDAMNAȚILOR DIN REPUBLICA

MOLDOVA

Condițiile materiale de detenție a condamnaților

Studiind acest compartiment, putem menționa cu certitudine că condițiile de detenție a

condamnaților reprezintă o temă de analiză și abordare extrem de amplă, care necesită studii de
sute de foi și a zecilor de experți naționali și internaționali, inclusiv a multor instituții de stat și
străine. Noi însă în acest paragraf ne vom strădui să ne axăm anume pe punctele cheie privind
analiza condițiilor materiale de detenție a condamnaților din Republica Moldova, realizînd un
studiu cît mai succint, dar în esență asupra acestei probleme.

Ca mod operativ de punere în aplicare a regimului penitenciar şi ca o ramură importantă a

acestuia, prin serviciile şi activităţile lui de specialitate, asigurarea condiţiilor materiale ajută pe
cei aflaţi în spatele gratiilor să facă faţă momentelor grele caracteristice vieţii de penitenciar, dar
totodată susţine şi formarea unor atitudini pozitive faţă de ordinea de drept, de muncă şi de
regulile de convieţuire socială17.

Din studiul Statutului executării pedepsei de către condamnați al RM, observăm cum
legiuitorul a clasificat condițiile de detenție a acestora în patru mari grupe, și anume:

1. Regulile de cazare şi asigurare materială a deţinuţilor

2. Regulile de alimentare a deţinuţilor
3. Regulile sanitar-igienice şi antiepidemice în penitenciare
4. Asistenţa medicală în penitenciare

Regulile de cazare şi asigurare materială a deţinuţilor

16
Rusu I.M. Drept execuțional penal, Suport de curs. Sibiu: Editura Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, 2008, p. 30-31.
17
Pop O. Drept penitenciar, Note de curs. Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi. Chișinău: Î.I. „Angela Levinţa”, 2005. p. 37.

13
 Încăperile destinate cazării deţinuţilor trebuie să corespundă exigenţelor de sănătate şi igienă
stipulate în normativele de construcţii ale Republicii Moldova, inclusiv privind volumul, spaţiul,
iluminatul, încălzitul şi ventilarea. Norma de spaţiu locativ stabilit pentru un condamnat nu poate
fi mai mică de 4 m2 conform cerințelor legale18. Numărul deţinuţilor în celule este determinat de
Codul de executare în funcţie de tipul penitenciarului şi regimul de detenţie, în celulele
izolatorului disciplinar se deţine de regulă unu, dar nu mai mult de doi deţinuţi. Pe perioada
toamnă-iarnă, în încăperile penitenciarului se menţine o temperatură nu mai mică de +18oC, iar
în blocurile şi încăperile pentru tratament medical, pentru îngrijirea femeilor gravide şi creşele
pentru copii - nu mai mică de +20oC. Fiecare deţinut este asigurat cu un loc individual de dormit,
pe care se fixează o tăblie ce indică numele şi prenumele deţinutului19.

În prezent, după cum am menționat anterior, numărul cel mai mare de deţinuţi este concentrat
în Penitenciarul nr.13 – Chişinău. Această instituţie penitenciară găzduieşte anual peste 12000 de
persoane, fiind izolatorul de urmărire penală cu cea mai mare fluctuaţie. Fluxul mare de deţinuţi
în Penitenciarul nr.13 – Chişinău cauzează fenomenul suprapopulării. Aceasta contravine
standardelor internaţionale de detenţie care presupun acordarea a 4m2 spaţiu de detenţie pentru
fiecare deţinut în parte. În consecinţă Republica Moldova a fost condamnată multiplu de către
Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru violarea Articolului 3 al Convenţiei Europene a
Drepturilor Omului (Prevenirea torturii, tratamentului inuman sau degradant) 20, despre care vom
vorbi în paragraful următor.

Observăm totuși și penitenciare model pentru alte instituții similare din Moldova. Astfel într-
un Raport întocmit în urma vizitei preventive din 10 aprilie 2014 la Penitenciarul 7 Rusca pentru
femei de către Centrul pentru Drepturile Omului se menționează că „vizitînd celulele din cele trei
sectoare locative, avocatul parlamentar a stabilit că condițiile de detenție pot fi catalogate ca
model pentru sistemul penitenciar din Republica Moldova - celulele fiind amenajate pentru 2 – 6
condamnate, fiind încăpătoare, spațiile sanitare din celule fiind total separate de restul
celulelor, accesul luminii naturale fiind suficientă, observîndu-se menținerea stării de
curățenie”21.

Continuînd analiza condițiilor de detenție, conform Statutul executării pedepsei de către

condamnaţi, în penitenciarele specializate de un anumit tip, celulele sînt grupate pe sectoare în
funcţie de regimul de deţinere. În penitenciarele nespecializate, în care funcţionează mai multe
categorii de penitenciare, celulele sînt grupate după cum urmează: pe sectoare corespunzătoare

18
Art. 244 din Codul de Executare al Republicii Moldova Nr. 443 din 24.12.2004. În: Monitorul Oficial Nr. 34-35, art Nr: 112 din 03.03.2005. În
vigoare din 01.07.2005.
19
Pct. 465-466, 468 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Anexa Nr. 1 la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 583 din
26.05.2006.
20
Termeni de referință pentru posturile Unităţii şi cerinţele faţă de candidaţii participanţi la concurs. http://justice.gov.md/public/files/file/posturi
%20vacante/Termeni_de_referinta_specialist_in_securitate_penitenciara.pdf (vizitat la 25.03.2016)
21
Raport întocmit în urma vizitei preventive din 10 aprilie 2014 la Penitenciarul 7 Rusca. Centrul pentru Drepturile Omului.
http://www.ombudsman.md/sites/default/files/document/attachments/raport_rusca_2014.pdf (vizitat la 25.03.2016)

14
fiecărei categorii de penitenciar; și pe secţii în cadrul sectoarelor - în funcţie de regimul de
deţinere a fiecărui tip de penitenciar.

În penitenciare specializate ca izolatoare de urmărire penală sînt create sectoare de detenţie

corespunzătoare penitenciarului de tip semiînchis, iar în cadrul acestora - secţii corespunzătoare
regimului comun şi de resocializare, pentru detenţia condamnaţilor lăsaţi în izolator pentru
efectuarea lucrărilor de deservire gospodărească. Desemenea în penitenciare există două zone
izolate - locativă şi de producere. În zona locativă se amenajează imobile separate şi izolate în
care sînt amplasate:

 blocurile de detenţie (regim);

 celulele izolatorului disciplinar;
 încăperile de carantină;
 unitatea medicală.

Dacă lipsesc anumite imobile separate pentru plasarea izolatorului disciplinar, a carantinei şi
unităţii medicale, celulele respective sînt amplasate în secţii izolate ale blocurilor de regim22.

Regulile de alimentare a deţinuţilor

Conform normelor din Statut și Codului de Executare a Republicii Moldova, condamnaţilor li

se asigură de 3 ori pe zi, la ore prestabilite, gratuit, hrană caldă. Alimentarea condamnaţilor se
face, din contul mijloacelor bugetului de stat, cu respectarea normelor minime stabilite de
Guvern, iar accesul la apă potabilă este permanent permis. Femeilor gravide condamnate,
mamelor care alăptează, condamnaţilor minori, condamnaţilor care lucrează în condiţii grele şi
nocive, precum şi condamnaţilor bolnavi, conform indicaţiilor medicului, şi invalizilor de gradul
I şi II li se stabileşte o raţie alimentară suplimentară23.

Conform Hotărîrii Guvernului nr.246 din 30 mai 1993 „Cu privire la asigurarea cu produse
alimentare a condamnaţilor la privaţiune de libertate şi a persoanelor aflate în izolatoare de
anchetă penală şi în instituţiile de reabilitare socială”, valoarea calorică a normei zilnice de
alimentaţie constituie 3070 kcal, însă de facto deţinuţii primesc 1730 kcal24, fiind un lucru extrem
de negativ pentru aceștia.

La dorința personală, condamnatul poate procura, suplimentar la raţia alimentară gratuită,

produse alimentare şi obiecte de primă necesitate din mijloacele băneşti obţinute din munca
22
Pct. 459-462 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Anexa Nr. 1 la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 583 din
26.05.2006.
23
Art. 247 din Codul de Executare al Republicii Moldova Nr. 443 din 24.12.2004. În: Monitorul Oficial Nr. 34-35, art Nr: 112 din 03.03.2005. În
vigoare din 01.07.2005.
24
Cap. I din Hotărîrea Guvernului Nr. 1624 din 31.12.2003 cu privire la aprobarea Concepţiei reformării sistemului penitenciar şi Planului de
măsuri pe anii 2004-2020 pentru realizarea Concepţiei reformării sistemului penitenciar. În Monitorul Oficial Nr. 13-15, art Nr: 101 din
16.01.2004.

15
prestată în timpul detenţiei, din pensia sau indemnizaţiile primite, precum şi din alte mijloace
băneşti aflate la contul său de peculiu, cu excepţia mijloacelor ridicate care se păstrau nelegitim
la ei, iar în acest sens, în penitenciarele respective fiind create anumite gherete sau magazine de
unde pot fi procurate respectivele alimente și obiecte de primă necesitate, frecventarea cărora este
admisă în orele fixate în programul zilei25.

Deseori o problemă apare cînd condamnatul declară greva foamei / refuză primirea hranei. În
acest caz, şeful penitenciarului are obligaţia să îl audieze de îndată şi să îi solicite o declaraţie
scrisă, pentru a cunoaşte motivele care au determinat luarea acestei hotărîri şi pentru a stabili
primele măsuri pentru rezolvarea situaţiei. Respectivele declarații trebuie numaidecît în maxim
24 de ore să fie înaintate procurorului, care are obligația să audieze condamnatul.

În cazul în care sănătatea sau viaţa condamnatului care se află în greva foamei este expusă
unui pericol grav şi iminent, iar el şi-a pierdut capacitatea de discernămînt şi raţionament lucid,
această stare fiind confirmată de doi medici, dintre care cel puţin unul nu activează în sistemul
penitenciar, se permite aplicarea alimentaţiei pentru remedierea sănătăţii şi salvarea vieţii lui.
Alimentaţia se aplică pe întreaga perioadă a lipsei la condamnat a capacităţii de discernămînt şi a
raţionamentului lucid26.

Regulile sanitar-igienice şi antiepidemice în penitenciare

Conform Statutului executării pedepsei de către condamnați, în penitenciare se asigură

respectarea strictă a regulilor sanitar-igienice şi antiepidemice stabilite. Organul responsabil de
controlul stării sanitar-igienice în penitenciare este Departamentul Instituţiilor Penitenciare, prin
intermediul serviciilor specializate. Administraţia instituţiei asigură funcţionarea ritmică a
ospătăriilor, uscătoriilor, frizeriilor şi altor obiecte de menire social-comunală.

Serviciul medical al penitenciarului sau medicul care deserveşte penitenciarul este obligat să
verifice regulat starea şi curăţenia îmbrăcămintei, a aşternutului deţinuţilor, corespunderea lor
anotimpului. Persoanele sosite în instituţii sînt supuse igienizării complexe. În caz de depistare a
bolilor parazitare şi de piele, la prescripţia medicului, deţinutul este supus tunsului părţilor
pieloase (păroase) ale corpului.

Cel puţin o dată în 7 zile pentru deţinuţi se organizează baia, cu schimbarea obligatorie a
lenjeriei de corp şi de pat. În funcţie de posibilităţile de asigurare tehnico-materială şi în limitele
fondurilor alocate, se admite efectuarea zilnică a duşului. Bărbaţilor deţinuţi li se permite să
poarte tunsoare scurtă. Administraţia penitenciarului nu este în drept să solicite deţinutului să se
tundă pînă la piele, decît în cazul prescripţiei medicului.

25
Pct. 483, 485 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Anexa Nr. 1 la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 583 din
26.05.2006.
26
Art. 248 din Codul de Executare al Republicii Moldova Nr. 443 din 24.12.2004. În: Monitorul Oficial Nr. 34-35, art Nr: 112 din 03.03.2005. În
vigoare din 01.07.2005.

16
 Dezinfectarea încăperilor de locuit, social-comunale şi a depozitelor se efectuează periodic,
conform normelor sanitare stabilite. Deţinutul este în drept să poarte îmbrăcăminte proprie,
asigurîndu-i un aspect decent şi menţinînd-o în stare de curăţenie 27. În cazul în care condamnatul
nu are îmbrăcăminte proprie după anotimp, administraţia penitenciarului îi asigură gratuit o
garnitură de îmbrăcăminte de modelul stabilit de către Departamentul instituţiilor penitenciare.
Condamnatul este obligat să poarte ecuson, cu excepţia cazurilor cînd se deplasează în afara
penitenciarului28.

În menținerea unui mediu sănătos în penitenciar, o importanță deosebită se acordă și

educației sanitare. Datorită numărului mare al celor aflaţi într-un penitenciar, este necesară
respectarea cu multă stricteţe a normelor de igiena sanitară individuală şi colectivă, pentru a
preveni şi a combate bolile de tot felul. Educaţia sanitară trebuie individualizată în funcţie de
categoriile de condamnaţi, pe grupuri şi chiar individual. Tematica de educaţie sanitară are un
obiectiv bine definit şi de aceea este necesar să o integrăm în activitatea socio-educativă a celor
aflaţi în spatele gratiilor, cu scopul formării unor obişnuinţe şi deprinderi igienico-sanitare.

Medicul unităţii penitenciare este cel mai în măsură să aleagă aceste metode sanitare, dar va
fi nevoit să ţină cont de subiectul şi specificul problemelor de însuşit:

1. prelucrarea şi verificarea cunoştinţelor condamnaţilor pe care le-au dobândit;

2. în mod individual, se va arăta ce reguli de igienă trebuie respectate de condamnaţi în
anumite situaţii;
3. informarea celor aflaţi în detenţie cu privire la anumite boli, prin broşuri şi prin afişe;
4. prezentarea unor filme documentare cu caracter sanitar-educativ;
5. organizarea de expuneri conform tematicii, prezentate fie pe grupuri de condamnaţi, fie
prin staţia de radioficare29.

Asistenţa medicală în penitenciare

Dreptul la asistenţă medicală al persoanelor condamnate este garantat. Asistenţa medicală în

penitenciare se acordă ori de cîte ori este necesar sau la cerere, de către un personal calificat, în
mod gratuit, potrivit legii. Condamnaţii beneficiază în mod gratuit de tratament medical şi de
medicamente.

Orice penitenciar trebuie să aibă la dispoziţie serviciul cel puţin al unui medic generalist, al
unui medic stomatolog şi al unui medic psihiatru. În penitenciarul cu capacitatea de cel puţin 100
de locuri trebuie să funcţioneze, în regim permanent, un centru curativ staţionar pentru acordarea

27
Pct. 491-500 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Anexa Nr. 1 la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 583 din
26.05.2006.
28
Art. 246 alin. 2-3 din Codul de Executare al Republicii Moldova Nr. 443 din 24.12.2004. În: Monitorul Oficial Nr. 34-35, art Nr: 112 din
03.03.2005. În vigoare din 01.07.2005.
29
Pop O. Drept penitenciar, Note de curs. Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi. Chișinău: Î.I. „Angela Levinţa”, 2005. p. 64.

17
de asistenţă medicală fiecărui condamnat. Condamnaţii bolnavi care au nevoie de tratament
medical specializat sînt transferaţi neîntîrziat în instituţiile medicale specializate ale
Departamentului instituţiilor penitenciare sau în spitalele Ministerului Sănătăţii30.

În practică însă reglementările legii nu sunt deloc respectate, fiind criză de medici în
penitenciarele naționale. Spre exemplu în penitenciaru Nr. 13 din Chișinău permanent lipsesc
anumiți medici. Într-un interviu, dnul Eugen Gheorghiță, șeful serviciului medical menționa că
„Timp de 2-3 ani peniteciarul a activat fără medic-psihiatru şi asta în condiţiile în care foarte
mulţi deţinuţi au dereglări psihice. Ultimul medic, angajat permanent aici, a plecat la muncă în
Italia, iar cei care au venit după el nu au rezistat prea mult. Unul a lucrat două săptămâni, iar
altul a renunţat la jobul de la închisoare chiar a doua zi. În secţia medicală există multe locuri
vacante – lipsesc terapeuţi, stomatologi şi asistente medicale”, Deja de două luni penitenciarul a
rămas fără ftiziatru, deşi circa 40 de deţinuţi sunt bolnavi de tuberculoză. Pacienţii sunt
consultaţi ocazional de medicii de „împrumut”, adică de cei care lucrează permanent în alte
penitenciare. ”Nici pe mine nu se ştie dacă mă veţi mai găsi aici la anul viitor”, spune Eugen
Gheorghiţă.

El susţine că Ministerul Sănătăţii a pregătit un proiect prin care vrea să anuleze condiţiile
speciale de pensionare şi alte privilegii de care beneficiază medicii din penitenciare. Dacă ar
rămâne fără ele, medicii care ocupă aceste funcţii, şi aşa nesolicitate, ar rămâne şi fără ultimul
strop de motivaţie”31.

De multe ori, penitenciarul poate fi locul unde condamnaţii pot contacta foarte uşor diverse
boli. Unele dintre ele pot avea consecinţe grave asupra sănătăţii celui aflat în detenţie. În
asemenea cazuri se prevede întreruperea executării pedepsei. Însă nu oricine poate beneficia de
această întrerupere a pedepsei, ci numai cei care îndeplinesc anumite condiţii:

1. boala să afecteze organismul în totalitate sau în parte şi să se manifeste prin simptome şi o

evoluţie caracteristică;
2. boala să nu poată fi tratată în sistemul sanitar central al departamentului din cauza lipsei
de medicamente, a aparatajului necesare etc.
3. aplicarea regimului penitenciar să pună în pericol viaţa condamnatului32.

În general deţinuţii care suferă de boli sau deficienţe psihice se iau în evidenţă şi se tratează
în instituţiile curative specializate sub supravegherea strictă a medicilor. În unităţile medicale ale
penitenciarelor se efectuează:

30
Art. 250, 251 alin. 1-2 din Codul de Executare al Republicii Moldova Nr. 443 din 24.12.2004. În: Monitorul Oficial Nr. 34-35, art Nr: 112 din
03.03.2005. În vigoare din 01.07.2005.
31
Manole V., Porubin N. Penitenciarul problemă. Centrul de Investigații Jurnalistice. http://www.investigatii.md/index.php?art=592 (vizitat la
25.03.2016)
32
Pop O. Drept penitenciar, Note de curs. Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi. Chișinău: Î.I. „Angela Levinţa”, 2005. p. 55.

18
  examenul clinic şi supravegherea deţinuţilor în scopul aplicării terapiei raţionale şi
determinării capacităţii lor de muncă;
 tratamentul ambulatoriu şi în staţionar, somatic şi specializat, prin metodele şi
mijloacele recomandate de indicaţiile instructiv-metodice ale Ministerului Sănătăţii.

Medicul care efectuează examenul medical are obligaţia de a sesiza procurorul în cazul în
care constată că deţinutul a fost supus torturii, tratamentelor cu cruzime inumane sau degradante
ori la alte rele tratamente, precum şi obligaţia de a consemna în fişa medicală cele constatate şi
declaraţiile deţinutului în legătură cu aceasta. cazurile date, deţinutul are dreptul de a cere să fie
examinat, din cont propriu, la locul de deţinere, de un medic din afara sistemului penitenciar,
indicat de aceasta, sau de un medic legist.

Constatările medicului din afara sistemului penitenciar se consemnează în fişa medicală a

persoanei deţinute, iar certificatul medico-legal se anexează la fişa medicală, după ce deţinutul a
luat cunoştinţă de conţinutul acesteia, contra semnătură. În cazul unei boli grave sau constatării
faptului că deţinutul a fost supus torturii, tratamentelor cu cruzime, inumane sau degradante ori
altor rele tratamente, administraţia penitenciarului asigură înştiinţarea urgentă despre acest fapt,
telegrafic ori pe o altă cale, a familiei deţinutului sau a altei persoane apropiate deţinutului33.

În concluzie putem doar reitera faptul că condițiile de detenție ale condamnaților în Republica
Moldova sunt extrem de rele, fiind înregistrate extrem de multe cazuri de încălcare a legii, care
de altfel corespunde cerințelor și standartelor europene, însă în realitate situația este alta, cum
spre exemplu putem vedea în Anexa Nr. 2 privind Condițiile de detenție din penitenciarele din
Moldova din penitenciarul Nr. 13 din Chișinău. (Sursa site-ul oficial al Avocatului poporului
(ombudsman) în Republica Moldova34).

CONCLUZII

Statutul juridic al condamnaţilor reprezintă acea poziţie a condamnaţilor pe parcursul

executării pedepselor, consfinţită în normele diferitor ramuri de drept, care se manifestă în
33
Pct. 509, 515-517 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Anexa Nr. 1 la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 583 din
26.05.2006.
34
Condițiile de detenție din penitenciarele din Moldova. Avocatul poporului (ombudsman) http://ombudsman.md/ro/content/conditiile-de-
detentie-din-penitenciarele-din-moldova (vizitat la 25.03.2016)

19
totalitatea drepturilor, intereselor şi obligaţiilor acestora. După conţinutul să statutul juridic al
condamnaţilor reprezintă totalitatea mijloacelor juridice prin intermediul cărora este consfinţită
poziţia condamnaţilor în procesul ispăşirii pedepsei.

Totalitatea de drepturi, obligații și interziceri, cît și alte aspecte privind statutul condamnaților
este reglementat de Codul de Executare al Republicii Moldova și de Statutul executării pedepsei
de către condamnați.

Conform art. 72 din CP al RM, pedeapsa penală cu închisoare se execută în următoarele

penitenciare:

• În penitenciare de tip deschis execută pedeapsa persoanele condamnate la închisoare

pentru infracţiuni săvîrşite din imprudenţă.
• În penitenciare de tip semiînchis execută pedeapsa persoanele condamnate la închisoare
pentru infracţiuni uşoare, mai puţin grave şi grave, săvîrşite cu intenţie.
• În penitenciare de tip închis execută pedeapsa persoanele condamnate la închisoare pentru
infracţiuni deosebit de grave şi excepţional de grave, precum şi persoanele care au săvîrşit
infracţiuni ce constituie recidivă.

În aceste penitenciare, condamnații sunt primiți, repartizați și față de aceștia se duce evidența
corespunzătoare legislației execuțional-penale.

În mod expres multitudinea de drepturi ale unui condamnat sunt reglementate în pct. 87 din
Statutul executării pedepsei de către minori, care include de altfel și reglementările din art. art.
166 alin. 1 din Codul de Executare a RM, interzicerile sunt reglementate de pct. 90, iar obligațiile
de pct. 89 din Statut.

De la primul contact pe care condamnatul îl are cu penitenciarul, i se aduc la cunoştinţă

drepturile şi obligaţiile pe care le are în timpul executării pedepsei cu închisoarea. Obligaţiile
constituie reguli de conduită obligatorii, care reclamă, pe de o parte, îndatorirea condamnaţilor de
a se supune din momentul luării la cunoştinţă, iar pe de altă parte, obligaţia administraţiei locului
de deţinere de a pretinde condamnaţilor respectarea lor, asigurându-le totodată posibilitatea
materială a exercitării drepturilor pe care le au.

Față de condamnați pot fi aplicate în dependență de caz, atît măsuri disciplinare și sancțiuni,
cît și măsuri de stimulare. Printre măsurile disciplinare se enumeră mustrarea; antrenarea, peste
rînd, la îngrijirea şi amenajarea încăperilor şi/sau a teritoriului penitenciarului; încarcerarea:
condamnatului deţinut în penitenciarul de tip deschis sau semiînchis - pe un termen de pînă la 15
zile; încarcerarea condamnatului deţinut în penitenciarul de tip închis - pe un termen de pînă la
20 de zile; încarcerarea femeii condamnate sau minorului condamnat - pe un termen de pînă la 7
zile; și transferarea condamnatului din regimul de deţinere de resocializare în regimul comun.

20
 Drept măsuri de stimulare enumerăm în principal menţiunea; premierea pentru obţinerea unor
indicatori înalţi în muncă; acordarea unor întrevederi suplimentare de scurtă şi de lungă durată;
permisiunea de a avea convorbiri telefonice suplimentare cu o durată de pînă la 20 de minute;
stingerea înainte de termen a sancţiunii disciplinare aplicate; cît și alte măsuri de stimulare
prevăzute de Codul de Executare al RM.

Activitatea socio-educativă are drept scop atenuarea influenţei negative a privării de libertate
asupra deţinuţilor, identificarea şi dezvoltarea aptitudinilor şi abilităţilor care să le permită
integrarea într-o viaţă socială normală după ieşirea din penitenciar. Acestea în principal cuprins
munca educativă, activităţi educative; instruirea profesională; activităţi de creaţie; activităţi
spirituale (religioase); consiliere psihologică; asistenţă socială; activităţi sportive; frecventarea
bibliotecilor; activităţi în timpul liber; activitate de profilaxie individuală, care se efectuează în
baza studierii personalităţii condamnatului, ţinîndu-se cont de fapta săvîrşită, vîrsta, studiile,
specialitatea, confesiunea şi alte particularităţi ale personalităţii acestuia.

Din studiul Statutului executării pedepsei de către condamnați al RM, observăm cum
legiuitorul a clasificat condițiile de detenție a acestora în patru mari grupe, și anume: regulile de
cazare şi asigurare materială a deţinuţilor, regulile de alimentare a deţinuţilor, regulile sanitar-
igienice şi antiepidemice în penitenciare și asistenţa medicală în penitenciare. Practic la orice
capitol Republica Moldova are probleme, fiind nu o dată condamnată la CEDO, și fiind nevoită
să plătească despăgubiri de sute de mii de euro în total.

În final, în corespundere cu obiectivele și scopul nostru principal enunțat în introducerea

acestei teze de licență, am elaborat anumite recomandări, care ar corecta nu doar sistemul
legislativ, ci și real situația condamnaților din penitenciarele din Republica Moldova:

I. Schimbări legislative și executive. Perfecționarea legislației.

1. Reînoirea Concepţiei reformării sistemului penitenciar şi Planului de măsuri pe anii

2004-2020 pentru realizarea Concepţiei reformării sistemului penitenciar, care ultima
oară a fost reînoită în 2007, aproape 9 ani în urmă;
2. Corectarea art. 165 alin. 1 CE al RM care prevede „Restricţia drepturilor proclamate
în art.20-24 din Constituţia Republicii Moldova nu se admite” cu următoarea formulă
„Restricţia drepturilor proclamate în art.20-24, 32-37, 47 și 52 din Constituţia
Republicii Moldova nu se admite”.
3. Corectarea pct. 38 și 39 din Statutul executării pedepsei de către condamnați,
deoarece aceste puncte fac trimitere la art. 201 și 209 din Codul de Executare care în
prezent nu există, fiind șterse încă din 2007;
4. Corectarea pct. 278 din Statutul executării pedepsei de către condamnați, deoarece
face trimitere la art. 213 din Codul de Executare al RM, care a fost șters încă din

21
 2007. Trimiterea corectă trebuie să fie spre art. 232 din Codul de Executare al RM,
deoarece anume acest articol descrie întrevederile condamnaților;
5. Propunem corectarea art. 256 din Codul de Executare al RM, care prevede că
„condamnatul care este antrenat la munci remunerate cel puţin 6 luni are dreptul la
concediu neremunerat cu durata de 12 zile calendaristice”. Dorim includerea inclusiv
al mențiunii privind dreptul la concediu remunerat.

II. Acțiuni îndreptate instituțiilor penitenciare, Ministerului Justiției, Guvernului

Republicii Moldova, altor organe de drept

1. Găsirea surselor financiare străine pentru reparația tuturor penitenciarelor, a celulelor,

dotarea acestora cu blocuri sanitare moderne și cu cele necesare pentru igienă, cu noi
paturi și cele necesare de dormit etc.
2. Respectarea de către Guvernul RM a Acordului-cadru de împrumut dintre Republica
Moldova şi Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei pentru realizarea Proiectului
de construcţie a penitenciarului din Chişinău semnat la 10 octombrie 2013, pentru
demararea o dată și o dată a construcției acestui penitenciar;
3. Aplicarea de către procurori și magistrați, conform recomandării Curții Supreme de
Justiție, mai mult a măsurilor preventive, decît a arestului;

III. Acțiuni îndreptate condamnaților

1. Oferirea condamnaților mai multor programe de divertisment, spartachiade, filme,

vizite în afara penitenciarului la diferite instituții de creație și artă ș.a.
2. Oferirea mai mulor posibilități de a munci și a se instrui a condamnaților, în special a
celor de vîrstă tînără.

BIBLIOGRAFIE

Legislație națională

22
 1. Constituţia Republicii Moldova din 29.07.1994. În: Monitorul Oficial Nr. 1 din
12.08.1994. În vigoare din 27.08.1994.
2. Codul de Executare al Republicii Moldova Nr. 443 din 24.12.2004. În: Monitorul Oficial
Nr. 34-35, art Nr: 112 din 03.03.2005. În vigoare din 01.07.2005.
3. Codul Muncii al Republicii Moldova Nr. 154 din 28.03.2003. În Monitorul Oficial Nr.
159-162, art Nr: 648 din 29.07.2003.
4. Codul Penal al Republicii Moldova Nr. 985 din 18.04.2002. În: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova Nr. 72-74 din 14.04.2009.
5. Legea Republicii Moldova Nr. 1036 din 17.12.1996 cu privire la sistemul penitenciar*.
În: Monitorul Oficial Nr. 183-185, art Nr: 654 din 10.10.2008. În vigoare din 10.10.2008.
6. Legea Republicii Moldova Nr. 295 din 12.12.2013 privind ratificarea Acordului-cadru de
împrumut dintre Republica Moldova şi Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei pentru
realizarea Proiectului de construcţie a penitenciarului din Chişinău. În Monitorul Oficial Nr.
315-319, art Nr: 865 din 31.12.2013.
7. Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Anexa Nr. 1 la Hotărîrea Guvernului
Republicii Moldova Nr. 583 din 26.05.2006.
8. Hotărîrea Guvernului Nr. 1624 din 31.12.2003 cu privire la aprobarea Concepţiei
reformării sistemului penitenciar şi Planului de măsuri pe anii 2004-2020 pentru realizarea
Concepţiei reformării sistemului penitenciar. În Monitorul Oficial Nr. 13-15, art Nr: 101 din
16.01.2004.
9. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 173 din 12.03.2014 cu privire la Unitatea
de implementare a Proiectului de construcţie a penitenciarului din Chişinău. În Monitorul Oficial
Nr. 66-71, art Nr: 196 din 21.03.2014.

Legislație internațională

10. Ansamblului de Reguli Minime pentru Tratamentul deţinuţilor adoptate prin Rezoluţia
ONU Nr.663 C (XXIV) din 31.07.1957.
11. Convenţia europeană a drepturilor omului Nr. 1950 din 14.11.1950. În Tratate
Internaționale Nr. 1 art Nr. 342 din 01.01.1998. În vigoare pentru Republica Moldova din
01.02.1998.
12. Recomandarea Comitetului de Miniștri ai Consiliului Europei Nr. R (87) 3 privind
Regulilor minime pentru penitenciare. Adoptată de Comitetul Miniştrilor Consiliului Europei la
12.02.1987.

Cărți

Surse în limba română

13. Adam A., Zaharia V., Cocîrţă A. ș.a. Ghidul rudelor persoanelor condamnate. Institutul
de Reforme Penale. Chişinău: Editura „Helmax”, 2006. 100 p.
14. Barbu G. S., Şerban A. Drept execuţional penal. Bucureşti: Editura C.H. Beck, 2008, 300
p.

23
 15. Botnaru S., Șavga A., Grama M. ş.a. Drept Penal. Partea Generală. Chişinau: Cartier,
2005. 624 p.
16. Ceban V. Drept execuțional penal, Note de curs, Ciclul I. Chișinău: USEM, 2013, 30 p.
17. Chiş I. Umanismul dreptului execuţional românesc – acordarea drepturilor în mediul
penitenciar. Bucureşti: Editura Hamangiu, 2007, 231 p.
18. Dolea I. Studiu privind analiza complexă a cauzelor legislativ-instituţionale de
condamnare a Republicii Moldova de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO).
Chișinău: Cartea juridică, 2014, 100 p.
19. Oancea I. Drept Execuţional penal. Bucureşti: Editura All, 1996, 305 p.
20. Rusu I. M. Drept execuţional penal. Bucureşti: Editura Hamangiu, 2007, 252 p.
21. Rusu I.M. Drept execuțional penal, Suport de curs. Sibiu: Editura Universității „Lucian
Blaga” din Sibiu, 2008, 85 p.
22. Pop O. Drept penitenciar. Timişoara: Ed. Mirton, 2001. 272 p.
23. Pop O. Drept penitenciar, Note de curs. Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi.
Chișinău: Î.I. „Angela Levinţa”, 2005. 106 p.
24. Vulpescu A., Canţer N., Postu D. ş.a. Pregătirea pentru liberare a deţinuţilor, Ghid
practic. Chişinău: IRP, 2007, 212 p.
25. Zidaru P. Drept execuţional penal. Bucureşti: Edit Press Mihaela, 1997. 272 p.

Surse în limbi străine

26. Standards for Social Service Manpower: Policy Statement 4. Washington D.C.: National
Association of Social Workers, 1973, p. 4.
27. Селиверстов В.И. Уголовно-исполнительное право России, 3-е изд., перераб. и доп.
Москва: Юристъ, 2003, 571 p.

Practica judiciară

28. Cauza Becciev contra Moldovei în baza Cererii nr. 9190/03. Hotărîrea Curții Europene a
Drepturilor Omului de la Strasbourg din 04.10.2005. Definitivă din 04.01.2006.
http://justice.md/file/CEDO_judgments/Moldova/BECCIEV%20(ro).pdf
29. Cauza Boicenco contra Moldovei în baza Cererii nr. 41088/05. Hotărîrea Curții Europene
a Drepturilor Omului de la Strasbourg din 11.07.2006. Definitivă din 11.10.2006.
http://justice.md/file/CEDO_judgments/Moldova/BOICENCO%20(fond%20si
%20admisibilitate)%20(ro).pdf
30. Cauza Ciorap contra Moldovei în baza Cererii nr. 12066/02. Hotărîrea Curții Europene a
Drepturilor Omului de la Strasbourg din 19.06.2007. Definitivă din 19.09.2007.
http://justice.md/file/CEDO_judgments/Moldova/CIORAP%20(ro).pdf
31. Cauza Modîrcă contra Moldovei în baza Cererii nr. 14437/05. Hotărîrea Curții Europene
a Drepturilor Omului de la Strasbourg din 10.05.2007. Definitivă din 10.08.2007.
http://justice.md/file/CEDO_judgments/Moldova/MODARCA%20(ro).pdf

24