UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

DEPARTAMENTUL DREPT PENAL

LUCRU INDIVIDUAL

INDIVIDUALIZAREA PEDEPSELOR APLICATE ÎN CAZUL INFRACŢIUNILOR

SPECIFICATE LA ART.241 CP RM: EXAMEN TEORETIC ȘI PRACTIC.

A elaborat:, masterand,

A controlat:, doctor în drept,

conferințiar univesitar

Chișinău, 2020
 CUPRINS

INTRODUCERE………………………………………………………………………3

1. Analiza elementelor сonstitutive ale infraсțiunii prevăzute de art. 241 СP RM……4

a. Obieсtul infraсțiunii al art. 241 СP RM…………………………………………….4

b. Latura obieсtivă a infraсțiunii prevăzută de art. 241 СP RM……………………….6

c. Subieсtul și latura subieсtivă a infraсțiunii de la art. 241 CP RM………………….11

CONCLUZII……………………………………………………………………………13

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………….14

2
 INTRODUCERE

Trecerea Republicii Moldova de la o economie centralizată la economia de piaţă a creat

condiţii favorabile pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător, ceea ce a dictat şi o
reglementare juridică a raporturilor sociale din cadrul acestei activităţi adecvată noilor condiţii.
Reformele sociale şi economice iniţiate şi promovate pe parcursul ultimilor ani dau rezultate atît
pozitive – prin modernizarea treptată a sistemului economic, cît şi negative – legislaţia care
reglementează activitatea de întreprinzător la momentul de faţă încă nu corespunde tuturor
cerinţelor societăţii de astăzi, nu au fost create condiţii favorabile pentru practicarea activităţii de
întreprinzător. Astfel, antreprenorii încearcă prin diferite metode, chiar şi ilegale, să practice
acest gen de activitate, prin urmare fiind traşi şi la răspunderea penală.

Conform art. 126 alin. (2) lit. b) din Constituția Republicii Moldova, adoptată de
Parlamentul Republicii Moldova la 29.07.1994 [47], „statul trebuie să asigure... libertatea...
activităţii de întreprinzător...”.
În legătură cu aceasta, V. Iacuboi afirmă, pe bună dreptate: „Libertatea activităţii de
întreprinzător, care îşi găseşte expresia prin normele de drept civil, nu este o libertate absolută.
Influenţată de interesele publice, această libertate este corectată prin intermediul normelor de
drept penal. În alţi termeni, relativ la sfera activităţii de întreprinzător, sarcina de bază a statului
constă în statuarea unui sistem de raporturi juridice care ar permite ca interesele private să fie
sincronizate reglementar cu spectrul intereselor publice”1.
Lipsa unei astfel de sincronizări determină practicarea activității de întreprinzător în
condiții de ilegalitate.
Cei care comit infracțiunile specificate la art. 241 CP RM se autoexclud din sfera
raporturilor juridice desfășurate în sfera activității de întreprinzător. Astfel, pericolul social al
respectivelor infracțiuni constă nu în aceea că făptuitorul obține un profit, dar în aceea că
făptuitorul se eschivează de la controlul din partea statului.
L.S. Aistova susține că „Pierderea de către stat a controlului asupra activității de
întreprinzător duce la aceea că statul nu poate evalua obiectiv care produse sunt fabricate, care
este volumul operațiunilor comerciale, care este numărul persoanelor antrenate în sfera activității
de întreprinzător etc. În lipsa unor astfel de date, statul nu poate realiza o politică economică,
financiară şi fiscală echilibrată”2.

1
Iacuboi V. Pericolul social al faptelor săvârșite în sfera activității de întreprinzător. În: Revista știinţifică a USM
„Studia Universitatis”. Seria „Ştiinţe sociale”, 2007, nr. 6, p. 128
2
Аистова Л.С. Незаконное предпринимательство и смежные составы. Санкт-Петербург: Санкт-
Петербургский юридический институт Генеральной прокуратуры РФ, 2005. p.21
3
 1. ANALIZA ELEMENTELOR СONSTITUTIVE ALE INFRAСȚIUNII PREVĂZUTE
DE ART. 241 СP RM

Obieсtul infraсțiunii al art. 241 СP RM

În art.241 CP RM, sub denumirea practicare ilegală a activităţii de întreprinzător sunt

reunite două variante-tip de infracţiuni1 şi o singură variantă agravată de infracţiune.
În fapt, prima variantă-tip a practicării ilegale a activităţii de întreprinzător, specificată la
alin.(1) art.241 CP RM, se exprimă în practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător, soldată cu
obţinerea unui profit în proporţii mari.
Varianta agravată a practicării ilegale a activităţii de întreprinzător, consemnată la lit.b) şi
c) alin.(2) art.241 CP RM, presupune că infracţiunea prevăzută la alineatul (1) este săvârşită:
- de două sau mai multe persoane (lit.b));
- cu folosirea situaţiei de serviciu (lit.c)).
Cea de-a doua variantă-tip a practicării ilegale a activităţii de întreprinzător, specificată la
lit.f) alin.(2) art.241 CP RM, constă în practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător, soldată
cu obţinerea unui profit în proporţii deosebit de mari.
După trecerea în revistă a aspectelor tehnico-legislative, în continuare vom analiza
caracteristicile infracţiunilor prevăzute la art.241 CP RM.
Reieşind din prevederile Legii cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, 3 prin „activitate
de întreprinzător” se are în vedere activitatea de fabricare a produselor, de executare a lucrărilor
şi de prestare a serviciilor, desfăşurată de cetăţeni şi de asociaţiile acestora în mod independent,
din proprie iniţiativă, în numele lor, pe riscul propriu şi sub răspunderea lor patrimonială, cu
scopul de a-şi asigura o sursă permanentă de venituri.
Activitatea de întreprinzător, chiar dacă într-o anumită măsură ar părea o exprimare
cinică sau peiorativă, are o finalitate speculativă, respectiv – realizarea de profit.
Activitatea de întreprinzător este supusă riscului, existând numeroşi factori care
influenţează sau determină rezultatele financiare ale acesteia. Hazardul, cu toate că nu este
dominanta cauzelor succesului sau insuccesului în afaceri, joacă un rol important în domeniul
schimbului de mărfuri. Participanţii la activitatea de întreprinzător sunt, în majoritatea lor, oneşti
în ceea ce priveşte regulile derulării activităţii comerciale, dar sunt şi comercianţi care intră în
domeniul economiei reale pentru a obţine câştiguri prin folosirea unor mijloace ilegale.
În conformitate cu anexa nr.1 la Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la
aprobarea Strategiei reformei cadrului de reglementare a activităţii de întreprinzător pentru anii

3
Legea nr.845 din 03.01.1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi. Publicat : 28.02.1994 în Monitorul
Parlamentului Nr. 2 art Nr : 33
4
2013-2020 şi a Planului de acţiuni pentru implementarea acesteia în anii 2016-2017 4, „într-o
economie de piaţă, competitivitatea depinde nu numai de performanţa întreprinderilor, ci şi de
mediul de afaceri, care stabileşte norme, creează stimulente, oferă oportunităţi, precum şi
modelează costurile de tranzacţie. Prin urmare, realizarea şi menţinerea unui mediu de afaceri cât
mai propice ocupă un loc important pe agenda politicilor publice pe plan internaţional”.
În vederea asigurării cât mai eficiente a realizării şi menţinerii unui mediu de afaceri
propice, se prezintă ca oportună incriminarea, la art.241 CP RM, a faptelor reunite sub
denumirea marginală de practicare ilegală a activităţii de întreprinzător.
Obiectul juridic special al infracţiunii analizate îl constituie relaţiile sociale cu privire la
practicarea legală a activităţii de întreprinzător.
Sub acest aspect, ne raliem punctului de vedere exprimat de V.Iacuboi, potrivit căruia
„Anume practicarea legală a activităţii de întreprinzător este acea valoare socială specifică ce
suferă atingere în urma săvârşirii infracţiunii prevăzute la art.241 CP RM. Această valoare se
află în conexiune de derivaţie organică cu valorile sociale care reprezintă obiectul juridic generic
şi obiectul juridic general al numitei infracţiuni: economia naţională şi, respectiv, ordinea de
drept. În plus, amintita valoare socială specifică se prezintă ca un antipod, ca o imagine inversă a
infracţiunii prevăzute la art.241 CP RM, imagine care îşi găseşte reflectarea în denumirea acestui
articol – „Practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător”. Esenţialmente, ce, dacă nu
practicarea legală a activităţii de întreprinzător, suferă atunci când este săvârşită practicarea
ilegală a activităţii de întreprinzător?”5.
De menţionat că infracţiunea analizată nu are obiect material. Din acest punct de vedere,
are dreptate V. Spalatu, când afirmă că „În cazul săvârşirii infracţiunii de practicare ilegală a
activităţii de întreprinzător, relaţiile sociale ameninţate nu sunt încorporate într-o entitate
materială. Astfel, în ipoteza utilizării unor documente ce conţin date neautentice şi care atestă
înregistrarea întreprinderii, a prezentării unor documente false pentru eliberarea licenţei, a
folosirii unei autorizaţii sau licenţe false, a documentelor ce conţin coduri fiscale străine sau
plastografiate, acestea au calitatea de mijloace de comitere a infracţiunii”6.

Latura obieсtivă a infraсțiunii prevăzută de art. 241 СP RM

4
Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.1021 din 16.12.2013 cu privire la aprobarea Strategiei reformei
cadrului de reglementare a activităţii de întreprinzător pentru anii 2013-2020 şi a Planului de acţiuni pentru
implementarea acesteia în anii 2016-2017. Publicat : 20.12.2013 în Monitorul Oficial Nr. 297-303 art Nr : 1129
5
Iacuboi V. Obiectul juridic special al infracţiunii de practicare ilegală a activităţii de întreprinzător. În: Revista
Ştiinţifică a USM „Studia Universitatis”. Seria „Ştiinţe sociale”, 2008, nr.1, p.96-102.
6
Spalatu V. Analiza juridico-penală şi criminologică a infracţiunii de practicare ilegală a activităţii de întreprinzător:
Teză de doctor în drept. Chişinău, 2011, p.169
5
Latura obiectivă a acestei infracţiuni include următoarele trei semne:
1) fapta prejudiciabilă care se exprimă în acţiunea (şi inacţiunea) de practicare ilegală a
activităţii de întreprinzător;
2) urmările prejudiciabile sub forma ob- ţinerii unui profit în proporţii mari;
3) legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile.
Din dispoziția alin. (1) art. 241 CP RM aflăm că fapta prejudiciabilă examinată cunoaște
următoarele două modalități normative
a) desfăşurarea activităţii de întreprinzător fără înregistrarea (reînregistrarea) la organele
autorizate;
b) desfăşurarea unor genuri de activitate interzise de legislaţie;
a) Desfăşurarea activităţii de întreprinzător fără înregistrarea (reînregistrarea) la organele
autorizate.
În sensul prevederii de la lit.a) art.241 CP RM, atunci când omite înregistrarea sau
reînregistrarea activităţii de întreprinzător, făptuitorul încalcă anumite prevederi normative. De
exemplu, conform alin.(1) art.27 al Legii cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi,
întreprinzătorul este obligat să înregistreze întreprinderea înfiinţată de el pe teritoriul Republicii
Moldova, până la începerea activităţii ei economice. De asemenea, potrivit lit.a) alin.(2) art.8 din
Codul fiscal al Republicii Moldova, adoptat de Parlamentul Republicii Moldova la 24.04.1997 7,
contribuabilul este obligat să respecte modul stabilit de înregistrare (reînregistrare) de stat şi de
desfăşurare a activităţii de întreprinzător.
Înregistrarea sau reînregistrarea întreprinderii trebuie făcută, după caz, conform: Legii
privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali 8; Hotărârii
Guvernului Republicii Moldova privind înregistrarea gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), etc9.
De exemplu, în corespundere cu Legea privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice
şi a întreprinzătorilor individuali, prin „înregistrare de stat” se înţelege acţiunea organului
înregistrării de stat ce constă în certificarea faptului constituirii, reorganizării, lichidării,
suspendării sau reluării activităţii persoanelor juridice, filialelor şi reprezentanţelor acestora,
precum şi a faptului modificării actelor de constituire ale persoanelor juridice, înscrierii datelor
în Registrul de stat3, care are ca efect dobândirea şi încetarea capacităţii juridice a persoanelor
juridice, obţinerea şi încetarea de către persoanele fizice a calităţii de întreprinzător individual.

7
Codul fiscal al Republicii Moldova nr.1163 din 24.04.1997. Publicat : 25.03.2005 în Monitorul Oficial Nr. ed.
spec. Republicat Monitorul Oficial al Republicii Moldova Ediţie Specială, 08 februarie 2007, pag.4
8
Legea nr. 220 din 19.10.2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali.
Publicat : 30.11.2007 în Monitorul Oficial Nr. 184-187 art Nr : 711 Data intrarii in vigoare : 30.05.2008
9
Hotărîrea Guvernului nr. 977 din 14.09.2001 privind înregistrarea gospodăriilor ţărăneşti (de fermieri). Publicat :
27.09.2001 în Monitorul Oficial Nr. 116-118 art Nr : 1045
6
 Persoanele juridice, precum şi întreprinzătorii individuali, se înregistrează la oficiul
teritorial al organului înregistrării de stat în a cărui rază de deservire se află sediul acestora.
Pentru înregistrarea de stat a persoanei juridice, se depun următoarele documente:
a) cererea de înregistrare, conform modelului aprobat de organul înregistrării de stat;
b) hotărârea de constituire şi actele de constituire ale persoanei juridice, în funcţie de
forma juridică de organizare, în două exemplare;
c) avizul Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare – pentru societăţile de asigurare,
fondurile nestatale de pensii şi asociaţiile de economii şi împrumut;
d) documentul ce confirmă achitarea taxei de înregistrare.
Pentru înregistrarea de stat a persoanelor juridice cu investiţii străine, se depun:
a) extrasul din registrul naţional din ţara de reşedinţă a investitorului;
b) actele de constituire ale persoanei juridice străine.
În fine, pentru înregistrarea de stat a întreprinzătorilor individuali, se depun următoarele
documente:
a) cererea de înregistrare, conform modelului aprobat de organul înregistrării de stat;
b) documentul ce confirmă achitarea taxei de înregistrare.
Documentele pentru înregistrarea de stat se depun la organul înregistrării de stat de către
fondator sau de către reprezentantul acestuia, împuternicit prin procură autentificată în modul
stabilit de lege. Se consideră ca dată a depunerii documentelor pentru înregistrarea de stat data
primirii lor de către organul înregistrării de stat.
Registratorul verifică cererile şi documentele depuse pentru înregistrare în vederea
corespunderii acestora cerinţelor stabilite de lege, obţine avizele şi informaţiile necesare pentru
înregistrare de la autorităţile publice prin intermediul reţelelor electronice, conform principiului
ghişeului unic, şi, în termen de 5 zile lucrătoare, adoptă decizia de înregistrare sau decizia
motivată de respingere a înregistrării. Persoanei juridice i se atribuie, la înregistrare, un număr de
identificare de stat (IDNO) ce atestă că persoana a fost înscrisă în Registrul de stat şi a fost luată
la evidenţă de organul fiscal. Numărul de identificare de stat, care reprezintă şi codul fiscal al
persoanei juridice înregistrate, se indică pe foaia de titlu a actelor de constituire. Persoana
juridică se consideră înregistrată la data adoptării deciziei de înregistrare10.
În unele situaţii, devine necesară reînregistrarea persoanei juridice sau a înteprinzătorului
individual. Astfel, înregistrarea modificărilor operate în actele de constituire şi în datele înscrise
în Registrul de stat se efectuează în modul şi în condiţiile prevăzute pentru înregistrarea
persoanei juridice, dacă legea nu prevede altfel.
10
Art. (11) alin.3) din Legea nr. 220 din 19.10.2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a
întreprinzătorilor individuali. Publicat : 30.11.2007 în Monitorul Oficial Nr. 184-187 art Nr : 711 Data intrarii in
vigoare : 30.05.2008
7
 Persoana juridică este obligată să depună documentele pentru înregistrarea modificărilor
la organul înregistrării de stat în termen de 30 de zile de la data adoptării hotărârii de modificare
a actelor de constituire sau a datelor înscrise în Registrul de stat. În cazul reorganizării persoanei
juridice, termenul de depunere a documentelor pentru înregistrarea modificărilor este de 30 de
zile după expirarea a 3 luni de la ultima publicare a avizului privind reorganizarea. Modificările
operate în actele de constituire şi în datele înscrise în Registrul de stat au putere juridică de la
data înregistrării lor la organul înregistrării de stat.
Persoana juridică supusă reorganizării este obligată să înştiinţeze în scris organul
înregistrării de stat despre reorganizare în termen de 30 de zile de la data adoptării hotărârii
respective. Înştiinţarea implică consemnarea în Registrul de stat a începerii procedurii de
reorganizare.
Întreprinzătorul individual este obligat, în termen de 3 zile de la data modificării datelor
anterior înscrise în Registrul de stat, să depună la organul înregistrării de stat următoarele
documente11:
a) cererea de înregistrare a modificărilor, conform modelului aprobat de organul
înregistrării de stat;
b) documentul ce confirmă modificarea datelor anterior înscrise în Registrul de stat;
c) documentul ce confirmă achitarea taxei de înregistrare a modificărilor.
În altă ordine de idei, în corespundere cu Hotărârea Guvernului Republicii Moldova
privind înregistrarea gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), 12 gospodăria ţărănească este înregistrată
de către fondatorul ei la primăria unităţii administrativ-teritoriale de nivelul întâi în ale cărei
hotare el deţine terenul. În cazul în care terenurile deţinute de fondator sunt amplasate în hotarele
a două sau mai multe unităţi administrativ-teritoriale de nivelul întâi, cererea de înregistrare a
gospodăriei ţărăneşti se prezintă primăriei alese de fondator.
Pentru înregistrarea gospodăriei ţărăneşti fondatorul prezintă:
a) declaraţia de constituire;
b) copiile de pe documentele ce confirmă dreptul de proprietate privată al fondatorului şi
al celorlalţi membri ai gospodăriei asupra terenurilor care vor fi folosite în comun de către
membrii gospodăriei (actele administrative emise de autorităţile publice în modul stabilit de
legislaţie, contractele de vânzare-cumpărare, schimb, donaţie, certificatele de moştenitor,
hotărârile instanţei de judecată, titlurile de autentificare a drepturilor deţinătorului de teren şi alte

11
Ibidem, art. 29 alin. (1)
12
Pct. 16 al Regulamentului privind ţinerea Registrului gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) aprobat prin Hotărîrea
Guvernului nr. 977 din 14.09.2001 privind înregistrarea gospodăriilor ţărăneşti (de fermieri). Publicat : 27.09.2001
în Monitorul Oficial Nr. 116-118 art Nr : 1045
8
documente privind apariţia sau transmiterea drepturilor asupra terenurilor, eliberate conform
legislaţiei);
c) copiile de pe contractele de arendă a terenurilor, după caz, autentificate de secretarul
primăriei, dacă membrii gospodăriei au luat terenurile în arendă pentru a fi folosite în comun;
d) bonul de achitare a plăţii pentru înregistrarea gospodăriei.
Data prezentării documentelor de înregistrare a gospodăriei ţărăneşti se consideră data
primirii lor de către primărie.
În decursul unei săptămâni din ziua prezentării documentelor, primăria verifică
corespunderea documentelor prezentate cerinţelor legislaţiei, înregistrează gospodăria
ţărănească, efectuând înscrieri de rigoare în Registrul gospodăriilor ţărăneşti şi eliberează
certificatul de înregistrare sau, în acelaşi termen, se emite o dispoziţie a primarului privind
refuzul de înregistrare. La data înregistrării gospodăriei ţărăneşti i se atribuie numărul de
înregistrare, care se indică în certificatul de înregistrare, în ştampilă şi care este numărul ei de
identificare.
Gospodăria ţărănească se consideră înregistrată din ziua consemnării respective în
Registrul gospodăriilor ţărăneşti. Modificările datelor din declaraţia de constituire se
înregistrează în Registrul gospodăriilor ţărăneşti în modul prevăzut pentru înregistrarea
gospodăriei ţărăneşti. Pentru modificarea datelor conducătorul gospodă- riei ţărăneşti, în termen
de o săptămână, informează în scris primăria despre aceste modificări, anexând documentele de
confirmare şi bonul de achitare a plăţii pentru înregistrarea modificărilor. Modificările datelor
intră în vigoare la data consemnării lor în Registrul gospodăriilor ţărăneşti.
Dacă se încalcă reglementările menţionate mai sus, atunci desfăşurarea activităţii de
întreprinzător fără înregistrarea (reînregistrarea) la organele autorizate urmează afi calificate în
baza alin.(1) art.241 CP RM.
În alt context, trebuie de menţionat că, în cazul în care practicarea activităţii financiare
este desfăşurată fără înregistrare, art.2411 CP RM este o normă specială în raport cu alin.(1)
art.241 CP RM. În aceste condiţii, urmează a fi aplicat numai art.241 1 CP RM. Explicaţia constă
în următoarele: activitatea financiară (în sensul art.2411 CP RM) este o activitate de prestare a
serviciilor financiare, privită ca gen al activităţii de întreprinzător.
Desfăşurarea activităţii de întreprinzător fără înregistrare nu poate fi privită ca o
modalitate specifică de tăinuire a obiectelor impozabile: subiectului infracţiunii îi lipseşte
calitatea de persoană care este sau reprezintă un contribuabil.
De aceea, în astfel de cazuri, este aplicabil alin.(1) art.241 CP RM (nu (şi) alin.(1) sau
lit.b) alin.(2) art.244 CP RM).

9
 Nu intră sub incidenţa alin.(1) art.241 CP RM prezentarea spre înregistrare de acte sau
informaţii neautentice (false). O asemenea faptă este sancţionată conform alin.(8) art.263 din
Codul contravenţional.
De asemenea, nu se aplică alin.(1) art.241 CP RM în situaţia în care se desfăşoară
activitatea în baza licenţei de avocat, de notar, de executor judecătoresc, de mediator sau în baza
patentei de întreprinzător fără a fi înregistrat ca plătitor de contribuţii de asigurări sociale de stat
în termen de 10 zile lucrătoare din momentul obţinerii dreptului de a desfăşura activitatea. O
asemenea faptă este sancţionată potrivit alin.(2) art.263 din Codul contravenţional.
b) Desfăşurarea unor genuri de activitate interzise de legislaţie.
La alin.4 art.10 al Legii cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi 13 se stabileşte: „Pentru
desfăşurarea activităţii fără licenţă sau a activităţilor interzise pe teritoriul Republicii Moldova,
precum şi a celor permise în mod exclusiv întreprinderilor de stat, organele fiscale, Camera de
Licenţiere sau alt organ abilitat cu atribuţia de eliberare a licenţei aplică amendă în mărimea
venitului brut din realizarea obţinută în urma activităţilor menţionate”. În alin.1-3 art.10 al Legii
cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi14 se dezvoltă ideea ce se conţine la alin.4 art.10 al
actului legislativ în cauză: „Întreprinderea este în drept să practice orice genuri de activitate, cu
excepţia celor interzise de lege” (alin.1); „Întreprinderea are dreptul să practice anumite genuri
de activitate, determinate de legislaţie, numai după ce a obţinut licenţa pentru genul respectiv de
activitate …” (alin.2); „Exclusiv întreprinderilor de stat li se permite: …” (alin.3).
Din aceste dispoziţii legale reiese că trebuie deosebite următoarele trei ipoteze:
1) desfăşurarea unor genuri de activitate interzise de legislaţie;
2) desfăşurarea unor genuri de activitate permise în mod exclusiv întreprinderilor de
stat1;
3) desfăşurarea activităţii de întreprinzător fără licenţă.
Ultimele două ipoteze nu se regăsesc în dispoziţia de la lit.b) art.125 CP RM şi, implicit,
în dispoziţia de la alin.(1) art.241 CP RM. Din aceste considerente, pentru desfăşurarea unei
activităţi de întreprinzător fără licenţă, răspunderea se aplică în baza alin.(4) art.263 din Codul
contravenţional. În ipoteza dată, nu poate fi aplicat alin.(1) art.241 CP RM, chiar dacă făptuitorul
va reuşi să obţină un profit în proporţii mari. Oricare altă interpretare este inadmisibilă, luând în
considerare regula fixată la alin.(2) art.3 CP RM, potrivit căreia interpretarea extensivă
defavorabilă a legii penale este interzisă.

13
Legea nr.845 din 03.01.1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi. Publicat : 28.02.1994 în Monitorul
Parlamentului Nr. 2 art Nr : 33
14
Ibidem
10
 Subieсtul și latura subieсtivă a infraсțiunii de la art. 241 CP RM

Latura subiectivă a infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.241 CP RM se caracterizează prin

intenţie directă sau indirectă. În principal, motivul infracţiunii în cauză constă în interesul
material15.
Subiectul infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.241 CP RM.
Este clar că infracțiunile specificate la art. 241 CP RM pot fi comise de o persoană
juridică (cu excepţia autorităţii publice) doar în cazul în care o asemenea persoană a fost
înființată în ordinea prevăzută de lege.
Subiectul infracţiunii în cauză este:
1) persoana fizică responsabilă care la momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani;
2) persoana juridică (cu excepţia autorităţii publice).
Cât priveşte persoana fizică, nu este exclus ca aceasta să aibă calitatea de întreprinzător
sau de conducător al unei întreprinderi.
În alt context, referitor la circumstanţa agravantă consemnată la lit.b) alin.(2) art.241 CP
RM – „de două sau mai multe persoane” – menţionăm că săvârşirea de două sau mai multe
persoane a infracţiunii, specificate la alin.(1) art.241 CP RM, presupune nu o singură ipoteză, dar
trei ipoteze:
1) săvârşirea infracţiunii de doi sau mai mulţi coautori;
2) săvârşirea infracţiunii de către o persoană, care întruneşte semnele subiectului
infracţiunii, în comun cu una sau mai multe persoane, care nu întrunesc aceste semne (de
exemplu, nu au atins vârsta răspunderii penale, sunt iresponsabile etc.);
3) săvârşirea infracţiunii de către o persoană, care întruneşte semnele subiectului
infracţiunii, prin intermediul unei persoane, care nu întruneşte aceste semne (de exemplu, nu a
atins vârsta răspunderii penale, este iresponsabilă etc.).
Lipsa sau prezenţa înţelegerii prealabile dintre făptuitori nu poate influenţa calificarea
celor săvârşite în baza lit.b) alin.(2) art.241 CP RM, dar poate fi luată în considerare la
individualizarea pedepsei.
În cazul infracţiunii prevăzute la lit.b) alin.(2) art.241 CP RM, făptuitorii pot realiza
simultan şi integral latura obiectivă a infracţiunii. Dar, la fel de posibil este ca făptuitorii să o
realizeze succesiv şi parţial. Important este ca aceşti făptuitori să participe la săvârşirea, chiar şi
parţială, a infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.241CP RM.
Noţiunea „de două sau mai multe persoane”, în sensul consemnat la lit.b) alin.(2)
art.241CP RM, presupune pluralitatea de făptuitori. Iar aceşti făptuitori trebuie să aibă calitatea
de autori mijlociţi (mediaţi) sau de autori nemijlociţi (imediaţi) ai infracţiunii. Un autor – mediat
15
Sergiu Brânză, Xenofon Ulianovschi, Vizalie Stati şi alţii. Drept penal. Ed. a 2-a, Cartier, Chişinău, 2005, p.448
11
sau imediat – al infracţiunii, alături de o altă persoană având calitatea de organizator, instigator
sau complice, nu formează conţinutul noţiunii „de două sau mai multe persoane”.
În prevederea de la lit.b) alin.(2) art.241 CP RM legiuitorul nu indică cerinţa participării
în comun la săvârşirea infracţiunii specificate la alin.(1) art.241 CP RM. De aceea, comiterea
acestei infracţiuni de către o persoană, care întruneşte semnele subiectului infracţiunii, prin
intermediul unei persoane, care cu bună-ştiinţă nu este pasibilă de răspundere penală (din cauza
vârstei, a iresponsabilităţii sau din alte cauze prevăzute de legea penală), intră sub incidenţa
agravantei examinate. În situaţia dată, deşi infracţiunea prevăzută la alin.(1) art.241CP RM nu e
săvârşită împreună, se consideră totuşi săvârşită de două sau mai multe persoane.
În cazul circumstanţei agravante consemnată la lit.c) alin.(2) art.241 CP RM „cu folosirea
situaţiei de serviciu”, în această ipoteză, subiect al infracţiunii este, după caz: 1) persoana cu
funcţie de răspundere; 2) persoana care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau altă
organizaţie nestatală.
Persoanele care nu au astfel de calităţi speciale, dar care au luat parte la comiterea
infracţiunii împreună cu subiecţii speciali susmenţionaţi, trebuie să răspundă nu în calitate de
coautori, dar în calitate de organizatori, instigatori sau complici la infracţiunea prevăzută la lit.c)
alin.(2) art.241CP RM.
În sensul dispoziţiei de la lit.c) alin.(2) art.241 CP RM, prin „folosirea situaţiei de
serviciu” se înţelege săvârşirea unor acţiuni sau inacţiuni care decurg din atribuţiile de serviciu
ale făptuitorului şi care sunt în limitele competenţei lui de serviciu.
Folosirea situaţiei de serviciu se poate exprima în utilizarea, după caz, a:
1) informaţiei deţinute în virtutea competenţei de serviciu;
2) semnificaţiei şi autorităţii funcţiei ocupate;
3) subordonării pe scară ierarhică faţă de alte persoane, etc.
Totodată, sub incidenţa noţiunii „folosirea situaţiei de serviciu” nu intră folosirea
relaţiilor de rudenie, de afinitate sau de amiciţie, atunci când acestea nu au legătură cu funcţia
ocupată.
Aplicarea răspunderii în baza lit.c) alin.(2) art.241 CP RM exclude calificarea
suplimentară conform art.327 sau 335 CP RM.
Finalmente, menţionăm că, în ipoteza infracţiunii prevăzute la lit.f) alin.(2) art.241 CP
RM, presupunând obţinerea unui profit în proporţii deosebit de mari, mărimea profitului obţinut
trebuie să depăşească 5000 unităţi convenţionale. Se va aplica alin.(1) art.241 CP RM în cazul în
care nu este depăşită această limită, cu condiţia că mărimea profitului obţinut depăşeşte 2500
unităţi convenţionale.

12
 CONCLUZII

Scopul instituirii răspunderii penale pentru activitatea ilegală de întreprinzător este

prevenirea transferului efectiv al activităţii de antreprenoriat în sfera activităţilor ilegale sau a
„economiei de umbră” şi respectiv, ieşirea acesteia din sfera controlului de stat, ce are ca urmare
încălcarea obligaţiilor legale în faţa statului, punerea în pericol a intereselor economice a statului,
încălcarea normelor concurenţei loiale, precum şi contribuie la răspîndirea mărfurilor
contrafăcute, serviciilor necalitative şi înşelarea clienţilor.
Activitatea ilegală de întreprinzător constituie o parte importantă a economiei de umbră,
volumul real al acesteia fiind greu de determinat.
Astfel, în Republica Moldova, numărul de infracțiuni prevăzute la art. 241 CP RM,
înregistrate în ultimii ani, se cifrează la: 83 – în anul 2004; 40 – în anul 2005; 40 – în anul 2006;
20 – în anul 2007; 19 – în anul 2008; 25 – în anul 2009; 22 – în anul 2010; 22 – în anul 2011; 35
– în anul 2012; 20 – în anul 2013; 46 – în anul 2014; 44 – în anul 2015; 45 – în primele nouă luni
ale anului 2016 (a se vedea Anexele). Astfel, după descreșterea din anii 2005- 2007, numărul de
infracțiuni înregistrate s-a menținut la nivelul de 19-25 pe an. În anul 2012, s-a atestat o creștere
de aproximativ 60 %. În anul 2013 numărul de infracțiuni înregistrate a revenit pentru scurt timp
la nivelul dinaintea creșterii din 2012. În ultimii ani dinamica este ascendentă, fiind înregistrate
câte 44-46 infracțiuni pe an16.
Legislaţia civilă a Republicii Moldova garantează libertatea activităţii de întreprinzător.
Totodată, aceasta urmează a fi desfăşurată în conformitate cu legislaţia în vigoare, iar pentru
încălcarea acesteia survine răspunderea fie civilă, fie contravenţională sau chiar penală.
Astfel, legislaţia penală actuală a Republicii Moldova conţine norme juridice care asigură
siguranţa activităţii antreprenoriale şi contribuie la dezvoltarea sigură şi legală relaţiilor
economice, precum şi a economiei naţionale per ansamblu.

16
Băbălău Denis, Răspunderea pentru practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător. Teză de doctor în drept.
Universitatea de Stat din Moldova. Chişinău, 2017, p. 9
13
 Bibliografie

I. Acte normative:
1. Codul penal al Republicii Moldova nr.985 din 18.04.2002. Republicat la
14.04.2009 în Monitorul Oficial Nr. 72-74 art Nr: 195;
2. Codul fiscal al Republicii Moldova nr.1163 din 24.04.1997. Publicat:
25.03.2005 în Monitorul Oficial Nr. ed. spec. Republicat Monitorul Oficial
al Republicii Moldova Ediţie Specială, 08 februarie 2007;
3. Legea nr.220 din 19.10.2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor
juridice şi a întreprinzătorilor individuali. Publicat: 30.11.2007 în Monitorul
Oficial Nr. 184-187 art Nr : 711 Data intrarii in vigoare : 30.05.2008;
4. Legea nr.38 din 29.02.2008 privind protecţia mărcilor. Publicat: 06.06.2008
în Monitorul Oficial Nr. 99-101 art Nr : 362 Data intrarii in vigoare:
06.09.2008;
5. Legea nr.845 din 03.01.1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi.
Publicat : 28.02.1994 în Monitorul Parlamentului Nr. 2 art Nr : 33;

6. Hotărîrea Guvernului nr. 977 din 14.09.2001 privind înregistrarea

gospodăriilor ţărăneşti (de fermieri). Publicat: 27.09.2001 în Monitorul
Oficial Nr. 116-118 art Nr: 1045;

7. Hotărîrea Guvernului nr. 517 din 18.09.1996 privire la aprobarea Regulilor

de funcţionare a reţelei de comerţ ambulant şi a Regulilor de comerţ în
pieţele din Republica Moldova Publicat: 07.11.1996 în Monitorul Oficial
Nr.072;
8. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.1021 din 16.12.2013 cu privire
la aprobarea Strategiei reformei cadrului de reglementare a activităţii de
întreprinzător pentru anii 2013-2020 şi a Planului de acţiuni pentru
implementarea acesteia în anii 2016-2017. Publicat: 20.12.2013 în
Monitorul Oficial Nr. 297-303 art Nr: 1129;

9. Regulamentul BNM nr. 37 din 15.08.1996 cu privire la licenţierea băncilor

nr.23/09-01 Publicat: 12.09.1996 în Monitorul Oficial Nr. 59-60 art Nr: 74.

14
II. Literatură de specialitate:

1. Băbălău Denis, Răspunderea pentru practicarea ilegală a activităţii de

întreprinzător. Teză de doctor în drept. Universitatea de Stat din Moldova.
Chişinău, 2017;
2. Iacuboi V. Obiectul juridic special al infracţiunii de practicare ilegală a
activităţii de întreprinzător. În: Revista Ştiinţifică a USM „Studia
Universitatis”. Seria „Ştiinţe sociale”, 2008, nr.1;
3. Iacuboi V. Pericolul social al faptelor săvârșite în sfera activității de
întreprinzător. În: Revista știinţifică a USM „Studia Universitatis”. Seria
„Ştiinţe sociale”, 2007, nr.6;
4. Sergiu Brânză, Xenofon Ulianovschi, Vizalie Stati şi alţii. Drept penal. Ed. a
2-a, Cartier, Chişinău, 2005;
5. Spalatu V. Analiza juridico-penală şi criminologică a infracţiunii de
practicare ilegală a activităţii de întreprinzător: Teză de doctor în drept.
Chişinău, 2011;
6. Stati V. Practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător (art.241 CP al RM):
Aspecte teoretice şi practice. În: Revista Ştiinţifică a USM „Studia
Universitatis”. Seria „Ştiinţe sociale”, 2014, nr.3;
7. Аистова Л.С. Незаконное предпринимательство и смежные составы.
Санкт-Петербург: Санкт-Петербургский юридический институт
Генеральной прокуратуры РФ, 2005.

15