UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

DEPARTAMENTUL DREPT PUBLIC

REFERAT LA TEMA

BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ

Chișinău, 2018
 Cuprins

Introducere 1

1. Organizarea si capitalul Bancii Centrale Europene 2

2. Organizarea Bancii Centrale Europene 3

3. Politica monetara a Bancii Centrale Europene 4

Bibliografie 6
 Introducere

Am ales această temă de referat ‘’Banca Centrală Europeană’’ deoarece această instituţie este
responsabilă cu politica monetară a zonei euro începând cu luna ianuarie 1999 odată cu transferal
acestor responsabilităţi de la Băncile Centrale Naţionale a 11 state membre.

Doi ani mai târziu, Grecia a adoptat si ea moneda unică, iar din 2007 Slovenia a devenit al 13-lea
stat membru a zonei euro.

Cele 13 state membre au contribuit să indeplinească criteriile de convergenţă. Baza legală pentru
politica monetară unică o contribuie tratatul de instruire a comunităţii europene şi statutul
sistemului european al Băncilor Centrale.

Sistemul european al Băncilor Centrale include Banca Centrală Europeană si Băncile Centrale
Naţionale ale statelor membre ale Uniunii Europene indiferent dacă au adoptat sau nu moneda
euro.

Acestă bancă europeană s-a consacrat ca o instituţie independentă de orice instrucţiuni primite de
la nivel naţional, ea fiind cea mai înaltă autoritate monetară din zona euro.

La fel ca Rezerva Federală în Statele Unite ale Americii, ca Banca Japoniei sau Bundesbank în
Germania, Banca Centrală Europeană este emitentul şi paznicul monedei euro. În calitate de
creator al politicii monetare în zona euro, Banca Centrală Europeană este unicul şi cel mai
important determinant al stabilităţii şi succesului final al euro .

Banca Centrală Europeană este succesorul Institutului Monetar European (“European Monetary
Institute”), al cărui sediu este la Frankfurt. El a fost înfiinţat în 1994 şi timp de 4 ani, a lucrat
pentru a se transforma într-o bancă centrală operaţională. În cele din urmă, după multe cercetări
şi dezbateri, Institutul Monetar a predat puterile sale în mod oficial Băncii Centrale Europene la
data de 1 iunie 1998.

1
1. Organizarea si capitalul Bancii Centrale Europene

Banca Centrala Europeana impreuna cu bancile centrale nationale ale statelor membre
ale Uniunii Europene alcatuiesc Sistemul European al Bancilor Centrale, cu toate ca doar 12 tari
au adoptat moneda euro.

Banca Centrala Europeana (BCE) din Frankfurt este banca centrala a Uniunii Europene, cu
functia de administrare a politicii monetare in cele 12 tari care folosesc euro ca moneda (Uniunea
Monetara Europeana).

In conformitate cu prevederile articolului 106 din Tratatul asupra Uniunii Europene, Banca
Centrala Europeana are personalitate juridica, se bucura in statele membre de capacitate juridica,
poate sa dobandeasca si sa instraineze bunuri mobile si imobile.

Banca Centrala Europeana urmareste ca sarcinile incredintate Sistemului European al Bancilor

Centrale sa fie indeplinite prin propriile activitati, in conformitate cu statutul sau, sau de bancile
centrale nationale.

Importanta Bancii Centrale Europene decurge din faptul ca, pentru prima data in istorie, apare un
producator central european de moneda-simbol, care nu numai ca elibereaza statul de limitarile
bugetare pe care fostul regim le impunea, dar, in acelasi timp, ii deschide noi cai de imbogatire,
lui si grupurilor partizane, pe seama celorlalti cetateni. Acesta este adevaratul scop al Bancii
Centrale Europene si aceasta este intentia creatorilor sai.

.2. Organizarea Bancii Centrale Europene

Conducerea Bancii Centrale Europene este asigurata de un Consiliu al Guvernatorilor,

ce stabileste orientarile generale si politicile monetare, si un Consiliu Director, compus din
presedinte si vicepresedinte, insarcinati cu aplicarea masurilor decise de Consiliul
Guvernatorilor.[1]

Consiliul Guvernatorilor

Este format din membrii Comitetului director si guvernatorii bancilor centrale. Se reuneste de cel
putin 10 ori pe an pentru a decide asupra problemelor monetare.[2]

Fiecare membru al Consiliului Guvernatorilor dispune de un vot, iar deciziile se adopta cu

majoritate simpla. In caz de egalitate, votul presedintelui este preponderent. Consiliul
Guvernatorilor poate sa voteze daca se intruneste cvorumul de doua treimi din membri. In

2
vederea adoptarii unor decizii, voturile membrilor Consiliului Guvernatorilor sunt ponderate
conform repartitiei capitalului subscris al Bancii Centrale Europene de bancile centrale nationale.

Consiliul Guvernatorilor adopta orientarile si deciziile necesare indeplinirii sarcinilor

incredintate de Sistemul European al Bancilor Centrale. Consiliul Guvernatorilor stabileste
politica monetara a Comunitatii, decide asupra obiectivelor monetare intermediare, ratele
directoare ale dobanzilor si strucutra rezervelor valutare.

Comitetul Director

Este alcatuit din presedinte, vicepresedinte si alti patru membri. Presedintele,

vicepresedintele si ceilalti membri ai Comitetului Director sunt numiti de comun acord de
reprezentantii statelor membre, la recomandarea Consiliului European si dupa consultarea
Parlamentului European si a Consiliului Guvernatorilor, dintre persoane a caror autoritate si
experienta profesionala in domeniul monetar sau bancar sunt recunoscute. Mandatul lor are o
durata de opt ani si nu poate fi reinnoit.[3]

Membrii Comitetului Director sunt cetateni ai statelor membre, nu pot exercita alte profesii
remunerate, iar in caz de egalitate, votul presedintelui este preponderent. Fiecare membru al
Comitetului Director prezent la sedinte are dreptul sa voteze si dispune in acest scop de un vot.

Comitetul Director implementeaza politica monetara in conformitate cu orientarile si deciziile

adoptate de Consiliul Guvernatorilor si pregateste reuniunile acestuia.

Presedintele prezideaza Consiliul Guvernatorilor, Comitetul Director al Bancii Centrale

Europene si prezideaza banca in exterior.

Consiliul General

Se constituie din presedinte, vicepresedinte si guvernatorii bancilor centrale nationale. Ceilalti

membri ai Comitetului Director pot participa fara drept de vot la reuniunile Consiliului General.

Consiliul General are urmatoarele functii:

·       Executa sarcinile tranzitorii;

·       Sprijina indeplinirea functiilor consultative si colectarea informatiilor statistice;

·       Elaboreaza rapoartele de activitate;

·       Stabileste regulile necesare standardizarii procedurii contabile si informarii asupra

operatiilor bancilor centrale nationale;

·       Stabileste conditii de angajare a personalului Bancii Centrale Europene.[4]

Comitetul Economic si Financiar

In vederea coordonarii politicilor monetare ale statelor membre, acest organism are urmatoarele
misiuni:
3
1.     formularea avizelor, fie la cererea Consiliului European sau Comisiei, fie din proprie
initiativa;

2.     urmareste situatia economica si financiara a statelor membre ale Comunitatii si prezinta

raport Consiliului European si Comisiei Europene in legatura cu acestea;

3.     pregateste lucrarile Consiliului Guvernatorilor care se refera la anumite articole din tratat;

4.     cel putin odata pe an examineaza circulatia capitalurilor si efectuarea platilor  care rezulta

din aplicare tratatului si din masurle aplicate de Consiliu, propune solutii de imbunatatire si
prezinta un raport Comisiei si Consiliului in legatura cu rezultatele examinarii.

3.  Politica monetara a Bancii Centrale Europene

In conformitate cu Articolul 105 din versiunea consolidata a Tratatului Uniunii

Europene, obiectivul principal al Bancii Centrale Europene este mentinerea stabilitatii preturilor
in Zona Euro. Stabilitatea preturilor trebuie mentinuta pe termen mediu, in acest fel nu se
asteapta din partea Bancii Centrale Europene sa faca fata variatiilor de pret cauzate de termeni
comerciali sau alte socuri. Dupa cum a subliniat Mishkin (2000), un angajament institutional fata
de stabilitatea preturilor nu e suficient ca atare pentru a aduce mult dorita credibilitate unei banci
centrale; acest obiectiv general ar trebui tradus intr-un simplu scop cantitativ. In 1998, Institutul
Monetar European a definit stabilitatea preturilor ca si “cresterea anuala a Indicelui Armonizat al
Preturilor de Consum” (IAPC) pentru zona Euro sub 2%”(BCE 2001). IAPC este o medie
ponderata a indicilor preturilor de consum, colectati intr-o maniera uniforma din statele zonei
Euro. In mai 2003, Consiliul Director al Bancii Centrale Europene a reconfirmat definitia
stabilitatii preturilor adaugand o nuanta: Consilul a stabilit ca pentru a se atinge acest scop “ e
nevoie a se mentine rata inflatiei aproape de 2% pe termen scurt”.

Realizarea acestui obiectiv fundamental, de stabilire a preturilor, impune, deci, ca Sistemul

European al Bancilor Centrale sa fixeze obiective intermediare. In stabilirea acestora, este
deosebit de importanta cunoasterea contextului economic si financiar in care se inscrie politica
monetara a Bancii Centrale Europene.

Din aceasta perspectiva, ansamblul tarilor ce formeaza Uninune Economica si Monetara,

reprezinta o zona relativ inchisa fata de exterior, avand in vedere dimensiunea si geometria sa.
Acest lucru inseamna ca actiunile in materie de rate nominale de schimb au mai putina
importanta, comparativ cu ceea ce reprezentau acestea pentru economiile nationale. Reducerea
rolului ratei de schimb este, de fapt, un obiectiv al Uniunii Monetare. In al doilea rand, chiar
daca exista diferente structurale intre tarile europene, politica monetara trebuie dusa in interesul

4
intregii Uniuni, si nu al unei tari membre, elaborandu-se o politica monetara comuna a Uniuinii
Monetare. Politica monetara trebuie sa faca fata altor componente ale politicilor economice, care
raman inca nationale.

Pactul de stabilitate si crestere are menirea de armonizare a politicilor Uniunii Monetare (politica
monetara) cu politicile inca nationale (politica bugetara). El are si menirea de a dezamorsa
eventualele conflicte intre diferitele tipuri de politici din Uniunea Economica si Monetara.

.In acelasi articol 105, in Tratatul Uniunii Europene se specifica faptul ca fara a prejudicia scopul
stabilitatii preturilor, Banca Centrala Europeana trebuie sa sustina politicile economice generale
ale Comunitatii Europene in vederea atingerii obiectivelor comunitare asa cum sunt ele definite
in Articolul 2. Astfel Uniunea trebuie sa promoveze “progresul social si economic precum si un
nivel ridicat al ocuparii fortei de munca si sa realizeze o dezvoltare echilibrata si pe termen
lung”. Acest lucru ar putea demonstra faptul ca Banca Centrala Europeana nu este indiferenta
fata de dezvoltarea economica a Zonei Euro.

Totusi, in cateva ocazii, oficiali ai Bancii Centrale Europene, au lasat deoparte atitudinea lor de
“neamestec” in problemele “sectorului real”. Pozitia oficiala a Bancii Centrale Europene este ca
modul optim, din punct de vedere al bancii, pentru promovarea cresterii economice este prin
intermediul stabilitatii preturilor. Jean-Claude Trichet, presedintele Bancii Centrale Europene din
noiembrie 2003, a declarat ca ”prin mentinerea unei inflatii scazute in anii urmatori, si nu numai
pe termen mediu dar si pe termen lung, se paveaza calea spre un mediu financiar favorabil ce va
duce implicit la crestere economica”.

In acest context, obiectivele intermediare ale politicii monetare au o importanta

deosebita.

5
6