Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Bazele legislației
Pe tema: Categoriile de infracțiuni
Introducere
Legile, numai prin conţinutul și sancţiunile pe care le prevăd, reprezintă mult prea puţin pentru a
contracara fenomenul infracţional. Organizarea unui aparat de poliţie și judecătoresc de mare
eficienţă, bine pregătit profesional și dotat potrivit ultimelor realizări în domeniul luptei
antiinfracţionale, consti- tuie, de asemenea, doar o soluţie parţială.
Combaterea și diminuarea criminalităţii pot fi realizate doar în condiţiile în care sunt întreprinse
cumulativ iniţiative legislative și măsuri de ordin soci- al, economic, juridic care să permită
contracararea cauzelor și condiţiilor care determină sau favorizează infracţionalitatea și să
asigure intervenţia operativă a organelor specializate, cu atribuţii antiinfracţionale.
În lupta împotriva criminalităţii un loc aparte îl ocupă normele juridice penale, care, în totalitatea
lor, formează o ramură distinctă în cadrul sistemu- lui de drept, și anume dreptul penal.
Dreptul penal reprezintă instrumentul prin care se apără valorile sociale împotriva faptelor
periculoase.Denumirea de “drept penal” este folosită în două accepţiuni: a) de ramură specifică
a dreptului, care reunește sistemul normelor juridice penale, și b) de știinţă, de ramură distinctă
a știinţelor juridice care studiază aceste norme.
Infracţiunile contra vieţii și sănătăţii persoanei reprezintă grupul de in- fracţiuni prevăzute în
Capitolul II al Părţii speciale a Codului penal al Repu- blicii Moldova. Acestea sunt fapte
prejudiciabile, săvârșite cu intenţie sau din imprudenţă, care vatămă sau pun în pericol – în
mod exclusiv sau în princi- pal – relaţiile sociale privitoare la viaţa sau sănătatea persoanei.
Așa cum rezultă din definiţie, obiectul juridic generic al infracţiunilor din grupul specificat îl
formează relaţiile sociale privitoare la viaţa sau sănă- tatea persoanei.
Viaţa și sănătatea constituie valorile sociale care desemnează atributele principale ale
persoanei. Viaţa persoanei reprezintă existenţa socială a aces- teia, adică realizarea posibilităţii
de a participa la relaţiile sociale, de a-și exer- cita drepturile și interesele și de a-și executa
obligaţiile.
Cât privește tipologia infracţiunilor contra vieţii și sănătăţii persoanei, aceasta poate fi
prezentată astfel:
RM);
3) infracţiuni care pun în pericol viaţa și sănătatea persoanei (art. 154, 155,
Deosebirea principală dintre infracţiunile care fac parte din primele două
categorii, pe de o parte, și infracţiunile din cea de-a treia categorie, pe de altă parte, constă în
aceea că, în primul caz, obiectului infracţiunii – relaţiilor socia- le cu privire la viaţa sau,
respectiv, sănătatea persoanei – i se aduce o vătămare, pe când în cel de-al doilea caz, el este
pus doar în pericolul de a fi vătămat.
2
Această infracţiune contra libertăţii persoanei prezintă un pericol social vădit, deoarece victima
este extrasă, fără a-și fi exprimat acordul, din micro- mediul său social, fiind lipsită un anumit
timp de putinţa de a lua parte la viaţa socială, adică de a se manifesta, potrivit situaţiei sale, în
procesul de realizare a valorilor materiale și spirituale și de a participa la circulaţia lor.
Anual, milioane de oameni din întreaga lume devin victime ale traficului de fiinţe umane.
Majoritatea o constituie femeile, deși nu este exclus să fie tra- ficaţi și bărbaţii. În Republica
Moldova, în ultimii ani s-au făcut pași concreţi în vederea prevenirii, combaterii și sancţionării
traficului de fiinţe umane.
Cu excepţia limitărilor prevăzute explicit sau implicit de normele juridice, care stabilesc fie
activităţile interzise, fie, dimpotrivă, activităţile a căror în- deplinire este impusă de lege,
persoana fizică trebuie să aibă garantată posibi- litatea de a se deplasa și de a activa în
conformitate cu interesele sale, și legea nimănui nu-i permite s-o lipsească de această libertate
Sclavia constituie, în esenţă, negaţia stării de libertate. Sclavul, conside- rat un simplu obiect al
dreptului de proprietate, se află în dispoziţia altuia și folosit după bunul plac al acestuia, fiind
deci pus în condiţii în care pentru el nu există o stare de libertate; el nu este și nu poate fi
subiect în sfera relaţiilor sociale.
Punând la bază clasificarea ramurilor sau domeniilor activităţii economi- ce, putem identifica
următoarele tipuri de infracţiuni economice:
infracţiuni săvârșite în sfera financiar-creditară (art. 236-240, 244, 245, 250 din CP al
RM);
nfracţiuni săvârșite în sfera activităţii de întreprinzător (art. 241, 242, 252, 253 din CP al
RM);
3
infracţiuni săvârșite în sfera distribuirii bunurilor (art. 243, 246, 247, 251 din CP al RM);
infracţiuni săvârșite în sfera activităţii economice externe (art. 248, 249 din CP al RM);
infracţiuni săvârșite în sfera consumului de bunuri, servicii și lucrări (art. 254-257 din CP
al RM);
infracţiuni săvârșite în sfera exploatării fondului de locuinţe (art. 258 din CP al RM).
Pseudoactivitatea de întreprinzător
Insolvabilitatea intenţionată
Recunoașterea omului, drepturilor și libertăţilor lui ca cele mai impor- tante valori sociale
presupune crearea, formarea condiţiilor sociale respective, care ar proteja securitatea
oamenilor, funcţionarea normală a instituţiilor, organizaţiilor și întreprinderilor.
Un factor important care asigură apărarea socială a oamenilor, a intere- selor de stat și
obștești îl constituie sistemul de măsuri juridice, îndreptate spre crearea condiţiilor pentru
activitatea profesională și odihna oamenilor, protejarea ordinii de stat și publice. În numărul
acestor măsuri juridice se in- clude și Capitolul XIII al Părţii speciale a Codului penal, care
incriminează infracţiunile contra securităţii publice și ordinii publice.
4
unei persoane concrete, ci unor interese sociale importante, cum ar fi securitatea societăţii
în genere.
Infracţiuni ce atentează la securitatea publică: terorismul (art. 278 din CP al RM), activitatea
de finanţare și asigurare materială a actelor teroriste (art. 279 din CP al RM), luarea de
ostatici (art. 280 din CP al RM), comuni- carea mincinoasă cu bună-știinţă despre actul de
terorism (art. 281 din CP al RM), organizarea unei formaţiuni paramilitare ilegale sau
participarea la ea (art. 282 din CP al RM), banditismul (art. 283 din CP al RM), crearea sau
conducerea unei organizaţii criminale (art. 284 din CP al RM), dezordini de masă (art. 285
din CP al RM), acţiunile care dezorganizează activitatea peni- tenciarelor (art. 286 din CP al
RM), pirateria (art. 289 din CP al RM).
2. Infracţiuni contra ordinii publice: huliganismul (art. 287 din CP al RM), vandalismul (art.
288 din CP al RM), iniţierea sau organizarea cerșetoriei (art. 302 din CP al RM).
Obiectul juridic generic al infracţiunilor prevăzute în Capitolul XIV din Partea specială a
Codului penal îl constituie relaţiile sociale cu privire la în- făptuirea justiţiei.
Prin “justiţie” trebuie de înţeles nu doar activitatea jurisdicţională înfăp- tuită de instanţele
judecătorești, dar și activitatea organelor de urmărire pena- lă, a organelor de executare a
hotărârilor judecătorești etc., adică a organelor care concură la înfăptuirea justiţiei.
Fiecare dintre infracţiunile contra justiţiei are și un obiect juridic special: relaţiile sociale cu
privire la activitatea instanţei judecătorești, ca unic promo- tor al actului de justiţie, precum și
5
efectuarea urmăririi penale de către orga- nele de stat împuternicite de lege (în cazul
infracţiunii prevăzute la art. 303 din CP al RM); relaţiile sociale privind funcţionarea normală
a organelor de justi- ţie și a organelor de urmărire penală, precum și demnitatea și cinstea
judecă- torului, procurorului, ofiţerului de urmărire penală, executorului judecătoresc (în
cazul infracţiunii prevăzute la art. 304 din CP al RM) etc.
b) infracţiuni care împiedică îndeplinirea de către judecător sau colabora- torii organelor de
drept a obligaţiilor lor în vederea realizării sarcinilor și scopurilor justiţiei (art. 303, 310, 311,
312, 313, 314, 315, 316, 323 din
CP al RM);
le care efectuează urmărirea penală (art. 306, 307, 308, 309 din CP al RM);
d) infracţiuni contra justiţiei îndreptate spre împiedicarea executării pe- depsei sau
neexecutarea hotărârii instanţei de judecată (art. 317, 318,